Capitolul 1.

-Iti jur Sakura, orice s-ar intampla, oricat de nebuna, incapatanata, orgolioasa, suparaciasa si rautacioasa ai fi, orice ai face, nu te voi parasi niciodata. Ma voi lipi de tine ca un scaiete, imi voi infige spini adanc in tine si nu iti voi da drumul niciodata, vom fi prietene pana cand vom imbatrani si vom muri si chiar si atunci ne vom intalni in Rai si tot prietene vom fi. Esti sora mea desi nu avem vreo legatura de familie... relatia noastra este familia si nimeni si nimic nu o va distruge, ai inteles? rosti Ino tinand-o strans de mana pe fata care avea ochii in lacrimi si un zambet prostesc de fericit pe fata. Ochii verzi ii straluceau atat de puternic inundati de lacrimi in timp ce parul ii zbura in toate directiile, unele fire intrandu-i in ochi si declansand valul de lacrimi pe obraji fetei. Era atat de fericita sa auda aceste cuvinte. Mai mereu era singura, mereu trebuia sa isi infrunte singura problemele insa acum nu mai trebuia, Ino ii era mereu alaturi, orice se intampla ea era prima care afla. Vorbeau ore intregi fara sa isi dea seama despre ce vorbisera defapt, pur si simplu era ca si cum ti-ai fi gasit sora pierduta, era un sentiment placut pe care nu dorea sa il piarda, nu din nou.
-Multumesc Ino, sopti Sakura stergandu-si lacrimile cu mana libera, multumesc pentru ca imi esti alaturi, multumesc ca ma asculti si ca mereu incerci sa ma intelegi, ca ma accepti asa cum sunt, si eu iti promit ca orice s-ar intampla voi fi alaturi de tine, nu te voi lasa sa mai fi singura, vei vedea, prietenia noastra va dura o vesnicie.

De la aceste juraminte trecusera aproape doi ani. Doi ani care au zburat atat de repede incat cele doua nici nu si-au dat seama. Isi imparteau problemele si bucuriile, suportau criticile si se ajutau una pe cealalta exact ca doua surori insa nu avea sa ramana totul numai lapte si miere.
Vacanta de vara dintre clasa a X-a si a XI-a venise in sfarsit pentru elevi tuturor scolilor. Ino facea naveta pentru a putea veni la liceu in timp ce Sakura locuia in oras deci cele doua nu stateau deloc impreuna dupa scoala, doar vara Sakura venea de 2/3 ori pe saptamana pentru a-si alina dorul de sora ei insa in vacanta asta nu mai avea sa se intample asa ceva. Cand trenul a pornit cu Ino inauntrul lui, Sakura era pe peron si privea putin trista in timp ce se indeparta cu pasi mici. Era inebunitor de cald afara insa cand Ino a scos capul pe geam pentru a-i face cu mana prietenei sale si sa ii spuna ca o va suna diseara, o adiere usoara insa rece, un fior puternic ii facu trupul sa se cutremure si sa inghita in sec. O frica puternica aparuta fara nici un motiv ii cuprinse sufletul. Isi privea prietena cum se indeparta incet si pentru un motiv necunoscut parca nu isi mai dorea atat de tare vacanta.
Cele doua incepeau sa se indeparteze atat de mult una de cealalta, simteau amandoua asta insa nici una nu facea nimic....greseau amandoua. Sakura lucra de dimineata pana seara la pamanturile tatalui sau. Era obosita, slabea pe zi ce trece mai mult, se arunca in fumat pe care il practica pe ascuns cu fratele sau geaman. Pe Ino o suna din ce in ce mai rar, avea treaba si cand nu avea treaba era prea obosita pentru a putea face ceva, in plus, se imprietenise cu o fata mai mare decat ea care venise la bunici in vacanta. Lui Ino ii spuse-se despre aceasta prietena insa ea nu prea dadu mare importanta spunandu-i ca poate sa isi faca cati prieteni vrea atata timp cat nu uita de ea.
Ino era cam opusul Sakurei. Nu prea avea ce sa faca vara, mai ajuta prin gradina insa atat. Toata ziua statea la calculator sau se plangea de caldura si manca astfel incat tot punea si dadea jos kilograme. Ii era dor de Sakura insa in lipsa creditului pe care il simtise toata vacanta nu putea sa o contacteze decat atunci care fura telefonul tatalui sau si se ascundea pentru a-i trimite cate un mesaj. Cat despre prieteni, isi facuse un grup de prieteni cu care iesea cam in fiecare seara, ba chiar isi facuse si un iubit spre sfarsitul vacantei, toate acestea spunandu-i-le Sakurei care devenise la fel de geloasa ca de fiecare data cand Ino ii spunea despre vreo fosta sau actuala prietena. Uneori Sakura ii dadea impresia lui Ino ca o iubeste mai mult decat ca pe o sora insa credea ca ea se poarta asa doar de frica de a nu ramane singura, este geloasa pe fiecare fata din jurul ei doar de frica sa nu o piarda si sa fie sincera cu ea, ii placea cand Sakura era geloasa. Nu isi dadea seama de ce insa chiar ii placea si uneori facea din adins pentru a o face geloasa.
Ino debea astepta sa inceapa scoala, simtea acel zid care aparuse intre ele doua si era sigura ca odata cu inceperea scolii totul isi va reveni la normal, ba chiar mai mult, incepusera sa vorbeasca din nou in fiecare seara si sa isi trimita mesaje destul de des insa nu avea sa se intample asa cum credea ea, ba chiar prietenia lor avea sa ia o astfel de intorsatura pe care nu si-o imaginase nici una dintre ele.
Scoala incepuse si ele doua erau din nou ca la inceput: in fiecare pauza Sakura venea la Ino in clasa deoarece desi erau de aceasi varsta erau in clase diferite, stateau impreuna, radeau, vorbeau si in plus de asta mai vorbeau si seara la telefon si in timpul orelor prin mesaje...totul se simtea atat de bine, totul revenise asa de bine la normal pana cand prin luna octombrie

