Ma topesc atunci cand iti citesc capitolele. Mi-a placut mult, mult de tot. Nu ma asteptam la asta, chiar deloc. Sunt nerabdatoare sa vad ce se intampla. Si multumesc de anunt.

dulceata,mie una nu imi pare a fi grabit capitolul.chiar deloc.merci de anunt si sper sa o faci in continuare da?Akatsuki_lavy

Scumpooo!!! Capitolul acesta a fost extra-ultra-mega-extrem de minunat. Am ajuns si eu la ficul tau si mi-a placut la nebunie. Imi place cum descrii sentimentele si intamplarile. Si actiunea a fost cut totul su cu totul minunata. Te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next.
Te saluta Angelyy!!! Pupici!!! :-*

WOW ! Oh, Doamne ! M-ai lasat fara cuvinte de data asta !
Capitolul mi-a inlaturat orice suspiciuni in legatura cu potentiala desfasurare a actiunilor
Tu chiar esti imprevizibila O.O
Vreau urgent next-ul !!! Spor la scris si sa-l aduci cat mai repede.
Nu-ti accept nicio scuza ! E vacanta ! Asa ca sper la cat mai multe capitole

Capitolul 12 - Friend or Foe ?

Cand am ajuns acasa, soarele incepea sa apuna. Am avut norocul de a gasi un mijloc de transport inainte de a se intuneca. Autobuzele nu erau tocmai cele mai preferabile, dar nu erau nici atat de dezgustatoare pe cat credeam inainte. Era un mod de a interactiona si cu alti oameni. Pacat in eu nu am fost atat de dispusa la socializare. Mi`am fixat privirea pe fereasta si mi`am inchis ochii, gandindu`ma la cat de naiva am fost pentru a doua oara. Voiam sa ma gandesc la orice altceva, sa ascult muzica, sa citesc o carte. As fi vrut sa`mi distraga orice atentiea. Mi`as fi dorit sa o sun pe Temari. Simteam nevoia disperata sa ma destainui cuiva. Temari avea sa ma inteleaga, mereu ma intelegea. Doar era cea mai buna prietena a mea. M`am gandit sa o sun, dar daca riscam sa`mi deschid telefonul, as fi descoperit mesaje si apeluri nepreluate de la Sasuke. Iar ultimul lucru pe care mi`l doream din partea lui era o explicatie. Chiar nu imi doream sa ii aud scuzele. Tot ce mai voiam era sa ma indepartez pe cat mai mult posibil de el. Si, eram ferm convinsa ca nu as fi reusit daca as mai fi purtat inca o conversatie cu el. Avea acel sarm si acea privirea care ma fermeca, si pur si simplu credeam tot ceea ce spunea el. Dar indiferent cat de fermecator era, nu mai puteam avea incredere. Mi`a tradat increderea, iar acest fapt era suficient cat sa ma faca sa devin precauta. Din cand in cand imi trecea prin minte ca as putea fi cam paranoica. Dar preferam paranoia in locul altor vatamari ale sufletului. Nu am pretentia ca altii sa inteleaga, dar eu, pentru prima data, ma inteleg pe mine, si inteleg ca tot ceea ce am nevoie este singuranta. Chiar daca asta inseamna sa ma izolez. Siguranta mea este mai presus de orice popularitate, de orice iubit fermecator, de orice petreceri legendare. Nu mai aveam nevoie de nimic din aceste vanitati... Simteam ca imi vine sa plang. Toate lacrimile mi s`au uscat. Dar inima mi`o simteam de parca mi`ar fi fost sfasiata. Da, aveam nevoie de consolare. Aveam nevoie de Temari.
Casa mea era pustie. Sasori probabil ca era cu prietenii lui si se distra de minune. Mama probabil ca se relaxa alaturi de buna sa prietena, respectiv directoarea scolii mele. Iar tata...el nu se ia in calcul din moment ce nu locuieste cu noi. Pana si menajera a plecat mai devreme. Nu mai voiam sa stau singura. Am masurat cu pasul fiecare incapere din casa, iar in acea liniste de mormant am fost strabatuta de un fior violent. Am aruncat uniforma intr`un colt al camerei, apoi mi`am cautat ceva de imbracat, ceva ce nu ar fi luat in seama de oameni. Asa ca mi`am ales o pereche de jeansi si o bluza neagra. M`am incaltat cu o pereche de tenesi negri, apoi am plecat trantind usa in urma mea. Tot ce voiam era sa ajung cat mai repede acasa la Temari. Voiam sa ma primeasca in casa, apoi sa ne indreptam spre camera ei, si sa vorbim, sa radem, sa redevenim cele mai bune prietene. Nu am stiut niciodata ca o sa sufar atat de mult daca ea nu ar mai fi existenta in viata mea. Temari a fost singura mea sursa de iubire, iar eu o ignorasem. Am avut un comportament grosolan si nu am apreciat`o la adevarata ei valoare. Era singura persoana din viata mea, careia ii pasa de mine si se gandea la consecintele faptelor mele. Mereu m`a protejat si mereu incerca sa ma pondereze. Da, ea este Temari, ea este prietena ideala.
Casa prietenei mele era la cateva strazi departare de casa mea. Desii stadutele erau cam intunecate caci nu functionau toate iluminatoarele, iar linistea care domnea era ucigatoare, am ignorat acesti factori si m`am gandit la clipa in care aveam sa o vad pe Temari, cand aveam sa o imbratisez si cand aveam sa`i povestesc cu lux de amanunte ceea ce mi s`a intamplat in ultimele luni, incluzand chiar si ceea ce mi`a facut Kai. Ea merita sa stie, ea m`ar fi inteles si m`ar fi alinat. Stiam ca nu ar fi putut sa faca nimic in privinta a ceea ce s`a intamplat, dar ar fi reactionat ca o mama. S`ar fi enervat si ar fi aruncat o sumedenie de blesteme si injuraturi asupra lui Kai. Apoi mi`ar aduce o cana cu ciocolata si mi`ar propunem sa ne uitam la o comedie ca sa ne inveselim. Mereu a avut leac pentru starile de spirit deplorabile.
Cand am zarit perimetrul casei sale am observat cateva schimbari. Volkswagenul ei albastru, parcat in permanenta in fata casei lipsea. Oare nu era acasa ? Am simtit un freamat in stomac, la gandul ca am ajuns intr`un moment nepotrivit in care ea nu era acasa. Dar apoi, am vazut luminile aprinse in camera ei, care, spre fericirea mea se afla la parter. Am intrat sovaielnica in curte, apoi m`am apropiat de fereastra si am tras aer in piept. Am ciocanit usor in geam, asa cum obisnuiam, iar in urmatoarele secunde, Temari a tras draperiile la o parte, deschizand prudenta fereastra si apoi m`a privit suspicioasa. Pe chipul ei nu se zarea niciun fel de zambet. Doar ma privea, ma privea ca pe un strain care ii incalca proprietatea.
