Is this destiny or fate ?

Subiect: Is this destiny or fate ? Dum 11 Mar 2012, 12:32

Capitolul 1 : Totul începe acum !

Sakura P.O.V

- Îl iubesc pe Sasuke Uchiha ! se aude glasul surorii mele enevante și nălucă.
Pfah, m-ai bine își pune o cutie în cap și ar arăta mai bine decât cu zâmbetul ăla tîmp de pe față. O să fac ceva ce o să o scoată din sărite. Strategic mă poziționez în fața televizorului, rectific cu spatele la televizor și unu, doi, trei, patru și...
- Sakura !!!
Patru secunde au trecut . Nu-i de mirare. Și iată-mă intrând în atac.
- Scuză-ma, Yume, îți blochez vizibilitatea spre...cum îl cheamă ? spun cu un oarecare glas ironic.
- Mișcă-te sau o să ai de pierdut surioară...
SHIT, m-a blocat. Momentul nu durează mult fiindcă pe ușă își face apariția, tata cu valizele noastre.
- Faceți-vă bagajul, plecăm mâine spre aeroport imediat după școală ! se aude glasul suav al mamei.
Yume s-a ridicat imediat de pe canapea, și a început ca deobicei să bată din palme și să sară ca un copil cretin. Câteodată, pot să jur că are un dovleac în loc de creier.
[/size]

Sasuke P.O.V

[size=12]Mă aflu în camera mea, meditând asupra unui lucru pe care nici eu nu-l cunosc personal. M-am săturat de toată mascarada asta. Vreau să fiu și eu un copil normal ca mulți alți copii. Nu am chef ca părinții mei să-mi controleze viața, să programeze toată vacanța de vară cu nu știu ce ședinte foto pentru promovarea albumului sau concerte care nu fac altceva decât să aducă bani părinților care profită de mine. Mă simt neputincios. Vreau să am și eu propria viață, să pot răsufla ușurat că ziua de mâine e numai a mea. Palmele fac contactul cu părul mătăsos, care este împrăștiat în toate direcțiile, unele fire rebele atingându-mi pielea albă ca laptele, provocându-mi sentimentul acela plăcut de a zâmbi. Să zâmbesc cu adevărat e o raritate pentru mine. De fiecare dată când mă afișez în public, trebuie să am o față însoțită de un zâmbet fermecător, inocent care mă forțează pe dinăuntru, forțează persoana din mine, care l-a un moment dat s-ar putea să dispară definitiv. Cu aceste gânduri, îmi iau „la revedere” de la starea de relaxare, cu niște pași domoli dezamăgirea mă însoțește spre locul unde avea sa-mi schimbe gândirea...
[/size]

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Dum 11 Mar 2012, 12:36

Buna ! :)
Pai, ai inceput bine, desi vroiam sa scri mai mult. Am senzatia ca te`ai inspirat din Starstruck-Intalnire cu un star, am dreptate ? ;;)
Asa, imi place cum descri, dar este primul capitol asa ca nu pot spune prea multe.
Astept continuarea ! kiss

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Dum 11 Mar 2012, 12:43

Buna, stiu ca e scurt dar timpul nu imi permite mai mult nervi!

! Si da, asa e dialogul cu Sakura l-am luat din film. Doar atat ! Mersi de comentariu si pe viitor promit sa fac capitolele mai lungi rusinos

!

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Mar 13 Mar 2012, 21:08

Capitolul 2 : Undeva intr-un coltisor

Sasuke P.O.V

Ies din vila, cu teama ca s-ar putea sa fie ultima plimbare, liber sa fac ce vreau, liber pe proprile-mi decizii. Cu pasi calculati si domoli, cu o stare de somnolenta imi incep calatoria spre parcul care odinioara il vizitam zi de zi. Nu era o zi deosebita, era o zi frumoasa de vara, caniculara pentru mine, in care aveam sa mi petrec ziua ca orice alt om. Cu mainile la ceafa, cu un zambet numai al meu, care nu aveam sa il impartasesc cu nimeni, am ajuns la intersectie. Lumea se tot aduna pe langa mine, stringandu-mi numele si aclamandu-ma. Eram prea fericit, ca acesti oameni sa imi strice buna dispozitie, asa ca (,) ca orice alt om, mi-am continuat drumul, dupa asteptarea semaforului in verde. Azi e ziua mea libera, pe care nimeni nu o poate strica ! Ajungand la intrarea parcului, imi asez o palarie in cap, imi pun ochelarii de soare si privesc lumea zambind. Banca pe care obisnuiam sa stau, nu era ocupata, deci norocul meu. Ma asez pe banca, cu ochii atintiti spre cer, si se pare ca un nor avea forma unui catelus, ba nu, nu e singurul sunt mai muti. Sasuke, ce prostanac poti sa fii !! Un gand demult neascultat, si-a facut loc printr bariera mintii. Reila si cu mine obisnuiam sa ne jucam aici, devenind buni prieteni, prietenia transformandu-se in dragoste reciproca, iar dragostea in sinucidere, lantul prieteniei imprastiindu-se in ura. De ce a trebuit sa faci asta ? Nu era genul tau, nu a fost vina ta, ci a mea, caci in aceste maine se afla viata ta ! Inca mai tin minte acea apocalipsa zdrobitoare, acea zi orbitoare, cand totul s-a naruit, cand totul a fost nimicit. Fata ta, odata cu privirea mea au disparut in intuneric absolut, unde totul este mut. Aplecandu-ma spre pamant, doua lacrimi, doua suspine, doua cuvinte pentru tine : Te iubesc ! Lacrimile fierbinti mi-au acaparat obraji, obligandu-ma sa ingenunchez, lacrimi dulci, o privire spre cer, totul este...durere. O mana subtire si mica ma trage de par si spune :
- Numai plange de mila, ingelas flumos ! spune aceasta copila inmanandu-mi o batistuta de a ei.
- Atata timp cat mai traiesti, continua sa zambesti ! spuse fetita nu prea vesela.
Dupa ce imi sterg lacrimile, si trag aer adanc in piept ii spun surazand :
- Ce cauta un copil asa frumos ca tine, singurica in parc ? Te-ai pierdut de mamica ta ?
- O pelsoana lea m-a abandonat spunand ca nu ma vlea inapoi ! Si aplopo cale e numele tau ?
Aww, aceasta persoana micuta, acest ingeras, cine ar putea sa il abandoneze ?
- Ma numesc Sasuke si imi pare bine de cunostinta...aaa ?
- Mindy, Mindy ma cheama.
- Mindy, ai vrea sa mergi cu Sasuke acasa la el ?
- Daa, Sasuke e pelsoana buna, eu ma incled in ea.
Acum o sa mergem la shopping sa cumparam acestei fapturi mici, niste hainute din alea de fetite cochete, ca nu poate sa stea fara haine. Merita orice acest coplias.
- Ar vrea Mindy, sa il ia pe Sasuke de manuta, ca el sa nu se piarda ?
- Da, Sasuke, si nu tlebuie sa vorbesti asa neapalat, pot sa imi dau si eu seama.
- Aaa, cum tiai dat seama ? Trebuia sa fie un secret ! spun surprins si amuzat.
- Hai, Sasuke, olice copil mic al vedea asta !
Ce ma amuza asta mica, cand spune cuvintele alea peltice, este o dulceata si o desteptaciune. In timp ce mergeam si vorbeam pe strada cu Mindy, lumea se uita la mine cu o fata intrebatoare, uitandu-se ba la copil, ba la mine. Sunt surprins ca paparazii nu sunt aici. E o exclusivitate pentru mine. Dar fericirea va dati seama ca la mine nu dureaza prea mult. Iata-i ca vin.
- Ce este cu acest copil ? Este cumva copilul tau ?
- AL MEU ???? Cum indrazniti sa insinuati lucruri pe care nu le stiti, lucruri care nu va priveaza ? Am incheiat discutia.
- Pai, din cate se vede ar parea ca e copilul tau. Trasaturile fetei si parul se aseamana cu ale tale.
Ma intorc cu fata la ea...si e adevarat. Trasaturile erau izbitor de identic cu ale mele. Cum de nu am observat ?
- Nu comentez pe acest subiect, asa ca hai “pa” !
In urmatorul moment, mainile au inceput sa imi tremure,vederea mi s-a incetosat, punandu-mi mainile instinctiv la ochi.
- Chemati ambulanta, nu stati degeaba, plostilor ! E vina voastla ! se aude tipatul alarmat al fetitei...iar dupa acea negru. Am lesinat, desigur.

