Acesta este primul meu fic asa ca voi suporta si cele mai rele critici din partea voastra. Totusi ,sa nu fiti prea rai cu mine


PRIMUL CAPITOL


        O noapte linistita intr-un oras din indepartata Japonia.Norii nu se vedeau pe cerul de un albastru foarte inchis.
        Era o liniste ciudata......Parca nimeni si nimic nu misca nicaieri.
        Deodata,linistea fu sparta de catre o fata,care iesi dintr-un bloc,trantind usa de metal de perete.Fugind,cu buricele degetelor tastand cu putere numarul de telefon.Terminand,si-l puse la ureche.
      -Alo???spuse fata alergand obosita.
        Nimeni nu ii raspunse,dupa care se auzi un BEEP urmat de cuvintele : "Ati sunat la Ino Yamanaka.Va rog lasati-mi un mesaj.".La auzul acestor cuvinte fata spuse:
        -Ino!!!!Am aflat insfarsit ! Trebuie sa plecam rapid din Tokyo!Suna-ma imediat ce auzi mesajul!Ma vei gasi la aeroport,langa avionul numarul 45,catre Los Angeles!Pa!Te pup!
        Fata isi baga telefonul in buzunarele blugilor sai dupa care continua fuga. Ochii ei verzi priveau lungul drumului foarte departe. Isi retinea cu greu lacrimile,cu toate ca trecuse prin multe greutati pana in momentul de fata.Parul ei roz,prins intr-o coada la spate , se intindea lung si stralucitor.Talia ei se misca rapid.Deodata,din spatele ei se auzi o voce.
-Sakura!!!!!!!!!! Stai !!!

~~~Sakura Pov~~~
Nu stiu ce sa fac . Nici macar nu stiu cum m-a recunoscut de la spate . Nici macar noaptea nu ma mai poate scapa . Poate chiar ma cunoaste atat de bine. Daca ii raspund,probabil ca o sa ma opreasca . Si daca nu ii raspund, tot asta o sa faca in modul lui.Firar!!Parca cineva m-a blestemat . Numai pot sa scap de el si partea si mai rea e ,ca nici macar nu vreau sa scap de el.Trebuia sa o ascult sau sa n-o ascult pe mama mea ?! Firar Sakura ! Din nou ai aratat ca nu esti responsabila. Nici macar cand ai implinit 17 ani nu iti poti purta singura de grija ! Mi-e si rusine cand ma cert pe mine insumi....
Deodata,in spatele meu se aud niste pasi urmati de aceeasi voce de mai devreme. Pur si simplus imt ca ma pierd. Ar fi culmea sa lesin . Daca lesin ma va lua si poate imi va face acel lucru de mai demult.Deodata,in fata mea apare ca o ceata . Simt pur si simplu ca picioarele imi cedeaza . Probabil e....de..la..oboseala.....
DUPA CATEVA MINUTE:
Incep din nou sa ma simt.Probabil ca imi revin,sau nu. Imi ridic genele perfect rotunjite,si ma uit in jurul meu.Eram pe jos,pe asfalt si nici urma de brunet. Rasuflu usurata ,cu toate ca ma miram ca nu mi-a facut nimic . Cand dau sa ma ridic , observ ca ,in dreptul pulpei piciorului ,blugii erau crestati in forma de stea,si bucata de material era disparuta. Toate lucrurile ce vin din partea brunetului nu prea imi dau sentimente de incredere.Si eu care credeam ca s-a schimbat si ca suntem prieteni. Dar aceasta veste m-a lasat rece,sau nu.Mai bine spus ,sunt confuza si pesimista.De ce nu ma pot gandi ca,pur si simplu,baiatul acesta nu are nimic cu mine?!