- Ce cauti aici ? a intrebat ea vocea ei pastrand un ton neutru, dar resimteam raceala si indiferenta cu care imi vorbea. Ochii ei caprui exprimau iritarea, ceea ce era foarte neobisnuit. Intotdeauna a fost o persoana toleranta si nu se enerva fara motiv. Dar in acest moment, simteam ca este pe cale sa izbucneasca intr`o criza de nervi.
- Eu...nu voiam decat sa discutam. am spus eu incercand sa par calma si stapana pe mine, desi nu ma simteam nici pe departe asa. Stiam ca Temari era suparata pe mine pentru ca o parasisem in acea seara, dar nu ma asteptam la o primire atat de rece, de ostila. Dar nu`mi permit sa o judec pe ea. Eu am fost intr`atat de egoista si nu m`am gandit la deranjul ce as putea sa`l cauzez. Am privit lucrurile din perspectiva mea, sau mai degraba, cum mi`as fi dorit eu sa decurga lucrurile. Dar era evident ca Temari nu avea in programa sa vina sa ma imbratiseze si sa imi spuna cat i`am lipsit.
- Ohooo....sa discutam....rase batjocoritor si ma tintui cu privirea. De data asta, nu mai reflecta indiferenta si iritare. Arata de parca i`ar fi placut la nebunie sa ma vada aruncata de pe un Zgarie-Nori. Privirea ei exprima atata ura si dezgust, nu semana cu acea Temari blanda si iertatoare pe care o stiam eu. Ei bine, oamenii se schimba, prietenii se schimba, sentimentele se schimba.
- Voiam doar sa stii ca imi pare rau pentru seara aceea. S`a....s`a intamplat ceva... Hmmm...putem sa discutam inauntru ? am intrebat sovaitoare, sperand ca in spatele acestei dure si nemiloase Temari, se ascundea defapt vechea mea prietena, acea prietena care isi facea griji pentru mine si ma iubea in ciuda caracterului si atitudinii mele.
- Nu, Sakura, putem vorbi si aici. Ce vrei sa`mi povestesti ? Stiu deja totul ! Nu pot sa cred ca mi`am pierdut timpul cu o drogata. Nu pot sa cred...stiam ca stai prost cu bautura, dar credeam ca este un viciu de moment, ce avea sa treaca, daca te straduiai. Si eram mai mult decat dispusa sa te ajut sa trec peste. Stiam problemele pe care le ai cu familia ta, si nu voiam sa te mai necajesc si eu cu predicile, asa ca am acceptat. Dar sa te droghezi ? Sa te droghezi, Sakura ? Si...cum iti permiti sa`ti bati joc de Kai ? Dupa ce ca l`ai facut de ras, cum crezi ca se simte acum, ca te vede cu altul ? Ce impresie crezi ca au prietenii lui, care deja stiu ca prietena lui Kai e o alcoolica drogata, vrei sa mai creada ca e si o cu*va ? Kai nu s`a despartit de tine din mila, iar tu deja iti pierzi vremea cu altii ? Cu studentii , nu ? Esti o mizerie, Sakura, asta esti ! Profiti de toata lumea, si daca nu obtii ceea ce vrei, gata ! Nu`ti mai bati capul cu oamenii care nu vor sa te urmeze.
Pentru o clipa nu stiam daca e un cosmar sau e pura realitate. Nu stiam daca persoana din fata mea era Temari sau era un strain. Dar am realizat ca era cat se poate de adevarat si ca era fara indoiala Temari cea care spunea acele lucruri. Droguri ? Alcool ? Dar eu niciodata nu m`am drogat. Iar cu alcoolul, ei bine, asta e o confuzie, pe care am declansat`o din inconstienta. La petreceri, cand ma duceam, voiam sa fac spectacol, ma prefaceam ca beau mai mult decat toti baietii, iar apoi simulam o betie de toata frumusetea, cand defapt nu eram nici decum ametita. Asta in cazul in care sucul de capsuni contine alcool. Dar Temari si nimeni altcineva nu cunostea adevarul acestei povesti in care doar ma dadeam in spectacol, cand efapt eram foarte lucida. Oare nimeni nu`si punea niciodata intrebare, cum de ajungeam intreaga acasa, fara sa izbesc masina in vreun gard sau copac ? Dar e evident ca oamenilor nu le pasa decat de aparente.
- Temari, indiferent cine ti`a spus asta...nu e adevarat ! Lasa`ma sa`ti explic totul, exact cum s`a intamplat.
- Nu ma intereseaza povestea ta ! Ai mintit destul pana acum. Si eu il cred pe cuvant pe Kai. De ce ar mintii ? Pana la urma, ai fost, esti, habar nu am....dar a tinut la tine...si inca mai tine. Iar tu nu`l meriti pe baiatul asta... Stii ceva...chiar nu am ce discuta cu tine. Pretinzi ca esti inocenta, si vi la mine ca sa te plangi de cat de groaznica e viata ta. Stii ce...mie nu`mi pare chiar asa de rea. Du`te la prietenul tau student si lasa`l pe Kai, lasa`ma pe mine...lasa`ne pe toti ! E prea multa bataie de cap cu tine. apoi, fara sa mai adauge ceva, a inchis geamul si a trad draperiile. Nici macar nu apucasem sa`i spun despre Sasuke sau ca nu era student, dar imi daduse de inteles ca nu ii mai pasa de mine sau de viata mea. Pentru cateva minute am ramas acolo, cu capul plecat si cu lacrimile siroindu`mi pe obraji. Asta credea Temari despre bine ? Ca sunt o bataie de cap ? Un Junghi in coaste ? Credea ca eu sunt afurisita care l`a ranit pe Kai ? Defapt, ea are incredere in ceea ce spune Kai, nu ceea ce spune prietena ei cea mai buna ? Cum a reusit sa o comvinga de una ca asta ? Nu stiam ce ma doare mai tare. Ca vad viata cum mi`se naruie in fata ochilor ? Sau influenta lui Kai asupra tuturor. Era ca un cosmar. Un cosmar din care nu ma mai trezeam. Stateam in fata ferestrei, tot sperand ca Temari se va razgandi, si isi v`a retrage toate acuzatiile si jicnirile, dar asta nu se intampla. Stia ca sunt acolo, dar ma ignora fara efort. Pana la urma, am parasit curtea.
Nu m`am indreptat spre casa...m`am lasat purtata de pasi, iar acestia m`au dus intr`un cartier unde locuiau multi copii de bani gata. Dar nici ca`mi mai pasa. Locul meu nu mai era nicaieri. M`am asezat pe prima banca pe care am zarit`o. Tremuram si incepeam sa ma sufoc . M`am saturat ! M`am intis pe banca, si mi`am pozitionat bratul deasupra ochilor. Am ramas acolo...o ora, doua ore, trei...nu stiam cat timp trecuse...eram singura, si simteam cum anumite parti ale corpului scad in temperatura. Daca aveam noroc, pana la rasaritul soarelui aveam sa inghet si sa scap odata. Dar, ar fi fost mult prea usor. Cineva ma observase, ba chiar ma cunostea:
- Sakura ?! T-t-tu esti ? nu am raspus....

