Buna! 
Acum am reusit sa termin de citit toate capitolele, si pot sa spun ca ador povestea asta!
Nici nu mi-a trecut prin cap ideea ca vei schimba povestea asa, ma refer la faza cu ce a zis Kai Sakurei depsre Sasuke. Imi place ca ai imaginatie, si stii cum sa pui ideile cap la cap. 
Felicitari pentru idee, e chiar originala; am citit multe ficuri, dar n-am intalnit o poveste de genul asta pana acum! De abia astept sa aduci un nou capitol! M-ai lasat intr-un suspans total, nu stiu la ce sa ma astept, si am in minte cateva scenarii despre ce se va intampla in continuare. 
Spor la scris! 

Edit:

Ma bucur ca am vazut la timp ca ai pus continuarea. Mi-a placut foarte mult. Am aflat niste raspunsuri si am fost foarte dezamagita de Sasuke dar sunt convinsa ca face si el parte din micul teatru al lui Kai, care pare ca se distreaza copios jucandu-se cu oamenii. Imi pare rau pentru Sakura ca sufera atat de mult, iar Naruto a aparut tocmai la tanc sa o consoleze. Sper ca totul sa revina la normal si sa fie mai bine, iar Sasuke sa regrete ca nu s-a dus dupa Sakura. Te-am pupat! Spor la scris si la idei!

 Ma bucur ca ai adus urmatorul capitol!
Deeeci, in continuare am tot felul de scenarii in cap, si nu mai stiu ce sa cred nici despre Sasuke nici despre Kai.  Imi place cum duci actiunea, si nu dezvalui chiar totul, iti place sa ne lasi un pic in suspand  Astept sa vad ce se intample mai desparte  
Merci ca m-ai anuntat! Spor la scris.

Greu cu scrisul si postatul asta, nu gluma. Sper din toata inima sa postezi mai des, in special ca peste o luna incepe scoala. OK, lasa asta. Un capitol trist si..ciudat. Adica sincer ca nu ma asteptam ca Sasuke sa fie implicat in toata prostia asta. Dar intr-adevar, ar fi fost ciudat s-o gaseasca pe un trotuar sau orice alr ceva. Cum ai zis si tu, bine, Sakura, Kai nu e prost. Si incepe sa-mi placa. Da, si mie mi-ar placea sa fiu ceva de cenul, da nu chiar asa rea. Acum a mai aparut si Naruto, el stie de unde, si presimt ca o sa dispara Sas'ke din peisaj. Si acumsa sincer. Cum o sa aunga ei sa fie prieteni? Macar prieteni.Of, of, of, Kai asta dincepe sa ma irite. Stiu, abea am zis ca-mi place. De fapt in place in acelasi timp in care ma enerveaza. Aiurea, nu? OK, tu vezi cum faci si adu nextul ala cat mai repede, ca ma supar.

MINUNAT scumpo. Nu e nimic ca ai intarziat, te intelegem! Capitolul a fost excelent, cata emotie si s-a dovedit ca Sasuke e un ticalos :((( ohhh si el? Imi pare bine totusi ca a aparut si Naruto pe acolo :3 Abia astept next-ul tau.. Povestea e putin spus minunata si felul cum descrii este un mod desavarsit in care ne introduci in poveste! Sper sa nu uiti sa ma anunti in continuare de noile capitole! Te saluta Angelyy!!! Pupici!!!

