Broken Love

Broken Love

This is not love...it's obsession.

Capitolul 1

Sakura's POV

Buna tuturor! Sa ma prezint:
Eu sunt Sakura Haruno, o adolescenta tipica de 17 ani, o varsta asa frumoasa... Merg la liceul Misaragi din aglomerata metropola Tokio, Japonia. Am o personalitate debordanta, cum spun prietenii mei dragi. Am parul rozaliu ca un diamant scump si cu suvite albe ca spuma laptelui proaspat. Culoarea mea preferata este, desigur, roz...Ochii mei verzi ca smaradul se potrivesc cu parul, dupa cum a observat toata lumea. Ador muzica, in special rock. Nu ma judecati! Poate sunt eu cum sunt, dar nimeni nu poate sa schimbe ce aud si ce port! Vorbind de imbracaminte, de obicei port haine deschise la culoare...Si urasc negrul! Doar daca il vad, ma apuca si depresia! Oricum, rochia mea este, ati ghicit, roz, si imi vine perfect cu sandalele care ma fac sa ma simta comoda... Cam atat de spus despre mine... Daca tot am inceput sa descriu, sa va spun cate ceva despre iubitul meu.
Iubitul meu, pe care il iubesc din toata inima, se numeste Sasuke Uchiha. El este un baiat dragut, uneori chiar timid, de 18 ani...Parul lui este negru ca abanosul. Ochii lui sunt fermecatori, au ceva ce te atrag! Nu pot sa ii rezist...asa cum nu pot nici restul fetelor. Nu, nu ma refer la cele din clasa mea, care apropo, este minunata, ce sa zic...ci ma refer la tot liceul. Bine ca nu sunt eu genul gelos. Ma rog, nu mereu... Mai mereu poarta blugi stramti, negri, ce ii vin foarte bine cu parul lui, care si-l face tepi si poarta camasi deseori albe, ca puritatea unui copilas. Personalitatea lui este putin de intepat, dar este in majoritatea timpului, cel mai scump tanar din lumea intreaga! Sasuke ma iubeste cu toata inima lui! Si eu, la randul meu. Poate vreti sa aflati cum ne-am cunoscut! Pai, sa va povestesc:
Acum doi ani, eu eram la mall-ul care tocmai se deschisese in centru, cu buna mea prietena, Hinata. Daca tot am amintit de ea, sa va spun cat de dulce este: Hinata Hyuga este o adolescenta destul de timida. Are 17 ani. Ne-am cunoscut acum 8 ani, in parcul de langa blocul de apartamente in care stau. A venit ca un fel de binecuvantare pentru mine, deoarece abia ma mutasem si nu reuseam sa imi fac prieteni, deoarece aproape toti copiii care erau pe acolo erau destul de nesimtiti...Revenind, ea are un par lung, negru ca abisul si niste ochi lila. Este, cum spuneam, timida, dar este buna la suflet. Poate va intrebati daca are iubit, nu? Da, da are! Pe cine? Pe frate-miu, Naruto! Doamne, numai cu el nu mai putea sa fie! De ce reactionez asa? Pai, Naruto este un baiat chiar dragut, de 17 ani. Ochii lui sunt albastri ca cerul unei zi senine. Are parul blond, ca un lan de grau...Ce ma enerveaza la el? Ca este mereu ironic! De exemplu, acum trei ani, cand am avut primul iubit, am venit de la o intalnire cu el plina de popcorn si suc in par! Motivul este ca am fost la un film horror, iar el s-a speriat..Intelegeti..apoi, cand am ajuns acasa, fratele meu zice:
-Pai, a mers mai bine decat credeam!
Pur si simplu imi vine sa il bat! De fapt, chiar am facut asta uneori! Oricum, sa va povestesc pana la urma cum m-am intalnit cu Sasuke, caci m-am luat cu vorba! Deci, mergeam spre iesirea din mall cu Hinata, cand ma ciocnesc de el. S-a uitat putin urat la mine, dar apoi spus:
-Imi pare rau, trebuia sa ma uit pe unde merg!
-Nu-i...nimic! Eu trebuia sa fiu atenta! zic eu, rosind ca un trandafir.
Am ramas proptita locului, ca o pisoi speriat de bombe! Mi-era asa rusine...Dar, uitandu-ma mai atent in ochii aceia ai lui care ma hipnotizau, mi-am dat seama ca acest baiat pe care abia l-am inatlnit acum doua minute ar putea fi...alesul. Nu stiu cum sa explic, dar simteam ceva in adancul sufletului ce nu mai simtisem pana atunci: iubire adevarata. Un sentiment atat de placut si atat de pretios...Eram convinsa ca suntem facuti unul pentru altul si ca asta trebuie sa fie un semn! Sigur este dragoste adevarata! Atunci a fost si prima oara cand chiar am crezut in vorba: ''S-au indragostit la prima vedere!''
Apoi, nu stiu de ce, dar i-am dat repede numarul meu de telefon... El a ranjit pervers la mine si a luat foita pe care scrisesem...S-a indepartat de mine, dar apoi a zis intr-un final, rupand linistea, ca o sa ma sune. Eu, inca socata de ce tocmai se intamplase, dau din cap ca o proasta afirmativ, nestiind ce sa ii raspund. Ce conteaza este ca acum suntem impreuna!...Acum, trebuie sa ajung la liceu. Cobor repede scarile si sunt intampinata de fratele meu ''grozav''! El deschide usa si iesim amandoi, indreptandu-ne spre ''inchisoare''...Dupa cinci minute de mers, ii vad si pe ''raza mea de lumina'' si pe draga mea prietena...Sasuke ma imbratiseaza, eu simtindu-i caldura trupului lui. Dupa un drum lung si plictisitor, ajungem la liceu. Acolo suntem salutati de prietenii nostri Shikamaru si Temari, ei doi fiind impreuna. Arata minunat unul langa altul. Amandoi au spirit de echipa si ar putea fi niste lideri grozavi! Apoi mai este si Kiba, ce are un catelus adorabil numit Akamaru, il vad si pe Neji, care este verisorul Hinatei, si in final... Ino, cu care ma cert uneori, dar in rest, ne intelegem foarte bine! Acesta este grupul meu, format din oameni cu suflet mare. Sunt foarte norocoasa sa am asemenea prieteni pe care ma pot baza pana si in situatii limita!
Ora incepe si toti ne asezam in bancile noastre, prefacandu-ne in ingerasi, cu toate ca, bineinteles, nu suntem. Profesorul intra in clasa...Noi stam, adormiti...Orele se termina, cu chiu, cu vai. La auzirea clopotelului salvator, noi sarim ca apucatii din banci si o tulim pe usa, fericiti ca s-a dus in sfarsit inca o zi obositoare. Sasuke se apropie de mine, eu simtindu-i respiratia proaspata de menta:
-Iubire, eu ma duc pana la baie.
-OK, sa nu stai mult! Vreau sa scap odata din locul asta! spun eu vizibil adormita pe jumatate.
Sasuke pleaca la baie, lasandu-ma pe mine cu Hinata in hol, acesta fiind pustiu. Naruto ni se alatura in singuratatea noastra, iesind si el in cele din urma din clasa. O alta calitate a lui: sa fie numarul unu in top zece intarziati. Pe locul doi ar fi Kiba, si acum motivul mi se pare evident de ce este bun prieten cu frate-miu! Noi trei, asteptand mult, ne plictisim si il pun pe Naruto sa se duca sa il cheme odata pe Sasuke. Naruto se indreapta spre baie. Il vad ca face o fata de om socat si alerg repede acolo...Spre suprinderea si furia mea, Sasuke se saruta pasional cu Karin in baie! Raman nemiscata, parca am vazut o naluca. Sasuke vede ca a fost prins si incearca sa isi ceara scuze, facad o fata de milog, dar eu il opresc si ii dau o palma cat pot de tare. Apoi o vad pe Karin incercand sa plece si o opresc:
-Cum ai putut? Poate suntem dusmani, dar...nu credeam ca ai face asa ceva, zic eu cu jumatate de gura, inca bulversata de scena vazuta.
Karin, sau cum o numesc unii, Kar, este dusmanul meu inca din primul an de liceu. Este o fata de 18 ani, cu o fire nepasatoare, indragostita din totdeauna de Sasuke si dintotdeauna geloasa pe mine ca sunt cu el. O stiu ca ar fi in stare sa faca orice sa ma raneasca...dar... nu un asemenea lucru...Iar Sasuke, sa ma tradeze in halul asata?! El, care era mereu alaturi de mine, sa imi faca una ca asta?! Cum a putut?! Probabil ca nu e omul care am crezut ca e...nu este cel pe care l-am vazut atunci in mall...acea persoana era buna cu mine si ma iubea... Sunt complet demoralizata...Lacrimi reci, pline de ura, imi curg pe obrajii ce acum nu mai sunt imbujorati, ci vinetii. Fug repede pe hol, lasandu-mi prietenii si pe fratele meu, care a ramas masca la cele intamplate, in spate. Ajungand acasa, ma arunc in pat si incep sa plang necontrolat... Nu imi pot crede ochilor ce tocmai am vazut...
Oare asta chiar poate sa mai fie dragoste adevarata?