Ma bucur ca iti place atat de mult:D sincer, multumesc pentru ca doresti sa il citesti in continuare

Capitolul 2.

Luna octombrie venise parca prea repede. Desi era mijlocul toamnei inca puteai sa porti tricouri sau haine subtiri fara sa iti faci griji ca te vei imbolnavii. Parca nimic nu se schimbase, sau cel putin in legatura cu ceilalti nimic nu se schimbase deoarece intre cele doua prietene se reinstalase acel zid. Se sunau destul de des insa parca nu mai era acea comunicare intre ele, parca lipsea ceva sau era ceva in plus, nici ele nu stiau. Sakura era constienta ca cea care aduce tensiunea in prietenia lor este chiar ea insa nu stia ce sa faca. Se tot gandea si gandea, dorea sa o sune pe Ino insa parca nu putea, se lasase atat de mult in seama lui Ino, tot ce facea trebuia sa fie spus de catre prietena ei, ea nu mai putea face nimic de una singura, mereu trebuia sa fie impinsa de la spate ceea ce nu prea ii convenea Sakurei care pana acum aproape doi ani era atat de independenta si facea ce vroia ea cand vroia ea. Se simtea controlata si asta nu ii placea deloc.
In acelasi timp si problemele din familia ei cresteau, certuri si tot felul de discuti se nasteau si Sakura nu le putea controla deloc. Avea de luat tot felul de decizi si spre uimirea ei nu putea sa mai ia nici una pana cand nu o intreba pe Ino....ii era rusine de ceea ce devenise.
Intalnise un baiat la nunta unei prietene de familie si ii placea mult de el, ba chiar ia luat si numarul de telefon insa deoarece lui Ino nu ii placea idea ca Sakura sa aiba un prieten de la 20 km distanta si deoarece se luasera destul de tare la cearta si Ino o lua putin la misto, Sakura l-a refuzat cand acesta a intrebat-o daca vrea sa fie cu el, regretand ce a facut insa preferand sa isi aiba aproape prietena cea mai buna, prietena care o ajutase sa treaca peste baiatul cu care fusese un an impreuna, ii datora multe reusite in viata persoanala lui Ino si era constienta ca daca se va certa cu ea va suferi mult.
Ino incepuse si ea sa faca crize de gelozie prieteneasca. Nu suporta cand Sakura se oferea sa mearga cu cineva sa ajute si nu suporta deloc ca Sakura se imprietenise cu profesoara de engleza si statea mult cu ea, fuma si discuta destul de mult in timpul scolii astfel incat la Ino nu mai venea aproape deloc in pauze sau venea o pauza la rugamintile lui Ino insa statea putin si atunci cand statea pana se sfarsea pauza se uita in continuu la ceas sau vorbea prin mesaje cu cineva in timp ce Ino se uita la ea suparata. Sakura era contienta ca se indertau una ce cealalta, ba chiar acum o facea din adins, vroia sa ramana singura insa nu stia cum va suporta Ino aceasta idee.

