The End Of The World

Subiect: The End Of The World Mar 11 Dec 2012, 22:50

Va anunt de pe acum ca acesta va fi un One- Shot de un singur capitol, si va fi un fel de prolog pentru un fic pe care urmeaza sa il fac, daca acesta are succes.
Ma gandeam ca mai nou multa lume face Ficuri si One Shot-uri de iarna, dar nimeni nu s-a gandit la toata tevatura asta cu Sfarsitul lumii. Asa ca, daca tot vine 21 Decembrie, mi-am tot pus intrebarea: Oare cum ar fi daca chiar ar fi sfarsitul lumii?

The End Of The World

Am o viata frumoasa.
Sunt o persoana deschisa si calda. Am o slujba buna, caci am terminat un liceu si o facultate cu renume. Iubesc si sunt iubita. Familia imi e aproape. Sunt inconjurata de prieteni. Orasul in care locuiesc e mare, curat si frumos, iar oamenii nu sunt niciodata rai sau egoisti. Cand ies pe strada, toata lumea ma saluta. Cand sunt bolnava, toti se ingrijoreaza de sanatatea mea. Nu fumez, nu beau alcool si nu ma droghez. Nu am vicii majore sau care sa deranjeze pe cineva. Cu totii ma admira si ar dori sa fie in locul meu. E un sentiment minunat.
Iubesc lumea in care traiesc.
Desi nu am calatorit mult, intodeauna am admirat cat de frumoasa e natura.
O natura glorioasa cu munti inalti si stancosi, ce se degradeaza usor paterunzand in mare. O lume saldata in ape sarate si dulci. O lume verede si frumoasa, o lume primitoare si blanda.
Imi iubesc familia si prietenii care imi sunt aproape.
Imi iubesc sotul, care a promis in fata lui Dumnezeu ca va fi alaturi de mine pana la moarte.
Imi iubesc casa mare si luminoasa din centru.
Iubesc orasul in care traiesc.
Iubesc pamantul, pentru simplul fapt ca e atat de primitor si ca ne imbratiseaza pe toti cu dealurile sale si ne leagana pe valurile oceanelor sale.

Pe dracu' !

Am o viata oribila.
Sunt o persoana inchisa si rece. Am o slujba de nimic si muncesc ca sa imi pot duce zilele. Niciodata nu voi putea fi ceva in viata; nici macar nu mi-am terminat liceul. Nimeni nu ma iubeste. Familia m-a parasit. Prietenii mi-au fost aproape atata timp cat le-am putut oferi ceva in schimb. Orasul in care locuiesc e mare si urat, iar oamenii care locuiesc aici sunt cu totii rai si egoisti. Cand ies pe strada, toata lumea intoarce capul. Cand sunt bolnava, nimanui nu ii pasa de mine. Fumez, beau alcool ieftin si am avut momente in care m-am si drogat. Am multe vicii si toata lumea pare extrem de deranjata de ele. Cu totii ma dispretuiesc si ma considera o piedica.
Urasc lumea in care traiesc.
Am calatorit mult, si am fost in stare sa vad toate fetele lumii.
O natura glorioasa, cu munti inalti si ape sarate si dulci, ingropata in gunoaie si acaparata de orasele mari, din ce in ce mai multe. O lume odata verde si frumoasa, acum acoperita de un praf negru si innecacios.
Familia si prietenii care m-au parasit cand aveam mai multa nevoie imi sunt indiferenti.
Nu sunt si nu voi fi niciodata casatorita, pentru ca nimeni nu si-ar putea uni destinul cu o persoana distrusa ca mine.
Urasc apartamentul mic si intunescos de la periferie, unde vecinii imi bat in teva la cel mai mic zgomot.
Dispretuiesc profund orasul in care traiesc.

De cand eram mica am incercat sa tin piept tuturor relelor cu un zambet pe buze si am incercat sa continui sa fiu o persoana buna. Dar oare merita?
Chiar merita?
Au avut altii grija sa ma calce in picioare si sa imi distruga visele. Sa imi stearga zambetul. Sa ma arunce in pragul disperari.
Cu totii au considerat probabil ca sunt un om de nimic, o persoana distrusa, ca fac umbra pamantului degeaba. Si au crezut in asta atat de mult si aprig, incat am ajuns sa cred si eu acelasi lucru. Poate chiar asa e. Poate chiar sunt o piedica in calea tuturor.

