Skyfall.

OOO..
Ce torturata a fost Sakura...spun drept ca nu as dorin sa fiu in locul ei nici-o clipa ,,,hhhh
Dar cine e acel personaj cu parul brunet si ochii verzi?...
A fost un capitol superb mai ales in final
ce dulce e Sasuke...spun drept, eu nu mint , bine uneori , ca este printre putinele ficuri in care gasesc un Sasuke tandru si "linistit "...de la inceput , iti ador ficul si abia astept sa aduci next-ul si sa nu uiti sa ma anunti
Te pwpacesc dulce rau de tot
Love Yukii

Heya!

Da, Natalie, dragul de Sas`ke si-a dat seama ca Saku nu-i bine. O repara el acusica! Skyfall. - Pagina 3 947835

Ohh, God! Claudia, sweety, mi-ai stricat surpriza! Aveam si eu un as in maneca si mi l-ai descoperit tu repede! Skyfall. - Pagina 3 621493

Te omorrrrr! Skyfall. - Pagina 3 2586070128

Yukii, tipul brunet si cu "ocsorii" verzi e Hideo, violatorul Sakurei. Acolo am spus cum s-au cunoscut ei. Skyfall. - Pagina 3 1425538829

Multumesc celor ce-mi citesc ficul! Skyfall. - Pagina 3 78717

Nextu!!!!Ce pot spune-nafara de fantastic,a fost superb,descrierea a fost foarte amanuntita,iar ultimul moment a fost mirific happy2

,hai ma ca insfarsit se mai atinge si Sasuke de ea(chiar daca a fost doar o imbratisare),nu numai Naruto(nu ca am ceva cu el,chiar imi place,mai ales cum il descri tu,da no,iti dai seama ca tin mai mult cu Sasusaku,cum fac toti de-aici),in rest deja si mie imi provoaca scarba Hideo,cum poate fi atat de nemernic(sa fiu sincera acum vroiam sa adaug o injuratura lunga,da m-am aptinut), ce scuza a mai gasit si el ca cica i-a dat Sakurei bani,masini,case...,ori care fata care ajungea iubita lui primea asta,da no,eu cred ca mai primea si bonusul ce i-a dat Sakurei,nu mai spun ce...Pi ar cam trebui sa ma opresc,ca deja am scris o groaza(ce sa fac daca-mi place asa mult ficu,si dau si comentari mai lungi,nu ca la celalalte *ficuri-preferate* n-asi vrea sa le dau,da deobicei tot ce gandesc eu deja se gaseste in alte comentari)
Pai vad c-am lungit-o rau de tot,deci te las.
See you kiss

Heii:)

Am trecut si eu pe la fic-ul tau...si ce sa vezi??Mie una chiar imi place^^.Dragut ...si ai evoluat foarte mult.Felicitari:);*Acum nu mai intru in detali si vreau continuare.Spor la scris...si sper sa ma anunti si pe mine.Pa-pa^^

Saraca Sakura, mare inconstienta pe capul ei! sad

Ma bucur totusi ca in sfarsit intra si Sasuke in actiune...hmm si acum nu stiu de ce dar am impresia ca Sakura o sa fie prinsa intr-un triunghi amoros?
In fine...foarte frumoas capitolul Lauren!

Buna ! Ms. pentru mesaj !
Mi-a placut enorm ! A fost plin de suspans !
Biata sakura , prin cate a trecut !
Sasuke o iubeste pe sakura avand in vedere ca el era strippe-ul ala ?
Va exista sasusaku ?
Anunta-ma te rog cand pui nexul !

Bună, dragelor!
După o lungă absență, am revenit cu next-ul.
Îmi cer scuze pentru întârziere, dar nu am mai avut inspirația necesară să fac un capitol bun. Decât rău mai bine deloc, zic eu.
Sper ca lungimea next-ului să compenseze puțin lipsa mea îndelungată.
Mulțumesc celor ce-mi citesc fic-ul. Sunteți cele mai bune! a hug

Chapter 9

Nu puteam crede câtă îngrijorare era în ochii lui. Ca și cum chiar îi păsa de mine. Dar de ce? De ce să-i pese? Lui Hideo nu i-a păsat. Nimănui nu i-a păsat. Cu excepția doamnei care m-a ajutat să-mi revin după violuri, a trebuit sa mă descurc singură.
În timp ce eu îmi puneam tot soiul de întrebări, Sasuke m-a îndepărtat, privindu-mă intens. Apoi, mi-am dat seama. Șocul recunoașterii era așa de mare încât am scos un sunet gâtuit de uimire și am căzut în fund. *Mda, inteligent, Sakura! * Nici nu am mai băgat în seamă conștiința mea sau mai bine spus, vocea ei enervantă. Eram prea uimită. Era el. Stripper-ul. Sasuke cel cu privirea pierdută, cel lipsit de orice urmă de zâmbet și de gust estetic, era un stripper. Cu tipul acesta aproape mă culcasem. Iar el nu scosese o vorbă despre asta. Mă simțeam groaznic de trădată, dar nici eu nu știu de ce. În fond, poate era doar secretul lui. Ce drept aveam eu să mă bag în viața sa?

Am inspirat repede parfumul lui pentru că știam că îl pot recunoaște. Nu pot să cred că fusese Sasuke! Din cauza șocului, mi-am pus capul între genunchi. Credeam că voi leșina. În orice secundă, tipul acesta poate să facă ce vrea din femei. Mișcările lascive, privirea profundă, grația cu care se mișca, dar care exprima putere. Îți bați joc de mine? Tipul avea mai multe pătrățele decât o tablă de șah! Zâmbetul era superb. Părul de o nuanță închisă, strălucea atunci când i se acorda atenție. Plăcerea pe care o afișa în timp ce dansa, era uluitoare. Se vedea de la distanță că se pricepe.

I-am ghicit vârsta, dar nu mi-am dat seama de persoana care o deținea. Adevărul este că pe atunci nu-l cunoșteam. L-am întâlnit ulterior, când eu eram jumătate beată într-o cafenea. Dar cum de nu am recunoscut privirea? Probabil fusesem mult prea ocupată cu Gaara. Într-un gest de frustrare, am lovit parchetul cu pumnul. Nu puteam să cred că fusesem așa de neatentă. Chiar dacă la prima noastră întâlnire el avea fața jumătate acoperită, trebuia să fiu mai atentă la ochi. Mascatul, așa l-am numit atunci, era atrăgător, frumos și puternic. Sasuke era doar… Sasuke! Stripper-ul era făcut pentru păcat, în timp ce băiatul din fața mea era doar un tocilar. Sau nu?
- Sakura, eu..

Mă stresa că nici nu îmi permitea să-mi adun gândurile. Nu-i foarte ușor să îți revii după ce te-ai înșelat amarnic în privința unei persoane. Așa că atunci când i-am răspuns nu am putut să-mi îndulcesc tonul oricât am încercat.
- Taci! Doar taci naibii!

Spre uimirea mea, chiar m-a ascultat. Mă așteptam să mă contrazică. Încă un lucru pe care nu-l știam despre acest tip. Fusesem superficială și rea cu o persoană căreia poate chiar îi păsa de mine. Îl judecasem greșit și îmi era greu să-mi recunosc greșeala. Îmi lua puțin timp să îmi repar orgoliul. Am inspirat și expirat profund de câteva ori și l-am privit. Era speriat, dar eu habar n-aveam de ce. Am deschis gura să-l întreb, însă el a fost mai rapid.
- Erai împreună cu Naruto atunci?
Oare asta îl speria pe el cu adevărat?
- Nu.
A răsuflat ușurat și am schimbat câteva priviri. Probabil ochii mei reflectau reproșul și indignarea, căci asta simțeam. N-a mai putut să suporte și și-a plecat capul. Își recunoscuse vina, deci câștigasem. O singură întrebare îmi bântuia gândurile. Aceasta mi-a scăpat ușor pe buze.
- De ce faci asta?