-Cand nu vei mai vrea sa fim prietene, se auzi vocea lui Ino putin tremurata prin telefon, te rog sa imi spui in fata, sa nu ma ocolesti, sa nu te indepartezi usor de mine pentru ca ma vei rani si mai mult. Voi suporta mai bine daca imi spui in fata decat sa o iei incet si sa sufar in fiecare zi. Bine?
-Bine! Sakura inghetase. Cum se facea ca Ino deja stia despre ce vrea ea sa faca. De unde stia? Chiar atat de bine o cunostea incat putea sa citeasca ce este in mintea ei. Deschise gura pentru a-i spuse ca nu mai vrea sa fie prietena cu ea, ca vrea sa fie singura insa parca ceva o opri. Ii era frica, nu vroia sa o faca sa sufere insa oricum ar fi procedat pana la urma Ino tot va suferi. Nu stia ce sa faca.
-De ce esti suparata? Ai patit ceva? se auzi din nou vocea lui Ino insa de data asta nu mai tremura, nu ii mai venea sa planga. De fiecare data cand se certau Ino era cea care plangea cel mai mult, cea care suferea cel mai mult si cea care mereu recunostea ca a plans mult fiind numita de catre Sakura plangacioasa sau copil mic insa nu o deranja aceste cuvinte atat de mult, le suporta destul de bine.

Din nou stia. Nu vroia sa ii mai spuna nimic. ’’Sunt bine!’’ probabil si-ar da seama ca nu era bine inainte sa termina de spus acea fraza asa ca fara sa isi dea seama cand, deja ii impartasea toate probleme pe care le avusese cu familia, la scoala.
Nu a durat mult pana cand au inceput sa se certe din nou. Mereu Ino se enerva. Sakura nu isi mai petrecea nici macar 2 minute cu ea la scoala, uneori si trecea pe langa ea fara sa se uite sau sa o salute si asta o durea. Mereu cand ii trimitea mesaje aceasta nu ii raspunde iar cand o suna ii inchidea apoi isi inchidea si telefonul daca Ino insista. Statea cu profesoara de engleza dupa ore si vorbea cu ea in fata scolii in timp ce Ino statea singura si o astepta pe ea, privind-o furioasa. Pleca cu profesoara sa se plimbe si Ino doar se uita de la distanta la ele doua. Nu o saluta, nu vorbea cu ea decat uneori la telefon si atunci doar 5 minute in care ea nu spunea nimic.
Certurile au continuat. Se impacau si se certau din nou, tipau una la cealalta si mereu Ino plangea pana cand incepea sa sughita insa cand era prin preajma Sakurei, zambea, radea, se tinea de mana si in brate cu toate fetele pentru a-i arata ca ii este bine si fara ea desi nu era adevarat, ba mai mult, Ino o urmarea pe Sakura pentru a vedea ce face. Se lovise rau la picior si era bandajata toata iar Ino era distrusa. Intrebase jumatate din scoala daca stia ce patise, pana la urma fiind prinsa de Sakura cum se ruga de un coleg sa ii spuna ce a patit si astfel s-au impacat din nou insa nu pentru mult timp deoarece desi promisese ca se va schimba, ca isi va reveni si ca vor fi ca inainte, Sakura nu incerca defapt deloc sa faca asa.