P.S : Capitol necorectat !

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Mar 13 Mar 2012, 22:16

Buna

Am ajuns si eu la acest fic care este super interesant happy2

Ce dulce este fetita love

...sper sa nu fie a lui Sasuke...sau poate ca este...o sa fie ceva interesant happy2

Vreau sa sti...dar sa nu te superi eu nu am voie sa critic....dar un lucru mi-a sarit in ochii...incearca sa scri cu culori mai ...vizibile sa spun asa..am citit foarte greu sad

Sa nu te superi ca am spus asta..dar daca tie asa iti place eu nu am nimic de reprosat...credema ca stiu din propria experiente happy2

Dar sa revenim la fic ....e genial...ai super idee love

Astept cu nerabdare next-ul si sa ma anunti si pe mine cand il pui kiss

Te pwp dulce si ne vedem la next kiss

Jane!

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Mar 13 Mar 2012, 22:18

Yukii, mersi pentru comentariu, apreciez orice ai zis, si sa stii ca si pe mine ma deranjeaza culorile, dar na thank you

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Mar 13 Mar 2012, 22:28

Iata ca am ajuns si eu pe-aici . Sincer , la inceput si mie mi s-a parut ca seamana cu Starstruck . Ai inceput destul de bine , insa am o rutaminte , te rog sa scrii cu culoarea obisnuita s-au cu una mai deschisa deoarece este foarte deranjant la ochi . In rest nu stiu ce as mai putea spune . Astept urmatorul capitol si te rog sa ma anunti , pa . kiss

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Vin 23 Mar 2012, 11:12

Capitolul 3 : I feel alone, but depends !

Sakura's P.O.V

Mă gândeam azi ce stupizi putem fi alergând prin viață încercând sa fim ceva ce NU suntem. Suntem atât de pierduți încât de multe ori dorințele noastre nu au legătură cu nimic din ceea ce dorește sufletul nostru. E ca și cum toată viața ne dorim să fim înalți deși suntem scunzi, ne dorim să avem ochi albaștri dar noi avem ochii căprui.

Așa e și cu dorințele noastre, ne dorim ceva ce nu vine din noi, suntem influențați de cei din jur, de societate dar cel mai rău e atunci când nu mai poți distinge între ceea ce alegi tu cu adevărat și influența celorlalți. Bine bine îmi puteți pune întrebarea.. dar cum să știu cu adevărat ce îmi doresc?! Păi dacă te uiți la un gard și e verde, tu poți să îl vezi albastru? Ei.. dacă alegi să te minți pe tine, da îl poți vedea albastru, altfel nu ai cum. Așadar răspunsul vine din interior și întreabă-te când ai o dorință: vine din adâncul sufletului meu, chiar vreau să se materializeze dorința?! Ei dacă vine de acolo te și poți detașa de ea și atunci dorința se va împlini chiar mai repede decât crezi tu. Dacă însă te minși pe tine, vei avea dorințe care nu au legătură cu misiunea ta și drumul tău aici și unele pot fi chiar absurde. Da..doare știu. Însă la fel știm că nu avem noi toate datele și informațiile astfel încât să știm ce e potrivit și ce nu pentru noi. De aceea detașarea de dorințe e esențială. E minunat când ajungi să îți poți da drumul... să îți dorești și să știi că totul se aranjează și se întâmplă așa cum este mai bine pentru tine. Ei... și până la urmă să fii inalt sau să ai ochii albaștri ți se vor părea și ție dorințe absurde.. mai ales că importanța valorilor în viața ta se va schimba.

Formulează-ti dorinte, intenții, visează, și visează mult însă lasă dorințele să vină din adâncul sufletului tău și renunță la a te a mai minți pe tine ! Cu toate astea, asta-i părerea mea personală. Dar să nu mai stăm la discuții, am multă treabă și mă grăbesc..stiți voi genul ăla de grabă leneșă, așa sunt și eu în cazul de față. Cu pași amorțiti, cat mai mici ma indrept spre baia mea scumpa unde imi gasesc linistea, cateodata ca orice alt om, adormind pe WC. Dar mai întâi de toate trebuie sa imi iau si eu niste haine pe mine, ca doar n-aţi vrea sa merg in pijama in plina zi. Totuşi, să ştiţi că nu e o idee destul de rea. Poate, am zis poate, deci nu va faceti sperante desarte ca nu o sa se intample prea curand, sper. Ah, ce naiba-i cu mine ! Azi trebuie sa merg la spital sa imi fac nu stiu ce analize. Mereu am urat spitalele, si nu o sa imi schimb parerea acum. Hinata trrebuia sa imi aduca aminte caci ea imi programeaza fiecare zi din saptamana si luna. Iau telefonul de pat si o apelez numai decat.
- Buna dimineata si tie, Hin.
- Mda, neata si tie. Ce doresti, Saku ?
- Pai..ah nu stiu. Pai tu sa imi amintesti. Aa..poate are legatura cu spittalul, nu stiu zic si eu imi aduc aminte !!! incep sa tip in telefon.
- Off, imi cer mii de scuze. Am multe probleme pe cap si nu stiu ce ar trebui sa fac. Ma simt neputincioasa. Poti te rog sa ma ierti si iti promit ca nu o sa mai fie o a doua oara..
- Desigur, Hin. Ai trimis masina sa vina sa ma ia ?
MEREU cand incep sa tip, efectul asupra Hinatei este acesta : panica.
- Da, da desigur (sigur a uitat ).
- Ok, te cred.
Am terminat apelul, grabindu-ma catre dressing, luand ceva la intamplare, orice, caa mi se potrivesc toate punandu-mi in doi tmpi si trei miscari hainele. Urma machiajul simplu s natural, nu vreau sa arat ca o piti de doi bani. Sufrageria nu e prea departe de mine asa ca nu ar strica sa astept. pe canapea ca masina sa vina. Ma fac comoda si astept fara griji apelul de la Hin..
P.S : CAPITOL NECORECTAT ! Tin sa spun ca scriu de pe telefon si de acolo posibilile greseli de tastare !
Stiu ca e scurt , dar o sa incerc sa postez un alt capitol azi daca se poate ![/font][/b]