Capitolul 18 - Friend Zone

Sunt unele persoane care nu accepta prea usor afectiunea, poate ca nu o accepta deloc in unele situatii. Pot fi catalogate ca fiind prea orgolioase ca sa`si recunoasca vulnerabilitatea. Dar mai degraba, eu le consider tematoare. Acele persoane, prefera mai degraba sa sufere il tacere, decat sa accepte alinare din partea oamenilor, din cauza lipsei neintemeiate de incredere. Intr`o perioada, si eu credeam ca ma pot descurca de una singura si ca nu as fi avut niciodata nevoie de cineva care sa ma consoleze. Poate ca si acum, sunt reticenta inainte de a accepta ajutorul din partea cuiva si de a ma confesa. Dar am ajuns la o concluzia ca uneori, este in regula primesc consolare din partea acelor persoane care chiar sunt dispuse sa mi`o ofere. Nu sunt slabi cei care vorbesc despre problemele lor, dau dovada de curaj, aratandu`si sentimentele si slabiciunile. Persoanele cu adevarat slabe sunt acelea care isi resping propriile sentimente, sunt demne de mila pentru ca nu se pot impaca cu ceea ce simt defapt.
Si eu sunt demna de mila, din foarte multe puncte de vedere. Si intamplarile din ultima vreme m`au facut sa devin si mai patetica decat as fi fost vreodata. Am inceput sa`mi pierd increderea si in propria persoana. Deci, cum m`as mai putea increde in cei din jurul meu, avand in vedere tot ceea ce mi s`a intamplat? Dar in ciuda tuturor negatiilor mele, tot ma incred orbeste in persoane care nu ar avea motive sa ma ajute. Dar exista cazuri, in care, pana si suspiciunile mele demente palesc. Pur si simplu, nu`i pot pune la indoiala pe oamenii care nu m`au dezamagit niciodata, pe acei oameni care m`au acceptat indiferent de greselile pe care le`am facut. Nu puteam sa`l pun la indoiala pe el. Nu pe Naruto. El era martor la absolut toate rautatile mele din trecut. Nu le dezaproba niciodata, desii stia ca eram cruda. Imi lua apararea in fata oricui, chiar daca nu aveam dreptate. Imi reprosa greselile mele, dar niciodata nu ajungeam sa ne certam. Imi era mai devotat decat crezusem eu ca`mi era Temari. Era mai prezent in viata mea decat imi placea mie sa recunosc. Dar intotdeauna compania lui era ca un remediu pentru rani adanci. Indiferent cat de mahnita as fi fost, imi aduce inevitabil zambetul pe buze. Asta iubeam mereu la el, faptul ca stia cum sa ma bine-dispuna. Ma cunostea mai bine decat il cunosteam eu pe el, dar nu a parut niciodata sa`l deranjeze acest amanunt. Iar pe mine ma facea sa`l apreciez si mai mult. Nu a fost nevoie sa`i spun vreodata cat insemna pentru mine, stia si fara sa i`o spun cu cuvintele mele.
Il priveam parca nevenindu`mi sa cred ca era chiar el, chiar in fata mea. Ochii lui albastrii asemenea acvamarinului ma masurau suspiciosi, de parca nu m`ar fi recunoscut. Asemanarea dintre ochii lui si a lui Kai era ca un pumnal infipt in spatele meu, asa ca instantaneu mi`am desprins privirea dintr`a lui. Asta a parut sa`l ia prin surprindere, si a dat sa spuna ceva, dar inainte sa apuce, m`am reprezit spre el, aruncandu`mi bratele in jurul gatului sau si imbratisandu`l strans. Nu`mi pasa ca in acel moment nu trebuia sa se afle langa mine. M`am agatat strans de el, de parca asta ar fi depins de viata mea. Mainile lui ma mangaiau sovaielnice pe spate, de parca imbratisarea mea ar fi fost ireala. Avea motive sa fie socat, avand in vedere ca nu obisnuiam sa ma arunc in felul acela asupra lui. Insa, eram disperata. Aveam nevoie de un prieten, iar el era singurul prieten care mi`a mai ramas. Pentru prima data ma temeam ca aveam sa`l pierd, iar pierderea lui ar fi fost pentru mine insuportabila. Daca`l pierdeam pe el, pierdeam totul. Asa ca trebuia sa`l tin langa mine, trebuia sa am grija de el si de prietenia noastra. Nu stiu cat am stat imbratisati, nu stiu nici daca ne vazuse cineva, nu`mi mai pasa. Tot ce stiam era ca nu`mi slabisem nicio clipa stransoarea, si ma straduiam din rasputeri sa`mi retin alte lacrimi.