Astept parerile voastre

Cu cea mai mare placere o sa va anunt si data viitoare. Multumesc pentru ca imi cititi one shot-ul si va spuneti parerea

Capitolul 3

-Vreau sa fiu singura! Vreau sa fiu singura, nu stiu de ce vreau asta insa te rog respectami dorinta. Stiu ca iti va fi greu, si mie imi va fi chiar daca tu nu vrei sa crezi insa vom trece amandoua peste asta. Hai sa ne amintim una de cealalta prin amintiri frumoase nu prin certurile ce care le-am avut in ultimele luni. Sper sa ma poti ierta Ino, iarta-ma! Se auzi vocea Sakurei prin telefon. Parea atat de hotarata si nepasatoare, mai rece ca niciodata, o raceala care ii dadea fiori lui Ino. La celalalt capat al telefonului Ino plangea tinandu-si o mana peste gura pentru a nu scoate zgomot, pentru a nu ii mai arata Sakurei cat de mult ii pasa ei, cat de mult ii pasa. Era aproape craciunul, trecuse atata timp, atatea zile in care s-au vazut si pur si simplu s-au ignorant una pe cealalta, zile in care se priveau apoi intorceau capul si se faceau ca nu se vad. Stia ca nu este in stare sa mai spuna ceva asa ca isi inchise telefonul, il arunca pe pat si se uita inuriasa oglinda care era chiar in fata ei. Arata atat de jenant, atat de distrusa de parca i-ar fi murit cineva....chiar murise, murise Sakura prietena ei cea mai buna si aparuse Sakura o simpla colega de la scoala pe care va trebui sa se faca ca nu o vede desi mereu ii apare in cale.
-Voi fi bine, atat de bine incat voi radia, voi uimi pe toata lumea. Numai asteapta si ai sa vezi Sakura, imi este mult mai bine si fara tine.

Zapezile fusesera atat de mari in ultimele zile incat nici jumatate din elevi liceului nu erau prezenti. In clasa lui Ino erau 10 elevi si in clasa Sakurei erau 8 asa ca cele doua clase au fost impreunate pentru ora de romana. Ino statea langa geam in timp pe Sakura sa asezat in drept cu ea pe randul celalalt astfel incat de fiecare data cand Ino intorcea capul in dreapta o vedea pe Sakura care o privea pe ascuns. Indiferenta pe care incerca sa o arate o omora, o distrugea pe dinauntru si simtea ca nu isi va mai putea tine mult plansul asa ca isi puse capul pe banca pentru cateva minute pana cand auzi scaunul Sakurei zgariind parchetul si pasi ei lenti indreptandu-se spre caloriferul din fata ei.

-Ce bine si cald este aici, ce ar fi sa ma mult aici? Intreba Sakura privind spre Ino care dintr-odata ridica capul si se uita pe geam.
- Ce, tu nu ai clasa? Ce sa cauti in clasa mea? Spuse Ino ironica zambind in timp ce uni colegi din spate o aprobau. Ino isi indrepta privirea spre Sakura si o privi in batjocora si cu ura. Sakura isi lasa privirea in jos si se indrepta spre banca deoarece profesoara de romana intrase si avea de gand sa spuna notele. Sakura luase 4 si Ino luase 9. Cand nota Sakurei se auzi, Ino se uita ingrijorata spre Sakura insa cand privirile li se intalnira Ino se intoarse. La nota lui Ino a fost cu totul altceva. Sakura o privi ca o mama mandra de fica ei.
-Uau Ino , tu esti cumva tocilara? Nu ma asteptam sa fi asa aiurea, mare dezamagire tocilaro! se auzi o voce de baiat. Ino intoarse capul observand-o pe Sakura ca il privea pe baiat.
-Daca vin la tine iti dau una de iti inghiti limba si din dinti iti fac cercei. Sa te mai iei de ea sau sa macar sa ii mai spui un cuvant si o incurci zdravat!spuse Sakura ridicandu-se si privindu-l urat.

