Fireworks

Subiect: Fireworks Dum 02 Dec 2012, 18:15

Fireworks

Monolog

Joi, 24 Noiembrie

Asteapta.
Nu pleca.
Nu ma lasa aici.
Ma poti auzi macar?
Ma doare. Ceva imi apasa pieptul; e dureros. Am incercat sa deschid ochii. Tot ce vad e decat intuneric. Am incercat sa ma misc; tot ce am reusit e decat sa imi dau seama de neputinta mea.
Unde sunt?
Imi e frig. Pun pariu ca trupul meu e rece. Rece si vanat. Ceva mi se misca pe mana. Ceva cald. Nu am incercat sa il dau la oparte. E singurul lucru cald in aceast vid inghetat si negru. Il las sa imi curga pe mana. Dar daca il simt, oare asta inseamna ca traiesc? Sau am murit deja?
Unde esti?
Ma poti auzi?
Ma poti vedea?
Nu vad nimic. Ochii ma ustura, de parca mi-ar fi intrat praf in ei si s-ar fi inrosit. Probabil ca sunt deschisi; am incercat sa ridic mana si sa ma frec la ei, dar o simt presata sub ceva greu. Ma doare. Imi frange oasele.
Nu te mai aud. Pana acum un moment era atat de liniste, incat auzeam pietrele cazand si lovindu-se unele de altele. Acum e galagie. Se aud claxoane de masini si zgomote de glasuri. Tipa. Vorbesc. Orice ar face, sunt atat de galagioase incat nu te mai aud. Unele se apropie, altele se departeaza, dar nici una nu se opresete in dretul meu.
Simt o bucata de fier cum imi inteapa coastele. Hainele de pe mine, inghetate si ele, mi s-au lipit de corp. Nu crezi ca e putin cam frig pentru sfarsitul lui Noiembrie?
In spatele meu se aude o teava curgand. Probabil ca stau in apa. Asta nu e bine din moment ce nu stiu sa inot.
Ce s-a intamplat aici?
Ceva sigur s-a petrecut. Ce e cu aceasta greutate ce imi apasa pieptul? Ce e cu zumzatele ce se aud zgomotoase de afara?
Unde esti?
Poate esti langa mine sau poate tu ai reusit sa iesi din acest infern?
Glasurile s-au oprit. Nimeni nu mai vorbeste. Acum aud clar apa curgandumi pe langa ureche si pietrele cazand. Cineva se apropie. Trage de ceva. Aici incepe sa patrunda lumina si vantul. E rece.
Dar daca voi scapa, vom merge sa vedem artificiile ca in fiecare an?
Vei ramane in viata sa mi le arati pentru inca o iarna?
Vei reusi sa ma scoti de aici?

Chapter One
( https://www.youtube.com/watch?v=H0VEESYIgoY )*

Noul oras a fost cladit pe temeliile arse ale celui vechi, distrus de cutremur. Cladirile din centru sunt frumoase si noi, de parca acolo nu s-ar fi intamplat niciodata nimic. Oamenii sunt fericiti.
Dar la periferie, treaba se schimba. Cladirile arata ca niste ruine mohorate, ce poarta inca urmele dezastrului. Oamenii de aici au fost si vor fi intodeauna nefericiti.

***

- Te doare inca? l-am intrebat eu incet.

El dadu din cap in semn ca nu, desi se vedea clar ca sufera. Broboane mari de sudoare ii curgeau pe fruntea inalta si acoperita de suvite rozalii. Obrajii galbejiti ii erau supti si ochii verzi adanciti in orbite. Abia daca avea puterea sa stea in picioare dar facea, ca intodeauna, pe puternicul.
Ma enerva atitudinea lui. Aveam senzatia ca nu are suficienta incredere in mine, incat sa ma lase sa il ajut. Nu intelegeam de ce nu isi da seama ca imi fac griji pentru el. Ce naiba, doar nu mai eram copii!
M-am dus sa ii aduc un calmant. Nu a incercat sa ma opreasca, desi probabil ca era satul de cate ii indesasem pe gat si in bautura. Am scotocit de cateva ori prin serat pana am gasit cutia, ca sa imi dau seama cand am scos-o ca era complet goala. Perfect! Era a patra pe luna aceea, si trebuie sa recunosc ca erau destul de scumpe.
Am aruncat-o la gunoi si mi-am pus o cafea. Era calda, si mirosul ei ma linistea intodeauna.

- Ai reparat bicicleta? ma intreba el incercand sa zambeasca.
- Nu. De ce sa o fac? Oricum tu erai cel care o folosea cel mai mult. Ce nevoie mai am eu acum de ea?
- Atunci du-o la reparat si spune-i ca o voi plati eu mai incolo. Stiu ca nu mai ai bani nici de mancare.