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Vin 23 Mar 2012, 15:06

HEY^^
multumesc ca m-ai anuntat in legatura cu acest next
ok...deci imi place cum ai continuat
sper sa vina ceva interesant...si stiu ca asa o sa fie
te pwp si astept next-ul
PS: ma bucur ca mi-ai ascultat sfatul cu scrisul colorat...acum este mult mai usor de citit
spor la tasta
cius

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Vin 23 Mar 2012, 19:48

Hey , multumesc ca mai anuntat . Capitolul a fost dragut , sper ca in capitlul urmator sa fie mai multa actiune . Sa vii rapid cu nextul , bafta la tastat .

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Lun 26 Mar 2012, 21:15

Capitolul 4 : Maybe...this is a begining ?

Sakura P.O.V

Hinata, Hinata ce sa ma fac eu cu tine. Off off, scumpii, ce se intamplă cu tine zilele astea, nu esti deloc atenta cu ce se mai petrece pe aici, sa imi dai si mie un telefon cum e normal sa faca o prietena, dar ce pot sa zic , oamenii au multe probleme pe cap la fel si eu. Nu sunt omul perfect, gresesc ca orice om, bine bine gresesc foarte des, sunt foarte stangace, chiar daca sunt dreptace. Ah, ma gandesc prea mult ! Stai putin, de cand suna telefonul asta?
- Aloo, pamantul catre Venus, ma receptionezi, bee-bop, bee-bop ?
- Da Hin sunt cam preocupata, intr-un fel sau altul. Ai ajuns déjà ?
- Aham, sunt la intrare. Te sun de cateva minute, asa ca hai mai repde ca suntem in intarziere.
- Ok, ok stai putin.
Bine ca geanta e aproape de iesire, asa misca-ti curul ala gras Haruno si zbugheste-o pe hol. Ha, ce imi place se vorbesc cu mine. Sa iau liftul…sa merg pe scari, neah cam greu de decis. Hai Saku gandeste ! Ce dracu vrei sa gandesc la o situatie penibila ? Off, o sa alerg, mare chestioara. Numai conteaza, am doar doua etaje de coborat. O vad pe Hin cam..cum sa spun ca si cum e Hin de felul ei. Geamul se lasa in jos, si Hini imi afiseaza un zambet asa de placut. Ma urc in masina si coleguta mea baga 200 km pe ora.
- Hin,unde te crezi ? La curesele NASCAR ? Incetineste daca nu vrei sa te bag in coma !
Dar se pare ca déjà am ajuns. Ce surpriza ! Ma razgandesc sa nu o mai salut pe Hin si imi iau avant nimerind direct pe usa ! Bine ca nu erau pereti in locul usii. Si se pare ca a si plecat…cam furioasa. Cred ca trebuia sa joace in "FAST AND FURIOUS 6" cu Hin in rolul principal. N-ar strica sa stiti. Se pare ca am ajuns in fata cabinetului medicului meu personal, doctorita mea preferata de cand eram mica. Ciocan si aud un ingan infundat.
- Sakuraa, de cand nu ai mai venit pe aici !
Sincera sa fiu, de ce as veni ? Nu are logica. Chiar daca doctorita se poarta bland cu mine, tot urasc injectiile si astfel de intepaturi.
- Si mie mia fost dor de dvs., doamna Matsumoto.
- Ia un loc, si hai sa vedem cum o duci cu sanatatea.
Mare chestie, de ce mar interesa pe mine cum o duc. O vad clar si bine cum scoate o seringa mare, cu un varf prea mare pentru a fii o injectie. Se aproprie infricosator de mine, dar in momentul urmator il scoate de la spate pe Plush,unicornul meu. Mereu am adorat unicornii, am chiar si o camera plina cu unicorni, dar sa sa sarim peste partea asta.
- Vroiati sa fac infarct sau ceva de genul asta ? Numai glumiti asa.
Pun un botic de copil, atat de adorabil incat puteai sa crezi ca sunt un copilas neajutorat care a fost parasit.Momentul este scurt, cand simt o intepatura de toate zilele. Tipatul a urmat si el, se putea sa nu ? Din cate se pare tot spitalul a incremenit. Pai tot ce se poate, am niste corzi vocale foarte puternice de care toata lumea ar fi mandra, sunt cantareata cunoscuta pana la urma.
- Sakura, ce a fost asta ? Nici cand erai mica nu faceai in halul asta. Ce tea apucat ?
Stai. Aud cumva o alarma ? Eee, e doar o alarma. Stai stai nu va iese cu mine, stiu ca vreti sa ma pacaliti ! Presimt ce avea sa se intample. Incerc sa o zbughesc pe usa dar, dar prea tarziu. Va dati seama ce sa intamplat, nu ? Eram uda din cap pana in picioare. Era alarma de incendiu. Alarma de incendiu,am por-rni-nito chiar eu ? Mama, mama ma duc si eu la Romanii au Talent sa vedeti ce talent, da ce mai talent sa izbucnesc alarma de incendiu, toata lumea sa fie evacuata... Stati ca va plictisesc, ma scuzati !
Inainte sa dau sa plec doctorita imi inmaneaza o acadea....o acadea ? Dar nu mai sunt copil mic. Fitiar-va acadele! Bagativi-le undeva departe sa nu aflu. Afara se pare ca sunt doua scaune libere. Dar, eu vreau ceva comod, nu doua bete si un cadru. Laso balta, ma asez. Ce n-as da sa ma culc, capul imi bubuie, somnul este egal cu 0, pe scurt sunt ca o somnambula. .Capul mi se apleaca involuntar, picioarele incep sa ma doara ingrozitor. Imi vine sa injur de toti sfintii ! Cine mama d*****i ma blesteama, sa se pregateasca, caci stiu unde se află tomberonul ! Eram nervoasa, ma durea tot corpul, deci la naiba cu mine. Imi venea sa lovesc totul in cale, sa fac o gaura imensa in podea si muulte altele.
- Saku, inca nu te-ai detasat de Plush ? Chiar asa de copilaroasă ai ramas ?
Wait a minute ! Acea voce ...acea voce asi putea sa o recunosc dintr-o mie. Acea persoana e singura si unica persoana care stie de Plush, defapt chiar 'el' mi la daruit, cand eram inca ca un piticot. Asi vrea sa va spun mai multe despre 'el', dar cum autoarea mi-a zis sa iau o pauza si sa va las sa fierbeti in suc propriu, astea-s..ordinile, n-am ce face. Sorry !