Este minunat. Multumesc ca m-ai anuntat ca ai pus Next, sper sa ma mai anunti si altadata. Ce pot sa spun de capitol..pai.. ESTE EXTRAORDINAR! Cum Kai i-a manipulat pe toti contra Sakurei..Chiar si pe Temarii.. Ma astepta ca macar Temarii sa o inteleaga pe Sakura!
Te saluta Angelyy!!! Pupici!!!

eu as vrea ca temari sa-si dea seama de kai,atunci cand acesta ii face rau.doar asa isi va da seama de adevarul sakurei.foarte fain.mesic pentru anunt si te astept in continuare.Akatsuki_lavy

Ce emotionant fic .Biata Sakura . Să ma anunţi de next ptc nu vreau să pierd niciun capitol din acest fic mirific .Pupici .

Capitolul 13 - Destainuri

Prietenii...exista oare asa ceva ? Exista acei ingeri pazitori de pe pamant care sa ne iubeasca si sa ne indrepte spre calea cea corecta ? Nu...exista acei diavoli numiti prieteni care de tolereaza greselile si ne incurajeaza sa facem altele. Acea tipologie de prieteni care nu critica greselile si nu intervin atunci cand situatia se agraveaza. In concluzie nu exista prieteni. Sau, cel putin, eu am avut parte numai de asemenea persoane. Nu am fost capabila sa vad dincolo de aparente. Am fost naiva si am avut incredere oarba in persoane care erau dezgustate de mine, care ma detestau defapt. Credeam ca prietenia mea cu Temari era singurul motiv pentru care meritam sa traiesc. Temari era singura mea sursa de iubire. Zambetul ei imi lumina ziua si imi incalzea sufletul. Era unica mea prietena pe care o iubeam mai mult decat imi iubeam propria mama. Dar acum, ca a dat cartile pe fata, ce mai pot face ? Sa mai alerg dupa aceasta prietenie destramata ? Nu concepeam viata fara ea, iar acum ma simt distrusa. Ma simt parasita complet. Fara prieteni, fara familie, fara dragostea vietii mele. Nu mai am nimic, si oricat m`as stradui sa obtin ceva, voi fi incapabila sa pastrez, si intr`un final voi pierde dinnou. Viata mea e un esec total, iar eu sunt responsabila de tot ce mi`se intampla. La ce rost sa traiesc daca sunt unghimpe in coasta tuturor ? La ce rost sa traiesc daca nimanui nu`i pasa de viata mea ? La ce rost sa traiesc daca prietenii imi vor moartea. Mereu mi`am dorit ca sa`i fac fericiti pe cei dragi mie. Poate ca daca as inceta sa mai exist, vietile celorlalti ar fi mai usoare. Voiam sa ma intorc acasa, sa las o scrisoare cuiva, sa`mi astern gandurile pe hartie. Dar nimeni nu m`ar fi luat in serios. Oricine ar fi citit acel bilet, l`ar fi interpretat ca fiind o gluma proasta sau ca vreau atentie. Asa ca am decis sa ma indepartez pe cat mai mult posibil de casa. Colindam strazile fara sa ma asigur daca trecea vre un autovehicul sau daca erau huligani pe drum. Indiferent ce avea sa mi`se intample nu ma mai interesa. Viata mea a luat sfarsit exact in momentul in care Kai m`a violat. A vrut sa ma distruga si a reusit. Am ajuns intr`o situatie iremediabila.
Dupa ce am mai ocolit cateva stradute inguste, am ajuns intr`un cartier ce`mi era vag cunoscut. Toate informatiile care imi veneau in minte, erau acelea conform carora locuiau multi copii de bani gata. Dar refuzam sa iau in seamna faptul ca incalcam intr`un fel proprietatea acelor persoane. Tot ce voiam era sa ma asez pe o banca si sa ma odihnesc. Simteam cum toate fortele mi`se scurg asemeni nisipului dintr`o clepsidra. Eram sleita de puteri si de vointa. Incepusem sa tremur, nu eram imbracata in asa fel incat sa impiedic vantul tomnatic sa`mi faca pielea de gaina. Dupa ce am mai ratacit putin prin zona, am gasit o tentativa de banca. Lemnul era putred, iar vopseaua care mai era incepea sa se scorojeasca. Totus, atat timp cat ma putea sustine era perfect. M`am intins pe ea, si mi`am pozitionat bratul deasupra ochilor, pentru a acoperi orice luminita ce se zarea in departare. Jalnic...nici nu ma mai recunosc. Sakura Haruno avea demnitate, nu ar fi renuntat la viata din cauza unui nemernic. Sakura Haruno ar fi luptat pentru adevar, ar fi luptat pentru reputatia ei. Sakura Haruno s`ar fi razbunat pentru cele pricinuite. Acea parte impulsiva a firii mele incerca sa preia controlul, dar era imposibil sa puna stapanire asupra mea dinnou. Am incercat sa`mi retin lacrimile, dar ele pur si simplu imi scaldau fata. Nu scanceam, nu scoteam niciun sunet. Plangeam si sufeream in tacere. Intepenisem pe acea banca, ceea ce insemna ca eram de ceva vreme acolo, pierdusem notiunea timpului. Corpul meu era amortit, datorita scaderii considerabile a temperaturii. Inca putin...doar inca putin...si totul v`a lua sfarsit. Voi pune capat acestui chin numit viata.