- Haruno...stiu ca ti`a fost dor de mine, si crede`ma ca si mie mi`a lipsit compania ta, dar scumpo, ma sufoci! o spusese pe tipicul lui ton glumet, care imi era atat de familiar, m`a determinat chiar sa zambesc si fara sa vreau defapt. Mi`am retras mainile si m`am dat un pas in spate, devenind brusc constienta de spatiul intim pe care il incalcasem. El nici macar nu parea sa observe, dar cand observa baietii chestii de genul acesta ? Bratele lui inca imi inconjurau talia, si nu dadea semne ca avea de gand sa`mi dea drumul imediat. Simteam insfarsit o afectiune sincera. M`am conformat si mi`am lasat usor mainile pe langa corp, tinandu`mi capul in jos, fiind perfect constienta ca rosisem.
-Dumnezeule! Abia daca te`am recunoscut in hainele astea ! Bine ca te`a dat parul de gol. Ce s`a intamplat ? Ai un deces in familie ? Sau esti in misiune sub acoperire ? tonul lui suna a zeflemea, si pentru o clipa chiar am vrut sa`l indepartez, dar paru sa observe imediat ca devenisem rigida, iar expresia lui se imblanzi considerabil. Acesta era Naruto, de fiecare data cand vedea ca glumele nu`i sunt apreciate, devenea serios. Brusc, incepu sa ma sfredeleasca cu privirea, de parca acum m`ar fi vazut cu adevarat. Abia acum parea sa observe schimbarile pe care le suferisem in ultima perioada.. Ochii umflati de la plans, cearcanele pronuntate de la lipsa de somn, parul lipsit de stralucire, tinuta sifonata si absolut deloc atractiva. Amanunte pe care in mod normal le`ar fi observat din prima clipa in care m`ar fi vazut.
- Eu...as prefera sa vorbim altundeva. Am atatea sa`ti spun, si asta chiar nu e locul cel mai potrivit. mi`se parea extrem de dificit sa vorbesc si sa`mi retin si lacrimile in acelas timp. Nu stiam cat ma mai pot tine pe picioare. Cu fiecare clipa in plus, simteam ca cedez, si ca o sa ma prabusec. Totul se naruia in jurul meu, iar el era singura mea cale de salvare.
- Haide, te duc acasa, si o sa putem vorbi in camera ta, ai nevoie sa te intinzi in pat, si poate sa bei un ceai...Mama ta e la lucru, nu`i asa ? Perfect ! Daca avem si ceva noroc, Sasori o sa fie plecat si el, deci n`o sa fi nevoita sa dai explicatii nimanui. Daca e cineva, ma descurc eu, ma gandesc eu la ceva credibil. vorbea mult, enervant de mult, dar cel putin, in felul acela, puteam sa ma gandesc la orice altceva inafara de cat de vulnerabila sunt. In mintea lui erau tot felul de presupuneri despre cine stie ce incurcatura as fi intrat. Poate ca la urma urmelor, nu ma cunostea atat de bine, sau poate ca nu o cunostea deloc pe noua Sakura. Ma deprima gandul acesta, si detestam ideea ca Naruto nu mi`ar accepta schimbarea. Cum ar trebui sa fiu, ca sa pot multumi pe toata lumea ? Ce ar trebui sa fac in asa fel incat parintii mei sa fie mandrii de mine ? Ce ar trebui sa fac pentru a o impaca pe Temari ? Ce ar trebui sa fac pentru a scapa de Kai? Dar, nu aceste intrebari ma macina cel mai tare. Ce am facut atat de rau incat toata lumea se razbuna pe mine ? Eram deja atat de pierduta in gandurile mele, incat nici nu mi`am dat seama ca am ajuns la masina lui Naruto. Am ignorat orice amanunt cum ar fi marca, culoarea sau cine stie ce alte accesorii, care inainte mi`ar fi atras imediat atentia. Doar m`am lasat ghidata de el, spre bancheta din spate, pe care m`am intins, punandu`mi bratul peste ochi.
- Ai..ai simtit vreodata acel impuls salbatic de a striga ? Dar genul acela de strigat puternic care sa faca pasarile sa`si ia zborul panicate ? intrebarea mea era una stupida si pentru o clipa chiar am regretat ca i`am adresat`o. Eu eram cea care ar fi vrut sa strige in gura mare, el ce motiv ar fi avut ? Viata lui nu se ducea de rapa. Viata lui era normala si linistita. El avea o viata.