Autor P.O.V

Eee...dragi mei stiu ca sunteti suparati ca nu dezvalui acea persoana, dar pentru moment va ramane in anonimat, stiti poate e cineva din FBI. Dar nu ati vrea sa vedem si ce se intampla cu micul lesinat Uchiha ? Eu asi zice ca da. Trebuie sa ma apuc de narat, alta treaba nu am. Ok, incep. Intr-o camera mare si spatioasa, predomina culoarea proaspata si vie a ierbii umezita de roua de dimineata, dar sa stiti ca (,) camera nu si mirosea a roua, ci a spital , un spital renumit. Sa fiu sincera, nici nu stiu daca un spital renumit are miros specific, nici nu pot sa imi imaginez. Asa, si in acea camera frumos decorata, pe un pat aflat langa geamul care este deschis, statea intins Frumoasa din Padurea Adormita, asteptandu-si Printul. Da, acea persoana este chiar Sasuke.

Sasuke P.O.V

Ma dor toate oasele, de parca am reumatism, dar eu nu sunt un moş...sau sunt ? Nu conteaza. Tot ce stiu este ca pleoapele nu vor sa se deschida nici moarte. Stiu ca va prefaceti, asa ca ar fi bine sa incetati. Functiile locomotore inca imi mai raspund, simtul tactil la fel si el. Incep sa imi misc mana si sa pipai, sa imi dau seama unde ma aflu, si se pare ca nasul mia luat-o inainte. Îhh, ma aflu intr-o camera de spital. Yucc, vreau sa ies cat mai repede de aici. Scot toate perfuziile si ies pe usa. Ma doare in paispe daca ma vad, plus ca am si eu nevoie la baie. Acum, insfarsit pot sa imi indeplinesc visul, acela de a juca rolul unui ninja. Am si zarit usa...se afla la 10 metri in fata mea. Sa nu o dai in bara, Sasuke. Nu merg nici doi metri, ca il vad pe Sasori vorbind cu o tipa cu parul cam anormal de roz "Da Sasuke, de parca tu nu ai parul negru cu reflexii albastre. Vezi ca o sa mori de tanar, asa ca nu iti forta norocul, papusel ! " Sasori facand acelasi lucru. Ma zarit, la naiba. Acum tre' sa fac cunostinta si cu tipa aia.
- Hei, Sasuke, vad ca teai trezit. Vino sa faci si tu cunostinta.
Ma aproprii de ei fara niciun interes, si tipa aia se intoarce cu fata la mine
- Salut si tie, morocanosule. Ma numesc Sakura Haruno si am 18 ani..si cam atat.
Vocea ei, am auzit-o undeva. Poate aceasta fiinta a fost trimisa din Rai ca sa ma faca fericit, caci fericirea, la mine este inexistenta. Cu un zambet adevarat, pentru prima data, nu ma mai simt fortat, ca trebuie sa inventez lucruri si lucruri. Aa da, sa revenim. Trebuie sa ma prezint.
- Ma numesc Sasuke Uchiha aka Mr. Macho Man si am 18 ani. Restul o sa il aflii pe parcurs, si sunt incantat de cunostinta, Sakura.
Pentru a doua oara, o fata ma face sa zambesc si sa rosesc. Cred...ca o sa ma atasez de ea, caci cu ea ma simt in largul meu, simt undeva ca pot avea incredere in ea.
- Apropo ati zarit o piticanie care seamana cu mine ?
Sasori se pare ca nu stie, deci Sakura poate stie ceva de ea, si dupa cum se vede e gata sa imi raspunda.
- Da, am vazut-o. Era atasata de piciorul lui....

P.S : Capitol necorectat !
Va smotoceste Ade ! hi!

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Lun 26 Mar 2012, 21:43

Heey sweetheart!

Deeeci,,hmm...scuza-ma ca nu am venit mai repede pe aici, adica...am inceput sa iti citesc mai demult ficul, insa putoarea de mine nu a dat comm..

Asa...pai ce sa zic..acest capitol a fost super amuzant..chiar m-ai facut sa rad de cateva ori..: )).

Un lucru ma nedumereste. De ce fetita seamana cu Sasuke...hmmm..cam dubios...ei..cred ca va trebui sa mai astept pentru a primi un raspuns...

See ya:D

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Lun 26 Mar 2012, 22:22

Sasuke ... Frumoasa adormita ??? M-am prapadit de ras , ok deci acest capitol este super amuzant ! lough

Hinata sofer de curse ? lough

Si multe asle chestii . Dragut si foarte amuzant acest capitlo , mersii de anunt si sper sa ma anunti si in continuare .
Next , repede !

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Joi 29 Mar 2012, 23:09

Stiu ca idea e cam "creepy" dar sper sa intelegeti. Lectura placuta ! Capitolul este povestit din perspectiva mea, a autorului.

Capitolul 5 : Natura pierderii

Nu-i aşa că vreţi să aflaţi de ce acea piticanie seamănă cu Sasuke ? Cine e acea persoană care i l-a dat Sakurei pe Plush ? Când v-a apărea cuplul SasuSaku ? Aham...trebuie să deviem de la subiect. Dacă nu vă supăraţi, bineînţeles, am să vă relatez, vouă cititorilor ceva ce nu am mai postat, ceva întunecat, ceva din trecutul" lui intunecat.