A râs ușor și apoi m-a privit urât. Eu pendulam între dorința de a-l scuipa sau de a-i sparge capul. Ambele îmi plăceau, dar nu mă puteam decide. Poate până la urmă le voi folosi pe amândouă.
- Pentru bani, Sakura, pentru bani! Totul se face pentru avere în zilele noastre. Sau îmi vei spune că nu-i adevărat?

Nu-l puteam contrazice pentru că știam că avea dreptate. Totul era pentru bani. Nimic nu se făcea fără interes. Trebuia să ai grijă în ce te băgai, dar uneori setea de îmbogățire era așa de mare, încât nu mai puteai gândi limpede.
În scurt timp, aflasem povestea familiei lui. Părinții i-au educat pe ambii frați și apoi au fugit. Lipsa banilor era un motiv serios de fugă pentru doi lași ca ei. Evident, traiul cu încă doi copii necesita mai multe cheltuieli.

Inițial, nu puteam să cred ce auzeam. Cum era posibil să existe acest gen de oameni?
- Îmi pare rău pentru voi!
Vocea lui era glacială. Atât de rece, încât mă speria de moarte.
- Să nu-ți pară! Mie nu-mi pare. Am reușit s-o scoatem la capăt până la urmă. Itachi avea niște prieteni mai mari care i-au zis de un astfel de club, așa că s-a apucat de striptease. Eu încă eram învățăcel pe atunci. După ceva timp am început să fim tot mai căutați. Noi veneam numai la petreceri ținute acasă la fete, nu în club. Eram ceva gen: marfă la pachet.

Îl priveam în timp ce un zâmbet i se lărgea pe față. Automat și eu am început să zâmbesc. Voiam să-l văd fericit. De fapt, mai rău: voiam să-l fac fericit. Așa că am încercat să-l fac să râdă prin glume tâmpite:
- Marfă la pachet? Ca pizza?
La auzul „inteligentei” mele remarci, a râs din tot sufletul. Pur și simplu și-a dat capul pe spate și a izbucnit într-un râs plăcut, puternic.
- Da, Sakura, ca pizza.

Era pentru prima oară când îl vedeam cu ochii plini de strălucire și fericit. Era superb, n-am ce zice. Mama avea dreptate, zâmbetul chiar înfrumusețează o persoană. L-a făcut dintr-o persoană ștearsă, deprimată, o persoană superbă tocmai pentru surâsul pe care-l avea.
- Recent, am citit undeva o întrebare ce m-a pus tare de tot pe gânduri. Vrei să afli care e?
S-a încruntat, neștiind unde voiam să ajung. De fapt, nici măcar eu nu știam asta. În fond, sunt al dracu de bună la pus întrebări directe în mijlocul unei conversații, dar să n-am idee de ce am întrebat acel lucru.

Imediat ce am primit confirmarea, l-am întrebat:
- Dacă nu ți-ar fi frică, ce ai face?
Mă uitam la el gânditoare, privindu-i fiecare trăsătură a chipului superb. El n-a ezitat, doar a răspuns:
- Te-aș săruta.
Băiatul acesta nu înceta să mă șocheze. Până și el părea uimit de ceea ce spusese. Eu deja mă încălzisem sub privirea lui, aveam impresia că ies aburi din mine. Am înghițit în sec și nu m-am putut abține. De pe buze mi s-a auzit ușor un geamăt.
- De ce n-o faci? Adică, ne-am mai sărutat și înainte.
Amintirile din acea noapte pluteau între noi. Tăcerea ce se lăsase era îngrozitoare. Îmi venea să-l sărut, să nu-i mai dau timp de gândire.

A deschis gura să-mi răspundă, dar n-a mai apucat din cauză că ușa de la intrare s-a deschis și pe ea a intrat Naruto. Am sărit ca arsă în spate cu vreo doi metri. Eram roșie în obraji și mâinile îmi tremurau. M-am uitat la iubitul meu cum mă apucă de mână și mă trage spre el. M-a sărutat, dar n-am putut să-i răspund cu aceeași pasiune. S-a îndepărtat și apoi își plimba privirea de la mine la Sasuke. L-a salutat scurt și rece, apoi m-a tras spre dormitor. N-am avut tupeu să mă întorc spre brunet. Nu știam ce avea să-mi facă Naruto, însă nu voiam să-l mai provoc.
M-a aruncat pe pat, s-a urcat peste mine și mi-a pus întrebarea de baraj:
- Sakura, mă înșeli?

Nici nu știam ce să-i răspund. Oare știa de faptul că Sasuke era stripper? Puteam eu să-i spun adevărul? Răspunsul era simplu: nu, nu puteam. De asemenea, nu ar fi fost corect să-i răspund: „Cu gândul, Naruto, te înșel cu gândul!” M-am limitat doar la o simplă negare din cap.
- Atunci de ce ai obrajii roșii, mâinile îți tremură, ochii îți sunt plini de teamă?
Era furios cum nu-l mai văzusem niciodată. Sincer și eu m-aș fi enervat, de fapt mai mult ca sigur l-aș fi lovit. Speram să nu-mi aplice același tratament. Adică, eram fată. Nu poate să bată o fată. Nu-i așa?

A plecat din cameră, însă a revenit rapid cu un pachet de țigări într-o mână. L-am privit uimită și deranjată cum își aprinde țigara și trage un fum adânc în piept. M-am ridicat în șezut și am așteptat să se mai liniștească înainte să se întoarcă. Vedeam fumul care se împletea în mii și mii de forme. Fereastra pe care tocmai o deschisese, îmi limita imaginația, deoarece fumul dispărea ușor pe ea.
Mă deranja atitudinea lui și numeroasele țigări fumate, dar realizam că nu eram tocmai în poziția să-i atrag atenția pentru asta. Când el s-a întors, îmi revenisem cât de cât. Clar și răspicat, mi-a spus:
- Îți interzic să-l mai vezi pe ăla atunci când eu nu sunt! Pricepi?

M-a înfuriat la culme. De când își permite el să-mi spună cu cine mă văd și cu cine nu? *De când aproape că l-ai înșelat, nemernico!* Off…conștiința asta..
- Nu cred că îmi poți interzice mie ceva și te sfătuiesc să n-o faci că nu iese prea bine.
A râs batjocoritor, apoi din câțiva pași a ajuns lângă mine. M-a prins de bărbia pe care o ridicasem ca semn de sfidare. M-a făcut să-l privesc în ochi, acei ochi reci pe care nu-i recunoșteam ca fiind ai lui. Cealaltă mână și-a încleștat-o în părul meu, provocându-mi durere.
- Pot și o voi face. Știi că țin la tine și mă iei de prost. Nu te-ai gândit la faptul că n-am să accept așa ceva? Ești independentă, încăpățânată și cel mai rău, orgolioasă. Nu m-ar fi afectat orgoliul tău, dacă nu l-ai fi rănit pe-al meu.