Nu i-am raspuns. M-am prefacut ca il ignor si mi-am turnat cafeaua in cana.
Era deja jumatatea lui Noiembrie. Am incercat sa nu ii iau in seama ultima afirmatie, chiar daca era adevarata. M-am enervat totusi cand l-am auzit mormaind ceva in gen "Am ajuns sa mancam medicamente in loc de mancare".
Am strans din pumni si am tacut. Nu ii puteam spune sa nu se mai planga de bani, pentru ca urmatoarea zi l-as fi gasit la munca. Oricum abia il convinsesem sa renunte. Atat astepta.
Chiar daca era mai mare decat mine uneori utea fi asa un copil incapatanat. Daca isi pune mintea cu ceva, cu greu il mai scoteai din ale lui.

- E deja Noiembrie, nu e asa? ma intreba el vrandu-se nostalgic. Luna viitoare e Festivalul Iernii. Nu am mai fost de cativa ani, ma gandeam sa ne reintoarcem anul acesta. Ce zici, Sakura?
- Opreste-te, Hirose! Nici nu vreau sa aud! i-am raspuns cu un usor tremur in glas.

Nu a mai insistat, dar sigur o va relua mai tarziu. E asa un copil!
Nu am mai fost la Festivalul Iernii inca de cand ne-am mutat, pentru simplul fapt ca trebuia sa ne intoarcem in Otowa. Nu am mai fost acolo inca de la cutremur. Am promis de fata cu toti ceilalti ca nu ne vom mai intoarce niciodata, dar se pare ca de-a lungul anilor el a uitat de ura pe care o simtea inainte fata de acel oras. Nu am fost si nici nu vreau sa ma intorc. Orasul acela poarta cu sine mult prea multe amintiri frumoase, ce ma vor durea daca le-as dezgropa. Otowa il asociez cu cutremurul, si nici nu as putea altfel. Nici nu vreau altfel.

Cateva ore am fost linistita. Am incercat sa dorm, dar probabil ca nu a fost o idee prea buna sa beau cafea in mijlocul zilei. Insa nu se poate altfel.
La sfarsitul acela de Noiembrie afara era frig, insa nici gand sa ninga. Avea sa vina probabil o iarna uscata si rece, cu un Craciun si un An Nou fara zapada. Dar asta nu ma deraja neaparat. Am mai trecut peste astfel de ierni.
Mi-am indreptat privirea catre calendar. Statea atat de sfidator agatat intr-un cui pe perete, si zilele sale erau atat de marunte si insignifiante incat ma oboseau. Asta era un lucru bun, poate urma astfel sa ma ia somnul.
24 Noiembrie era marcat cu negru, astfel incat sa nu il pot vedea. Si, de data asta, el cadea in aceeasi zi de Joi ca in urma cu zece ani.
Am ramas o clip privind in gol, in timp ce cafeaua imi incalzea mainile albe si reci.

- Au trecut zece ani, nu? Cred ca ar fi timpul sa trecem peste trecut si sa ne intoarcem, imi spuse el asezandu-se langa mine.

Am continuat sa privesc in gol. Nu ma puteam gandi la nimic.
Obosita, gura mi-a luat-o insa pe dinainte.

- Da. A venit timpul sa ne intoarcem... in Otowa.
- Da, imi spuse el mangaindu-ma pe cap. Anul asta vom vedea din nou artificiile.

* - Birdy- People Help The People ( Melodia capitolului)

Subiect: Re: Fireworks Dum 02 Dec 2012, 19:46

Pentru mai multe idei şi sfaturi de a vă îmbunătăţi scrisul, intraţi pe linkul acesta şi citiţi cu atenţie. Mult succes la scris si pofta la citit ! dap !

Măi, măi, măi...
Uite ce lucruri bune poţi face când eşti plictisit. Cum de nu am observat ficul tău până acum ? Sincer îmi place foarte mult ideea, n-am mai întâlnit-o nicăieri, ai o bulină albă de la mine. Foarte atrăgătoare, plus acel prolog foarte frumos şi misterios scris, trecând cu vederea peste greşelile gramaticale. ( Nu se scrie "decât ", ci " doar ". " Decât " îl scriem când propoziţia este negativă sau are loc o comparare : Sunt mai bună decât X. În rest se foloseşte " doar " şi alte sinonime. )
Descrii frumos, dar mai trebuie lucrat, crede-mă, poţi mai mult şi nu am motiv pentru a te demoraliza, zău. Titlul nu e atât de interesant, dar am zis, hai, dă-i click cine ştie ce găseşti şi uite ce-am găsit.
Nu ştiu ce să mai zic doar că aştept următorul capitol să văd cum va evolua ideea şi cum o să apară Sasuke în peisaj.
Să mă anunţi şi pe mine printr-un mp când postezi următorul capitol. a hug

Subiect: Re: Fireworks Mar 02 Apr 2013, 21:05

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.