Când avea paisprezece ani, Sasuke Uchiha şi-a pierdut tatăl. Juca baschet în sala de sport a liceului când profesorul l-a luat de după umeri şi i-a zis :
- Du-te la duş. A venit mama ta.
Ceea ce a simţit Sasuke în acea seară, şi multe nopţi după aceea, a fost dorinţa de a ucide.
La înmormântare, ar fi vrut să-i ucidă pe toţi cei care plângeau, ca şi pe cei care nu plângeau. Ar fi vrut să ia un ciocan, să se vâre în coşciug şi să-şi omoare tatăl pentru că murise. Dar se simţea neajutorat. Nu ştia de unde să înceapă.
În săptămânile care au urmat, pentru că era "tânăr" şi îndurerat, a încercat să-şi închipuie că tatăl lui nu era mort cu adevărat. Îi vorbea în imaginaţie, purtând veritabile conversaţii despre baseball, despre şcoală sau despre fete. Seara târziu, în pat, îşi aranja perna şi pretindea că era tatăl lui şi că-i simte apropierea. " Să nu fii mort", obişnuia el să spună. Iar tatăl lui îi făcea cu ochiul şi zicea : "Hei, zi-i înainte." Şi apoi, multă vreme, discutau despre cum e mai bine să loveşti o minge de baseball, cu rotire de nivel maxim, cu capul sus şi umerii drepţi, lăsând bâta să facă treaba. Simula doar, dar asta îl ajuta. Aşa că, atunci când lucrurile se înrăutăţeau foarte tare, Sasuke inventa poveşti complicate despre cum ar fi putut să-şi salveze tatăl. Îşi imagina tot ce ar fi putut face. Îşi imagina că-şi lipea buzele de gura tatălui său, suflând din toate puterile, pentru ca inima să-i pornească din nou. Îşi imagina că-i strigă în ureche, rugându-l să nu moară. O dată sau de două ori, aproape că a funcţionat. "O.K.",spunea tatăl lui, "n-o să mai mor", dar nu se ţinea de cuvânt niciodată.
În sufletul lui, în ciuda reveriilor de peste zi, Sasuke nu se putea înşela. Ştia adevărul. La şcoală, când profesorii i-au spus cât de mult regretau că îşi pierduse tatăl, a înţeles că "pierderea" aceea despre care vorbeau era un altfel de a spunr că tatăl lui era mort. Şi totuşi, ideea continua să-l bântuie. Şi-l imagina pe tatăl său poticnindu-se pe o alee întunecată, pierdut, însă nu mort. Şi apoi simularea începea din nou. Sasuke trecea în revistă toate locurile unde s-ar fi putut afla tatăl său - sub pat sau în spatele rafturilor din sufragerie - şi în felul ăsta petrecea ore în şir căutându-l, deschizând dulapuri, cercetând covoarele, trotuarele sau pajiştile, de parcă ar fi căutat vreo monedă pierdută. Poate în garaj, îi trecea prin minte. Poate sub pernele de pe sofa. Nu era decât un joc, o modalitate de a face faţă situaţiei, dar, din când în când, avea noroc. Întâmplător, îşi cobora privirea şi, brusc, îşi zărea tatăl în iarbă, în spatele casei. "Bingo", spunea el şi Sasuke tresărea. Se apleca, îşi ridica tatăl şi îl băga în buzunar, având grijă să nu-l mai piardă.

Sper că v-a placut, dragii mei !

Off, imi cer mii de scuze ca (,) capitolul e asa de scurt, dar promit ca o sa ma revansez cu un capitol foarte lung. Inca odata, imi cer scuze !

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Joi 29 Mar 2012, 23:36

Capitolul este dragut .
As fii vrut sa descrii mai mult sentimentele lui Sasuke , insa nu este usor .
Cu toate astea , tu ai explicat destul de bine cum se simtea Sasuke .
Ai sa vezii , cu timpul vei devenii si mai buna , asa s-a intamplat si la mine , ba chiar eu pot spune ca eram varza la inceput .
Astep nextul si bafta la tastat , te pup dulce . kiss

Apropo poate treci si pe la ficul meu " Copilul pierdut pe o mare de sentimente " , mi-ar placea sa stu ce parere ai despre el . dap !

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Lun 09 Apr 2012, 12:50

Capitolul 6 : Usor de spus, dar greu de facut !

Autor P.O.V

Este noapte adâncă, luna plină pare agățată de înaltul cerului si miriade de stele scânteie asemenea unor beculețe albastre și roșii. Lumina bolții pătrunde tăcută în cămăruța Sakurei, făcând să strălucească ochii mari, de smarald, ai fetei. Încă nu adormise și, stând în pat, țintuia cu privirea fereastra deschisă, admirând acea priveliște încântătoare și pierzându-se în gândurile ei obișnuite, Îi plăcea să viseze zburand acolo, sus, călătorind prin spațiu și prinzând în mâini stelele micuțe, ca apoi să descopere ce oare va fi fost pe planetele, în galaxiile și în lumile misterioase și încă nevizitate vreodată de oameni. Gândul că Pământul ar fi doar una dintre nenumăratele sfere pulsând de viață era pentru Sakura mai presus de orice îndoială. Era sigură : în univers există viață, și încă cum ! Trecuseră mai bine de două luni de când scrisese o frază cu o cariocă albastră pe un panou de placaj, pe care îl agățase de tăblia patului :

Noi, fințe micuțe cu creiere cenușii
avem atâtea lucruri de învățat
Noi, vieți scurte fără de vreo țintă
Trebuie să privim cerul și să gândim

Recitea adesea acea frază scrisă in fuga condeiului pentru că o făcea să se simtă ca un acrobat pe sârmă, între realitate și imaginație. Se luptase mult cu mătușa Inami ca să poată prinde bucata aia de placaj deasupra patului. Mătușa nu era în ruptul capului de acord cu acea frază și cu atât mai puțin cu idea de a agăța pe o groaznică bucată de lemn, așa că, drept pedeapsă, de data aceia nu îi îngăduise Sakurei să iasă din casă nici măcar pentru obisnuita plimbare.
- Ce-i aia ? Ce scrii acolo ? Ești leită bunică-tu. Ești o fătucă fără minte, asta ești ! repeta Sakura strâmbându-se la replicile mătușii.

Sakura P.O.V

Ha-apciu ! Of, jur că nu mai pun piciorul într-un spital nici de-ar fi Orlando Bloom internat ! După toate cele întâmplate, rele sau bune, mă bucur să-l revăd pe Itachi și să întâlnesc o piticanie Diabolica trimisă din Iad. Totuși.. făptura aia îmi aduce aminte de cineva, .. de mine cea din copilărie, acea copilă impulsivă și posesivă, nu că nu ași fii și acum.
- Flash Back –
- Mama, unde îmi e ursulețul ciocolatiu, acela cu bulinuțe ?
- Draga mea, Yume a vrut să se joace și ea.
- Eu vreau ursulețul, nu-mi pasă de ce zici ! Doar adumi ursulețul înapoi !
- Sakura, nu te mai smioracăi, e doar un ursuleț !
- Dar îl vreau acum , chiar acum ! și am început să dau cu putere din mânuțe.
- Ia ursulețul și să nu aud de tine. Pleacă !
! end flash back !

Din acea zi, relația dintre mamă – fică s-a distanțat pe zi ce trecea. Am ajuns să resping pe oricine, indiferent de statutul lui social. Neah, poate sunt prea dură cu mine. După ce am judecat greșit pe copilaș, am să mă revanșez., Dar acum, timpul să facem niște nebunii. Scot din dulap o rochie albă care ajunge aproape de genunchi, mulată și încrețită, având la spate un model de broderie în formă de V și mă îmbrac cu ea. Vai, ce îmi place ! Întrebarea e : cine mă însoțește în club ? Aa, stai că îl sun pe Sasuke :
- Aici sunt, îmi zise Sasuke.
- Și eu tot aici, i-am răspuns ușor amuzată de stilul lui Sasuke de a răspunde la telefon.
- Ah, Sakura, micuța mea bombonică, îmi spuse el drăgăstos și tandru.
- Ah, Sasuke, prințul meu adormit.
- Dorești ceva, draga mea ?
- În primul rând, nu sunt draga ta și știi bine acest lucru. Uite de ce te-am sunat : aș vrea să mă însoțești la o petrecere chiar acum.
A urmat o tăcere îndelungată.