Ma scol din visare dupa care ,ma indrept cu pasi lenti spre aeroport,fara nici macar o valiza.Bine ca am bani la mine,poate gasesc pe acolo pe la magazine ceva de imbracat.Simt o adiere de vant,care imi face parul sa se miste usor si lin. Parca eram intr-un vis...pacat ca a fost spart de galagia mobilului meu.Scot rapid telefonul,un Smartphone inteligent si vad apelantul "Ino".Ii raspund rapid.Aceasta ma intreaba speriata ce am aflat.Ii spun ca Sasuke,brunetul vio***or s-a intors si ca trebuie sa plecam,fiindca ma urmareste.Aceasta imi inchide telefonul in nas. Parca m-a intristat putin dar faza buna era ca,am auzit din urma mea,glasul blondinei care striga spre mine sa imi misc picioarele spre aeroport,adaugand si un "ACUM!"nervos care m-a facut sa zambesc usor.Am pornit amandoua in mare graba inspre aeroport,eu razand de stangacia blondinei.Se impiedica de fiecare pietricica din fata ei,isi "rupea"picioarele dupa care tot ea radea.Era amuzanta,doar ca nimic nu ma poate inveseli,poate doar sa aflu ca am iesit din lista brunetului.
In timp ce alergam,vedem in fata noastra o mare cladire stralucitoare si foarte curata pe care scria in japoneza "Aeroportul Forretou".Tipam de fericire si cu cativa pasi imensi,ajungem langa aeroport.Intram pe usa din lemn de cires,urcam pe scarile rulante ,care din pacate mergeau prea incet si hotaram sa alergam.Fugim printre coridoare si ajungem langa camera 45.Vedem o femeie ,imbracata intr-o uniforma albastra care ne indruma sa urcam intreabndu-ne unde ne sunt bagajele.Ii spunem ca e o poveste lunga si urcam pe scarile mici.Ajungem in avion,si ne asezam pe doua scaune,eu ca deobicei contrazicandu-ma cu Ino pe locul de la geam ,ca doi copii care se cearta pe o acadea. Atunci...............


Sper ca v-a placut prima parte M-am straduit asa ca,vreau sa aud criticile voastre oricare ar fi ele
scuzati ca nu am pus alineat Doar ca mi-am dat seama la sfarsit ca nu am pus promit ca celelalte capitole vor avea

In primul rand vreau sa iti urez bun venit in lumea ficurilor.Tot ce pot sa spun despre fic este ca imi place foarte mult si este destul de originala ideea.Cel putin eu nu am mai inatlnit aceasta idee pana acuma.Imi place foarte mult si sper sa ma anunti cand pui nextul.Spor la scris si la idei.

Pentru mai multe idei şi sfaturi de a vă îmbunătăţi scrisul, intraţi pe linkul acesta si citiţi cu atenţie. Mult succes la scris şi citit.

Fic-ul nu este în Index şi nu ai făcut nici cerere. Ar trebui să treci pe aici şi să faci cerere de adăugare.
Mult succes în continuare!

Hey , imi place ficul tau ! N-am m-ai auzit idee ta ! imi place si te rog anunta-ma te rog cand pui nextul !

E chiar atat de interesant???
Va multumesc la toti

Am venit si eu aici ,se pare ca-i primu tau fic(daca nu scriai nici nu-mi dadeam seama),ai scris binisor ,CE IDEE FANTASTICA!!!! ,asta mi-a rasunat mie in cap ,super deabea astept nextu ,sper din suflet sa ma anunti si pe mine.
Te si te si te mai si

[b]Mersi ca mai ajutat . Voi incerca sa numai fac aceste greseli. O sa pun nextul.

Hey Am revenit cu al doilea capitol,nu de alta dar numai aveam rabdare si trebuia sa il postez
Sper sa va placa


Capitolul 2-Stay chill

            Atunci,am simtit cum telefonul imi vibra in buzunar.Simt pur si simplu ca am impietrit.Sa raspund sau sa nu raspund?Ce sa fac??Scot telefonul si cand vad numele de pe ecran ,raman muta.Simt cum genunchii mi se inmoaie de parca ar fi din cauciuc."Sasuke Uchiha".......Numai pot sa ma ascund.Trebuie sa fac ceva care sa ii faca bucurosi pe toti mereu,doar ca numai eu nu sunt fericita de alegerea pe care am facut-o.