- Sakura ?! Tu-tu esti ?! am auzit o voce blanda, care trada uimirea si groaza. Am incercat sa`mi folosesc ultima farama de constiinta ca sa realizez unde mai auzisem acest glas linistitor ce imi gadila urechile. Era o fata...desigur...o fata panicata ca ma vedea intr`un asemenea loc pe jumatate moarta. Era o fata ce ma cunostea, o fata ce nu ma detesta judecand dupa reactia ei. Cu toate astea, nici macar nu s`a apropiat de mine. Se temea...desigur, toti se temeau de mine, inainte imi placea sa pretind ca e respect, dar defapt era teama. Teama ca in cazul in care s`ar fi pus rau cu mine, ar fi putut avea neplaceri cu echipa de baschet sau cu cine stie ce alte marionete pe care eram in stare sa le controlez cu puterea mintii. Oamenii sunt patetici cand isi formeaza astfel de idei preconcepute. O auzeam in cotinuare rostindu`mi numele, vocea ii era din ce in ce mai sovaitoare. Speram ca avea sa ma paraseasca. Sa creada ca sunt moarta si sa se indeparteze de mine, sa oriunde nu sunt eu. Si chiar asa facu. Am auzit pasii ei grabiti indepartandu`se de mine. Fugea, nu o invinuiam facea ceea ce trebuie. Daca ar fi marturisit cuiva ca a fost ultima persoana cu care am interactionat intr`un fel, ar fi avut parte neplaceri. Iar eu nu`mi doream sa mai cauzez neplaceri nimanui.
Deveneam din ce in ce mai ametita, iar gandurile nu`mi erau tocmai lucide. Ma gandeam la bunica mea care murise intr`un incendiu, si imi spuneam ca in curand aveam sa ajung la ea in brate, si ca imi v`a spune povesti din copilaria ei, si cum o pedepsea pe mama atunci cand omora pisici. Bunica era o femeie atat de amuzanta si de blanda. Am suferit un soc atunci cand murise, iar acum aproape ca ma bucuram la gandul ca aveam sa o revad dinnou, asta numai daca mi`se permitea. Deja bateam campii, si am preferat sa fredonez in gand o melodie de leagan. Prin toata acea ceata a realitatii, am reusit sa disting niste pasi. Cineva se apropia de mine intr`un ritm alert. Nu, nu era o singura persoana, mai era insotita de cineva. Speram doar ca sa fie doi copii care se jucau noaptea pe strazi, ca sa`si necajeasca parintii. Dar pasii nu se abateau de la drum, veneau drept dpre mine. Se oprira in fata mea, iar eu m`am chinuit sa`mi recapat cunostinta si sa`mi indepartez bratul de pe chip, dar era prea amortit. Tot ce mai pot sa`mi amintesc din acel moment a fost ca doua brate puternice m`au cuprins, si lumea a inceput dinnou sa se miste in jurul meu. Astea sunt singurele amanunte pe care mi`le amintesc. Restul au fost voci si soapte imposibil de distins.
Tic Tac ! Tic Tac ! Tic Tac !
Am clipit o data...incaperea era in ceata. Am mai clipit o data...lucrurile capatau forme si culori. Am clipit inca o data...nu ma aflam in camera mea ! M`am ridicat in capul oaselor ca sa analizez incaperea. Spre usurarea mea, ma afla in camera unei fete, ba chiar in patul uneia. Langa mine, se odihnea o bruneta cu parul la fel de lung ca si al meu. Era inalta, mai inalta decat mine. Dormea linistita in partea ei de pat, pana cand sa o perturbez eu cu zvarcolelile mele. Se ridica usor pe coate, cu privirea atintita spre perna, incerca sa se dezmeticeasca. Apoi se ridica in sezut, tintuindu`ma cu o privire ce exprima ingrijorarea, insa, puteam sa deslusesc si un sentiment de nesiguranta. Era Hinata...colega de clasa, cea care statea mereu singura in ultima banca. Acea fata care nu interactiona cu nimeni, dar de fiecare data ajuta pe cineva cand avea nevoie. Era desteapta, si multi ii cereau ajutorul. Cu toate ca mereu o tachinau si faceau glume pe seama ei, ii ajuta in orice imprejurare. Un lucru era cert, nu stia sa poarte pica. Iar asta mi`a demonstrat`o si mie. In urma cu doi ani, cand eram in clasa a 9 -a...i`am luat juranlul din ghiozdan si l`am citit in fata clasei, dezvaluind identitatea baiatului de care era indragostita. Ea doar a stat cu capul plecat si nici macar nu a incercat sa`l recupereze. Putea sa ma denunte la directoare, dar s`a abtinut. Imi amintesc cand imi mai batusem joc de ea plesnind`o de fata cu toti ceilalti. De ce ? Am chinuit`o atat de mult si ea nici macar nu mi`a aruncat vreo privire furioasa. Pur si simplu se lasa batjocorita de mine. Brusc, am simtit cum ma incearca un sentiment de rusine. Ea practic mi`a salvat viata in ciuda a tot ce i`am facut eu. M`am trantit dinnou in pat, intorcandu`ma cu spatele la ea, strangand perna in brate, muscandu`mi buza inferioara si clipind tot mai des pentru a`mi stapani lacrimile. Hinata se ridica din pat si iesi pentru o clipa din camera. Nu am indraznit sa o mai privesc...ma simteam atat de datoare fata de ea. Nu puteam sa o ignor si sa ii intorc spatele dupa ce a fost atat de draguta cu mine. M`am ridicat din pat, si am observat ca purtam o camasuta de noapte de culoarea roz. Era intr`un fel draguta, dar nu as fi dorit sa ma vada cineva imbracata in asa ceva. Grozav Sakura ! Poti sa pierzi demnitatea ! Poti sa pierzi prietenii ! Ce naiba ! Poti sa pierzi chiar si viata ! Orice numai sa nu pierzi simtul modei ! Acea latura responsabila a mea ma mustra pentru superficialitatea cu care tratam gestul Hinatei. Cu toate astea, mi`am zarit hainele, si le`am imbracat chiar la timp pana sa intre Hinata cu o doua cani in mana. Pe una dintre ele mi`o oferi mie, iar eu am acceptat`o, multumindu`i printr`o simpla inclinare a capului. Se aseza dinnou pe pat, si sorbi cu lacomie din cana plina cu ceai. Dupa o clipa in care am meditat, m`am asezat sovaitoare langa ea. Pentru o clipa, am avut senzatia ca se va ridica si se va indeparta de mine. Dar a ramas neclintita, incercand sa se relaxeze.