- Nu-ți mai ține Saga de urât în pat ?
De unde și până unde știa el asta ?
- Ceea ce vroiam să spun este următorul lucru : Saga e plecat în Miami și am nevoie de cineva care să îmi țină de urât, i-am zis plesnindu-mă pe frunte cu dosul palmei. Nu pot să îți zic toate detaliile, dar trebie să mergi neapărat la o petrecere cam deocheată... adică, un fel de... orgie.
- Este fascinant, răpsunse Sasuke încântat de-a binelea. La ce oră vrei să ajung ?
- Păi, chiar acum.
- Într-un sfert de oră sunt la tine.
Ei bine, mi-am găsit pe cineva mult mai drăgut, fapt datorită căruia ar fi trebuit să mă simt bine. Nu credeam însă că l-aș putea liniști pe Saga, dacă i-aș fi spus că merg cu Sasuke.
Simt o palmă rece și umedă care se plimbă pe spatele meu, urmată de o vorbă :
- Salut și ție.
Am tresărit puternic și, odată ce-am simțit că inima avea să-mi rămână în cavitatea toracică, am sărit de pe fotoliu și m-am repezit spre el cu pumnii încleștați.
- Cum ai intrat în casa ? spun cu vocea tremurândă.
- Pe ușa din spate. Știi, poate verifici și tu ușile înainte să te culci ! Cu ce te îmbraci pentru petrecere ?
- Vrei să-ți caut eu ceva cu care să te îmbraci ? se oferi Sasuke, deschizând sertarul de sus al dulapului, înainte să apuc să-i spun ceva :
- Tu ești orb ? Deja sunt îmbrăcată.
- Gata, trebuie sa plecăm, spuse Sasuke cam întors pe dos.
- Nu-ți dai cu parfum ? întreba el, în timp ce mirosea sticluțele de pe măsuța de toaletă. Ah, uite, dă-ti cu ăsta ! adăugă, aruncându-mi o sticluță, pe care am prins-o fulgerător, moment în care a ridicat din sprâncene mirat.
- Ah, Obsession, i-am zis , privind flaconul, după care mi-am parfumat ușor sânii și zona din spate a genunchilor, gândindu-mă că sunt astfel acoperită din cap și până în picioare.
- Iai zis lui Saga ceva de petrecere ? adăugă pe un ton care mă enrvează.
- Nu, nu i-am zis. De ce ?
- Sakura, va trebui să-l întrebi pe Saga acest lucru. Ia zi-mi, nu cumva te folosești de acest pretext pentru a te apropria de mine ?
- Nu sunt eu chiar atât de vicleană și de isteață, Sasuke.
- Să mergem odată, că văd că te plictisesc.
Ne-am urcat în mașina lui, un Ferrari destul de aprins la culoare, și am ajuns imediat. Nu avea rost să deschidem niciun subiect, așa că ne-am dat jos din mașină și am pornit către intrare.
- Ești pregătit să intri ? l-am intrebat, făcând tot posibilul să nu par îngrijorată.
- Nu chiar, dar n-avem ce face, îmi răspunse el. Cel puțin , în felul ăsta arăt în dispoziție maximă. Atunci o să mă port destul de intim, îmi spuse Sasuke, aplecându-se și sărutându-mă, dar fără să mă apropie de el.

Chiar dacă mă necajea gândul ca e prima oară când îl sărutasem pe Sasuke și îmi plăcuse mai mult decât ar fi trebuit, n-am putut să-mi rețin un surâs din colțul buzelor, în timp ce parcurgeam trotoarul. Am urcat treptele clubului, plin de oameni care își așteptau rîndul. Ușa mare de metal a scârțâit în momentul când Sasuke a deschis-o, iar eu am intrat fără sfială în club.
Toți cei prezenți și-au îndreptat privirile spre noi imediat ce-am deschis ușa. Odată ce Sasuke păși în spatele meu, zâmbetele de bun venit s-au transformat brusc în priviri mirate. Deși nu venisem decât de cinci minute, simțeam că sunt cele mai lungi minute din viața mea. Deja m-am plictisit, vreau acasă, vreau lângă Sasuke.
Și, dacă tot vorbisem de lup, Sasuke mă îmbrațișă de la spate. M-am lăsat pe spate în brațele lui Sasuke, bucuroasă că-mi venise în ajutor. De fapt, mi-am dat seama că bucuria apăruse deoarece mă așteptam ca Sasuke să se comporte necuviincios. Este dezgustător să vezi astfel de atitudini la persoanele pe care le cunoști de-o viață. Nu știam dacă îmi pot controla chipul suficient de mult, așa încât să nu-mi trădez dezgustul, drept pentru care mi-am legănat șoldurile lipită de Sasuke și, imediat ce l-am auzit scoțând un geamăt de mulțumire, m-am întors cu fața la el și mi-am trecut brațele pe după gâtul lui, ridicându-mi privirea. Sasuke a răspuns bucuros sugestiei mele tăcute. Liniștită că-mi ascunsesem astfel chipul, puteam de-acum să-i dau frâu liber minții.
- Sakura, îmi șopti Sasuke atât de încet, încât nu cred să-l fi putut auzi altcineva. Sakura, relaxează-te. Sunt lângă tine.
Norocul meu că nu-mi vedea nimeni chipul.
- Lăsați-ne un moment singuri. Sakura este un pic cam rușinoasă, le spuse Sasuke la fel de promițător ca un butoi plin cu o nouă aromă de înghețată.
Apoi, mulțumită lui Sasuke, am ieșit și m-a întins numaidecât pe capota Ferrari-ului, după care s-a lăsat pe mine, încadrându-mi umerii cu brațele și sprijinindu-și greutatea corpului în mâini. Când și-a îndreptat privirea spre mine, chipul îi arăta ciudat. În întunericul care ne înconjoară, n-aș fi putut să-i văd negrul irisurilor nici dacă aș fi vrut. Dar oricum nu-mi doream asta.
- A fost ceva..., însă n-am continuat, ci am făcut o pauză și am inspirat profund. În definitiv, a fost ideea mea să venim aici, așa că poți să zici ce vrei !
- Sakura, tu mă placi ? întrebă Sasuke, lăsându-se pe mine și începând să se miște extrem de sugestiv.
Asta.., m-a lăsat cu gura-nchisă, dar tot trebuie să îi răspund :
- Poi, eu..