Era ultima zi din semestru 1, ultimele ore petrecute la scoala. Ino era intr-o stare buna, primise cadouri de la colegi foarte apropiati ei, se distrase si acea zi parea sa fie cea mai buna din ultimele luni cand deodata usa se deschise si Sakura intra in clasa evitand sa se uite la Ino, de parca nici nu ar fi fost acolo. Le ura Craciun fericit catorva colegi si apoi pleca. Inima lui Ino se facu foarte mica si o frica groaznica ii cuprinse tot trupul. Fara sa is idea seama, iesi din clasa si incepu sa alerge prin scoala apoi iesi afara si facu inconjurul scoli cautand-o pe Sakura. Vazand ca nu o gaseste nici unde o suna deoarece ii stia numarul si ii ceru sa vina putin afara la banci. Avea de gand sa vorbeasca cu ea, sa isi ceara scuze pentru ca se purtase asa, nu vroia sa mai fie certata cu cineva, accepta pentru un moment faptul ca nu mai este nici o sansa ca ele doua sa mai fie ca inainte vreodata. Cand Sakura aparu, Ino ii facu semn sa se apropie de ea si cand stateau la nici jumatate de metru una de cealalta Ino o lua pentru prima data de cand erau prietene in brate. Nu simtea nimic special, era ca si cum si-ar imbratisa mama sau tatal insa chiar si asa nu mai vroia sa ii dea drumul. Fara sa inteleaga de ce incepu sa planga, intrebarile tot mai ingrijorate o faceau sa planga si mai mult. Bratele Sakurei o strangeau din ce in ce mai mult, lipind-o de ea. Dandu-se seama cat de jenant este cea ce facea ea si de frica sa nu fie vazuta de cine Ino se indeparta de Sakura plecand in baie si continuand sa planga acolo si spre norocul ei Sakura nu o urma insa in acea seara o suna de o gramada de ori intreband-o ce a patit, de ce a plans si tot asa.
Inima lui Ino era mult mai linistita acum, trecuse sarbatorile si mai erau 4 zile si incepea din nou scoala. Cele doua au continuat sa vorbeasca, rar insa vorbeau apoi nu au mai vorbit deloc o saptamana pana cand Ino i-a trimis cateva musaje, Sakura sunand-o de pe fix si rugand-o sa o sune pe mobil pentru ca ea nu mai are credit. Destul de uimita de cea ce se intampla, Ino o suna insa amandoua se simteau destul de jenate, nici una nu stia ce sa spuna, nu erau sigure daca era bine sau nu sa vorbeasca prea mult.

-In fiecare seara poti sa ma suni daca vrei!se auzi vocea Sakurei. Daca vrei. Ino zambi, nu isi dadea seama insa era extreme de fericita dintr-odata.
-Singur, o sa te sun in fiecare seara! Noi doua ce suntem acum? Isi lua Ino inima in dinti si intraba, debea asteptand raspunsul.
-Suntem prietene...defapt este destul de complicat, suntem prietene, chiar daca nu mai suntem ca inaintea eu te voi salute si te voi intreba ce faci sis per ca nu sa imi raspunzi nu sa te comporti ca pana acum la scoala, sa ma ignori si sa vorbesti urat. Peste 2 luni este majoratul meu, te voi invita si te omor daca nu vi, ne vom distra si la fel ma vei invita si tu la majoratul tau unde eu voi veni si ne vom distra. Vreau sa fiu singura insa nu vreau sa fiu singura de tot, te vreau langa mine chiar daca vei fi o simpla prietena.


Relatia celor doua ramase asa, nimeni nu stie daca vor continua sa fie prietenele de alta data sau chiar vor ramane simple amice, nimeni nu stie cate certuri o sa mai fie intre ele, cate lacrimi vor varsa fiecare. Prietenia nu este usoara, nu este o simpla piesa de teatru in care toti sunt fericiti, nu este ceva ce poti simti pentru toti. Atat de complicata si derutanta insa fericita si cu avantajele ei este prietenia, ca o floare, o privesti cum rasare si cum creste, cum infloreste, o admiri cat de frumoasa este, te bucuri de ea si la sfarsit cand ea imbatraneste si se ofileste, moare, ne amintim de ea in felul nostru. Uneori se poate sa regretam ca nu am admirat acea floare cand trebuia insa mereu va exista o data viitoare, o noua sansa.

Sfarsit!!!!

Multumesc pentru cei care mi-au citit one shot-ul si scuzati greselile, o sa revin sa corectez. Vreau sa va stiu parerile despre prietenia dintre cele doua. A cui credeti ca a fost vina cea mai mare? Ce se va intampla cu prietenia celor doua pana la urma? Va rog sa imi spuneti parerile voastre:*