- Surpinzator ! Haruno a invatat cuvinte noi ! Ultima data cand ne`am vazut abia daca stiai ce inseamna " fotosinteza " . se forta sa rada, dar rasul nu`i iesise dacat ca un schelalait ragusit. L`am vazut ezitand inainte de a spune ceva, dupa care, continua: Da, chiar in momentul asta. As vrea sa urlu la tine si sa te intreb de ce iti distrugi viata. Dar n`o fac. Si stii de ce ? Pentru ca esti la un pas de a izbucni in plans. tonul lui era impasibil, dar stiam ca facea eforturi sa`si tina tonalitatea scazuta. Asta credea el ? Ca incerc sa`mi distrug viata ? Asa sunt vazute gesturile mele din exterior ? In momentul de fata, cred ca nu poate fi mai distrusa de atat. Ce importanta mai are faptul ca pierd vremea, singura, ghemuita pe o banca, plangandu`mi de mila despre cat de cruda e viata?
Brusc, masina opri, iar eu m`am ridicat lenesa in sezut. Deja ajunseseram acasa, iar el parcase masina in fata curtii mele. Nu era ascunsa de privirea vecinilor, dar nu mai conta daca observa cineva. Naruto se dadu jos din masina, venind sa`mi deschida portiera. Am anticipat miscarea pe care avea sa o faca, asa ca am preferat sa o deschid si sa ies fara ajutor. Pentru o clipa a parut jicnit de incapatanarea mea, apoi a oftat si a inchis portiera in locul meu. Am deschis poarta, intrand in curtea pustie. Mi`am aruncat o privire in jur, pentru a ma asigura ca nu era vreun semn vizibil ca ar fi cineva acasa. Dar totul in jur era prea linistit, mult prea linistit. Cand mama era acasa, se auzeau mereu zgomotele conversatiilor telefonice, sau a televizorului, iar cand Sasori era acasa, se auzea muzica rock data la maxim. Iar cand mama si Sasori erau acasa in acelas timp erau imbinate aceste situatii. Nu degeaba casa noastra era proclamata cea mai zgomotoasa din cartier. Din acest punct de vedere, semanam mai mult cu tata. El era silentios, si facea lucrurile cu atata discretie, incat numai el sa stie. In casa noastra nu era liniste decat in situatiile in care era pustie sau in acele momente in care mama se afla intr`o stare atat de dezagreabila, incat nimeni nu ar indrazni sa scoata vreun sunet. Acesta este unul dintre multele motive care o fac pe mama o companie neplacuta, cel putin pentru mine.
Ajunsa in fata usii, am inceput sa ma scotocesc prin rucsac in cautarea cheii. Era la fel de dezordonat ca inainte, dar fiind obisnuita, am recuperat destul de repede cheia. Spre fericirea mea, usa era incuiata, ceea ce insemna ca ne aflam pe un teritoriu liber. Am descuitat usa, apoi am intrat in casa, invitandu`l si pe Naruto, care se afla cu cativa pasi in urma mea. Acesta a intrat imediat, dezbracandu`se de jacheta albastra pe care o purta peste tricoul alb si agatand`o in cuier, apoi descaltandu`se. Nu stiam daca facea asta din respect sau din obisnuinta, dar am preferat ca nu ar trebui sa`l intreb. In definitiv, trebuia sa fiu destul de obisnuita cu gesturile lui. I`am facut semn sa ma urmeze spre bucatarie. Aveam o disperata nevoie sa mananc ceva. Am scotocit prin sertarele mamei, si am constatat ca cineva trebuia sa faca niste cumapraturi de urgenta. In frigider erau numai bauturi si conserve. Mama nu era o gospodina excelenta nici inainte, dar cel putin, frigiderul era plin cu mancare din comert inainte, nu cu bauturi. Tot ce am putut gasi au fost cateva batoane de ciocolata si niste cereale. Am luat doua pahare cu suc, si le`am trantit pe masa cu mai multa forta decat as fi vrut. Naruto paru sa observe gestul meu, si ma privi intrebator. L`am ignorat si am scos o sticla de suc de visine din frigider, umpland fiecare pahar. Am desfacut primul baton de ciocolata si am luat o muscatura zdravana. Aveam impresia ca erau proviziile lui Sasori, dar vremurile disperate cer masuri disperate, si in plus, intentionam sa fac cumparaturi, asa ca aveam ocazia sa ma revansez fata de el. Chiar daca nu`mi va aprecia prea mult efortul, sau poate ca nu va observa deloc.