Ochii mi s-au umplut de lacrimi, fapt ce mi-a determinat iubitul să îmi dea drumul. Uimit, nu putea realiza că tocmai fusese agresiv cu mine. Adică, îi dau dreptate până la un anumit punct. Însă, el exagerase. Vorbe pline de frustrare mi-au scăpat înainte să apuc să mă controlez.
- Nu mai pot să trec încă o dată prin asta, înțelegi?
S-a prins de păr într-un moment de exasperare.
- Ce ți s-a întâmplat, Sakura? Spune-mi, te rog. Îmi pare rău că m-am purtat așa, dar țin prea mult la tine ca să te las să mă înșeli. Nu aș putea să trec peste și nici nu știu cum aș putea reacționa. Nu vreau să-ți fac rău, dar uneori îmi pierd controlul.
- E simplu. Am fost violată. Tipul pe care îl iubeam era cu vreo doisprezece ani mai mare decât mine. M-am certat cu ai mei de multe ori pentru el. Într-un final, l-am provocat, m-a bătut și m-a violat. M-a dus acasă, a terminat ce începuse, adică distrugerea mea psihică și fizică, apoi m-a aruncat în stradă ca pe un gunoi. Eu, Sakura Haruno, una dintre cele mai mândre persoane pe care le știu am fost tratată ca pe un nimic.

O doamnă drăguță pe care n-o s-o încetez niciodată s-o iubesc, m-a luat de pe stradă ca pe un câine. Probabil că bănuise ce se întâmplase. M-a îngrijit, mi-a dat niște haine de la nepoata ei și m-a dus acasă. Mi-am mințit părinții, spunându-le că mi-am dat seama în sfârșit că nu e băiatul potrivit pentru mine. Ei n-au aflat niciodată ce s-a întâmplat de fapt. Loviturile pe care le aveam le-am pus pe seama căzăturilor pe care le luasem din cauza beției. Erau prea fericiți ca să mai pună întrebări, în timp ce eu eram terminată, rănită și instabilă psihic. La cei 15 ani ai mei, fusesem distrusă de omul pe care îl iubeam mai mult decât propria viață.
De atunci, mi-am construit personalitatea. Am vrut să devin o persoană puternică, independentă și respectată. Am reușit, dar am plătit un preț destul de mare: am renunțat la sinceritate, naturalețe și sentimente. Am sfidat pentru a putea supraviețui. Am fost egoistă, rea, ironică. Am renunțat la fondul uman inițial ca să trec peste. Acum sunt insignifiantă, am rămas doar o carcasă. Suflet nu mai am, mi-a fost luat în acea noapte.

Îl priveam cum asculta șocat, speriat și apoi nervos. Îmi venea să-i sar în brațe și să nu-i mai dau drumul vreodată. Cu ochii în lacrimi am așteptat să-l văd cum mă disprețuiește și pleacă. Mi-a venit să țip când l-am văzut că îmi întoarce spatele. Bătăile inimii au început să se accelereze când am observat că lovea cu pumnul peretele, într-un gest de disperare. Apoi a venit lângă mine și m-a strâns în brațe mai tare ca niciodată. Am dat frâu liber lacrimilor ce îmi umpleau sufletul fără să-mi pese de altceva. Sasuke era mai departe de gândurile mele ca niciodată. Naruto era tipul pe care-l iubeam și n-aveam de gând să-l pierd.
- Te iubesc, Naruto!

A zâmbit printre lacrimi și mi-a răspuns:
- Și eu te iubesc, Saku! Mai mult decât îți imaginezi. Îmi pare rău pentru tot ce ți-am făcut. Nu mi-am dat seama. Mă gândeam că doar ai fost bruscată de vreun tâmpit. Nu am crezut că lucrurile au fost atât de grave. Ești cea mai puternică persoană pe care o cunosc!

Naruto's point of view

O țineam în brațe în timp ce ea plângea încetișor. Tremura, iar suspinele ei îmi rupeau sufletul. Nu aveam cum să-i alin durerea. Nu puteam s-o fac să uite și nici nu voiam. Tot ce i s-a întâmplat face parte din persoana care e acum. Trebuia s-o ajut să accepte asta. Am impresia că nu se mai iubea pe sine cum o făcea înainte. Rănile ei sunt prea adânci și știu că voi avea mult de muncă, dar nu mă voi da bătut. O iubesc poate mai mult decât o iubeam înainte pentru că ea fost mai puternică atunci decât voi fi eu vreodată.

Adevărul este că nu am crezut niciodată că voi putea iubi pe cineva așa de mult. Am fost genul de băiat rău, dar ea m-a schimbat și nu regret. Nici n-a fost nevoie măcar să încerce să mă schimbe pentru că mi-am dat seama la timp că ea era cea care merita inima mea. Acum nu știu ce să mai cred. Gândul că ea m-ar înșela cu Sasuke mă mănâncă pe dinăuntru. Mă face să vreau să-l strâng de gât pe nenorocit. L-aș ucide încet ca să-l doară, să regrete. M-a rănit când mi-am văzut iubita cum reacționează în prezența lui. Îmi venea s-o lovesc și nici nu știu cum m-am abținut. Mă termina pentru că ea nu-și dădea seama cât o iubeam și că eu nu știam cum să-i arăt. Nu mă pricep la genul acesta de lucruri. N-am fost obișnuit să iubesc, să respect. Eu doar luam ce mi se oferea și apoi plecam. Niciodată nu am păcălit fetele cu care umblam. Ele știau genul meu de persoană, dar totuși credeau că pot să mă schimbe. Am avut doar aventuri înainte de Sakura.

Acum se simțea mai bine din câte observam. Doar mâinile ei ce mă strângeau cu toată puterea de care erau în stare, îmi dădeau de bănuit. Când mă gândeam la idiotul care a violat-o, vedeam roșu în fața ochilor. Nu știam cum ar trebui să repar ce el rănise. Când Sakura a ridicat capul de pe umărul meu și m-a privit, i-am văzut ochii goi, durerea care era în ei. Am strâns din dinți și m-am hotărât. Nu voiam să o mai văd vreodată așa, dar nici nu puteam să-mi controlez furia. Ajunsesem că cred că tremuram mai rău decât ea. Am găsit o soluție, deși nu era cea mai inteligentă. Am zâmbit, am îmbrățișat-o și mă gândeam cum să-mi duc planul la capăt. Am să-l distrug pe violatorul acela chiar de-ar fi să mor apoi.

Stii cat am asteptat nextul asta? Ca pe ghimpi, iti spun eu. Este unul dintre putinele ficuri la care ma gandesc si ma tot intreb ce se va mai intampla, cum va evolua situatia. Ma rugam de vreo doua zile sa pui capitolul, iar in seara asta mi-ai facut o surpriza cu adevarat placuta. Partea cu Sasuke a fost interesanta, amuzanta si putin ciudata, mai ales ca apoi a aparut Naruto. Eu una ma intreb cum va iesi el din discutie, caci de buna voie nu cred. Apoi, ultima ta propozitie, mi-a atras atentia: "chiar de-ar fi sa mor apoi". Planuiesti asasinare aunui personaj? (D) Pentru ca daca da, este prima data cand imi pare rau de Naruto. Dupa toate capitolele cu blandete si alintari si alte asemenea, a nceput sa imi placa de el in ultimul hal. Mno, sper sa pui nextul repede. Te pup. :*