            -Alo???Ce vrei Sasuke?!De ce vrei sa ma deprimi si mai mult decat sunt deja!De ce pur si simplu nu ma lasi ina pace?De ce ma terorizezi continuu?De ce nu poti sa dispari!!!!!!!spun eu raspunzand la telefon tipand la brunet de se auzea in tot avionul.
            Trebuia sa raspund.Altceva nu puteam face.Trebuia sa stie cat de mult vreau sa dispara dar poate ca am spus-o prea ..prea.Simteam ca mor si numai puteam sa tin in mine acest sentiment care imi face sufletul sa se descoase.Doar ca iubirea pe care inca i-o port imi coase la loc sufletul.Doar ca sunt prea fraiera.In timp ce el era cu mine se intalnea cu inca trei fete.Trebuia sa ii ascult pe ceilalti cand imi spuneau ca nu mirose a bine acest "tip".Din nou ma simt rau,ma simt de parca totul m-ar omori cu cruzime pe zi ce trece.Doar ca visarea mea a fost intrerupta de Ino.
            -Sakura?Esti verde,te simti bine??
            -Ino,adu o punga repede!!!
            Blondina a adus rapid o punga iar eu mi-am pus-o la gura incepand sa dau drumul comoarei in ea.Nu stiu de la ce mi-e rau.Eu niciodata nu am avut rau nici de avion,nici de masina nici de nimic.Poate doar de mirosurile urate dar nici chiar asa.Dupa ce imi termin treaba ii dau unui angajat de pe acolo sa duca punga plina la cosul de gunoi.Ma simt mai rau si parca se invarteste camera cu mine.Nu pot sa ma calmez in niciun fel.Imi amintesc acum...s-a intamplat exact chiar in acea zi........
~~~Flashback~~~
            Stau cu fata proptita in palme si ma cert cu mama.Din vina lui ne certam mereu.In timp ce tipam,simteam cum mi se face rau.Cand a venit momentul,am zbughit-o la baie.Am inceput sa vomit parca tot sufletul si toata supararea din mine.In ziua uratoare am fost dusa la doctor.La rezultate,mama a inceput sa planga dar nu mi-a zis ce aveam.
~~~End Flashback~~~
            Nu se poate!!Oare sunt bolnava?Genunchii mei incep sa tremure iar blondina imi tot spunea daca sa renuntam la zbor.Nici macar nu ii puteam raspunde .Cu toate acestea,imi amintesc brusc de steaua care a fost taiata pe tesatura blugilor.Oare ce o fi vrut Sasuke-kun cu acea stea?Voia sa imi amintesc mereu de el presupun...dar de ce as vrea sa imi amintesc de cine vrea sa imi faca rau?!Dar de ce vreau sa ii tin mereu chipul in minte.....?
            -Sakura!!!imi spune blonda facandu-ma sa ma trezesc din transa.Sakura,eu iti spun ceva ce am pe inima cam de cand l-ai cunoscut tu pe Sasuke.Tu mereu ai fost numai dupa "fundul"lui si l-ai lasat sa te calce in picioare ca pe o carpa veche.Totusi,tu inca il mai iubesti.Dar deobicei tu faci greseli mari pe care cu greu le mai repari.Spune!Chiar vrei sa faci asta cu adevarat?Vrei sa il lasi sau sa nu il lasi??Ce vrei?Ne oprim la primul aeroport unde face avionul pauza si mergem inapoi in Tokyo?
            Nu stiam ce voiam cu adevarat sa fac sau ce simteam cu adevarat.Asa ca,cu multe suspinuri,am acceptat sugestia de a opri la urmatoare oprire a avionului,fara sa ii mai spun nimic blondei deoarece era foc si para pe mine.Mi-am indreptat privirea inspre steaua decupata pe blugi.Parca mi se ingheta respiratia cand o priveam.Era ciudat si era ceva atat de atrgator.Poate nu brunetul a facut-o,dar cine altcineva a fost cu mine atunci?!