- Deci...cat de grav e ? Ce`ai facut tu si fratele tau atat de rau incat sa nu va mai dea mama voastra de mancare. vorbea relaxat, de parca totul era o gluma. Dar eu eram extrem de furioasa. Mama Hinatei ii pregatea micul dejun si o saruta pe frunte inainte sa plece la scoala. Mama mea nu era niciodata acasa, si spunea ca sunt un esec pe doua picioare. Interesanta comparatie. Cum de Naruto nu observa cat de imatura e mama ? Era limpede ca abia o interesa de copii ei. Sasori lua masa numai in oras, sau comanda pizza la domiciliu. Iar eu nu mancam mai nimic. In mod normal, mamele ar trebui sa fie ingrijorate de fiicele lor care nu mananca nimic, si ar observa cand slabesc brusc. Dar mama mea nu observa niciodata nimic. Naruto nu avea de unde sa stie cum e sa ai o mama careia nu`i pasa. Mama lui isi petrecea sambetele gatind pentru intreaga familie pentru a cina impreuna, discutand despre lucruri normale, glumind, si simtindu`se bine. Ai mei se vedeau numai in cazul in care dezbateau pedepse pentru mine, tipand si jicnindu`ma. Normal ca el nu intelegea cat de deprimant era pentru mine.
- De ce crezi ca este vorba despre mine si Sasori ? De ce nu poti sa te gandesti pur si simplu ca mama e o nebuna ?! Singura persoana de care ii pasa este propria ei persoana. Dar de unde sa stii tu !? Tu ai parinti normali ! Ai mei sunt divortati, mama nu stie ca exist, tata ma detesta. Nu toti am fost bine-cuvantati cu acei parinti care ar face orice pentru copii lor. Stii ce...nu inteleg de ce ma obosesc sa`ti spun tie lucrurile astea, nu o sa intelegi niciodata. m`am ridicat de pe scaun, si am pornit alergand spre camera mea, tropaind pe scari in timp ce urcam, trantind usa in urma mea, apoi aruncandu`ma in pat. Era prea mult, mult prea mult. Singurele persoane care pot intelege asa ceva, sunt numai acele persoane care chiar trec printr`o situatie similara. Chiar daca Naruto ar fi incercat sa inteleaga, n`ar fi reusit niciodata. Mediul familial in care a trait el nu l`a complexat niciodata. Mereu i`am invidiat pe cei a caror familii erau fericite si implinite. Dar nu m`am gandit niciodata ca as putea sa fiu invidioasa tocmai pe el. Ma simteam bine in preajma parintilor lui, erau oameni amuzanti. Glumele lor erau foarte copilaresti, si nu se jenau sa`si arate afectiunea pe care si`o purtau unul celuilalt. Erau foarte amabili cu mine, si mereu eram bine primita in casa lor. Uneori, nu prea stiam cum sa ma manifest fata de glumele lor, avand in vedere ca in familia mea, nu se glumea niciodata. Iar acum, eu il invinovateam pe Naruto pentru ca avea o familie minunata. Era nedrept din partea mea, dar durerea asta era insuportabila.
Un scaratit abia auzit m`a readus cu picioarele pe pamant. Mi`am ridicat capul din perna si l`am vazut pe Naruto fastacindu`se in pragul usii. Mi`am lasat dinnou capul pe perna si am mormait ca poate sa intre. Stiam ca sovaia, dar am auzit usa inchizandu`se, si pe el apropiindu`se de pat, si asezandu`se prudent pe marginea lui. Nu voiam sa spun nimic, nu stiam ce as fi putut spune >> Scuze Naruto pentru izbucnirea mea, dar stii...sunt oarecum geloasa pe tine si pe viata ta perfecta, si pe familia ta minunata, intrucat m`am gandit ca e vina ta ca esti fericit iar eu nu << ar fi fost cea mai penibila scuza din istoria scuzelor penibile.
