... * """      Nu-i deloc usor de spus in cateva cuvinte de ce pretuim dragostea; voi face totusi o astfel de incercare. Dragostea e pretioasa intai de toate - si aceasta, desi nu e cea mai inalta valoare a ei, este esentiala pentru tot restul - pentru ca reprezinta prin ea insasi o sursa de desfatare.

    Autorul anonim al acestor versuri nu cauta o solutie pentru ateism ori o cheie a universului, ci dadea glas propriei bucurii. Nu numai ca dragostea e o sursa de delicii, dar absenta ei e un izvor de suferinta. In al doilea rand, dragostea merita pretuita pentru ca amplifica orice placere nobila - muzica, rasaritul de soare in munti, marea sub clar de luna. Un barbat care nu s-a bucurat niciodata de anumite lucruri frumoase in compania unei femei nu a simtit din plin puterea ce rezida in asemenea lucruri. Apoi, dragostea e capabila sa sfarame carapacea tare a eului, deoarece este o forma de colaborare in care emotiile fiecaruia din parteneri sunt necesare pentru implinirea aspiratiilor lor instinctive. De-a lungul timpului au existat pe lume diverse filozofii solitare, unele de mare noblete, altele mai putin nobile. Stoicii si primi crestini credeau ca un om poate atince exclusiv prin propria-i vointa, sau in orice caz fara ajutor uman, supremul bine de care e capabila viata omeneasca; altii priveau drept tel al vietii puterea, altii, in fine, simpla placere personala.
    Toate acestea sunt filozofii solitare in sensul ca presupun ca binele e ceva realizabil in fiecare persoana separat, nu doar in comunitati mai mari sau mai mici. Dupa puterea mea, toate aceste conceptii sunt false, si nu doar in sfera teoriei etice, ci si ca expresii ale majoritatii instinctelor noastre. Individul uman depinde de colaborare si a fost inzestrat de natura - intrucatva inadecvat, ce-i drept - cu aparatul instinctual din care poate izvora dispozitia necesara cooperarii.
    Dragostea este prima si cea mai comuna forma de afectivitate ce duce la cooperare, iar pe cei care au trait cat de cat intens experienta dragostei nu-i v-a multumi o filozofie in care binele suprem este considerat independent de cel al persoanei iubite. Sub acest aspect, sentimentul parintesc este si mai puternic, dar in forma lui optima el este rezultatul dragostei dintre parinti. Nu pretind ca dragostea in forma ei cea mai inalta se intalneste la tot pasul, dar sustin ca acolo unde se intalneste, ea v-a pune in lumina valori ce altminteri ar ramane necunoscute, si ae ea insasi o valoare pe care scepticismul nu o poate stirbi, desi se intampla ca scepticii care sunt incapabili de ea sa atribuie in mod fals aceasta incapacitate scepticismului lor.

BuBuLiNa~BuLiNuTa~RoZ a scris:

Topic mutat la >>> Proza si Versuri. Un sireag de perle scrise <<<

dar nu e mutat acolo. asta inseamna ca? ... NE-AI MINTIT !

Okeii am sa-l mut eu la Proza si versuri :))

Ok, acum de ce este la "Vreţi să ne uimiţi", din nou? Îl mut eu unde trebuie, pentru ultima dată, sper.