Melodia capitolului : https://www.youtube.com/watch?v=5JfvAPZGjds
P.S : Capitol necorectat ! Sper că v-a plăcut ! a hug

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Lun 09 Apr 2012, 17:46

Multumesc de anunt si scuze ca am sosit atat de tarziu .
Fii mai atenta ! Ai foarte multe greseli de tastare . Capitolul este dragut , ai mai fi putut adauga descrierea , insa te vei inbunatatii cu timpul .
Bafta in continuare si sa ma anunti de next . kiss

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Lun 09 Apr 2012, 23:43

Hey^^

Am ajuns din nou pe aici happy2

...nu m-ai anuntat sad

Nu e corect ...dar imi place mult cum ai continuat dar ai putea sa descri mai mult imprejurarile si mai ales sentimentele celor doi kiss

In rest este ok ...si vad ca mi-ai ascultat sfatul cu scrisul mai vizibil happy2

Sa ma anunti pe viitor si te pwp dulce kiss

ByeBYe

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Mier 11 Apr 2012, 21:36

Aceasta intrebare este legata de urmatorul capitol.
Soo.., vreti sa cititi ceva tragic sau...amuzant ?
Am doua variante, si... nu ma pot decide.
Chiar am nevoie de ajutorul vostru, va roog ?

please

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Mier 11 Apr 2012, 21:50

Buna...si scuze ca nu am venit mai devreme.
Eu optez pentru ceva amuzant.
A...si capitolul a fost foarte frumos. Astept nextul. Asi spune mai multe dar mi-e somn. See ya:D

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Joi 12 Apr 2012, 16:03

In sfarsit, am ajuns si eu pe la ficul tau. Pai, sa vedem:

Ideea nu este deloc ceva iesit din comun. Sper ca, in timp, vei veni cu ceva mai original, astfel incat sa-i faci pe cititori cat mai curiosi.

Titlul este frumos, insa nu foarte atractiv.

Descrierea a evoluat mult pe parcurs. Am vazut ca ai inceput sa te axezi mai mult pe sentimentele personajelor, ceea ce e foarte bine. Singura problema este ca nu esti constanta. Incepi si termini capitolul cu o descriere sentimentala frumoasa, dar, pe parcurs, uiti complet de aspectul asta.

Dialogul este prea lung si uneori este sec. Unele replici ar fi putut fi incluse cu usurinta in naratiune.

Greseli de ortografie:

"miriade" - miliarde

"finte" - fiinte

"nu asi fii" - nu as fi

"adumi" - adu-mi

"fica" - fiica

"Maiami" - Miami

"Inr-un" - Intr-un

"Neam urcat" - Ne-am urcat

"n-am putu" - n-am putut

Actiunea decurge normal, desi sunt dati cand treci de la o idee la alta prea brusc sau intr-un mod destul de ciudat. Mi s-a parut un motiv cam aiurea cel enuntat de tine, pentru a distanta o mama de fiica ei. Pana la urma, nu era mare lucru.

Estetica este buna din unele puncte de vedere, dar mai ai de lucru. As prefera sa scrii cu alb si, eventual, doar titlul cu o culoare. Ar fi bine sa imparti capitolele in fragmente ceva mai lungi, nu sa dai "enter" una-doua si, de asemenea, ar trebui sa lasi un rand liber intre dialog si descriere/naratiune.
Ceea ce nu imi place este ca ai inceput sa scrii cu diacritice si apoi te-ai lasat. As fi inteles daca uitai sa le mai pui in unele locuri, pentru ca se mai intampla, dar nu da bine sa incepi si sa lasi asa...

Semnele de punctuatie sunt puse uneori asa cum trebuia, dar uneori nu. Deci, dupa ce termini ce ai de zis, pui semnul corespunzator, dai "space" si abia dupa continui.

In concluzie:
- dezvolta mai mult ideea;
- foloseste descrierea sentimentala cat de des poti;
- scurteaza dialogul, introducand replicile seci in naratiune;
- corecteaza capitolele inainte sa le postezi;
- fii mai atenta la felul in care decurge actiunea. Trecerea de la o idee la alta trebuie sa fie cat mai lina;
- modifica aspectul;
- ai grija cum pui semnele de punctuatie;

Cam asta am avut eu de spus. Spor la scris in continuare si multa inspiratie!

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Mar 17 Apr 2012, 15:04

Capitolul 7 :Thoughts are misgiven

[i]Prolog : Ridichii negre. Scrisori pentru mama chelnerului cu ochi de lebădă frustrată din Rusia. Fistic delicat și pași de dans sălbatic pe ritmuri blânde de tango american. Cafea în ceșcuțe mici de sticlă transparentă. Mânerul rece al trenurilor fără șine. În gară e frig și-n iulie. Fericire cu termen de garanție. Expirat.