DUPA CATEVA ORE

            Imi iau geanta pe umar,lafel si Ino si ne indreptam inspre iesirea din aeroport. Noroc ca nu a venit controlorul pana acum.Eram mancata daca venea. Pornim cu pasi repezi sa vedem o harta care ne-ar putea ajuta sa ajungem acasa cum ar veni,doar ca nu gaseam pe nicaieri nimic. Era bezna si nu trecea nici macar o pisica pe langa noi. Nu se auzea nicio musca si linistea asta incepea sa ma enerveze rau de tot.Talpile pantofilor mei loveau cu putere in asfaltul rece al unei dimineti in care soarele stralucea,pacat ca eram pierduta printr-un oras caruia nu ii stiam numele. Mi se pare mie sau aceasta nu este Japonia ?
           Simt cum ceva imi vibreaza in blugi si devenea chiar enervant dar era mai bine asa decat sa il scot si sa vad ca era numarul brunetului pe ecran. Pur si simplu numai vreau sa aud nimic de el , nimic ce face parte din el si nimic ce il reprezinta ca persoana . Vreau macar o luna sa traiesc linistita acasa fara niciun gand care sa ma supere,mangaind-o pe pisicuta mea jucausa Coffy si mancand floricele de porumb uitandu-ma la un film horror .

~~~Sasuke POV~~~
            Stau pe patul moale si catifelat,pe care era asezat un asternut albastru cu negru din bumbac fin si prelucrat cu grija si privesc tavanul. Ma tot gandesc la ea. Nu pot sa cred ca tipa pe care am agasat-o acum cativa ani sau luni oricum numai stiu precis, sa ajunga sa imi placa atat de mult incat sa ma tin dupa ea ca un (iertati-ma nu stiu ce vorbesc). Nu pot sa imi scot parul ei roz si catifelat din minte,acei ochi care te privesc cu blandete , personalitatea aceea care m-a cucerit de a fi obraznica, sexy ,buna si rea in acelasi timp. E cu totul si cu totul unica! Mi-as dori sa ma poata ierta dar cum pot sa ma gandesc sa ma ierte ea cand eu nici macar nu ma pot ierta! Sunt cu totul si cu totul confuz. Parca numai sunt eu zilele acestea: ma inchid in camera,bag la floricele in mine incat cred ca am sa imi omor patratelele!
            -Sas'ke!!! Numai fii un tampit si treci incoa inainte sa iti rup oasele!!!! se aude o voce de la parter care ma striga.
            Of! De ce a trebuit sa am o astfel de mama! Parca ar fi barbat nu femeie la cum vorbeste dar mai bine n-o bag in seama ,oricum o sa se linisteasca ea in cele din urma. Fara sa imi dau seama,...........................


sper ca am reusit de data asta. Oricum astept parerile voastre si mai ales criticile.

Te bat!!! Nu m-ai anuntat!!!(D)
Bun! O sa indur orice ca sa iti spun adevarul si voi fii sincera ca sa nu fie mai sinceri altii (D).
Deci:
Iubirea mea, eu inteleg ca asta simte, poate simtii si furnicile de pe trotuar dar dezvolta,te rog. Nu repeta acelasi cuvant. Asa.. trecand peste. Cred ca stiu ce are Hinata, dar vezi ce faci.
Imi place faptul ca ai inceput sa descrii un pic mai mult decat data trecuta, insa nu trebuie sa scrii atat de mare, my love. Normal e ok. Sentimentele incep sa iasa si deja ai mai evoluat. Un lucru super bun. Chiar mi-a placut foarte mult. Nu mai pune atatea semne si estetica nu mai scartaie. Ai mai multe lucruri bune decat rele, deci nu o sa mai primesti critici ingrozitor de tari si nici eu nu mai pot zice un lucru rau.
Data viitoare sper ca ma anunti! (D)
Ja ne!

Salut draga mea.
Imi pare fff rau c-am ajuns asa tarziu.
Despre capitol tot ce pot sa zic este ca este super ca intodeauna.
Ms de anunt si sa ma anunti si data vitoare.

Multumesc ca m-ai anunta!!!!!!
Tare capytolul,sper ca si data viitoare sa ma anunti.
Te si te si te mai si

Mda.......ma plictisisem si nu aveam ce sa fac . Acest capitol il dedic lui : Sakura_Saku, Sengni si Tequila .