- Scuze, nu stiam ca ai devenit atat de sensibila. Eram obisnuit cu acea Sakura care ma sperie. Dar nu ma intelege gresit, cred ca imi placi mai mult, tu cea de acum. Abia acum esti tu cea cu adevarat. Tu cea care plange, tu cea naturala, tu cea umana. Nu m`ai lasat niciodata sa vad in interiorul tau. Dar vad acum, si nu am stiut niciodata cat de multa suferinta ai strans in tine. vorbea incet, iar cuvintele lui erau atat de linistitoare. Era exact ceea ce orice fata isi doreste sa auda. Mi`am ridicat capul din perna si mi`am indepartat bretonul din ochi. L`am privit atenta si am observat cat de sincer era. M`am ridicat in sezut si am inceput sa ma joc agitata cu degetele. Ceea ce spunea era adevarat. Abia acum jucam cu cartile pe fata. Renuntasem la tipica mea bravada, si acum eram numai eu, cea adevarata, cea vulnerabila, cea incapabila. M`am apropiat de Naruto si mi`am lasat capul pe umarul lui. Nu a avut niciodata intentia de a ma ranii, doar pentru ca nu intelegea anumite lucruri, nu insemna ca nu`l interesa. Mereu i`a pasat de mine , si stiam ca mereu avea sa`i pese. Iar eu nu as putea niciodata sa ma revansez fata de el. M`am indepartat putin de el, apoi l`am mangaiat pe obrazul lui fin. Tenul lui era mai bronzat fata de al meu, care devenise foarte palid de la o vreme incoace, pentru ca nu mai ieseam la lumina soarelui. A parut luat prin surprindere de gestul meu, iar eu am fost oarecum incantata de reactia lui. Naruto imi era ca un frate, mai frate decat mi`a fost Sasori vreodata. Si uneori, surorile mai mici, trebuiau sa`si mai arate afectiunea. Dar depinde si ce fel de afrctiune manifesta, pentru ca in urmatoarea clipa, Naruto ma saruta, iar eu era tare departe de o asemenea dorinta. Buzele lui erau moi, iar sarutul era cat de poate de sincer, si plin de dragoste, dar de o dragoste ce nu avea niciodata sa fie impartasita, cel putin, nu intr`un asemenea mod. Simteam dorinta arzatoare a lui Naruto, de mult si`a dorit sa ma sarute, dar eu nu i`am impartasit niciodata sentimentele. Poate ca a crezut ca acum, dupa aceasta schimbare a atitudinii mele, aveam sa`mi schimb si sentimentele fata de el. Dar din pacate, acestea au ramas neclintite. Ma durea, ma durea ca nu`i puteam raspunde la iubire cu aceeasi iubire, dar era imposibil. Mi`am pus bratele pe pieptul lui si m`am indepartat de el, rupand sarutul cat de bland am putut.
- Nu...nu ma intelege gresit...tin la tine...poate chiar te iubesc...dar nu in felul asta..eu...dar m`am intrerupt singura, incapabila sa mai continui. Naruto ma privea cu o privire dureros de intelegatoare, si ma mangaia pe spate. Nu voiam sa`l mint nici pe el, nici pe mine. Daca l`as fi lasat sa ma sarute in continuare nu as fi facut decat sa`l amagesc pe el, si sa ma torturez pe mine. Era important pentru mine, si nu voiam sa`l pierd. Sarutul asta era mai veninos decat as fi putut sa cred. Putea sa distruga totul, dar Naruto inca nu manifesta niciun fel de dezamagire sau furie. Se apleca dinnou in fata, si am avut tendinta de a ma feri, crezand ca`si dorea alt sarut. Dar buzele lui se oprira pe fruntea mea, de data asta, facandu`ma sa ma simt bine, sa simt ca era corect, si real. M`a ciufulit apoi in cap si s`a ridicat de pe pat. Am crezut ca era ultimul nostru ramas bun. Iar gandul asta ma facu sa ma infor.
- Naruto...nu...nu vreau sa...
- Nu trebuie sa`mi explici nimic. Suntem doar prieteni, iar intamplarea asta n`o sa schimbe nimic. Eu sunt cel care a gresit. Si voi fi langa tine, mereu cand vei avea nevoie. Bazeaza`te pe mine ! Esti prea obosita acum pentru vreo discutie. Dar cauta`ma zilele astea, poate iti voi fi de folos. aruncandu`mi acel zambet cuceritor si arogant al lui, iesi si inchise usa in urma lui. Fara sa vreau, am zambit si eu. Apoi, fara sa`mi dau seama, somnul incepu sa ma rapeasca incetul cu incetul.