Si chiar daca toti ma dispretuiesc si ma inteapa cu fiecare ocazie, am continuat sa ma agat cu disperare de viata.
Am continuat sa traiesc in ciuda tuturor.
M-am impacat intr-un final cu tot ce e rau si parsiv in viata, si lupta pe care o dadeam inainte pentru supravietuire a deveni un obicei.
Stiu ca am facut greseli si inca o sa mai fac. Vreau sa continui sa traiesc, chiar daca din toate partile mi se striga Dispari!, si oriunde mi-as indrepta pasi cu totii mi-ar inchide usa.
Nu conteaza.
Voi continua sa traiesc.

Iubesc insa lumea. Iubesc cerul albastru. Iubesc soarele. Iubesc luna. Iubesc apele sarate ce se izbesc de tarm. Iubesc muntii ce se inalta sfidatori pana la cer. Iubesc campiile auri ce ne hranesc cu grane. Iubesc dealurile ce se intind oriunde vezi cu ochii.
Iubesc pamantul pe care stau acum.
Si poate ca as iubi chiar si oamenii de pe acest pamant, pentru ca vazuti de sus, nici unul nu suntem mai special si nici macar mai diferiti. Poate ca as putea sa ii iubesc daca as simti cel putin caldura, indiferenta, o nepasare calda si omeneasca.
Poate ca asa putea sa ii iubesc... Daca macar o persoana din toti acei multi ar merita iubirea mea.

***

Si cand lumea se va sfarsi... ce o sa fie? Unde vom merge noi? Vom muri sau...?
Voi putea eu oare sa vad cum viata se naruie la picioarele mele?
Cum toate lucrurile pe care le-am iubit vor disparea ca si cum nu ar fi existat vreodata?

Atat de multi oameni au spus atat de multe despre cum se va sfarsi lumea. Unii spun ca un corp ceresc va cadea si cu totii vom muri la fel ca dinozaurii. Altii spun ca apele vor inghiti cu totul pamantul, si ne vom scufunda in adancuri intocmai ca Regatul Atlntidei. Ceilalti spun ca un cutremur va zgudui pamantul, si ca noi, oamenii, vom fi cu totii trasi spre centrul fierbinte si topit al Terrei.
Dar oare sfarsitul lumii ar putea fi ceva atat de infernal?
Nu ar putea lumea sa se sfarseasc frumos si in liniste, astfel incat nimeni sa nu simta si sa nu vada nimic?

Uneori imi doresc sa mor inainte ca lumea sa se sfarseasca. Dar, oricat as incerca, o curiozitate nestavilita si o dorinta de a ramane aici pana in ultimul moment imi apasa pieptul.
Cum se va sfarsi lumea?
Poate ca lumea nu se va sfarsi acum. Dar, candva, cu siguranta.
Nu se stie cand. Poate azi, maine, peste doua zile, o luna, un an sau o mie. Poate nu acum. Dar ca orice lucru ce isi are un inceput, sfarsitul va veni odata si odata.

Dar, pana atunci, voi continua sa supravietuiesc.
Iar, cand Sfarsitul Lumii va veni, eu voi fi aici, si ma voi duce impreuna cu ceilalti, fata de care nu voi mai fi cu nimic diferita in fata mortii.
Acum ma voi agata in continuare de viata ce ne-a mai ramas, pentru ca nu se stie niciodata cand ceva mare ar putea veni, si tot ce am fost pana acum va disparea de parca nici nu ar fi fost.

Subiect: Re: The End Of The World Mar 11 Dec 2012, 23:11

Buna. :) Imi place la nebunie creatia ta. in love

Nu stiu de ce, insa mi-a atras atentia titlul, ceva misterios si totodata mediatizat pana la cer si inapoi. Ce pot spune, inceputul este preferatul meu. Imi place turnura pe care o ia intreaga situatie in momentul in care frumosul se termina si realitatea acapareaza totul. Ai zis ca acest one-shot are doar un capitol, dar si ca e posibil sa ii urmeze un fic, asa ca eu astept cu nerabdare sa vad ce vei face. Daca doresti sa incepi un fic cu acest prolog, atunci te rog sa ma anunti si pe mine. :*

Andreea Drăgan · Subiect: Re: The End Of The World Mier 12 Dec 2012, 09:34

Buna :) Titlul face aproape totul, dar si continutul e bun. :) Ma bucur mult ca am intrat aici si sper din tot sufletul ca vei aduce un fic cu aceasta idee, chiar e interesant. :) Si a fost destul de buna comparatia pe care ai facut-o intre cele doua persoane, una cu o viata minunata, alta cu o viata distrusa...
Astept sa vad si ficul, iar daca apare, promit sa vin cu un comentariu - asta in vacanta de iarna.