Capitolul 3- I am your little butterfly

            Fara sa imi dau seama , o vad pe mama ,stand pasiva in usa cu o privire care ma taia bucatica cu bucatica. O vad pe bruneta nervoasa , apropiindu-se de pat calcand cu picioarele pe parchetul lucios , cu polonicul sus -presupun ca voia sa ma loveasca - scrasnind din dinti. Brusc , ma cuprinde frica de mama si chestia aceasta nu mi se prea intampla des. Ma ridic ca un catelus suparat si accept. Macar o sa vad ce voia sa imi arate -chiar daca e de bine ,chiar daca e de rau simt ca ma cuprinde curiozitatea .
            Ies din camera ,mai bine spus din `sediul` meu si mama imi spune sa cobor singur ca ea mai are de strans prin camera mea -asa sunt eu , mai imprastiat. Talpile papucilor mei de casa se lovesc cu putere de scandurile din brad de pin, ale scarii. Fiecare treapta scartaia la atingerea cu papuceii . Intr-un final ajung si eu la parter si ce vad ? In pragul casei era Naruto ,ud rau de tot din pricina ploii ,cu bratele incrucisate si cu privirea lui tipica si pasiva.
            -Sas'ke! Am o veste importanta . Deci , am aflat printr-o cunostinta de a mea de la aeroport ca rozalia ta si Ino s-au oprit la prima oprire a avionului. Daca vrei , pot s-o potolesc pe sor-mea si tu sa discuti cu Sakura.E bine? imi spune blondul cu privirea lui entuziasmata.
            Nu sunt sigur daca este bine sa fac asta , asa ca ii dau blondului de inteles c-am sa ma mai gandesc , dar el stie ca atunci cand zic asta inseamna `da` deci numai are rost . Ii mai spun ca trebuie sa ma odihnesc fiindca am avut ozi tare grea iar acesta pleaca inainte sa ii zic "pa"- hm , tipic lui.

~~~Sakura POV~~~

            Vantul rece trece prin parul meu , parca drumul nu se mai termina . E ca o inchisoare , stresul care ma face sa ma uit in toate partile gata sa fiu atacata oricand , iar inima mea sa bata tare desi este destul de obosita . Abia daca mai pot inainta prin acest vant care numai a bine nu-mi aduce , iar ,nu din nou ! Am aceeasi presimtire stranie pe care am avut-o acum cativa ani in acea cabana veche care chiar ca , mi-a ramas in minte. Acele scaune care scartaiau puternic cand te asezai pe ele, care iti dadeau un sentiment ciudat , atat de ciudat de parca ai fi fost intr-o alta lume . Patul acela , din care am reusit sa scap cu un cosmar care inca imi cutreiera mintea , lasandu-ma nemiscata.
            In mai putin de o fractiune de secunda , Ino scoate un geamat teribil . Ma uit speriata in partea stanga si nu o mai zaresc pe blonda , ci in aer ramane doar un .... Nu stiu cum sa zic! Miroase a carbuni incinsi si acest miros ma face sa ma opresc in loc ,nedumerita , parca sunt cazuta de pe Luna . Simt cum picioarele mi se inmoaie. Imi las bagajele in drum si ma rezem de trunchiul unui copac batran , uitat de vreme . Ochii mei verzi erau lipsiti de stralucire si de aceasta data , nu imi mai aminteau de campul verde , acoperit de florile inmiresmate cu diferite mirosuri : trandafiri , florile de camp pe care obisnuiam sa mi le pun in par . Imi tin cu greu lacrimile si simt ca pleoapele mele sunt fierbinti , ca vara , plina de soarele arzator . Fara sa imi dau seama , o lacrima imi curge pe obrazul inghetat lasand o dara de tristete vizibila in lumina . Deodata, se apropie de mine o silueta cunoscuta. Nu puteam sa imi dau seama cine e dar am realizat ca este o silueta de baiat . Se apropie , pasii lui lovind pietrele facand un zgomot usor. Ajunge in fata mea . Era atat de inalt , parul lui negru si ciufulit imi inspira nesiguranta de care chiar ca nu aveam nevoie in acest moment . Un tricou alb pe care scria "I'm this boy" si blugii negri cu un lant care atarna aproape de pamant. Statea cu mainile in buzunar , parca nepasator si nici macar nu misca. Deodata , se puse rapid pe vine si ....L-AM RECUNOSCUT! Nu !