Aud ca prin vis un zgomot infundat. Deschid alene ochii si privesc in jur, era deja noapte. Adormisem fara sa ma schimb de uniforma. O durere de cap ma strabatu de parca cineva tocmai ma lovise cu o bata de baseball. Nici jaluzelele si nici draperiile nu erau trase. Nimeni nu se interesase daca sunt acasa ? Nici macar Sasori care incepuse sa`mi impartaseasca acea grija frateasca ? Nimeni...ca de obicei. Nimeni nu se interesa de siguranta mea. Sunetul infundat venea dinspre rucsacul meu. Intr`un tarziu am realizat ca era chiar telefonul meu. Dar cine ma poate suna pe mine la ora doua noaptea ? M`am ridicat cu greu din pat si mi`am scos telefonul din rucsac, si mi`am mijit ochii pentru a distinge numele apelantului. Cand l`am vazut am cascat ochii de mirare si am raspuns instantaneu. Cand am raspuns la telefon, aproape ca am strigat la el:
- Ce vrei ?! Stii...oamenii normali, incearca sa doarma la ora asta. Stiu ca tu depasesti cu mult normalitatea, dar poti sa incerci sa ma lasi sa duc o viata cel putin decenta ? Sau dupa tot ce ai facut, acum vrei si sa ma privezi de somn? pentru o clipa nu a scos niciun sunet. Eram pe punctul de a inchide. Daca voia acum sa se tina de farse, chiar nu`si alesese momentul cel mai potrivit. Eram obosita, si irascibila din cauza ca imi intrerupse somnul.
- Sakura...vreau doar sa vorbim, sa ma asculti. Chiar tin la tine, si nu am vrut sa te ranesc. Te rog, iesi doar o clipa afara sa vorbim. Asculta`ma, si daca nu ma crezi, jur ca o sa dispar complet din viata ta. era cel mai stupid lucru pe care ar fi putut sa mi`l ceara. Chiar daca tare imi mai doream sa aud ce scuza isi inventa, nu puteam sa risc atat de mult. Am fost o proasta ca m`am increzut in Kai, nu se v`a mai intampla a doua oara sa ma mai incred orbeste.
- Iti bati joc de mine ? Ai idee cat e ceasul ? Vrei sa ma strecor afara din casa, sau dau de belele cu mama ? Si sa zicem ca as reusii sa fac asta, de ce as avea incredere in tine ? l`am luat eu la rost. Sa ghicesc ai o noua misiune din partea lui Kai. Cred ca suna asa >> Sun`o si spune`i sa iasa la poarta, apoi eu, ca un om periculos al noptii, ma voi furisa in spatele ei, o voi lovi cu ceva in cap, si o voi arunca in cel mai adanc lac din apropiere <<. Eram sarcastica, in ciuda faptului ca toti muschii mei ma tot indreptau spre usa. M`am trantit inapoi pe pat si am inceput sa`mi desfac nasturii vestei de uniforma in care adormisem.
- Ok, stiu ca ai o parere foarte proasta despre mine in momentul de fata, dar vreau sa schimb asta. Nu sunt un tip rau, iti jur. Lasa`ma doar sa`ti demonstrez ca nu ai motive sa te temi de mine. Eu nu mai am nicio legatura cu Kai, de cand mi`am dat seama cat de inocenta esti. In rest ti`am spus numai adevarul, de ce nu vrei sa te gandesti si la toate acele lucruri frumoase ? vorbele lui erau atat de inselatoare, iar eu inclinam atat de mult sa`l cred. Dar cum ramane cu acele izbucniri ale lui. S`a rastit la mine cand eram la cafenea, m`a sarutat fortat in parcare. Nu era atat de rau pe cat voiam sa cred, dar nu era nici atat de bun pe cat voia el sa pretinda.
- Sasuke, daca ti`as spune in cate persoane m`am increzut si cate m`au tradat probabil ca nu m`ai crede. Iar tu te numeri printre acele persoane, asa ca inceteaza ! Sa presupunem ca acum as iesi la poarta, ce as vedea ? l`am intrebat eu, sperand la o ezitare din partea lui. Ma dadusem dinnou jos din pat si ma plimbam agitata prin camera mea, in asteptarea unui raspuns care venii aproape imediat dupa ce i`am adresat intrebarea:
- Pe mine. am facut ochii mari si am alergat spre geam. El chiar era acolo, in fata portii mele...plimbandu`se la fel de agitat ca si mine. De data asta nu venise cu nicio masina, era doar el, acolo, singur, plimbadu`se in lungul si latul aleei slab luminate de felinare. Stiam ca distanta de la casa lui, pana la casa mea era una considerabila. Asa ca, fara sa mai gandesc...mi`am aruncat telefonul pe pat...si am inceput sa alerg pe hol, coborand cat mai repede si cat mai silentios scarile, si indrepandu`ma spre usa...