- Sakura...lamureste`ma, te rog. Ce faceai pe acea banca ? In toiul unei nopti din septembrie. M`am tot gandit la asta. Si Neji isi pune tot felul de intrebari. Te`am gasit inconstienta ! Inca o ora sa mai fi stat acolo, si, si...ei bine, nici nu vreau sa ma gandesc. Am tot incercat sa te acopar, dar e imposibil sa`ti gasesc vreo scuza. Cu toate astea, vreau o confirmare! Tu incercai sa te sinucizi ? vocea ei era blanda dar ferma. Era pur si simplu ingrozita de fapta mea. Iar eu eram jenata ca ma gasise intr`o stare deplorabila. Am lasat cana pe noptiera micuta si discreta de langa pat, si am inceput sa`mi plimb privirea prin incapere. Era prea jenant sa`i marturisesc asa ceva. Doar am inghitit in sec, si am dat dezaprobator din cap. Atunci, intr`o fractiune de secunda, Hinata ma cuprinse intr`o imbratisare stransa si afectuasa. De ce ? De ce ii pasa atat de mult ? Asta era intrebarea care ma macina consant. De ce era atat de buna cu mine ? Nu meritam mila ei. Am fost grosolana, am fost o nemernina, am injosit`o. De ce ma salvase ? De ce ma consola ? De ce ?
- Sakura...nu esti singura...nu o sa fii niciodata. Dar daca iti doresti singuratatea, o vei avea. Asa ca..povesteste`mi ce a fost in mintea ta in acel moment. iar eu i`am spus totul. I`am spus cu Temari nu mai avea incredere in mine. I`am spus cum Sasuke nu era baiatul de care crezusem ca ma indragostesc. I`am spus despre cum familia mea ma considera. I`am spus chiar ca ma despartisem de Kai, dar evitasem cu subtilitate subiectul violului. Hinata era ceai mai buna persoana pe care am intalnit`o pana acum. Compasiunea pe care o simtea fata de ceilalti era de admirat. M`a ascultat si de fiecare data cand incepeam sa plang ma strangea de mana si imi spunea cuvinte linistitoare. Nu stiu cum reusea, dar aveau efect asupra mea asemenea unor calmante. M`a rugat sa raman la micul-dejun, iar apoi mi`a propus ca varul ei, Neji, cel care m`a adus in brate pana la ei acasa, sa e conduca la scoala. Pentru prima data ma bucuram ca Neji nu se numara printre prietenii lui Kai. Era un baiat respectat si retras. Prezenta lui era suficienta cat sa impuna respect. Iar acum, eu ma simteam nevoita sa`l apreciez pentru ca isi cladise popularitatea si respectul fara sa fie vreo vedeta a unei echipe sportive din liceu. El era inteligent si fermecator, atuuri pe care neanderthalii din echipele sportive nu le voi putea dobandii vreodata. Era inalt, cu un par saten, lung pana la umeri si bogat. Ochii sai, de culoarea lila, erau neasemuiti de frumosi, dar erau reci, si nu exprimau nimic. Poate ca era cea mai buna ,etoda de a`si masca sentimentele. Erau greau sa`ti dai seama daca Neji aproba sau dezaproba ceva daca nu spunea clar. Limbajul trupului adoptat de el, era practic indescifrabil. Iar eu chiar incepeam sa`l admir.
Am asistat la conversatiile dintre el si Hinata. In ciuda aparentelor, erau destul de apropiati. Se sincronizau perfect in ceea ce privea distribuirea responsabilitatilor din acea zii. Erau de invidiat. Era placut sa`i privesti cum se inteleg si cum colaboreaza. La prima vedere, cineva ar fi putut avea impresia ca sunt frati. Semanau atat de mult. Culoarea ochilor, inaltimea egala, nuanta parului era diferita, dara pana si in gesturi semanau. Oare ar fi fost posibil sa ma inteleg si eu in acelas mod cu Sasori ? M`am trezit zambind dintr`o data, iar Hinata ma observa, raspunzadu`mi cu acelas zambet cald care il purtase pe chip. O puteam considera o fata frumoasa. Frumusetea ei nu provenea din gesturi, tinuta sau cosmetice. Frumusetea ei era naturala. Iar eu, in comparatie cu ea, ma simteam atat de falsa...Brusc, am fost strabatuta de un sentiment de incredere. Cineva ca ea, merita toata increderea. Si chiar daca ar fi fost sa ma tradeze, nu as fi fost suparata, o meritam, pentru modul in care ma purtasem cu ea. Dar in acel moment, tot ce stiam era ca voiam sa`i spun totul. Voiam sa`i spun prin ce trecusem vara trecuta. Asa, m`as fi eliberat de orice povara. M`as fi destainuit cuiva cu adevarat, pentru prima data in ultimele luni.
- Hinata...eu..am omis sa`ti spun ceva....