PS.:Ce parere aveti? Este primul meu fic de dragoste, deci poate ca nu este chiar asa bun, dar toti facem greseli, nu? :)

29 DECEMBRIE, 2016: *EDIT* Am postat pe contul meu de Wattpad o refacere a Broken Love, numita Domino. :)
https://www.wattpad.com/story/93235364-domino

Pai pot spune ca este genial. Sunt curioasa ce se va intampla in continuare. Imi place modul in care te exprimi, este sugestiv si ma atrage. Astept cu nerabdare capitolul urmator. Spor la scris, la inspiratie si muuuuuuulti pupici. :**

Frumos. Nu ma asteptam la asa intorsatura de sitoatie. Cel putin nu din primul capitol. Of, Uchiha, acum ai dat de naiba. Nu stiu cum se vor mai impaca dupa asta. Deci astept nextul sa vad ce se mai intampla.

Oof nesimtita de mine apare tarziu,ca de obicei. Primul capitol e chiar dragut. Sasuke,ce ne facem noi cu tine? Fix ce ma bucuram ca sunt si ei impreuna si e,si apoi sa ajung sa vad ca brunetul o saruta pe Karin...Oricum mi-a placut mult si astept next!
Ja ne !! :D

Capitolul 2

Ziua urmatoare...

Sakura's POV
Soarele isi revarsa razele calde pe patul meu, oferindu-mi un strop de caldura trupului meu rece si lipsit de chef de viata ca o piatra...Dar eu nu vreau sa ma trezesc. Vreau sa raman acolo, sa nu mai vad pe nimeni. Ce am vazut cu o zi inainte a fost prea mult...Sentimentele pe care le-am simtit atunci au fost de ura si de dezamagire, sentimente ce nu le mai simtisem pana atunci. Si este asa neplacut...Vrand, nevrand, ma dau in cele din urma jos din pat, mahmura. Imi iau papucii in picioare si cobor scarile, fiind intampinata de fratele meu ce are o fata trista. Alerg spre el si il iau in brate, incepand sa plang. Naruto incearca sa ma linisteasca...In astfel de momente chiar nu mai vreau sa il bat, ci sa fie alaturi de mine! Caci nimic nu este mai important ca familia. Iar, dupa...moartea parintilor nostri in acel accident de masina, doar pe el il mai am.
Naruto se uita la mine, incercand sa ma faca sa zambesc.
-Am o surpriza pentru tine, ca sa mai zambesti si tu putin!
-Ce? intreb eu posomorata.
-Am facut...clatite! exclama Naruto fericit.
Asa e, pe masa este asezat un platou cu clatite, umplute cu crema de vanilie! Sunt favoritele mele...Fratele asta al meu chiar este un bou uneori, dar cand vrea, este cel mai de treaba om. Si il admir pentru visul lui maret: sa devina chef si sa aiba propriul lui restaurant. De cand s-a uitat prima oara la Masterchef, a stiut ce vrea de la viata. Poate va intrebati ce vreau eu de la viata. Ce vreau? Nici eu nu stiu, de altfel...Ma uit la ceas si vad ca arata alarmanta ora de 07:45. Ma uit bosumflata la Naru, mutra pe care am facut-o exprimand: ''Nu vreau sa merg la scoala!''. Da, in caz ca nu stiati, eu sunt si cam copilaroasa de fel...Realizand ca nu am incotro, alerg repede sus sa ma schimb si in doua minute am si fost jos. Fratele meu ma asteapta cu usa deschisa, ca sa putem sa pornim la drum mai rapid, caci intarziem la fascinanta ora de istorie. Nu ca ar fi o tragedie... Ma grabesc spre usa, impiedicandu-ma de prag. Cad pe poteca de ciment. Din fericire, nu patesc nimic. Mirosul proaspat de primavara ma invaluie ca o patura. Ah, primavara...anotimpul meu preferat! De ce,oare? Fiindca atunci totul revine la viata, florile...infloresc, pasarelele ciripesc, iar copacii infrunzesc, toate acestea oferind un adevarat spectacol al naturii...Luandu-l pe Naru pe neasteptate, eu fug inaintea lui. El exclama, uimit:
-Ei, asta este viteza luminii, nu ce ne zic la scoala!
Acesta este Naruto pe care il stiu eu! Mergem cu toata viteza spre liceu, intalnindu-se, ca de obicei, cu Hinata. Ea se duce langa mine, imbratisandu-ma. Ce ma bucur ca am astfel de oameni langa mine, ce ma sustin rin momente grele...ca acesta. Dupa zece minute, ajungem gafaind la scoala, cerandu-ne scuze profesoarei ca am intarziat...Ne asezam in banci, incepand hibernarea, cum facem mereu! Dar, spre iritarea mea, il vad pe Sasuke. El observa ca il privesc si imi zambeste...Cum...cum poti sa zambesti stiind ca mi-ai rupt inima in doua? El oare nu realizeaza ce efect a avut asupra mea? Uitandu-ma mai atent, vad ca scrie ceva pe o hartiuta...Dupa ce termina, mi-l arunca mie, avand o fata gen: ''Te rog, iarta-ma!''. Asta sa o crezi tu, tradatorule. Deschid biletelul si il citesc: ''Nu am vrut sa ma vezi asa. A fost o greseala pe care nu stiu cum am putut sa o fac. Iubito, te rog, te implor, iarta-ma.''. Exact ce credeam ca a scris. Ma apuca deodata nervii si arunc biletelul cu furie, spre groaza mea aterizand...chiar in capul profesoarei! Ma uit la ea ca un catelus, care vrea sa vorbeasca, dar nu poate! Ino, Kiba, Neji si Shikamaru ma compatimesc...Si ei o urasc pe acea profa care are ranchiuna pe copii. Inseamna ori ca nu a fost copil, ori ca nu a iubit niciodata si nu a trecut pein astfel de momente...Imi vine sa ma ridic din banca si sa ii spun: ''Babeto, mai lasa-ma in pace!''. Imi cer scuze ca ma adresez asa, dar se intelege de ce...
Profesoara mea se uita la mine cu niste ochi care te fac sa te simti jenat...Si asa m-am simtit. Ea, facand un gest pe care nu l-as fi crezut ca l-ar face niciodata, deschide biletetelul mototolit de catre mine, si incepe sa il citeasca cu voce tare. Colegii din clasa raman cu gura cascata, socati...Prietenii mei se uita cu ura la profa, sustinandu-mi parerea mea care este aceeasi...Sasuke se ascunde intre coate, rusinat de situatie...Da, Sasuke, ascunde-te, fiindca toate astea se intampa din vina ta! Toata suferinta mea, toata rusinea ta, este numai ca tu nu ai stiut sa ma iubesti cu adevart si sa nu ma inseli cu cea mai c**va dintre c**ve: Karin... Vorbind de Karin, ea rade copios de lucrurile care tocmai s-au petrecut... Doamne, nu pot sa cred ce oameni ai pus pe acest Pamant! Nu mai suport toata nesimitirea asta nemaivazuta si plec din clasa...Alerg, neabtinandu-ma sa nu plang. Ma aplec peste chiuveta, aruncand picaturi proaspete de apa pe fata, ca sa imi revin...Luandu-ma pe neasteptate...Sasuke intra in baie. Eu il privesc nepasatoare, nevoind sa discut cu un tip de om ca el.
-Sakura! Vorbeste cu mine! spune el, implorandu-ma.
-Nu vreau sa vorbesc cu un fals! ma rastesc eu la el.
Certandu-ne asa, sunt socata sa vad ca...ma strange de gat cu putere. Ma uit la el terifiata, scapand o lacrima. Incep sa ametesc si sa vad numai umbre in fata mea. Sun cuprinsa de o frica nemaisimtita pana atunci...frica de moarte. Simt ca nu mai am aer, dar, dintr-odata, pot sa respir iar, spre usurarea mea. Aud ciocanituri in usa si, spre bucuria mea, vocea Hinatei. Fiind cuprinsa de adrenalina, strig cu toata puterea: ''Ajutor!''. Hinata deschide usa, trantind-o de peretele acoperit cu gresie, creand un zgomot ce a trezit toate clasele instant. Eu ma fortez sa iau aer...pretiosul oxigen, fara de care nu am putea trai...Vitalul oxigen! Inca ametita, ma uit in jur, dar vad totul in completa ceata...Clipele traite au fost pur si simplu total desprinse dintr-un thriller...Unul real...Incercand sa ma ridic, Hinata ma ajuta si ma intreaba speriata:
-Sakura! Esti in regula?!
-Da...unde...e Sasuke? intreb eu recapatandu-mi forta.
-A plecat. Oh, Doamne...El...el ti-a facut asta? intreaba cea mai buna prietena a mea, socata.
Eu dau din cap, afirmativ. Mergem amadoua spre clasa, anuntand ce tocmai s-a intamplat. Toti din clasa se uita socati la mine, inclusiv profesoara, care imediat suna paza si vine cu mine la cabinetul medical...Naruto, vizibil ingrijorat, ma urmeaza. Nu cred! Nu...nu se poate...El, el a incercat sa ma stranguleze? De ce? De ce ar face asta?! Acum chiar imi este frica. Dupa ce sunt verificata pentru traumatisme in zona gatului, ma trimit acasa, invoindu-l si pe Naruto, ca sa ma conduca...Inca nu mi-am revenit. Tocmai...era sa mor? Cel care parea iubitul perfect, dupa ce m-a inselat, a incercat sa ma ucida cu sange rece? Cred ca, atunci in baie, i-am cunoscut adevarata fata...Naru imi pune comprese reci pe gatul care s-a inrosit si este putin vinetiu. Ma doare...M-a strans cu toata forta. Dar am scapat usor, nefiind nevoita sa merg la spital. Ma asez pe canapea, secatuita de putere...Spre linistirea mea, bunul meu frate este langa mine, aducandu-mi orice am nevoie. Ii zambesc, in semn de apreciere nemarginita pentru tot ce a facut si face pentru mine.
O furtuna se abate asupra Tokio-ului...Frunzele sunt luate vant iar fulgerele brazdeaza cerul, lovind si zgarie-norii care se vad in departare...Tunetele se aud proeminent, facandu-ma sa ma ascund sub patura...Mereu am avut o frica fata de furtuni...Eu le consider ca ar fi furia oamenilor adunata la un loc...Cred in aceasta furtuna este si...ura lui Sasuke. Asta ma face sa ma gandesc bine la ce naiba tocmai s-a intamplat in baie...El chiar voia...sa ma ucida? Asa nervos era?
Asta sa fie firea adevarata a lui Sasuke? Fire de...criminal?