Hei my darling Skyfall. - Pagina 3 78717

Merci, merci,merci de anunt.Hmm...ce sa mai..Chiar sunt convinsa , acest capitol trbuie savurat din plin.Place la mine.:))Ma gandeam zilele trecute cand o sa aduci next-ul.Si chiar m-am bucurat sa vad ca ai adus continuare azi.:)Si ce mai capitol...chiar mi-a placut.Sper sa ma anunti si data viitoare.Spor la scris.Te-am pupacit.Pa-pa. Skyfall. - Pagina 3 208323

Sweetheart, esti geniala! Am zis.!
A fost un capitol extra frumos:x Am ramas :O Imi place de Sasuke, este de treaba si foarte amuzant cateodata:> Dar momentan nu il poate intrece pe Naruto. Nu am putut sa cred ca ceea ce citeam era scris de tine. Am fost ceva gen : wtf? Ionice are de gand sa ma termine fara avertizare? Si brusc mi-am adus aminte de "Si nu o sa crezi ce o sa ii fac lui (soptind) Sasuke!" =)) Ma face sa urasc ca nu am venit azi, trebuia sa mai fie inca o repriza de ras.!=)) Oh, Doamne!!=))
Revenind la capitol, Naruto inca e preferatul meu:x Si stiu ca nu va fi pana la sfarsit, dar asta e:x De abia astept sa vad ce o sa se intample in continuare:x Mor de ficul asta, de abia astept sa faci next-ul!! O sa am eu grija sa apara cat mai curand!:x Te iubesc o gramada, Sweetheart!

Se pare ca Naruto devine mai agresiv......,insfarsit si-a dat seama si Sakura cine-i acel stripper,stiam de la inceput cine-i,dar nu am fost chiar convinsa,dar dupa ce-am vazut un com cum ca Sasuke ar fi,am spus ,,tare".
Ohhh...trebuia sa vina si Naruto asta sa strice totul,dca ii mai lasa si pe ei 5 minute cred ca deja se termina,si nici nu-i prindea,hahaha...si-a gasit nasul Hideo asta!!!!!Sper sa-l aranjeze Naruto(cand o sa descopere cine-i).
Te kiss

si te

si te mai si hi!

Ps.Mersi de anunt!!!!

Buna !
Multumesc ca m-ai anutat !
Mi-a placut enorm , n-am cuvinte ! in love

A fost foarte interesanta parte aceea cu sasuke !
Imi pare rau ca sasuke n-a sarurat-o pe sakura ! crying

Naruto o sa incerce sa-l prinda pe cel care a violat-o pe sakura ? Si atunci o sa moara si saauke va fi
impreuna cu sakura ? think

Sunt curioasa ce i sa se intample !
Anuta-ma te rog cand pui nextul !
Te-am kiss

!

Doamne Domnicule Sfinteeeeeee! Ce capitol, uimitor.! In sfarsit apara si Sasuke putin prin peisaj, e super draguu', dar nu stiu ce sa zic, nu merita Naruto toate astea, adica sa.l insele cu Sasuke, s.a purat asa de frumos cu Sakura, a fost iubitor, grijuliu, si tot ce si.ar fi dorit o fata de la un baiat!
Intr-un fel ma bucur de personalitatea Sakurei, dar pacat ca a fost formata din cauza unui viol... sad

Sincer iti ador ideilee, fiecare capitol ma face sa vreau mai mult, si mai mult, esti super bunaaa! Iti ador ficul, abia astept next-ul..sper sa apara aici cat mai repedee! Si multe idei pt restul capitolelor! Te ador scumpoo! :* >:D<

Hei. Scuze de intarziere si mersi pentru mesaj.
Sunt pe telefon, nu prea am avut timp sa dau vreun comentariu. Skyfall. - Pagina 3 307712

Capitolul: A fost superb. <3
Banuiala mea s-a adeverit, si imi place.
Mi-a placut foarte mult ce s-a intamplat in capitol, esti geniala. Desi Naruto.. hmh.. Skyfall. - Pagina 3 361396

Astept urmator capitol ! Succes si sper sa ma mai anunti din nou <3
(P.S: O sa dau un edit.)

Hello,L.S!
Am ajuns si eu,cam tarziu dar.....
Bine sa revenim:E superb!Chiar nu m-am putut opri din citit,si cand am realizat ca s-a terminat,WOW.
Sasuke se deschide in fata Sakurei si Naruto inca indragostit pana peste cap de ea,totusi putin cam agresiv!
Nu stiu de ce,dar am impresia ca pana la urma Sakura va trebui sa aleaga intre ei doi...
Nu am nici un repros pentru tine,e chiar impecabil!
Multumesc pentru anunt,ne citim in capitolul urmator! jos palaria in fata

Heeei ^^
Am ajuns si eu pe la ficul tau :)
I like it!!
Meriti un BIG LIKE si un BIG MEC =]]]]
Sper sa ma anunti si pee mn kand pui next.... because....I need this next of this story!!!!!!!!!
Acest fic merita multe aplauze! E o parte din sufletzelul meu :o3

Pufarina si-a lasat amprenta p aici asa k
N
E
X
T
!
!

Puppyy :*
Familia Mouse te iubestee

Hellau, darling a hug

Voiam de aseara sa iti las comentariu, caci mi-a placut mult de tot fic-ul, insa am uitat. Anyway, comentariu tau mi-a adus aminte ca trebuia sa fac ceva.
Ai un fic foarte frumos, cu o idee suprinzatoare si cu o descriere foarte buna. Ador replicile personajelor, sunt bine gandite, iar caracterele personajelor, deasemenea, foarte interesante. Cum am mai zis, m-a surprins diferenta de varsta intre Sakura si Hinata si felul in care au inceput ele sa se certe dupa doua secunde dupa ce s-au intalnit. A fost foarte amuzant sa stii. Hinata i-a cam dat peste nas Sakurei si mi-a placut de ea.
Ahh, scena aia cu stripperul, nedusa la bun sfarsit, ce pacaaat. A fost incitanta rau si neasteptata venirea tatalui, ce moment nepotrivit. Si acum sunt curioasa in legatura cu acel atac, ma gandesc ca are legatura cu cel care a violata pe Sakura la varsta de 15 ani, insa de ce ar aparea brusc in viata ei dupa 3-4 ani? Putin ciudata teoria mea lough

Ohh, acum mi-am adus aminte de momentul ala dintre protagonisti, cand Sakura si-a dat seama ca Sasuke era stripperul cu care era pe punctul de-a o face. A fost asa dragut, pacat ca a intrat Naruto peste ei doi. Un sarut urma.
Iubirea asta dintre Naruto si Sakura sper sa se incheie curand =))))) Sasuke asteaptaaaa, nu e bine sa se faca asteptat.
Sa vii repede-repede cu next-ul si btw, si tu scrii foarte frumos. kiss

Edit!
Buna! Multumesc ca m-ai anuntat! Nici nu stii cat mi-a placut capitolul! A fost profund, si aproape ca mi-au dat lacrimile, si apoi m-ai facut sa tresalt de bucurie. Mi-a placut, imi place si imi va placea in continuare ceea ce tu descrii. Stiam eu ca sasuke e stripper-ul! Stiam! De abia astept sa vad ce se intampla in viitorul triunghi amoros, te-am pupat! Spor la scris si la idei!

Naty~

Helău, dragelor! Am adus next-ul după un milion de ani și sunt foarte mândră de el! Am avut un week-end horror. Vineri și jumătate din sâmbătă n-am avut curent din cauza că nenorocitul de transformator s-a ars, iar după ce s-a rezolvat, am descoperit că nu-mi mergea netul. Crimă moment, știu!
Oricum, fără alte aberații: lectură plăcută!