To be continued...

Acest capitol a fost mai mult descriptiv...o sa incerc sa dezvolt actiunea din urmatoarele capitole...
Multumesc mult pentru aprecieri si comentarii...va sunt recunoscatoare

mesic de anunt.te astept cu next-ul.Akatsuki_lavy

Vaiiii iubitha!!! Iti bati joc de mine? Vrei sa ma omori? Ai facut un super capitol, cu muulta descriere =))) Ok, eu sunt omul cu actiunea, nu te supara. Am degetele atat de amortite de cand stau la calculator, incat nici nu mai pot sa scriu bine, dar o sa iti spun ca immi place mult de tot si abea astept continuarea. Apropo, poate nu te mai opresti fix in momentul culminant. Nu sunt prieten prea bun cu suspansul.

Capitolul 14 - Infruntarea

Era un moment crucial din viata mea. Nu am mai simtit niciodata pana acum, puternica nevoie de a strange pe cineva in brate si sa`i spun tot ce am pe suflet. Sa ma destainui, sa ma dezbrac complet de secrete. Dar, eram atat de indecisa. Ea practic reprezenta un strain, un personaj figurant al vietii mele. Pana acum cateva zile, Hinata nu simboliza pentru mine decat un gandac sacaitor, un gandac de care voiam sa scap cat mai repede cu putinta. Aveam impresia ca vrea sa demonstreze ca este o maica sfanta iubitoare si ocrotitoare. Era imposibil ca cineva sa fie atat de calm si rabdator, imi dadea senzatia ca e o prefacuta. Pur si simplu ma deranja existenta ei. Ma deranjau sentimentele pe care le avea fata de un baiat care era inaccesibil pentru mine. Ma deranja ca toti profesorii o dadeau exemplu in clasa. Ma deranja inocenta pe care o emana. Ma deranja faptul ca ea avea o familie iubitoare si eu nu. Eram invidioasa pe ea, pe notele ei, pe mediul familial in care trieste. Am considerat`o superioara mie, iar acel gand era ucigator. M`am razbunat pe ea, am fost nemiloasa. Am atacat`o acolo unde o durea mai tare. Am injosit`o in fata colegilor. Am lovit`o, si nu o data, de multe ori, si savuram fiecare moment. L`am sarutat pe baiatul de care era indragostita de fata cu ea si cu alti colegi. Nu mi`a mai pasa de Kai sau de faptul ca eram impreuna. Tot ce stiam era ca: daca acel baiat nu era al meu, nu avea sa fie nici al ei. As fi facut orice, numai sa o tin la distanta de el. Pana la urma a renuntat, au renuntat amandoi. Stiam ca exista o atractie reciproca, de aceea m`am simtit si mai amenintata. Am fost egoista, eu aveam un prieten, sau cel putin, asa credeam. Ce`i drept, eram nefericita alaturi de el, si de aceea mi`am dorit ca si ea sa guste o singura data din nefericire. Eu si Kai nu am avut niciodata o relatie sincera. Totul a fost superficial, de ochii liceului. In acea vreme, nu ma deranja, atat timp cat aveam libertatea necesara si discretia, puteam sa ma vad pe ascuns cu alti tipi. Dar tarziu am realizat cat sunt de mizerabila. Am acceptat atatea lucruri impertinente si am actionat atat de imatur, incat evit sa ma gandesc la acea perioada a vietii mele. Sunt stanjenita de ceea ce am facut si sunt si mai stanjenita ca acum ma port de parca n`as fi facut nimic rau. Stiu ca ar trebui sa las trecutul in urma, dar trecutul ma urmareste. E ca si cum m`ar impiedica sa uit de acea personalitate a mea, ca si cum nu mi`ar permite sa merg mai departe. Dar, o merit, greselile sunt lanturi ce ne impiedica sa inaintam. Iar eu ma tem ca voi fi nevoita sa raman pe loc, pentru o lunga perioada.
- Sakura....e in regula, nu trebuie sa`mi spui totul, daca nu esi pregatita. Poti conta pe mine, eu te voi asculta atunci cand vei fi pregatita sa vorbesti cu cineva. Dar consider ca inca nu a sosit vremea aceea. Si nu vreau sa regreti ca mi`ai destainuit tot ceea ce ai pe inima. Candva...poate ca imi vei spune mie, sau poate ca vei spune altcuiva, nu are importanta...dar acum nu te forta. Intr`o buna zi, vei spune unei persoane care merita tot ceea ce ai pe suflet, si mi`as dori sa fiu eu acea persoana. Hinata m`a trezit din gandurile in care m`am cufundat, iar cuvintele ei m`au izbit in fata ca o galeata de apa rece. Pentru Numele Lui Dumnezeu ! Avea perfecta dreptate ! Am fost mult prea directa, mult prea insistenta. Adevarul e, ca, daca mi`as fi dorit cu adevarat sa`i spun despre ceea ce mi s`a intamplat asta-vara, nu as fi ezitat nicio clipa, nu as mai fi omis acest lucru. Indiferent cat de bine m`am simtit dupa ce m`am eliberat de o parte din problemele mele, nu pot ajunge in acea situatie in care sa`mi spal lucrurile in public si sa ma compatimesc singura. Mda, mama mea este o dictatoare, tatal meu este un nemernic, asa zisii mei prieteni m`au parasit, am fost violata de fostul iubit, recent am aflat ca tipul de care incepeam sa ma indragostesc este un mitocan, iar mai nou, am incercat sa ma sinucid, cu toate astea, nu pot sa fac la nesfarsit pe victima. Acum primesc ceea ce merit, ma caiesc pentru faptele rele pe care le`am facut in trecut fata de ceilalti. Trebuie sa indur toate obstacolele, si nu pot renunta asa usor la viata.