Mmm...Deci asta e fata lui Uchiha. Nu credeam ca poate proceda astfel, dar la ce te astepti mai putin aceia se intampla. Sa-ti strangulezi propria iubita, e cu adevarat infricosator. Ce sa mai zic de profa aia numai din vina ei totul se intampla. Daca nu citea biletelul totul era sa fie bine, dar nu ea trebuie sa-l citeasca. Bine astept nextul sa vad ce se intampla.

LOVE? Am căutat S.P.Y. dar n-am găsit, abia acum am citit mesajele:))
Ok, deci, ai intrat în forță în primul capitol. Ni-l descrii deja pe Sasuke ca fiind un idiot(ai cam lungit-o cu descrierea, cred că toți știu personajele...nu că Sasuke ar fi idiot!). Mă gândeam eu că nu poate să fie dragoste la prima vedere. Adică, pe bune, s-a lovit de el și s-a îndrăgostit și i-a mai și dat numărul, apoi s-au mai și pus împreună. Prea grăbit. Ideea e că este o poveste de dragoste clasică, totuși sunt foarte curioasă să citesc.
Acum, despre capitolul doi...Mi-ai făcut poftă cu clătitele cu vanilieT^T
Nu-le-mai-spu-ne-Sasu-Naru-Saku! Nu sună bine, doar nu te doare mâna să mai scrii doua litere.
„Cât de nesimțit să fi, Sasuke?”. După ce că a înșelat-o și a făcut-o de rușine, vrea să îl mai și ierte? Nu mai zic de faza cu ștrangulatul. Nu știu ce o să se întâmple în continuare de aici. Retrag ce am spus, nu este o poveste clasică. E cu criminali=) Mă faci să vreau să mă uit din nou la Psycho-pass.
Baftă la scris!^^

Pai, ce pot sa spun? E BESTIAL. Pot spune ca am cateva lucruri in comun cu Sakura :
1. Si mie imi place sa ascult rock.
2. Si mie imi plac foarte mult clatitele cu vanilie.
3. Eu nu am un frate, am o sora care si ea este enervanta, dar uneori, daca vrea, poate fi si o sora buna.
4. Nici eu nu ma inteleg cu profesoara mea de istorie. Si ea e batrana.
Ficul asta este foarte tare si in sfarsit vad si eu o fire de criminal la unul dintre personajele principale. Personalitatea asta iesita din comun a lui Sasuke este foarte interesanta si de abia astept continuarea. Vreau sa vad daca Sasuke o omoara pe Sakura. M-ai facut foarte curioasa si de abia astept next-ul. Spor la scris! hi!

Un capitol chiar frumos :3 Ce ma enerveaza si Sasuke asta. Cum naiba sa iti strangulezi iubita?Urat urat din partea lui. Sper ca Sakura sa isi revina repede. Astept nextul ca de obicei si anunt.
Ja nee !!:3

Capitolul 3

Sakura's POV

Ma trezesc terminata, loialul meu ceas dandu-mi alarma... Ma ridic din pat, aproape lesinand de obosita ce sunt, si ma duc cu pasi usori catre geam, sa vad cum este vremea...Tragand draperiile mele lila, vad, cu groaza, urmarile furtunii din seara precedenta: o multime de copaci rupti de la jumatate, cazuti peste masinile din parcarile asezate in fata blocurilor, ma uit mai atenta si observ pana si ferestre sparte de viitura puternica. Jos, la parterul blocului meu, colocatarii se uita socati la ce a rams din autoturismele lor, care par acum desprinse dintr-un film post-apocaliptic. Nu imi vine a crede ochilor scena...CHiar cand nu se putea mai rau, dragul meu frate vine in camera mea cu o fata alarmata. Se apropie de mine si imi da vestea-bomba, care ma face sa simt un fior rece pe sira spinarii, ca si cum as fi vazut o fantoma:

-Sakura!...Neji...
-Ce? Ce este cu el?! Spune-mi odata! exclam eu, speriata in interiorul meu.
-A fost lovit aseara, in timpul furtunii de un copac ce s-a desprins si a fost ranit grav...
-Oh, Doamne! Trebuie sa mergem la el. Hinata trebuie sa fie foarte ingrijorata! spun repede.
Amandoi fugim pe scari la parter si chemam un taxi sa ne ia pana la spitalul Medion...In timp ce suntem in drum spre destinatie, ploaia se abate iar asupra orasului, facand pe locuitori sa se adoposteasca pe unde pot...Lucru bun e ca am luat taxi si suntem protejati. Dupa 15 minute de mers, vedem in sfarsit cladirea spitalului in fata. Ma dau jos si alerg spre intrare, Naruto urmandu-ma. Mergem grabiti la receptie si intrebam in ce camera este Neji Hyuga. Doamna pe care am intreabt-o incepe sa caute prin dosare si gaseste in sfarsit sala...Eu fug spre lift, aproape intrand in cativa oameni, si ajung la etajul 11, unde se afla bietul Neji, care sper din toata inima sa fie bine! Merg pe toate coridoarele, tinadu-l strans pe frate-miu de mana, care abia daca poate tine pasul cu mine, din cauza vitezei cu care alerg eu... In cele din urma vedem camera 1452 si intram, vazandu-l pe Neji care bea un ceai cald. Langa el se afla, bineinteles verisoara lui buna la suflet...O imbratisez pe Hinata si il intreb pe Neji daca este bine...Raspunsul fiind afirmativ, eu zambesc larg, fata aratandu-mi ca o zi de vara, senina...
Ma asez pe un scaunel, ca sa stau putin jos dupa tot drumul parcurs. Naruto sta de vorba cu Neji, care pare foarte bucuros ca ne vede! Hinata se apropie de mine, iar eu o intreb ce mai este nou...Trece timpul si vedem ca s-a dus o ora de cand tot vorbim. Ma ridic si ii spun ''La revedere'' lui Neji, nu inainte sa ii urez insanatosire grabnica. Ies incet pe usa, Hinata si Naruto urmandu-ma indeaproape. Intram toti trei in lift ca sa coboram la parter si apoi sa mergem in final acasa, dupa o dimineata obositoare. Ajungand la parter, usa liftului se deschide...iar cineva sta in fata ei. Spre oroarea mea de nedescris, il vad pe...Sasuke. El se uita cu o ura inumana la mine, dar apoi, observand ca eu sunt cu cineva langa mine, isi schimba fata intr-una...''normala'', daca pot sa ma exprim asa! Ma priveste, stand mut, ceea ce ma baga in sperieti... Naruto se uita la el cu fata de ''Ce vrei?'', iar Hinata arata de parca nu mai poate de frica, mai ales dupa ce a vazut ce mi-a facut inculpatul de fata, ieri, in baie... Amintindu-mi de aceste momente, fac si eu o fata ce demonstreaza ura nemarginita...Sasuke rupe linistea:
-Sakura, iarta-ma! Stii ca nu am vrut sa te insel! Te implor, iarta-ma!
Deci sa inteleg mai bine, el tocmai a zis ca sa il iert pentru ca...m-a inselat?! Dar cum ramane cu strangulatul?! Nu imi vine a crede urechilor ce a spus, cat de...nepasator poate sa fie, si ii zic:
-Cum as...putea? Ai incercat sa ma omori!
-Nu am vrut...crede-ma! raspunde el, facand iar fata lui de milog ce ar face pe oricine sa ii dea un pumn in gura la cat de tampit arata.
Pe hol, paznicii, vazand ca se acumuleaza tensiune in lift, merg sa intervina! Il iau pe Sasuke de brate si il duc afara, lasandu-l in ploaie...Eu ma uit inca tulburata de aceasta faza...Naruto si Hinata imi impartasesc parerea. Ignoram acest eveniment, putin spus...''ciudat'' si iesim pe usa dubla, fiind suprinsi de furtuna care inca nu s-a domolit...Imi acopar parul si fug spre un taxi, Hina si Naruto urcand si ei. Cerem taximetristului sa ne duca in cartierul nostru, Akihabara, care este intr-n fel centrul electronic al Tokio-ului, fiind foarte dezvoltat. Chiar cand sa iesim din parcare, suntem socati sa vedem ca Sasuke sare in fata masinii! Taximetristul il ocoleste in ultima clipa...Cum...cum a putut sa faca asta Sasuke?! Se comporta ca...un obsedat! Incerc totusi sa ignor acest lucru care a avut loc si ma uit la norii intunecati care se departeaza...Sunt inca socata de atitudinea pe care a inceput sa o aiba Sasuke...De ce? Oare ascunde ceva? Si daca da, ce anume?
Incerc sa imi revin din starea in care am intrat si continui sa ma uit la panorama orasului aglomerat care imi este atat de placut mie... Intre timp, ma uit si la ceasul pe care mi l-a daruit Naruto de ziua mea, deoarece mi se pare timpul trece prea greu!... Ajungem dupa 20 de minute, drumul durand si mai mult din cauza traficului, deoarece este ora de varf, iar ziua in care ne aflam este sambata. Coborand din taxi, o invit pe apropiata mea prietena sa stea restul weekend-ului la noi, ca sa mai petrecem si noi putin timp impreuna, ca intre fete. Naruto accepta categoric, deoarece doar este iubitul Hinatei...iar el, fiind mai dragastos, normal ca vrea ca iubita lui sa stea! Asa eram si eu, acum doar...um, doua zile?! Cum s-a schimbat situatia asa drastic?... Ne schimbam de hainele ude, care pot fi comparate cu un prosop de plaja si toti trei ne aruncam pe canapea, extenuati. Mie mi se face pofta de popcorn si ma duc sa il fac la microunde. Ma intorc si intreb:
-Mai, dar noi ce film punem?
-Ce zici de...Destinatie Finala 5? E favoritul meu! zice Hinata entuziasmata.
-FIe, raspund eu punand DVD-ul in player.
Trece o ora si jumatate incredibil de repede si eu, vazand ca adorm, le spun ''Noapte Buna!'' amorezilor de pe canapea si ma duc in dormitorul meu, atipind instant. Somnul imi este usor, dulce...cand este intrerupt de zgomotul unei motociclete ce a trecut cu viteza pe langa bloc. Ce ma enerveaza! Mereu se intampla asa...Chiar imi bag gand serios sa ma mut la tara, caci nu mai suport! Ma duc la fereastra si il vad pe tanarul motociclist dand ture pe aici, trezind inca cativa vecini...Eu ii atrag atentia strigand, si ii arat un semn obscen. Stiu ca nu este frumos ce fac, dar ''scopul scuza mijloacele''!... Cad ca ''Frumoasa Adormita'' pe pat si ma invelesc in paturica mea moale si pufoasa...Adorm la loc ca un bebelus. Pe la miezul noptii, sunt trezita de niste sunete ce se aud in camera...Deschid ochii, doar ca sa fiu suprinsa de... Sasuke! Incerc sa tip, dar el ia o perna si incearca sa ma... axfisieze! Lupt cu disperare sa il dau jos de pe mine, dar nu reusesc... Mi-e... frica. Simt cum raman incet-incet fara aer...exact cum a fost cand Sasuke...m-a strangulat...Deodata, adrenalina ma cuprinde, reusind, nu stiu cum, sa ma eliberez... Alerg repede spre dormitorul lui Naruto, unde il zaresc pe el cu Hinata impreuna... Naruto se uita socat, nevenindu-i sa creada ca Sasuke a intrat in casa, si sare repede sa il opreasca din a ma prinde si a-mi face rau. Il impinge jos, tintuindu-l la pamant...Hinata tipa ingrozita! Ca si mine, de altfel! Eu iau repede telefonul lui Naruto de pe noptiera si sun la politie. Doi agenti vin in cinci minute si il preiau pe Sasuke, arestandu-l pentru intrare prin efractie... Asteptarea parca a durat o vesnicie...Eu stau, tremurand necontrolat pe pat.

Inca nu pot sa imi cred ochilor ce tocmai s-a intamplat...De data aceasta, ''el'' a incercat cu adevarat sa... ma ucida. Intrebarea ramane totusi...de ce?

Firar al naibii sa fi tu Sasukee!! Nu iti ajunge cqi strangulat-o,acum chiar vrei sa o omori pe bune? Bai deci un criminal fara inima. Astept nextul! :D
Ja ne !! :*

La naiba cu tine Uchiha. Acum te scuzi, iar peste ceva timp incerci sa o omori? Esti nebun de-a binelea. Cum dracu sa intri in casa iubitei tale, defapt scuze fostei iubite si sa incerci sa o ucizi. E inuman. Doamne parca e o scena desprinsa dintr-un film horror. Iar intrebarea la care nu pot raspunde e „De ce?„ Bine gata cu suspiciunile, capitolul a fost genial. Te pup si astept nextul.

Wow, ce mai capitol! In sfarsit apare cineva de care imi place asa de mult, un psihopat pe nume Sasuke Uchiha. Pai, ce pot sa mai spun despre capitol decat ca a fost super tare si ca ma intiga. Iti multumesc pentru ca mai anuntat de next! Spor in continuare la scris!

Halo!
Frumos capitol. Totul începe cu bine și cu nebunul de Sasuke. Pe bune, chiar cred că e nebun. Sau mai bine zis...YANDERE în varianta masculină. Și nu e orice fel de yandere ci unul posesiv. Ori o are pe Sakura ori dacă nu o are o ucide. Cum poți să îți ceri scuze că ai încercat să o ucizi pentru că ai înșelat-o? Nici măcar n-are sens, chiar că trebuie să fi un Sasuke nebun ca să faci asta.
Nu știu la ce să mă mai aștept în capitolul următor, mai ales de la Sasuke.
Abia aștept next-ul^^ because of this whole drama.
Ja!