Chapter 10

Timpul trecea mai ușor decât mă așteptam, mai ales că Naruto se purta ciudat. Îmi punea nenumărate întrebări despre Hideo și drept să spun, mă enerva al dracu de tare pentru că el știa că-mi face rău când deschide acest subiect. Oare voia să mă amenințe amintindu-mi că îmi poate face și el același lucru? Nu știu daca mai puteam rezista să trec încă o dată prin tot. De fapt, nici prima oară n-am idee cum de am rezistat. Îmi aminteam cu groază de tot ce a fost, iar mâinile îmi tremurau incontrolabil. Nu știam cum de alte femei au putut trece peste și au trăit fericite în continuare în timp ce eu eram atât de slabă, încât nici nu suportam să mă gândesc la tot ce a fost. Mie îmi era greu și să respir când îmi aminteam de clipele oribile pe care le-am trăit pentru că mă durea așa de tare, încât pur și simplu cedam psihic: pierdeam contactul cu realitatea, aveam dificultăți cu respirația, mă comportam ca o veritabilă psihopată. De altfel, nu mă puteam opri, era din instinct. Mi se întâmpla înainte să realizez și după ce era deja imposibil să mă mai opresc.

Nici Naruto nu mă ajuta prea mult. Odată cu trecerea săptămânilor, eu deveneam o elevă din ce în ce mai bună: nu mai chiuleam, ieșeam la tablă, mă comportam politicos. Iubitul meu, în schimb devenea din ce în ce mai rău: pleca de la ore chiar în toiul desfășurării lor, bătea ceilalți elevi pe motiv că îl provocau, făcea numeroase absențe, atrăgea atenția tuturor profilor și nu în sensul bun al cuvântului. Eu ridicasem mâna ca să mă scoată la tablă, într-o oră de mate. Profa a fost așa de uimită, încât m-a arătat cu mâna tremurândă, făcându-mi semn să rezolv exercițiul. Nici nu-și mai găsea glasul să mă strige pe nume, deși știa cum mă chema. Toți din școala aceea, indiferent daca era profesor sau elev, îmi știau numele și asta era una din plăcerile pe care le aveai când erai popular. Puteai să le ceri orice elevilor și ți se dădea, în timp ce tu doar așteptai și nu ridicai un deget pentru a obține acel lucru.

Sinceră să fiu, blondul mă speria de fiecare dată mai tare, mai ales atunci când parcă avea dublă personalitate: era tandru, iubitor, cuminte, doar pentru ca în momentul următor să devină rece, nervos și agresiv. Îmi era teamă să vorbesc cu el despre asta, pur și simplu nu aveam curaj și acesta era unul din multele lucruri care mă enerva la mine: nu puteam să-mi înving frica. Mă îngrijora din ce în ce mai tare Naruto, deoarece nu puteam crede că s-a transformat atât de mult în atât de puțin timp.

Săptămânile treceau, vacanța de iarnă se apropia cu repeziciune, dar blondul tot nu revenea la persoana care era. Deja mă dezobișnuisem de săruturile dulci cu care mă răsfăța înainte, de îmbrățișările lungi și iubitoare, de felul în care mă oprea când întreceam măsura, doar pentru că îi era teamă că mă las prada impulsurilor de moment și nu voia să regret apoi. Acele clipe mă făceau să-mi pierd capul numai când îmi aminteam de ele. Mă treceau nenumărați fiori, fiind urmați de lacrimi ce se strângeau în colțul ochilor. Sinceră să fiu, singurul lucru ce mă împiedica să-l părăsesc era faptul că îl iubeam mai mult decât pe mine.

Îmi doream așa de mult să fie totul ca înainte, să mă iubească, să mă vrea, să nu știe despre violuri. De ceva timp, doar își presa puțin buzele de ale mele, înainte să mă ia în brațe scurt și impersonal. Mă simțeam de parcă nu valoram nimic în viața lui, de parcă eram doar una dintre ”fetele” cu care umbla. Eram sigură că în viața sa mai exista altă tipă. Altfel, de ce se purta așa cu mine? De ce nu mai era băiatul pe care îl iubeam?

Multe întrebări mă țineau trează în noapte, însă răspunsurile întârziau să apară și cu fiecare ora nedormită, durerea era și mai pronunțată în sufletul meu. Mă răsuceam printre așternuturi, încercând să descopăr enigma lui Naruto. Spre dimineață, plângeam cu sughițuri până adormeam, apoi peste câteva ore, mă trezeam extrem de obosită, mai băgam o repriză de smiorcăit și plecam la școală cu un zâmbet fals pe buze. Gașca de fete îmi era aproape tot timpul. M-au bătut la cap să le spun ce se întâmpla cu mine, de ce am o privire atât de tristă. Printre lacrimi, am rostit că nu-l mai recunosc pe blond. Spuneau că mă înțeleg, dar ele n-aveau habar cum mă simțeam. ”Vom fi alături de tine”, exact astea au fost cuvintele lor, dar dacă eu nu voiam să am pe nimeni cu excepția lui? Dacă mie îmi era bine doar când era el alături? Mi-a fost așa de greu să-mi deschid inima în fața cuiva, iar eu ajunsesem să-l pierd. Pur și simplu îl simțeam cum îmi alunecă printre degete, în timp ce eu nu știam cum să mă comport cu el. Încercam disperată să-l determin să rămână, dar nu puteam pentru că nu aveam destulă încredere în mine. Nu credeam că aș fi putut să trec peste, dacă acest băiat mi-ar fi arătat că din cauza lucrurilor prin care trecusem, el nu avea suficientă putere pentru a mă accepta.

Nu puteam să rămân din nou singură. Îmi era prea greu și nu înțelegeam de ce nu era lângă mine atunci când aveam atâta nevoie de el. Mă tot întrebam cum să fac să-l aduc din nou aproape de mine. Răspunsul era simplu: nu puteam. Nu credeam că era posibil să trec prăpastia care apăruse între noi. Dacă aș fi încercat ori aș fi reușit, ori aș fi murit, dar oare merita riscul? Nu știam răspunsul, iar asta mă înnebunea. De câte ori îl aveam lângă mine mă întrebam cum e posibil ca o persoană să fie atât de aproape de tine, dar totuși atât de departe. Fumul de țigară era impregnat în permanență în hainele lui. Ochii îi erau tulburi, temători, habar n-aveam ce se întâmpla cu el, însă hotărâsem să-l las pe el să vină la mine.

Într-o zi, s-a decis să îmi spună tot și chiar dacă metoda folosită nu a fost chiar cea mai bună, efectul a fost același. M-a luat de la școală, la propriu, am chiulit din nou după mult timp, am mers la mine, într-o viteză uluitoare cu mașina fratelui său, dar Naruto nici măcar n-avea carnet. Se pricepea prea bine la șofat, ceea ce îmi lăsa impresia că mai făcuse asta de multe ori înainte, spre deosebire de mine care nu știam nici măcar cum se pornește o mașină. Cu o mână își ținea țigara aproape de geam, iar mâna dreaptă înconjura lejer, volanul. Atunci m-am întors și l-am privit: avea o expresie îndurerată și hotărâtă. Mă durea să-l văd așa, mai ales că nu știam ce-l supăra. Mă simțeam ca o prietenă groaznică, de fapt, cea mai groaznică prietenă din lume. Ce fel de persoană și-ar lăsa iubitul să treacă prin stările astea, singur? Yep, răspuns corect: o persoană la fel de rea ca subsemnata, aici de față!