            -Sakura ...nu am venit sa te sperii . Am venit aici cu scopul de a iti castiga increderea pe care am pierdut-o acum cativa ani . Mie mi-e dor de tine , mi-e dor de ochii tai verzi care ascund tristetea pe care ti-am provocat-o , mi-e dor de parul tau roz ,lung si lucios ca matasea , mi-e dor de corpul tau superb si bine definit.......Iarta-ma ! imi spuse brunetul uitandu-se serios fix in ochii mei.
Am ramas muta . Un presentiment rau ma taie pe jumatate. Nu pot simti decat aerul pe care il trag cu greu in piept, care miroase a iarna.
            -Nu Sas'ke ! Nu! Nu si nu si nu! Tu m-ai ranit cum nimeni in viata nu credeam c-o va face. Eram prieteni , am fost impreuna ! Iti mai aduci aminte ? Fireste ca nu ! Creierul tau a zburat in pantaloni si asa mi-ai distrus viata mie! Daca ai stii cat regret ca te .............
Nu pot sa cred ce-am spus ! Nu pot sa cred ca era s-o spun . Brunetul ma priveste zambind smecher , cu acea sclipire din ochi pe care o avea in prima zi de liceu in care ne-am intalnit........
⌂ FlashBack ⌂

            Mireasma florilor de cires , atat de imbietoare si de parfumata incat simt ca pur si simplu , as fi invelita intr-o patura calda facuta din petale fine ca matasea si calda ca razele soarelui vara. Era pur si simplu ca un vis devenit realitate , nu era nimic care sa ma enerveze.
Am inchis ochii , si deodata , am simtit un miros puternic de trandafir . Imi deschid ochii vrand sa descopar ce s-a intamplat , si in fata mea apare brunetul cu un trandafir galben in mana . Numai aveam grai - acei ochi negri ma priveau intens de parca s-ar fi cufundat adanc in sufletul meu . Imi spune un "E pentru tine!"hotarat si imi da trandafirul. Obrajii mei s-au inrosit. Ii simt cum ard si nu ma pot controla. Incep sa respir greu - cate emotii mai am si eu . Se aseaza langa mine . Cu doua degete imi apuca barbia si ma trage in spre el apoi .....

⌂ End of FlashBack ⌂

            Nu vreau sa imi amintesc ce a facut pe vremea aceea , dar ...................


Nu am avut multa descriere recunosc , doar ca nu am prea avut inspiratie. Oricum sper ca a iesit bine Daca nu , ma apuc de treaba serios

Hey.
Uite c-am aterizat si eu aici.
Imi place capitolul si mie chiar imi pare rau de Sasuke.Dar orice baiat face asa.Se comporta cu o fata ca ultimul nimic si dupa ce o pierde,simte ca o iubeste.

Sa ma anunti cand pui nextul.

E foarte intresant!!!anunta-ma la next te rog!!!!Asa Sakura, fi dura, cat mai dura!!!Te pwp dulce si spor la scris!!!Si nu uita sa ma anunti!!!

Bineinteles ca te anunt ! Nu o sa uit !

Edit Lissa † : Ai făcut spam. În primul rând, nu ai voie să răspunzi comentariilor primite printr-o astfel de postare, o poţi face doar când postezi următorul capitol, ca o paranteză. În al doilea rând, comentariul tău este sub limita impusă de regulament, are 8 cuvinte, iar minimul este de 10. Ai mai multă grijă pe viitor. Spam-ul este o încălcare a regulamentului.

Buna!

Am mai trecut pe la fic, dar chiar nu mai tin minte daca am lasat sau nu un com. Ei bine, este corect, ai evoluat putin. Ma bucur pt tine. :) Oare... O sa-l ierte? Abea astept sa vad cum o sa decurga lucrurile. Si te rog sa ma anunti si pe mine.