Capitolul 4

Sakura’s POV
Este luni...o noua saptamana de scoala incepe, spre disperarea mea... si a tuturor celorlati, cu siguranta... Dandu-mi patura moale la o parte, imi vine in cap amintirea teribila a ce tocmai s-a intamplat aseara. Groaza pe care am trait-o a fost parca desprinsa dintr-un film horror... Gandul ca ti-ai putea pierde viata este unul greu de suportat... Singura intrebare care ma macina tot timpul acum este: ‘’Cum s-a schimbat Sasuke asa drastic?!’’. Baiatul acela cu zambetul atragator si cu ochii plini de dragoste s-a transformat intr-un demon cu ochii negri insetati de sange si cu ranjetul malefic ca cel al mortii. Scene cumplite imi strabat mintea...Incerc sa le ignor, cu toate ca nu pot asa bine, si ma dau jos din pat, pe data auzind ciripitul unei vrabiute la geam... Un moment ca acesta imi ia cu adevarat din durere...durere care este si fizica, dar si psihica. Clipa de liniste este brutal intrerupta de Hinata, ingerul meu pazitor, care tocmai a intrat pe usa sa ma intrebe daca ma simt mai bine si daca imi trebuie ceva. Eu ii raspund ca nu am nevoie si ii multumesc pentru intrebare. Ea zambeste larg si iese pe usa, nu inainte sa aud glasul indragitului meu frate, care ma cheama la masa... Ne asezam toti trei si incepem sa infulecam repede... Naruto pare abatut, ca un caine batut, asa ca eu il intreb ce are. El ridica dispretuitor privirea lui care ma tinteste fixa si zice:
-Sakura, nu vreau sa te supar, dar nu iti dai seama ce am?! Intreaba Naruto cu o tenta de ura.
-In legatura cu aseara...asa-i? Zic eu, realizand imediat cauza supararii.
-Serios, acum, omul ala nu e normal la cap?!? A intrat peste noi si a incercat sa te omoare! Cum poti sa explici asa ceva?
Eu las capul in jos, simtindu-ma vinovata pentru tot ce se intampla... Dar Naruto are dreptate...Omul ala nu e normal? De cand s-a intamplat faza cu Karin in baie, acum cateva zile, totul in viata mea a luat-o razna... Oare am facut cea mai mare greseala ca nu l-am iertat pe Sasuke? Eu sunt de vina?... O lacrima mi se prelinge pe obrazul meu care acum este rece ca sufletul meu... Prinzand curaj, incerc sa imi cer scuze fratelui meu, dar, spre teroarea mea, la auzaul vorbelor mele cat se poate de sincere, Naruto se ridica cu furie de pe scaun si tranteste farfuria sa pe jos, spargand-o in mici bucati ascutite...exact in felul in care s-a rupt inima mea, odata plina de caldura... Eu cu Hinata ne uitam socate la Naruto, mai ales eu, deoarece nu i-am mai vazut niciodata fata aceea ce doreste...razbunare. Naruto se intoarce spre mine si imi spune ca nu este vina mea, ci a ‘’lui’’, si isi cere scuze pentru ce a facut... In sinea mea, si eu as fi facut acelasi lucru daca eram in locul lui Naru... Vreau sa spun ca este chiar de necrezut sa realizezi ca persoana la care tii cel mai mult a fost aproape ucisa... Din nou, momente incredibile mi se arata in fata ochilor mei verzi ca iarba cruda. Alerg rapid in camera mea, imbracadu-ma rapid si plec spre scoala, nevoind sa mai aud de chestii legate de ‘’el’’... O luam pe acelasi drum monoton, in drum spre liceu. Simt o adiere in spate...una inghetata. Ma intorc repede sa ma uit, dar...nu este nimeni. Oare devin...paranoica? Nu, nu se poate. Nu pot sa cad victima ‘’lui’’. Trebuie sa continui sa imi traiesc restul vietii in pace, nemaigandindu-ma la acel tanar inselator...
Ajungand in clasa mea care este galagioasa, ca de obicei, observ ca ceva nu este in regula. Cineva lipseste. Este ‘’el’’... Dar stiu ca a fost eliberat din sectie, deci ar putea sa vina... Totusi, trebuie sa recunosc ca in sinea mea ma bucur ca nu a venit... este o usurare imensa. Ma asez in banca, cu Hinata... Uitandu-ma sub banca, vad ceva ce ma tulbura: un text scris cu pixul: ‘’Vei fi a mea MEREU’’. Imediat imi dau seama cine a scris... dar cand? Cum? Ce d**cu’ se intampla in mintea lui Sasuke?! Mesajul ma face sa imi vina rau si ii cer voie doamnei de romana care tocmai a intrat pe usa, sa merg la baie, Hina urmandu-ma... Ma apropii de chiuveta si ma uit in oglinda... Ma stropesc cu apa pentru a-mi reveni. Poate fizic sunt bine, dar psihic, nu cred... Doamne, cum se poate intampla un asemenea lucru? Ma indrept cu Hinata spre clasa, cu pasi lenti, simtind ca pot sa ma prabusesc in orice clipa...

Sasuke’s POV
Cum a putut?! Nu, nimeni nu ma lasa balta pe mine... Ai auzit, Sakura? Nimeni! Gandul la Sakura, nenorocita aia, ma face sa fiu nervos. Fata aia inocenta, cu ochisorii aia verzi ca smaraldul... ce as vrea sa ii scot si sa ii dau la caini... Ce scena grozava!... Nu, Sasuke, nu poti face asa ceva! Incerc sa imi scot astfel de ganduri din cap si ma dau jos din pat, ducandu-ma la oglinda din camera mea ... Imi vad chipul invinetit de pumnii tampitului aluia de Naruto. Unul dintre ochi este inconjurat de zgarieturi sangerande. Noaptea in arest a fost oribila. Si numai din vina... ‘’ei’’! Ugh. De ce, Sakura, de ce nu vrei sa ma ierti? Ti-am dat toata dragostea mea, dar ti-e nu iti pasa, nu-i asa? Am facut o mica greseala si tu ma arunci in strada ca pe un caine... Nu te ingrijora, scumpo, o sa vezi tu ce se va intampla cu tine. Am sa te rapesc si am sa te torturez pana iti ceri scuze in genunchi si cu fata acoperita de sange si de lacrimile tale pline de suferinta. Suferinta... Un cuvant minunat in mintea mea... Oh, da, Sakura, vei vedea tu consecintele... Iar t*rfa aia de Karin, din cauza ei se petrece tot. Ce as vrea sa o storcesc ca pe un gandac. Ea m-a furat de langa iubirea mea adevarata. Dar o sa vada si ea ce o sa ii fac. O sa o fac sa plateasca! Furia nemarginita imi cuprinde trupul. Ochii mi se fac rosii ca un trandafir patat cu sange... Strang pumnul si lovesc cu toata puterea oglinda, facand-o bucati... Palma mea are taieturi adanci... Astfel de taieturi va avea si Sakura... Nici nu va vedea ce a lovit-o!... Ha, ha, ha!...