To be continued...


Deci...facem un pact! De fiecare data cand intarzii exagerat de mult cu next`urile..promit ca o sa fac capitolele luungi...luungi ca sa ma revansez. Deci capitolul asta sper ca este suficient de lung, si ca actiunea este destul de complexa. Presupun ca ati observat ca mie nu`mi prea place sa grabesc lucrurile, dar in capitolul asta, am mai grabit putin ritmul. Sper sa va placa, si va multumesc nespus ca imi cititi fic`ul. Va sunt recunoscatoare

Yzza va iubeste >:D<

Deci...cu ce sa incep? aaa da, cu faptul ca esti cea mai mare intarziata pe care o cunosc, sau aproape cea mai mare as vrea sa zic ca asteptarea merita, deoarece de fiecare daca cand vii cu cate un capitol este superb, dar de fiecare data te opresti exact cand este mai interesant. De ce imi faci asta?! Ca de obicei va trebui sa mor de curiozitate pana aduci tu next-ul. Dar acum sa revenim la capitol
Capitolul asta mi-a placut la nebunie. Imi place mult cum l-ai introdus pe Naruto in actiune si ma bucur ca el este de partea Sakurei(ca sa zic asa). Acum chiar vreau sa aflu cum se va justifica Sasuke si ma intreb daca Saku il va ierta... Sper ca il vei mai introduce din cand in cand si pe Sasori in actiune chiar as vrea sa vad daca relatia dintre el si Saku se va imbunatati, sau poate se va intampla contrariul, dar asta vei lamuri tu pe parcurs. Acum astept impacarea dintre Sakura si Sasuke
Deci...fii atenta...te astept cu un capitol nou cat de curand si incearca sa il faci si luuungg... si sper ca nu va mai trebui sa astept sa treaca luna pana vii cu next-ul, deoarece se pare ca iti place sa iti ti cititori in suspans. Hai ca acum te-am lasat si mersi de anunt Esti o dulce care merita batae ca e asa intarziata Te-am
~Sayonara~

Cat de frumooos >.< Iti ador ficul din ce in ce mai mult. Chiar daca eu nu prea am timp sa intru pe forum..mereu imi fac timp sa citesc minunatul tau fic :D Si din partea mea nu e o problema ca intarzi..atat timp cat faci capitolele mai lungi :3 Angelyyyy te iubesteeeeee :D si te saluta! Pupici! :* :* :*

Tuu...Geniu intarziat ce esti capitolul asta a fost cel mai emotionant si frumos pe care l'ai scris vreodata. Nu am cuvinte ca sa descriu cat de mult mi-a placut acest capitol
Dar acum nu o mai lungesc pentru ca maine am si eu scoala si mie cam somn. Asa ca te-am pupat si sper sa vii repede cu next-ul dar pana data viitoare sa ai parte de idei geniale(pe care sa le postezi repede pe forum ) acum serios, noapte buna si mersi de anunt
~Sayonara~

Cum sa nu te urasca profu de mate cand presupun ca esti preferata profei de romana? :)) Cu asemenea creatii ar trebui :3 Minunat capitolul asta, Sasuke of of of ce draguti mai sunt ei doi, hehehe te rog adu repede next :o3 te roooog..te saluta Angelyy!! Pupici! :3

FanFic SasuSaku Blocat din cauza inactivitatii.