Ajunși la destinație, am descuiat ușa, apoi Naruto a intrat și s-a așezat pe canapea. Nu m-a privit sau cel puțin nu cât timp privirea mea era ațintită asupra lui. Liniștea era prea apăsătoare așa că l-am anunțat că mă duc să fac cafea. În timp ce apa se încălzea, m-am rezemat de blatul bucătăriei și m-am tot întrebat ce putea fi atât de grav de blondul era așa de dat peste cap. Îmi era frică să aflu tot ceea ce voiam să știu până acum. Asistasem la decăderea prietenului meu și nu-mi plăcuse, așa că eram convinsă că nici motivul intrării acestuia în declin, nu era unul prea drăguț. În final, după multe răzgândiri, m-am întors în sufragerie, doar ca să-mi văd iubitul terminat psihic: cu pumnii strânși, își acoperea ochii, iar atitudinea lui era ușor de citit. Era distrus, iar eu nu suportam să-l văd așa. M-am prăbușit în genunchi înaintea lui, plângând. Pur și simplu nu mai puteam rezista. I-am cuprins fața în mâini, i-am ridicat capul și l-am privit în ochii în care se zăreau durerea, groaza și nevoia de ajutor.
- Ce se întâmplă cu tine? Nu te mai recunosc.

Și-a smuls capul din palmele mele și apoi mi-a spus gâtuit:
- Mama are leucemie.
Spunând acestea, a început să plângă și s-a lipit de mine într-un gest disperat. Eu eram atât de șocată, încât lacrimile îmi curgeau pe obraji într-un mod rapid, dar pe care nu-l observasem. Îl simțeam cum tremura, în timp ce mă strângea puternic în brațe. Suspinele îi zguduiau corpul, iar el stătea în genunchi, privindu-mă, în timp ce striga:
- În fază terminală. O să moară, Sakura!

Atunci am reacționat și l-am îmbrățișat cum nu o mai făcusem niciodată până atunci. Îi susțineam o parte din greutate, așa că am realizat că trupul lui era încordat la maxim și mai apoi cum s-a relaxat când l-am luat în brațe. S-a aruncat peste mine, iar eu începusem să-l mângâi pe spate liniștitor. Îmi era groază de ce simțea el în astfel de momente. Am stat așa, acolo, mult timp. Nu m-am mai mișcat niciun centimetru, cu excepția clipelor în care îi sărutam creștetul capului și îi mângâiam spatele. Cu timpul s-a mai liniștit, dar ochii îi erau acum goi, mai goi decât credeam că e posibil. Îi șopteam continuu că îl iubesc și voi fi mereu alături de el, urmând ca el să mă îmbrățișeze și mai tare. De data asta, puteam să-i fiu aproape și voiam să-l ajut cât mai mult posibil. Vorbele lui mi-au întrerupt șirul gândurilor:

- Ce să fac, Sakura? Știu că trebuie să fiu tare pentru soră-mea mai mică, dar sunt terminat. Mi se rupe sufletul când o aud că întreabă când se va face mami bine. Ce aș putea să-i spun? ”Niciodată! Mami nu se mai face bine. Vei rămâne fără mamă de la 7 ani. Peste câțiva ani, vei ajunge la sfârșit de liceu, iar în timp ce colegii tăi își vor îmbrățișa părinții, tu îl vei avea doar pe tata, pe fratele nostru mai mare și pe mine.” Cum aș putea să-i spun așa ceva?! Mai ales, nu știu cum aș putea să asist la moartea mamei mele fără să fac nimic.

Acum deja îmi venea să mă sinucid. Pe bune că aș fi vrut să mor eu în locul ei ca să nu-l văd pe Naruto așa de supărat. Mă termina și gândul la suferința familiei sale, deși nu-i cunoscusem pe niciunul dintre ei până acum. Săraca fată! Să rămână fără mamă de la o vârstă atât de fragedă! Măcar blondul și fratele lui erau mai mari.
- Aș vrea să te încurajez, să te ajut zicând ceva înțelept, dar adevărul e că habar n-am ce aș putea să spun. Nu pot să murmur un ”înțeleg..” pentru că nu am trecut prin chestii din astea și pot să zic doar că îmi imaginez cum te simți. Însă, știu un lucru: nu o să te las să treci singur prin toate astea, pricepi? Nici tu nu m-ai lăsat când îmi era greu, nici eu nu o să fug. Deși mă sperie al naibii de rău și mă doare să te văd așa, n-o să plec. Sunt aici, cu tine, unde voi rămâne mereu.

Presupun că vedea în privirea mea că sunt sinceră, deoarece s-a uitat recunoscător, dar temător, la mine. Fără niciun cuvânt, s-a ridicat în picioare, mi-a întins mâna și apoi m-a tras în brațele lui. Mă îmbrățișa cum o făcea demult, doar că acum avea o nevoie disperată de mine, iar eu n-aveam de gând să-l las baltă. Îmi odihneam capul pe pieptul lui, inspirându-i parfumul. Mi-am amintit numeroase întâmplări din vremurile noastre fericite: atunci când râdea de mine că mâncam înghețată ca o nesătulă și mă murdăream mereu pe nas, când mă omora cu mâinile și buzele lui până îmi venea să-l violez atunci și acolo, chiar și de momentul în care a adormit la ora de matematică. Pe bune, cred că în ochii acelei profesoare, Naruto era modelul de elev nemernic, needucat și vulgar. Am zâmbit realizând că până acum puțin timp și eu eram același tip de elev pentru săracul cadru didactic.
Probabil că aș fi visat mult și bine în brațele prietenului meu, unde mă simțeam atât de iubită și de protejată, dacă acesta nu m-ar fi întrerupt. Mi-a ridicat capul, ne-am privit pentru o secundă în ochi, apoi el s-a aplecat și m-a sărutat exact așa cum îmi dorisem. Limba lui mi-a pătruns în gură, iar eu am închis ochii pentru a savura senzația cât mai profund. L-am sărutat și eu încet, deoarece încă nu deprinsesem total această artă, dar puteam spune că progresasem mult. Acum, încercam ceva nou pentru că era un sărut prin care ne spuneam tot ce cuvintele nu puteau exprima. Îl alinam, speram eu, iar el lua tot ce-i ofeream și se debarasa de negrele întâmplări petrecute în ultimele săptămâni.

Cu timpul, intensitatea creștea, pulsurile ni se accelerau, barierele cădeau, iar Naruto și-a dezbrăcat haina, cu buzele încă lipite de ale mele. Gestul lui m-a făcut să realizez că de data asta el nu se va opri. Venise momentul să mă culc cu el și o simțeam, o doream, dar emoțiile și teama nu întârziaseră să apară. L-am îmbrățișat timid, punându-mi mâinile pe umerii lui, în timp ce el zâmbea. Am roșit, iar ca răzbunare, l-am înjurat și l-am înghiontit în joacă.

După mult timp, a râs, trăgându-mă din nou aproape de el, iar mie îmi convenea de minune. Nu știam dacă mai târziu avea să regrete, dar consideram că momentul acesta era mai important sau poate doar eram eu prea egoistă. M-a tras spre dormitorul meu, iar apoi m-a așezat ușor pe pat. S-a urcat peste mine și mi-a dat jos tricoul. Deja nici nu mai știam ce să fac, oscilam între a-i spune să-mi rupă celelalte haine pentru că nu mai aveam răbdare și a fugi din cameră din cauza fricii.