LA RESEDINTA HARUNO

Sakura’s POV
Inca ma gandesc la motivul pentru care nu a venit Sasuke la scoala... Dar ma gandesc si ca astfel de lucruri nu trebuie sa ma framante, asa ca ma asez confortabil pe canapea si dau drumul la televizor. Naruto vine langa mine si imi da o imbratisare calda, facandu-ma sa ma simt mult mai bine, in ciuda a tot ce se intampla... Grijuliu cum e, Naruto ma intreaba daca vreau sa imi aduca ceva de baut. Eu raspund negativ si ma apropii mai mult de el, deoarece vantul de afara ce vine prin fereastra deschisa este rece... Amandoi adormim dupa putin timp, filmele de la TV fiind plictisitoare... Noaptea trece fara probleme, somnul fiindu-mi mai dulce ca in alte dati... Un somn linistitor, ca de bebelus... Dintr-odata, pe la 4:00 dimineata, telefonul meu suna, trezindu-ma instant. Vad ca este numar necunoscut si inchid. Chiar nu am chef de o farsa in acest moment... Fiindca eu cand ma enervez, poate fac si lumea sa planga!... Adorm la loc, dar, spre iritarea mea, telefonul suna iar... Raspund, cu toate ca simt in adancul meu ca parca...nu ar fi trebuit. Intreb cine este si o voce extrem de cunoscuta ma baga in sperieti:
-O sa vezi tu, Sakura, o sa vezi! N-ai unde sa te ascunzi...
Vocea este, normal, a lui...Sasuke. Observand ca Naruto nu a fost trezit de apel, eu ma pun mai langa el, pentru a ma simti in siguranta, totusi observ ca nu prea ajuta... Intunericul noptii ma face si mai anxioasa.Trei ore trec greu, eu, in acest timp, nemaiputand dormi...de frica... o frica ce nu o pot stapani. Eu, de obicei sunt neinfricata clasei... Dar acum, lucrurile incep sa fie din ce in ce mai serioase... si alarmante. Doamne, vreau sa scap de Sasuke, dar ma tem ca il voi rani. Ce tot spun?! Deja a incercat sa ma sufoce cu perna! Sa. Ma. Ucida. Pe mine, fata pe care o iubea cu toata inima...fata care il iubea mult... Imi aduc aminte cum era totul desprins dintr-un basm al copilariei... dar, acum realizez ca intr-o clipa totul se poate narui... Si stau sa ma intreb, oare la ce se referea Sasuke cu faptul ca ‘’voi vedea’’? Are cumva un plan...pregatit pentru mine?
Mi se pare mie, sau din iubitul perfect de acum doar cateva zile...a devenit... obsedatul perfect?

Sasuke nesimtitule! Suferi si vrei sa o torturezi pe Sakura? Cum vine asta? Karin recunosc ca o merita ,dar Saku? Baietas,revino-ti la normal si arata-i rozaliei ca o iubesti,nu ca o chinui!! Astept next repede!
Ja nee !! :*

Wow, ce capitol superb. Nu imi vine a crede ce ganduri negre are Sasuke. Cum poti vrea sa-i faci persoanei iubite asa ceva. Nici macar animalele nu trebuie totrturate, iar tu te gandesti sa torturezi un om. Nu ai pic de mila. La dracu cu tine Uchiha. Chiar nu pot sa-mi dau seama ce va uram. Deci vino repede cu nextul.

Asta imi place la Sasuke: ca este un sadic fara mila. Ce frumos!
De abia astept sa vad ce i-a pregatit Sakurei si sper sa fie ceva...DUREROS! evil smile

Sa ma anunti cand pui next! Spor in continuare la scris! hi!

Capitolul 5

Sakura’s POV

O noua zi a inceput... Ma dau jos de pe canapea, indreptandu-ma spre fereastra din bucatarie. Vremea este senina, facandu-ma sa zambesc. Randunele zboara pe langa geam, parand ca se intrec. In acel moment imi dau seama: a venit vara! Anotimpul care este asa asteptat de mine, deoarece atunci totul revine la viata, pana si sufletul meu s-a incalzit. Ma duc in dormitorul fratelui meu si il trezesc, aruncand un pahar de apa pe el. Naruto se trezeste instant, nestiind ce se petrece. Eu rad copios la fata pe care tocmai a facut-o. Ma indrept rapid spre bucatarie, incepand sa fredonez in timp ce imi fac pentru mine si pentru Naruto doua omlete delicioase, cum numai eu stiu sa prepar! Intr-un sfert de ora, masa este gata. Eu si Naruto infulecam cu viteza, pentru a nu intarzia la scoala, nu ca ar fi o tragedie sau ceva de genu’! Dupa ce termin de mancat, ma duc repede in camera mea in care razele soarelui au patruns in fiecare coltisor... Ma imbrac in jeansi stramti, ca sa imi scoata in evidenta picioarele mele pe care cam toate fetele din clasa sunt geloase, si cu o bluzita draguta pe care mi-a luat-o Hinata de ziua mea, care a fost acum patru luni! In cinci minute sunt gata. Merg la usa de la intrare, in asteptarea lui frate-miu, care este destul de lent... Inca un lucru care ma enerveaza la el... Strig dupa el sa se grabeasca... Naruto, la auzul vocii mele, imediat vine si iese inaintea mea pe usa. Mergem amandoi jumatate de drum, pana o intalnit si pe Hinata, care pare la fel de binedispusa ca mine. Ma rog, si Naruto este binedispus, doar ca este el mai somnoros. Dar, desigur, nu destul de somnoros incat sa nu isi sarute nepretuita lui iubita. Vazand scena, imi vin amintiri destul de dureroase.
Dar, stiti ceva? Nu imi pasa! Vreau sa las trecutul in urma, iar inceperea unui nou anotimp pare... un nou inceput. Si, de fapt, asa e, acesta este un nou inceput pentru mine! Bucuria nemarginita imi cuprinde trupul meu vioi. In drum, ma opresc uneori sa miros minunatii trandafiri feluriti la culoare... La privire mai atenta, se pot observa si cateva albinute, care bazaie printre florile care par ca la randul lor au inceput o noua viata... Totii oamenii ce se plimba ii vad ca zambesc, avand si obrajii rozalii ca parul meu. Asta inseamna fericirea: micile momente cu familia, prietenii apropiati, si tot ce ne inconjoara. In fiecare ar trebui sa gasim un motiv sa ne umplem de bucurie! La difuzoarele puse prin oras pot auzi si melodia mea favorita, ceea ce ma face si mai entuziasmata. Pana si eu insami sunt uimita de atitudinea mea. Nu cred ca am fost mai binedispusa de nu mai stiu cand!... Dupa ce parcurgem drumul obisnuit, ajungem la ‘’inchisoare’’. Dar, stai! Ce e asta? ‘’Inchisoarea’’ pare... fericita! Ceva rar! Imi vad ceilalti colegi ca sunt foarte fericiti de venirea mult-asteptatei veri! Adorabilul cuplu Shikamaru-Ino, sau cum il numim noi, ShikaIno, se saruta pe o banca, neavand treaba ca incep orele. Doar a inceput cara calduroasa si plina de dragoste, fara stres...! Urc scarile cu Naruto si Hinata pana la etajul trei, pentru a ajunge in clasa noastra, care, cum m-am obisnuit de cand am inceput liceul, este agitata. Ma asez in banca, ne-asteptand venirea profului de religie... Ah, religia, ora la care toata lumea face ce vrea: unii stau pe marginea geamului si isi actualizeaza statusul pe Twitter, altii arunca cu avioane de hartie de parca sunt pe clasa intai, iar altii dorm, neavand ce face. Dar stai, era sa uit: unii colegi, pentru care nu am grad de comparatie, pun pe telefon... manele. Doamne, ai mila! Altceva nu pot sa zic...
Profesorul se asaza la catedra, asteptand sa facem liniste. Noi, bineinteles, nu facem! Face prezenta, noi nebagand de seama, pana ajunge la... Sasuke Uchiha. Atunci observ ca el este iarasi absent. Proful intreaba motivul absentei, dar nimeni nu stie, fiindca nu a mai dat niciun semn de viata in ultimele zile... Oricum, mie chiar nu imi pasa. Vreau sa il uit. Doresc sa nu mai stiu nimic de el... Sunt hotarata sa imi incep o noua viata, fara el! Ora se termina repede,fiindca asa este, timpul trece fara sa bagi de seama cand te distrezi! Profesorul pleaca amagit din clasa... Toti ies in pauza, urland pe hol ca disperatii... Mda, o clasa obsinuita! Eu stau calma in banca, stand pe chat cu Hinata. Da, Hinata, care este la nici un metru de mine. Meh, asa se intampla daca ti-e lene sa vorbesti! Orele trec destul de rapid, aceasta fiind cea mai usoara zi de scoala din saptamana. Naruto cu Hinata ies inaintea mea din clasa, eu fugind dupa ei si apoi certandu-i ca m-au lasat in urma. Dar asa este lumea in ziua de astazi, se grabeste. Probabil ca nimeni nu mai tine minte de proverbul: ‘’Graba strica treaba’’. Recunsoc ca nici eu. Pe drum ne oprim la parcul de langa blocul in care stau eu cu Naruto, pentru a mai vorbi. Parcul este plin de viata, copiii fiind pretutindeni. Scena imi aduce aminte de copilaria alaturi de Hinata si Ino, atunci cand abia le cunoscusem. Vorbind asa cu Hinata, telefonul bipaie, anuntandu-ma ca am un mesaj. Il deschid si citesc mesajul ce ma cam tulbura:’’Mai ai 7 zile’’. Mesajul chiar ma baga in sperieti, si ma gandesc ca e bine sa il arat si lui Naruto si Hinatei. Naruto, citindu-l, i se vede ura in ochi. Intreaba de la cine este, iar eu raspund cu jumatate de gura ca este de la numar necunoscut. Dar, bineinteles, toata lumea stie de la cine este cu adevarat: ‘’el’’... Nu pot sa cred! Nu poate sa ma lase in pace odata?! Daca el a fost infidel, ce este vina mea? Si a incercat sa ma si stranguleze... Cum sa mai iert un asemenea om? Deodata, constiinta mi se intuneca si ma ridic de pe banca. Fratele meu se uita mirat, intrebandu-ma ce fac. Eu nu ii zic nimic, si ma indrept spre... strada. Ma apropii din ce in ce mai mult. Dintr-odata, imi iau avant si sar in fata masinilor ce circula cu viteza!...
Naruto vede gestul meu si fuge repede, tinandu-o de mana pe Hina. Intr-o clipa, inimaginabilul se intampla... O izbitura se aude, si pe fundal un tipat, de durere. Eu sunt pe strada, pe jos. Ma uit in jurul meu si vad ca masinile s-au oprit, iar o multime de oameni incearca sa imi dea ajutor. Dar uitandu-ma mai atent, vad ca nu eu sunt ranita, si totusi... este sange peste tot... Ma ridic cu toata puterea, fiind putin ametita. Vad totul in ceata... Intr-o clipa, imi dau seama de ingrozitorul adevar: nu eu am fost cea lovita. Uitandu-ma intr-o parte, vad pe... Hinata, stand pe jos, intr-o balta de sange. Masina din fata ei are parbrizul spart, de la... impactul cu prietena mea. O lacrima mi se prelinge pe obraz, apoi din ce in ce mai multe. Sar repede sa o ajut pe Hina. Incep sa urlu, invaluita de un voal... unul al durerii. Cer imediat sa fie trimisa o ambulanta aici. Dar, uitandu-ma mai bine, il vad si pe Naruto, care se uita la iubita lui, socat si tintuit locului ca o stana de piatra... Eu, in sinea mea, imi dau seama de cumplitul curs al evenimetelor ce s-au petrecut: Hinata a sarit in fata masinii, tragandu-ma pe mine in spate, pentru a nu fi calcata... Dar, in schimb, ea a fost cea izbita... O ambulanta vine in cinci minute, eu, in acest timp, tinandu-i mana Hinatei, care abia mai are... viata in ea. Respira asa incet, ca abia se vede. De ce, Doamne, de ce?! Cum... am putut... fi o asemenea idioata sa sar in fata masinii?!? De ce?! Hinata este urcata cu grija pe targa si pusa in ambulanta. Eu cu Naruto ii rugam pe paramedici sa ne lase sa mergem cu ea. Din fericire, putem sa intram cu draga noastra prietena... Te implor, Doamne, nu...o lasa sa moara! Nu lasa sa se intample asa ceva!... Si e numai vina mea...
Dupa un drum de zece minute, ambulanta ajunge la spital. O furtuna terifianta incepe in acel moment, de parca s-ar dezlantui iadul pe pamant... Apoi, Hinata este dusa de urgenta direct in sala de operatie. Eu ma rog sa iasa totul bine... Naruto sta langa mine, si, atunci, il vad pentru prima oara... varsand o lacrima. Eu realizez ca este vina mea si incerc, cumva, sa imi cer scuze. Naruto se uita la mine si spune:
-Nu, nu este vina ta...
Eu las capul in jos, aproape prabusindu-ma pe podea de frica, vina, agonie... Dupa doua ore ce pareau ca nu se mai termina, un doctor iese din sala de operatie si......................