- Ai dreptate...am spus eu in cele din urma, iar Hinata nu a facut decat sa`mi zambeasca si sa`mi faca semn sa o urmez spre masina. Varul ei Neji s`a oferit sa ne conduca la scoala, dar nu inainte sa facem un popas pana la casa mea, unde trebuia sa`mi pregatesc uniforma si cartile. As fi vrut sa`i refuz si sa`i indemn sa`si continue drumul, dar oricum ar fi insistat sa vin cu ei, asa ca orice impotrivire era zadarnica. Drumul a fost unul lin, avand in vedere ca soferul nostru, Neji, se concentra la condus, caci, pe bancheta din spate se aflau doua pustoaice. Atomosfera era una placuta, chiar daca era mult prea liniste, si nimeni nu deschidea vreun subiect de discutie, iar eu, intr`un final am acceptat situatia si mi`am spus ca era mult mai bine asa. Cand am ajuns in fata casei mele, am ezitat putin. Ma temeam ca nu cumva mama sa fi ajuns acasa si sa fi observat absenta mea de peste noapte. M`am uitat la Hinata, implorand`o din priviri sa vina cu mine. Dupa o serie de proteste pertinente din partea ei, a cedat si m`a urmat. Neji a fost mai greu de convins, asa ca intr`un final am renuntat, lasandu`l sa ne astepte in masina. L`am asigurat ca nu vom sta mult, pe cand el doar a incuviintat si si`a facut de lucru cu telefonul mobil, mormaind niste lucruri pe care nu le`am auziti nici eu dar nici Hinata. Fata doar a ridicat din umeri si apoi a pornit spre usa de la intrarea din fata. Am urmat`o, iar inainte sa deschid usa, am tras aer adanc in piept, apoi am apasat sfioasa pe clanta. Spre marea mea surprindere, inca era incuiata. Asta inseamna ca mama nu venise acasa noaptea trecuta, si nici Sasori. Am rasuflat usurata, mi`am scos cheia din buzunarul de la spate al blugilor si am descuiat usa. Din fericire, norocul nu m`a parasit definitiv.
Eu si Hinata am traversat holul, sufrageria si am urcat scarile ce duceau la etaj, acolo unde se afla camera mea. De obicei imi tineam camera incuiata caci aveam o multime de lucruri ce nu ar fi trebuit sa se afle in custodia unei fete. Imi incuiam camera de teama ca nu cumva mama sau fratele meu sa dea buzna si sa`mi incalce spatiul personal. Dar in ultima vreme nu mi`a mai pasat daca imi expuneam camera la controale din partea lor. Nu mai aveam nimic de ascuns, era suficienta ordine ca sa nu`mi atrag pisalogiri din partea mamei, asa ca nu aveam motive de ingrijorare. In concluzie: daca mie nu`mi pasa, nici ei nu mai tineau mortis sa ma verifice sau sa cotrobaie. Am intrat, iar lucrurile erau la fel cum le lasasem. Geamul era deschis, patul era facut, rucsacul statea rezemat de perete, iar uniforma se odihnea pe un scaun. Nimeni....nu a mai fost nimeni aici. Hinata imi analiza camera, dar nu cu minutiozitate. Nu era genul de examinare in privinta organizarii sau a curateniei. Era mai multa curiozitate si fascinatie, desi nu gaseam nimic deosebit la acea incapere. Scapasem de orice postere, orice biletele de dragoste sau ce`or fi fost ele, totul era formal, asa cum trebuia sa fie camera unei eleve serioase.
Intr`un final, eu si Hinata ne`am organizat, si, in timp ce eu ma imbracam, ea avea sa`mi pregateasca cele necesare pentru scoala. Aveam acelas orar, asa ca se putea descurca. La inceput a fost nedumerita, dar intr`un final s`a conformat. Dupa ce am fost gata amandoua, ne`am indreptat spre iesire. Am mai verificat o data lucrurile, dar era prostesc, avand in vedere ca era clar ca nimeni nu mai venise acasa in lipsa mea. Am incuiat usa, dupa care am pornit spre Ford`ul gri metalizat al lui Neji, care devenise vizibil nerabdator. Acesta ne`a sagetat cu o privire rece si ne`a facut semn sa urcam mai repede in masina. De aceasta datat, drumul nu a mai fost atat de tacut. Hinata sporovaia continuu cat de mult ii placea camera mea, si cat de ordonata eram, si tot felul de lucruri care ma faceau sa ma simt jenata. Am incercat de cateva ori sa`i indrept atentia asupra altui subiect, dar ea continua sa se minuneze gandindu`se la biblioteca mea plina cu tot felul de carti. Pana si Neji, care fusese impasibil pe durata drumului, paruse surprins de relatarile Hinatei.
Cand, in final am ajuns la liceul Broken Arrow, Neji ne`a anuntat ca nu o sa vina la prima ora, asa ca, ne`a lasat pe noi la destinatie, iar el si`a continuat drumul, de data aceasta, cu ceva mai multa viteza. Hinata a ridicat din umeri si a spus pe un ton exasperat:
- Uneori poate sa fie foarte ciudat....dar e baiat bun...intr`un fel. eu am incercat sa`mi stapanesc un chicot, dar nu mi`a reusit atat de bine. Hinata mi`a aruncat o incruntatura, dupa care a ras si m`a luat de brat. In prima clipa, am fost surprinsa, la fel si ea, dar nu ne`am retras si ne`am continuat drumul. Nu as fi prevazut nicio data ca eu si Hinata am putea sa mergem brat la brat, razand din motive deloc amuzante. E ca si cum am fi fost prietene de o viata. Pana si ea lasase la o parte inhibitiile si acea teama subtila pe care o avea fata de mine. Chiar atat de inofensiva am devenit ? Ce mai conta ? Ma simteam atat de bine prin simplul fapt ca o aveam aici pe Hinata si ma faca sa rad, sa rad cu adevarat. Pentru prima data in ultimele luni, ma simteam bine. Nu neg ca si atunci cand eram in preajma lui Sasuke nu m`as fi simtit bine, dar grijile dainuiau. Hinata imi stia povestea, cel putin, o parte din ea. Iar asta o facea o companie si mai placuta. Dar din pacate, fericirea nu se poate instala pe teritoriul