Când buzele lui au făcut contact cu pielea mea, eram sigură că nici dacă venea Apocalipsa sau mai rău, Mel Gibson, nu m-aș fi putut opri. În timp ce mâinile lui pe corpul meu mă duceau la disperare, el mi-a șoptit:
- Știai că atunci când porți colanți, mă înnebunești?
Am zâmbit pervers și am rostit cu privirea pironită în ochii lui albaștri:
- Promit să port mai des colanți, îmi place mult ce te determină să faci.

Atunci m-a întors cu totul, mi-a dat o palmă la fund, iar eu am chicotit. Cu mișcări line, mi-a dat jos colanții, fapt ce i-a permis să aibă o vedere trăsnet asupra posteriorului meu. M-am întors și am văzut cum îl privea cu gura căscată, iar apoi a înghițit în sec. Am rânjit și l-am întrebat:
- Ai de gând să te uiți toată ziua la fundul meu sau mai vrei să-mi faci și altceva?
A râs, prefăcându-se supărat și scoțând limba la mine.
- Am așteptat o grămadă de timp momentul ăsta și tu nu poți să taci puțin?!
Hmm.. Îmi miroasea a provocare.
- Fă-mă să tac! Dacă poți, bineînțeles.
A zâmbit pervers, privindu-mă periculos și a rostit:
- Zic pas. În schimb, te voi face să țipi.

S-a ținut de cuvânt, nemernicul! Se juca cu mine, iar eu ajunsesem într-un stadiu în care nici nu mai știam ce activitate a lui mă făcea să țip. Probabil toate, împreună. Inima îmi bătea frenetic, simțeam de parcă îmi curgea coniac fierbinte prin vene, arzându-le. Parcă și vedeam lichidul ce se întindea nestingherit, prin tot corpul meu. Binecuvântat fie cel care a descoperit coniacul! Altfel n-aș fi știut cum să descriu tot ce simțisem atunci. Să-i fie țărâna ușoară bietului geniu!

Recunosc, au fost momente în care frica mă paralizase, dar Naruto m-a ajutat, șoptindu-mi:
- Saku, nu-ți face griji! Sunt eu. Știi că nu ți-aș face rău. Dacă ți-e teamă, ne oprim acum.
Dar eu nici nu voiam să aud, de fiecare dată. Așteptasem prea mult să ajung aici ca să mai dau înapoi. Eram cu tipul pe care îl iubeam, voiam să fac asta, iar tremurul acela tâmpit nu mă putea face să renunț.

Încercasem să-i desfac nasturii de la cămașa, sofisticat, elegant, cu precizie, mai pe scurt, așa cum văzusem în filme. Evident, faptul că eram o neîndemânatică și teoretic începătoare, nu m-a ajutat prea mult. Așa că i-am rupt cămașa favorită, dar a meritat. Când pielea lui a atins pielea mea, am rostit numele lui sub formă de șoaptă. Cred că acest lucru l-a dus la disperare mai mult decât putea face orice altceva. Numele lui, șoptit de gura mea, în timp ce eram a lui trup și suflet.

Curând, am atins cea mai incredibilă culme din toate. Chiar mai minunat decât cel mai delicios tort din ciocolată belgiană. Așa s-a petrecut cea mai frumoasă experiență din întreaga mea viață. Aproape că a meritat să fiu violată de idiotul acela ca să trăiesc tot ce simțeam acum. Nu regretam nimic și speram ca nici Naruto să nu aibă mustrări de conștiință.

În timp ce stăteam îmbrățișați cu plapuma mea preferată aruncată neglijent peste noi, mi-am dat seama că sunt cu adevărat fericită și că lenjeria mea jumătate pe fotoliu, jumătate pe jos, era roșie. Hmm…Tenten avea dreptate, chiar nu aveam spirit de observație. Altfel nu îmi explicam cum era posibil să te fii culcat cu un tip și să nu știi ce lenjerie porți! Eh, bine măcar că nu purtam „budigăii” ăia pe care îi cumpărase maică-mea ca să mă enerveze! M-am abținut să râd de gândurile mele tembele, doar ca să nu-l trezesc pe Naruto. În scurt timp, am adormit și eu cu un zâmbet prostesc pe buze.

Când m-am trezit, prietenul meu nu mai era. Plecase. Deja aproape intrasem în depresie până să mă gândesc că poate a trebuit neapărat să ajungă undeva sau poate s-a dus să cumpere lapte. Speranțele mele cu privire la un castron mare de cereale cu lapte pe post de cină, au fost spulberate când am auzit apa de la duș curgând. Nemernicul! Eu muream aici de poftă și el făcea baie!

M-am întors să-mi iau halatul pufos și roz și am pornit spre bucătărie cu scopul de a face cafea. În timp ce așteptam să se fiarbă apa, fredonam încetișor o melodie veselă și perversă, apoi am auzit cum s-a oprit apa din baie. Trebuia să iasă de acolo și voiam să-l sperii. M-am îndreptat silențios spre ușa de la baie și cu un zâmbet de copil continuam să merg. Adoram să sperii lumea, zici că aveam un drac în mine! Aproape ajunsesem când ușa de la baie se deschide și în pragul ei, ștergându-și părul lung și roșcat, apare Regina Ghețurilor, adică mama mea.

Am rămas cu gura căscată în timp ce gândeam: „Pe bune? Vorbești serios? Ce caută nenorocita asta cu părul ei vopsit și unghiile ei false la mine-n baie? Și unde dracu e Naruto?” Nici măcar nu reușeam să-mi închid nesimțirea asta de gură! La asta nu mă așteptam nici într-o mie de ani. Părinții mei și-au pus cumva o camera de supraveghere în fața apartamentului meu și sosesc numai atunci când nu vreau să vină sub nicio formă?!
- Bună, Sakura! Se pare că te-ai distrat bine în această după-amiază. Mișto băiat, apropo! A avut aceeași expresie ca tine, în timp ce eu așteptam pe canapea răbdătoare și el ieșea de la duș. A fost așa de uimit, încât mai să scape prosopul din jurul mijlocului.
Până și vocea ei m-a enervat, dar ce să mai zic de ce spunea? Mă ducea la disperare amuzamentul cu care vorbea. De fapt și eu aș fi râs dacă aș fi văzut faza, dar mă termina faptul că a văzut că dorm și că cineva e la mine-n baie și totuși n-a putut să-mi ofere și mie un strop de intimitate. Mă mira faptul că n-a intrat peste el în duș! Femeia asta era imposibilă! Pun pariu că își pilea tacticoasă unghiile, în timp ce vorbea la telefon cu cine știe ce prietenă idioată de-a ei, așteptând să vadă cine făcea duș în apartamentul fiicei ei de aproape 18 ani.
- Mda, ar fi fost drăguț dacă ai fi plecat imediat ce ți-ai dat seama că am companie. Ai fi fost o mamă bună!

Un zâmbet rece i s-a întipărit pe chip.
- Aș fi fost, nu-i așa? Păcat că trebuie să știu și eu cu cine umbli pentru că tu ești așa de secretoasă și nu-mi spui niciodată nimic.
În ochii verzi se reflecta cât de deranjată era de faptul că ea nu afla cu cine mă culcam eu. Enervată, i-am zis să plece, dar ea a început să râdă demonic și să mă facă să plâng.
- Off, fetița mea mică! Se culcă și ea cu unul și are impresia ca poate conduce lumea. Nu plânge și nu mă supăra că de mâine nu-l mai vezi pe băiatul ăla.