P.S. : Multumesc foarte mult pentru comm-uri! :D Imi cer scuze ca acest capitol este cam scurt... :'( Sper ca v-a placut! :)

Omule daca ma mai lasi in asa suspans odata te omor pe cuvantul meu. Cum, nu ai mai putut lungi un pic ca sa aflu ce se intampla cu Hinata? angry

Esti rau. Dar capitolul in schimb a fost bun. Sakura mai are 7 zile? Ce se va intampla cu biata de ea? Oare Sasuke o va omora? Sau va fi salvata de cineva? Hai pune repede nextul ca sa aflu raspunsurile la intrebarile mele.

Bai,deci eu pe tine te sparg!! Cum poti sa ma lasi intr-un asemenea suspans?! Ramane in viata Hina sau moare? Baga nextul pana nu te "bat" !!!:)))

Capitolul 6

Sakura’s POV

Doctorul se apropie cu pasi usori de mine si de Naruto... Pare ca are o fata ingrijorata. Dar eu inca sper. E prietena mea cea mai buna, nu imi pot imagina sa i se intample ceva... Dar, din pacate, i s-a intamplat, iar asta din vina mea! Cum am putut fi asa de idioata sa ma arunc in fata masinii?! Si, ca lucrurile sa se complice, ea... si-a riscat viata pentru mine si tot ea a fost cea ranita. Nu mi-ar fi trecut vreodata prin cap ca voi trai asemenea clipe. Nu pot sa mai rezist! Iar acum, doctorul trebuie sa imi dea o veste. Dupa expresia fetei lui, probabil ca... nu, nu pot sa ma gandesc! Trebuie sa ascult ce are doctorul de zis. El spune cu o voce grava:

-Prietena voastra o sa fie bine... Doar ca...
Eu alerg la aflarea vestii asa bune spre salonul din capatul holului, cel in care a fost mutata Hinata. Deschid usor usa, provocand un mic zgomot de scartait, care o trezeste pe Hinata, ce dormea. Eu ma apropii de patul ei, si ii zambesc. Dar, spre socul meu, ea se uita la mine cu o fata palida, de parca... nu m-ar cunoaste. Totusi ignor asa si o intreb cum se mai simte... Ea, in loc sa imi raspunda la intrebarea pe care am pus-o, intreaba cine sunt. Eu raman intepenita, realizand crudul adevar: asta voia sa spuna doctorul prin ‘’Doar ca’’. Chiar in acel moment, Naruto intra odata cu doctorul care ne-a dat vestea. Eu vars o lacrima, care mi se prelinge pe obraz. Deodata, izbucnesc intr-un hohot de plans si sar in bratele calde ale fratelui meu, care pare la fel de afectat de situatie. Dar, nu... nu se poate intampla asa ceva! Prietena care mi-a fost alaturi zece ani, cea cu care am stat mereu in banca la scoala, cea cu care ma jucam in fiecare zi, cea pe care o aparam de baietii rautaciosi, ea fiind timida... Cea mai draga amica sa nu ma recunoasca... Cum vine asta? Cum... se poate intampla un asemenea lucru?! Ce dr*cu, asta nu este o telenovela! Linistindu-ma putin, intorc privirea spre Hinata, care se uita de parca... tocmai a vazut o naluca. Probabil ca si ea, ca noi, este coplesita de situatie... Oh, Doamne, te rog, nu lasa sa se intample asa! Nu celei mai bune prietene! Pune-ma pe mine in locul ei, nenoroceste-ma, dar te rog nu lasa sa se petreaca ceva amicei mele... Ma indrept cu fata spre doctor, caruia aparent pare sa ii pese de tragedia care se intampla, si il zic sa imi transmita tot ce am eu si Naruto de aflat:
-Cum spuneam... prietena voastra, Hinata, o sa fie in regula, operatia a fost un succes. Doar ca ea, la impactul cu masina, capul eia fost izbit de portiera, asta cauzandu-i amnezie...
-Dar, domnule doctor, cat o sa dureze? Adica... este temporara, nu? Intreaba Naruto, care pare ca aproape plange.
-Nu pot sa spun exact... Dar,ati putea sa grabiti procesul, ajutand-o sa isi aduca aminte de voi, sa ii aratati amintirile care le are cu voi... Poate va merge.
La auzul vorbelor, eu oftez adanc. Pur si simplu nu stiu cum sa reactionez. Aceasta situatie mi se pare ireala. Pentru Hinata, noi suntem doar niste straini... Niste ‘’straini’’ care au fost alaturi de ea zece ani. Si, este... doar vina mea. Doar vina mea... Daca stau sa analizez bine situatia, pana la urma, de ce m-am aruncat in fata masinii? De ce? Ce motiv aveam? Tocmai primisemmesajul de Sa... Nu! El... el este de vina. Ma- facut sa imi pierd constiinta de sine, mi-a intunecat gandirea... si, din cauza asta, era sa o pierd pe cea mai buna prietena a mea. Din cauza unui obsedat! Ugh, ce il urasc! Il urasc din toata inima! Numai din vina lui m-am aruncat eu ca o proasta in strada... Dar, acum, in mintea mea este acel SMS. Ce voia oare sa spuna cu faptul ca mai am sapte zile? La ce se referea oare?! Nu, nu trebuie sa ma framant cu asta. Acum, cel mai important lucru este sa stau alaturi de prietena mea. Asa cum a stat si ea mereu. Asa... cum ar face orice om care tine la alt om... Asta este firea naturii! Il intreb pe doctor, dupa o lunga pauza, cand va fi externata Hinata. El imi raspunde, cu convingere, ca peste doua zile. Apoi imi explica ca nu va putea merge la liceu cateva saptamani, pentru a se recupera dupa soc si... pentru a-si aduce aimnte de cate ceva, deoarece, daca s-ar duce direct in clasa, nu ar cunoaste pe nimeni, si ar fi prea mult de suportat pentru ea... Eu o sa o ajut pe Hina! O sa o ajut sa isi revina, ca totul sa poate reveni la normal!... Il iau pe Naruto de mana, ii multumim doctorului si plecam, nu inainte ca eu sa ii zic ‘’La revedere’’ amicei mele, care destul de probabil, ca inca nu intelege ce se petrece. Acum o singura intrebare imi mai sta in minte: cat va dura oare amnezia? Zile, luni, ani?! Sper ca... o sa dureze cat mai putin... ca totul sa fie exact ca inainte... Cobor la parterul spitalului cu Naruto, si iesim pe usa larga de la intrare. Chemam un taxi si pornim spre lungul drum spre casa... Ajungem, spre surprinderea mea, mai repede decat credeam, si alerg pe usa, aruncandu-ma in pat, extenuata dupa o asemenea zi tampita, ca altfel nu stiu cum sa ii zic! Oftez si ma schimb, mergand la bucatarie sa imi fac ceva de mancare, fiind flamanda... Naruto este pe canapea si pare ganditor. II fac si lui un sandwich si ma asez langa el, incercand sa il fac sa se simta mai bine... Si mi se pare logic sa fac asta, avand in vedere ca iubita lui este in spital si are amnezie! Il intreb pe iubitorul meu frate daca este mai bine si el imi raspunde ca ‘’Da’’. Eu il asigur ca o sa fac tot ce imi sta in puteri sa o ajut pe Hinata.
Dau drumul la televizor... Timpul trece repede, facandu-se numaidecat ora 24:00... Chiar in momentul in care sa adorm, telefonul ma anunta ca am primit un mesaj. In acea clipa, imi vine in cap gandul ca ar putea fi un mesaj de la ‘’el’’. Il deschid si citesc: ‘’Mai ai 6 zile’’. Mai scuteste-ma... Ce poti sa imi faci, huh? Nu are cum sa ma raneasca... Acum ca am ordin de restrictie impotriva lui, nu are cum sa se mai atinga de mine... Si,avand in vedere ca este, dupa cum am aflat, in arest preventiv la domiciliu, nu are cum sa se mai apropie de mine, de casa mea, sau de prietenii mei. Dar, daca mai incearca ceva, nu stiu ce nu-i fac! Ignor mesajul si adorm ca un bebelus... Dimineta ma trezesc, iar totul se petrece ca in fiecare zi... doar ca, din nefericire, fara Hinata. Dar, in alta ordine de idei, maine va fi externata! Sper... ca o sa reusesc sa o fac sa isi aduca aminte... Te rog, Doamne, sa iasa totul la capat! Nu vreau sa se termine totul asa... Nu as putea sa rezist fara Hinata. Pe ea ma bazez mereu. Ea este lumina care imi arata calea! Nu imi imaginez cum ar fi acea cale fara ea... Probabil ca intunecata, plina de pericole la tot pasul... Ma pun in fata oglinzii din camera mea. Ma uit la mine si vad ca am tenul foarte palid. Cred ca este de la suparare... Oare Naruto cum rezista? Gandindu-ma la sta, ma duc in dormitorul lui si vad ca inca doarme... Il trezesc eu, el abia miscandu-se. El se ridica din pat si imi zambeste... Totusi, de ce cred ca o face numai ca sa ma simt eu mai bine? Probabil ca, in adancul sufletului lui, el este de fapt trist... Uff, de as putea citi gandurile! Ar fi bine... asa, as sti tot ce gandesc oamenii, si, daca sunt suparati, sa ii inveselesc. Mi-as dori asa ceva!... Ii zambesc fratelui meu si ma duc la bucatarie, ca sa fac micul dejun. Ca sa il inveselsc pe Naruto, ii fac omleta cu bacon, fiindca lui ii plac mult cum le fac eu. Ma uit, in timp ce gatesc, pe fereastra si vad ca soarele pare mai mare ca de obicei... mai senin. Poate este un semn...
Unul bun! Am un sentiment placut, si sunt destul de sigura ca nu ma insel, de obicei... Dupa ce termin de mancat, fug repede in camera mea sa ma imbrac pentru scoala. Imi iau niste jeansi negri cu o bluzita draguta, alba ca puful. Ma duc spre usa de la intrare, asteptandu-l pe Naruto care iar pare sa intarzie... Asteptand asa, vad ca nu mai vine si ma duc in dormitorul lui... Acolo, nu imi vine a crede ochilor: Naruto sta pe marginea patului si... plange. Eu merg rapid spre el si il intreb ce are, cu toate ca in sinea mea stiu. Dupa cum credeam, este vorba de Hinata, amica mea, iubita lui. Eu, ca o sora buna, il asigur ca totul va fi in regula... Dar, de ce nu simt asta? Nu, trebuie sa raman puternica, pentru fratele meu si pentru Hina! Il linistesc pe frate-miu, care imi multumeste ca sunt alaturi de el, induiosindu-ma si fancandu-ma sa lacrimez... Dupa acest moment sora-frate, plecam repede spre scoala...
O sa te ajut, Hinata, iti promit!

P.S.: Multumesc mult de tot pentru comm-uri!!! =) Cum vi se pare caitolul? :D

Frumos. Pot spune ca neasteptat. Hm, amnezie zici? Totusi cred ca cu ajutorul Sakurei si Naruto Hinata isi va reveni destul de repede, iar derbedeul de Sasuke va regreta tot ce a facut. Astept nextul.

Uchiha Sasuke,esti un mare bou!! Din cauza ta Saku s-a aruncat in fata masinii si tot din cauza Hin este in spital. Sper ca o sa isi revina. Astept next!
Ja nee !! :D

Pai, pentru ca nu am comentat la capitolul 5, voi scrie ceva mai mult aici.

Capitolul 5:
Mi-a placut ca totul a inceput asa frumos, toti erau fericiti si dupa a fost numai durere. Dupa advertismentul lui Sasuke cred ca o sa urmeze ceva rau...si de abia astept. woaaaa

Lasand astea la o parte, ce naiba i-a trecut prin cap Sakurei? Cauta moartea si nu stia cum s-o gaseasca? Totusi este putin amuzant sa vezi, asa, din senin un nebun cum se apuca sa sara in fata masinilor.

Capitolul 6:
Amnezia Hinatei este ceva neasteptat, dar nu numai Hinata sufera, ci si Sakura si Naruto.
Daca stai putin sa te gandesti Sakura sufera cel mai mult: fostul ei iubit o ameninta ca mai are doar 6 zile, cea mai buna prietena a ei nu isi aduce aminte nimic despre ea, fratele ei este deprimat si peste tot vede numai cupluri fericite care o fac sa-si aduca aminte de Sasuke. Viata Sakurei este perfecta.
Iti multumesc ca mai anuntat de next si te rog, poti sa faci ca in capitolul urmator, cele 6 zile sa se scurga mai repede? Vreau sa vad ce vrea Sasuke sa-i faca Sakurei. Spor la scris! hi!