liceului. Cu toate rasetele noastre, stiam ca ar fi fost imposibil sa nu atragem atentie. Dar nu voiam sa atrag atentia unei anumite persoane, si anume Kai. Acesta se apropia de noi foarte sigur pe el, cu acea atitudine vesnic lenesa, care il facea sa para mai prost decat era. Si Hinata a parut sa`l observe, iar aceasta m`a strans cu putere de brat. Pentru o clipa, acest gest m`a facut sa ma simt protejata, dar nu`i puteam permite sa se amestece. Totul era intre mine si Kai, nu o puteam implica, nu`mi doream victime colaterale in razboiul pe care`l purtam cu el. Cand a ajuns in dreptul nostru, ne`a oferit tipicul lui zambet de vedeta de cinema, tipul acela de zambet care poate face si o tocilara sa saliveze. Pana si pe mine m`a derutat, dar pentru scurt timp. Chiar daca parea un idiot inofensiv, era viclean si foarte periculos, si nu`mi permiteam sa las garda jos.
- Buna, fetelor ! Ce bine`mi pare ca ati trecut peste problemele pe care le`ati avut in trecut. Hinata, esti o fata minunata, ai iertat`o pe Sakura in ciuda a tot ceea ce ti`a facut. Poate ca v`a avea ocazia sa se revanseze pentru ca te`a facut de ras de nenumarate ori. De aceea ai si iertat`o, nu`i asa ? Ca sa`i dai ocazia sa se revanseze. Esti foarte perspicace, dar nu sunt sigura ca Sakura merita atata incredere, are un talent rar in a`i dezamagii pe cei care se apropie prea mult de ea. Daca nu ma crezi, du`te si intreab`o pe Temy, si acum sufera. nu`mi venea sa cred. Pentru a nu stiu cata oara in ultimele luni, ramaneam perplexa cand venea vorba de nascocirile lui Kai. Nu, nu era prost, sau cel putin, nu cand venea vorba de genul acesta de lucruri. El incerca sa`i aminteasca Hinatei de toate persecutiile pe care le`a indurat din vina mea. Incerca sa o intoarca impotriva mea. Inteligent. Incerca sa o indeparteze si pe ultima persoana pe care o mai aveam alaturi. Dar, care era miza ? Ce voia defapt ? Voia sa ma intorc la el, sa`l implor sa inceteze, sa`si retraga toate afirmatiile facute la adresa mea. Voiam sa intervin, dar Hinata mi`a luat`o inainte. Iar pentru prima data, blandetea din glasul ei dulce disparuse. Acum, vocea ei suna rece, glacial de rece:
- Cu toti meritam o a doua sansa, Kai. Dar acest subiect nu te priveste pe tine, avand in vedere ca nu cred ca ai capacitatea sa intelegi ce inseamna compasiunea. Si, scuza`mi impertinenta, dar " Temy " este destul de bine, ai alinat`o noaptea trecuta dupa ce a izgonit`o pe Sakura. am mai suferit o lovitura de gratie. Kai era alaturi de Temari cand am ajuns la ea acasa ? De asta spusese ea acele cuvinte dulci legate de Kai ? Dar...cum se facea ca Hinata stia acele lucruri, si mai important, de ce le`a ascuns de mine ? Ufff...simplu, ca sa nu sufar. Dar acum, cand tot calmul ei se risipise, era nevoita sa dea aceste lucruri pe fata, va spune lucruri ce`l vor scoate din minti pe Kai. Si el se va razbuna pe ea. mai mult ca sigur. Nu puteam permite asa ceva. Dar eram incapabila sa scot vreun sunet, eram mult prea socata. Insa nu trebuia sa o las pe Hinata sa`mi spele rusinea. El era periculos fara indoiala, si nu voiam ca ea sa`si asume anumite riscuri pentru mine. Trebuia sa intervin...trebuia sa spun ceva cat mai repede:
- Nu...vocea imi era abia soptita, dar am continuat, trebuia sa continui. Nu, Hinata, nu merita. Du`te in clasa...pastreaza`mi un loc in spate...o sa vin repede. Nu vreau sa intervii, nu de data asta. Asta e intre mine si el, si trebuie sa aflu ce vrea. Tu nu trebuie sa te implici, asta pentru siguranta ta. la inceput, am vazut inversunarea din ochii ei, indreptata asupra mea, dar cand ne`am privit in ochi, s`a risipit, si am revazut acea bunatate si dragoste, iar asta m`a facut sa ma simt in stare sa`l infrunt. Am asteptat ca Hinata sa se indeparteze, ca apoi, sa`l aud pe Kai spunand:
- Interesant discurs motivational, aproape ca te`am crezut. Haruno, pe cine incerci sa pacalesti cu masca asta de inocenta ? Ai impresia ca te crede cineva ? Scumpo, minunile nu se intampla. Si, adevarul este, ca numai o minune ar fi putut sa te schimbe.
- Nu am ramas ca sa vorbesc cu tine despre schimbarea mea, Nu`mi pasa ce crezi tu sau nu`mi pasa ce crede lumea. Tot ce vreau sa stiu e de ce`mi faci asta. Ai obtinut ce ai vrut. Stii...un violator in serie, de obicei, dupa ce obtine " prada " ori o omoara, ori o lasa in pace. Dar tu nu ai optat pentru niciuna din variante, tu continui sa ma hartuiesti. Pot sa stiu de ce ?
- Pai...e foarte simplu...

To be continued

Imi cer scuze pentru intarziere, si pentru lipsa totala de inspiratie si pentru ca am uitat sa va anunt pe unii dintre voi
Va multumesc pentru ca inca imi cititi ficul Apreciez

F**k you, Kai! Ce maniac! Parca am avut o presimtire ca nu o sa afle Hin de vi*l. Acum am o presimtire proasta despre urmatorul capitol, nu stiu de ce. Parca vad ca Saku o sa dea numai de probleme. Si... Dragul si iubitul de Sasuke nu mai are de gand sa apara? Imi este dor de brunet in varianta de ,,tocilar'' , asa cum zice Sakura. Da, un alt capitol reusit. Sa nu mai spun de suspans, care nu putea sa lipseasca. Oare nu isi ia si el o vacanta? In fine, grozav capitolul si mersi de anunt.