Am tăcut și mi-am cerut scuze pentru că o credeam în stare de orice doar ca să câștige. M-ar fi distrus ca nenorocita asta să-l omoare pe Naruto! Probabil că în timp ce eu aproape îmi tăiam venele plângând după prietenul meu, ea mergea în mall și-și cumpăra frappe! Abia așteptam să plece și să-mi sun iubitul pentru a putea afla unde s-a dus. Presupun că aveam o expresie plină de ură, deoarece minunata mea mămică mi-a spus:
- Ușor cu ranchiuna asta. Amintește-ți că eu îți furnizez banii pentru tot ce ai, ce porți și ce mănânci, m-a înștiințat ea cu un zâmbet rece.

Eu deja mă îndreptam spre dormitor ca să plâng și să-mi blestem viața în liniște când o aud strigând ca disperata, în timp ce-și punea fundul bombat în evidență cu mersul ei de divă:
- Ar fi bine să schimbi așternuturile din acel dormitor pentru mama ta. Voi rămâne ceva timp pe-aici și să nu-ți închipui că voi dormi pe canapea!
I-am zărit zâmbetul triumfător înainte să se întoarcă și să pășească elegant cu tocurile ei de 10 cm, apoi am dat frâu liber lacrimilor ce îmi chinuiau sufletul.

Sper să nu mă ia vreun moderator/critic la bătaie, am încercat să nu detaliez prea mult. lough

. M-am axat mai mult pe descrierea sentimentală, zic eu, nu pe activitățile lor. ;;)

Mulțumesc pentru comentarii! kiss

Hellauuu, darling a hug

Ce mult ma bucur ca te-ai decis sa postezi next-ul, si nici nu vrei sa stii ce expresie aveam cand am vazut cat de lung este. Sper sa le faci pe toate asa lough

Uauu, nici nu ma asteptam ca Naruto sa devina atat de rece, agresiv, mereu nervos, nepasator, pur si simplu un tampit, fara un motiv anume. Probabil si eu am presupus ca exista inca o fata la mijloc, un triunghi amoros, insa am spus: noo, e imposibil. Am fost uimita cand am citit "-Mama are leucemie.". Mi-a parut atat de rau pentru el, mai ales ca era in faza terminala, dar sunt sigura ca va trece peste chiar daca la inceput e extrem de greu, caci pierderea unui parinte este cea mai mare lovitura pe care ti-o poate Dumnezeu... sper sa fie okai si sa rezite.
In legatura cu primul act al ei. Mama, nici la asta nu ma asteptam, adica, odata si-odata tot avea sa se intample, doar ca nu am fost eu pregatita emotional lough

Eu raman astfel cu Sasuke si vom fi fericitit pana la adanci batraneti, corect? ;;)
Nu ai intrat in detalii, nu ai de ce sa iti faci greji, caci eu, poate, descriam putin mai mult. Oricum, a fost frumos momentul si pacat de final, venirea mamei ei. Are un caracter de scorpie fara vreun hobby, of of of. Daar sunt curioasa sa vad cum vor evolua lucrurile si mai ales ce va interveni in relatia dintre NS, astfel inca Sasuke sa isi faca loc, asta daca vrea cumva sa ne despartim lough

P.S. Iti schimb eu fontul a hug

~~PRIMA!1!~~

AAAA!De ce nu m-ai anuntat?Sasu m-am grabit eu sa citesc si nu ai apucat. Skyfall. - Pagina 3 4006036031

Ce fel de mama este si aceea?OMG!Si eu care credeam ca mama este a dreaq(am voi cu astfel de cuvinte?).Ei asta m-a facut sa realizez cat de buna si intelegatoare este mama mea.Revenind la fic,ca deja am luato pe aratura, capitolul a fost bestial fara doar si poate.Imi place cum descri si deja incepeam sa injur cand mama Sakurei a aparut acolo si a zis ce a zis.Si carei faza cu Naruto si Sakura?Vrei sa ma infierbint aici?Prietenul meu nici macar nu este in tara...Of of sa vezi ce iti fac eu tie ca ma faci sa ma gandesc la prostii Skyfall. - Pagina 3 621493

.Oricum,capitolul a fost excelent,cel mai frumos capitol pe care l-am citit.
P.S. Te-ai gandit sa scri o carte?Ce tot spun eu?asta faci chiar acum.Doar ca nu o publici...sa scri un fic e ca si cum ai scrie o carte nu?Doar ca nepublicata cu ajutorul unei edituri?Posibil,oricum ficul tau ma atrage mai mult decat cartile scrise de Agatha Christie.Sper ca nextul il aduci repejor si ca ma vei anunta si pe mine.Astept Chapter 11!Te pup bafta la scris.

Eu ce dumnezeu ar trebui sa spun acum? (D) Ha, ia zii aici, la raport! (D) Ce capitol luuung, cat de frumos a fost, cate momente pline de suspans, cata actiune, cata genialitateee. Imi vine sa te mananc, pe tine si pe ficul tau. Scrii atat de frumos, atat de simplu, cursiv si usor de urmarit, incat ma simt bine atunci cand citesc ceva scris de tine. Pus si simplu ma simt in largul meu si nu vreau sa ratez nimic, niciun cuvintel, nici macar un semn al exclamarii. Imi place cum introduci expresii scurte in mijlocul actiunii, care sa atraga atentia si care mai apoi sa lase in continuare firul naativ sa curga.

Ideea ta mi se pare interesanta, foarte buna si chiar originala. Ma intreb ce se va intampla cu personajele si cum vor ajunge la anumite rasturnari de situatie, de nelipsit zic eu. Sper din tot sufletul sa ajung sa citesc o carte scrisa de tine, chiar ai avea succes si nu numai. Dar, revenind la fic, eu una nu stiu ce ar fi de zis sau de criticat. Pur si simplu, nu gasesc ceva care sa nu imi placa, ori care sa ma distraga de la intreaga poveste. Intamplarile sunt bine conturate, iar personajele ies in evidenta de fiecare data. Vreau si eu acolo! Da, am zis-o, chiar vreau in lumea aia. (D)

Iti multumesc ca m-ai anuntat si sper sa o faci si in continuare. Te pup si astept cu nerabdare nextul.

Uhuu,se cam complica lucrurile nu-i asa?
Imi place enorm de mult faptul ca in fiecare capitol nou "ilustrezi" evenimente noi si din ce in ce mai interesante acompaniata de atata descriere si expresivitate.Acum vine partea mai urata,glumesc....Deci mama lui Naruto are leucemie,si pe deasupra Sakura se mai pricopseste si cu maicasa pe cap,cat de enervant...asa de multe sentimente:Tristete,teama,nostalgie toate incap intr-un singur cuvant din vocabularul meu pentru ficul tau:Perfect!
Cam atat de data asta:Bye! jos palaria in fata

Heiiiiii...Multumesc de anunt.Wow...ce capitol lung.Imi place mult , mult.:)))Ti-am mai spus cat de mult iubesc aceasta idee?Pai , o iubesc , nu serios chiar o iubesc:)))Hm...atat.:))Sper sa ma anunti si data viitoare .Te-am pupat si spor la scris. Skyfall. - Pagina 3 78717

Aia nu prea cred ca se numeste mama daca era in stare sa ii omoare iubitul fiicei ei. Saracul Naruto..ms ca mai anuntat si sper sa o faci in continuare si app imi place mult capitolul dar poate te gandesti si la sufletelele noastre si dai mai des pe aici.