Sakura P.O.V

- Nu vreau să continuăm discuţia pe acese subiect, i-am zis.
După care am adăugat :
- Sasuke, apreciez faptul că ai acceptat să vii cu mine, dar.. pur şi simplu nu pot să-ţi răspund.
- Sakura, crede-mă, dar eu chiar vreau să aflu.
- Bine, dar pentru mine este ceva groaznic. Şi, de fapt, chiar dacă ar fi trebuit să-mi dau seama că era normal ca o atmosferă de acest gen să-ţi stârnească apetitul, ştii bine că n-am venit aici pentru a mă culca cu altcineva. Saga este prietenul şi iubitul meu.
Chiar dacă sunau ridicol în aceiaşi propoziţie cuvintele iubit şi Saga, în micuţa mea lume, rolul lui Saga era acela de "iubit".
- Mă bucur să aud asta, se auzi un glas rece, bine cunoscut. Pentru că, altiminteri, scena de faţă m-ar fi făcut să-mi reconsider poziţia.
Ah, minunat ! Parcă era plecat în Miami, mincinosul naibii a făcut asta doar..doar să mă enerveze.
Sasuke s-a ridicat brusc, iar eu am sărit de pe capota maşinii şi am pornit repede în direcţia din care auzisem vocea lui Saga.
- Sakura, mi-a spus el, odată ce m-am apropiat, se pare că nu pot să te las să pleci nicăieri de una singură.
Nu-mi dădeam seama prea bine, dar în semi-obscuritatea care ne înconjura, Saga nu părea deloc bucuros să mă vadă. Sentiment pentru care nu-l puteam învinui cu nimic.
- Am greşit enorm, i-am spus cu toată sinceritatea şi l-am îmbrăţişat.
Am simţit dintr-o dată cum mă copleşeşte un sentiment de ruşine şi tristeţe, moment în care mi-am dat seama că situaţia se putea înrăutăţi serios.
-Parfumul acesta, te dai cu el numai la ocazii speciale şi numai în preajma mea. Motivul ?
Hai că sari calul ! Eh, fir-ar să fie , asta mă scoate din pepeni.
Ieşindu-mi complet din fire, m-am desprins imediat de el, uitând complet de Sasuke.
Reacţionam arareori în acest mod, dar nu chiar atât de rar cum se întampla mai demult. Mă simţeam însă foarte bine dispusă.
- Da, aşa e. Ocazia e Sasuke, mulţumit ? Şi-a aud pe Sasuke zicând un "Ştiam eu !", iar eu n-ar trebui să-ţi reproşez nimic în legătură cu simţul care-mi spune că ai fost cu şase femei ! Ceea ce nu e nici pe departe greşit, nu ?
Saga a ramăs cu gura căscată şi, în spatele meu, Sasuke a pufnit în râs. Încheietura a fost smucită imediat, paşii devenind alerţi urmând o bubuiturăşi un zgomot de roţi care demarează în trombă. Am fost trântită atât de brutal, încât capul doare îngrozitor.
- Ce- a fost în capul tău ? Îmi zici şi mie, că eu sunt mai prost de felul meu ?
-Eu.., doar am vrut să mă distrez puţin, i-am spus gesticulând cu minuţiozitate din degeţele.
- Aa.. să înţeleg că ai vrut să ieşi şi tu din tipar ? Eu sunt prea plictisitor de felul meu, pentru tine, nu ? Eu.., chiar nu te înţeleg Sakura ! spuse pe o voce tristă provenită dintr-o inimă sfâşiată pe care sincer nu pot să o recunosc. Mi-aş da si viaţa pentru tine ca să fii fericită alături de mine, iar tu, în ce hal mă tratezi ? Atât de puţin însemn în ochii tăi ?
Cuvintele astea.., şi-au luat avânt către inima mea. Nu vreau să plâng, dar uite c-am făcut-o şi p-asta. Lovituri mici şi ritmice cu a mea inimă nu vor să stea deoparte de chipul meu, și s-aștern liniștite plutind pe sufletul acesta necăjit. Nu, nu o să se întâmple. Nu o să se întâmple, îmi repetam cât mă ţine sufletul, convingâdu-mă că cei mai rău avea să urmeze. Paloarea de pe chip se intesifica cu fiecare minut petrecut cu el pe acest drum, care se pare că nu vrea să se termine odată.
- Dacă mă urăşti aşa de mult, scuipă-mă, înjură-mă, fă-mi orice...doar să am sufletul împăcat.
Vocea mi se coborâse atât de mult, cât nici musca cu bâzâitul ei nu era mai prejos.
Fiecare drum are un început, si sfârşitul propriu, aşa cum este acesta, cu maşina. Dar să revenim la realitate. O să iasa urât din câte pot să anticipez. Ajungând la intrarea casei, Saga mă ridică frumuşel de pe bancheta maşinii şi cum e el, cu mâinile ocupate, scoate uşa din tâţâni aplicându-i o lovitură care necesită un unghi de înclinare de 60°, învârtindu-mă de să-mi dea stomacul pe dos. Înfuriată peste măsură spun vreo două :
- Lasă-mă jos, d****u să te ia !
- M-am referit pe canapea, nu pe parchet, prăpăditule !
Acum, ce mama mea cotrobăie prin bucătărie ? O nu, nu şi nu !
- Masha, pfiu, vino la mama ! Cel mai bun prieten al omului, rămâne cel mai bun, așa cum e relația dintre câine și om.
În semn de bun venit, căelușa mea îmi dă vreo două limbi peste faţă, semn că i-am lipsit.
- Masha, floricică parfumată, ascultă la mama : du-te şi atacă-l pe tati de b***e cât de tare poţi. Aşa v-a face, sunt convinsă.
- Sakura, ştiu ce ai de gând şi n-o să ţină, aşa ai face bine să încetezi.
Ha ! Ştii nimic din ce am eu în gând.
- Punct ochit, punct ţintit, după o secundă auzindu-se un răget de gorilă de-al lui Saga, iar eu crezându-mă asasin, am dus două degete spre buze şi am suflat aburul imaginar, ca şi când ar fi o puşcă. Unde a dispărut aburul ? Nu văd nimic.
- Aham..Saga, nu văd nimic !
- Nici nu trebuie, doar e o surpriză.
Simt ceva cremos şi frumos mirositor pe faţa mea. Sper să fie ceea ce cred.
- Aa..doar nu ai.. dar gura mi-a fost astupată cu frişcă, bineînţeles. Am stat puțin și am savurat gura de frișcă, până când nervii mi-au revenit.
- ..făcut asta ! Saaga, sapă-ți groapa, puișor, vine mama după tine !
Şi l-am alergat eu prin casă, de mi-au sărit capacele, m-am împiedicat de labele lui Masha care nu ştia ce să facă săraca, am dat eu cu capul de vreo doi pereţi..şi două uşi, iar Saga, ca un copil cretin ce l-a făcut măsa, dovedindu-şi încă odată deşteptăciunea, mi-a turnat două găleţi de vopsele roz fluorescent din cap până-n picioare, pregătindu-se pentru cum o să reacționez.
- Să vezi ce stele verzi și mov ai să capeţi ! Ţi-aş da şi bonusul, dar sunt îngrijorată de faptul c-ai să cedezi..de tânăr. Ceea ce îmi convine ! O să îţi doreşti să nu mă fi cunoscut..niciodată.
Ce e cu această linişte ? E Prea linişte. Ceva, nu e în regulă şi o simt pe piela-mi. Unde a dispărut ? Acum o secundă era aici. Bravo Sakura, bravo tocmai l-ai pierdut cap sec ! Și imediat am o străfulgerare. Știuu..știu unde e și încep să frec din mâini precum un geniu diabolic. Mereu, și când spun mereu, totdeauna, pornind cu pași agili și silențioși către baie, de unde, mă cațăr pe mașina de spălat și-nchid ușa. Cum spuneam și mai devreme, mereu cade-n plasă. Nu știu la ce vă gândiți voi, dar Saga tocmai a ieșit din mașina de spălat, crezând că nu o să-l observ, ducându-se direct către camera mea. În locul lui aș fi luat în calcul avantajul : pistolul cu apă ! Mă târăsc încet, ca la armată, cu pistolul în mână, culoarea neajutându-mă la camuflare și fac două rostogoluri, ajungând în poziția de-a fi în stare să nimeresc orice, și pe oricine. Acum, am în minte un singur lucru, bine bine poate două : James Bond și anihilare. Momentul tensionat a fost întrerupt de sunetul continuu și enrvant al interfonului. Cine putea să sune la ora asta ?

P.S Următorul capitol va conține scene amuzante ! Sper că va placut !
Vă smotocește Ade !

Subiect: Re: Is this destiny or fate ? Mar 17 Apr 2012, 15:37

Hey :;: si Hristos a inviat kiss

Mersi ca m-ai anuntat kiss

Imi place cum ai continuat ...dar ai cam mult dialog...care putea fi inlocuit de o vorbire indirecta...dar si asqa mi se pare ca este ok kiss

Astept sa aduci next-ul kiss

Te pwpacesc dulce kiss

Fic inchis pentru inactivitate.

Merge la >> Fan Ficuri blocate.