Carpe Diem

Carpe Diem

Capitolul 1

Îşi duse mâna la cap, râsul nevrotic al pacientului său scoţându-l din minţi. Începea să nu mai suporte ochii exoftalmici ce se roteau, fără sens, căutând între cei patru pereţi, fantasmele unei minţi bolnave, torturate de un trecut fad. Scoase din pachet o ţigare, oferi una şi pacientului, dar acesta o refuză. Îşi lăsă capul pe spate urmărind fumul ce se ridică în aer, formând nori gri.

-Ei bine, domnule Hyuuga, dacă sunteţi sigur, eu am să îmi fac datoria.

Se uită la ceas, era ora şase, încă o oră şi termină cu semnatul sentinţelor la moarte pe ziua de azi. Îi înmână bărbatului un carton cu pastile rotunde, mici şi albe. Mâna tremurândă prinse cartonul cu timiditate, de aici totul era clar. Somniferele aveau să îi ducă clientul în purgatoriu, pe cea mai blândă cale posibilă. Somnul avea să îl cuprindă, încolăcindu-se de mintea lui, precum o ideră otrăvită. Brunetul, se ridică, îşi aşeză gulerul cămăşii şi îi zâmbi. Apropierea de moartea îl făcea mai sigur pe el, deşi râsul nevrotic încă era vizibil, buzele tremurându-i perceptibil. Semăna izbitor de mult cu un iepure. Strânse mâna salvatorului său şi plecă.

Rămas singur, tânărul se îndreptă către fereastră, aşezându-şi braţele pe pervaz. Soarele i se reflecta în ochii negri, sticloşi, croşetaţi din mătasea neagră a unei rochii funerare. Trase aer în piept, un miros răcoritor de lămâie îi pătrunse în nări, iritându-il la început, dar apoi se obişnui cu aroma proaspătă a amurgului. Îşi sprijini capul de fereastră, respiraţia caldă şi domoală aburind-o. În stradă, precum nişte furnici în delir, oamenii se hârjoneau, făcând gălăgie sau treceau nepăsători pe trotuarele roase de timp. Îi era milă de ei, de aceste marionete fără suflet ghidate de un scop banal.

Auzi scârţâitul sonor al uşii de mahon. Oftă adânc şi, luându-şi adio de la cerul îmbibat în cerneala violacee, se întoarse. Văzu cum în biroul său intrase cu încredere o fată. Aceasta îşi aruncă paltonul pe fotoliul vechi în care diferite trupuri, plămădite din aceeaşi frică de viaţă, îşi aşteptaseră dulcele sărut al morţii. Urmând calea bătătorită de palton, un şal din caşmir poposi şi el în acelaşi loc.

Îi cercetă chipul, ochii mari şi expresivi de caprioară, buzele uşor arcuite şi pictate cu o dulce nuanţă de roşu, constituiau una din cele mai frumoase figuri pe care le văzuse. Fata se aşeză cu graţie pe canapea, tivul fustei albe îi lovea pulpele, dându-i o voluptate amară. Genele lungi, se încrucişară, iar pieptul acesteia se ridică cu putere de câteva ori.

- Mereu mi-am imaginat că moartea este o femeie tânâră, muşchii fragezi împletiţi pe fuioarele subţiri ale oaselor, dându-i o constituţie suplă. O vedeam cu ochii lila şi reci uitându-se într-ai mei, în timp ce rochia roşie, crăpată pe picior, îi acentua mersul legănat. Aş fi servit-o cu un pahar de vin, iar aceasta îmbunată ar fi renunţat la secure, şi mi-ar fi strivit ţeasta cu tocul ei cui. Am căutat această moarte metaforică şi, devorată de un lamentabil eşec, am ajuns la tine, Sasuke...Aşa este că nu mă recunoşti?

Auzindu-şi numele tresări, reveria se spulberase în praf de stele. Domnişoara îşi trecu degetele prin buclele rozalii, tulburându-le şi revărsând-le pe spate într-o cascadă sălbatică de şuviţe. Le urmărea cu privrea încercând să le caute prin labirintul distorsionat al memoriei.

Râsul cristalin, cu notele drăceşti, îi dădea fiori. Trupul mlădios se ridică, făcu o piruetă, corpul, desenat din delicateţa aripilor de fluturi, se roti şi în cele din urmă se opri cu graţie. O urmărea cu atenţie, asemeni copilului ce îşi soarbe din ochii mama, apoi ca o flacără răsărită din abis, amintirea, cu debitul mare al emoţiilor ferecate mult timp în inconştient, îl copleşi. Îl dureau ochii, urechile, buzele, mâinile, pielea, muşchii, oasele, mucoasa organelor; fiecare fibră din corp era străpunsă de acelaşi crud impuls nervos.

Simţea cu vârful degetelor numărul de noduri al frânghiei. Se cutremură. Mintea îl aruncă cu putere în urmă cu douăzeci de ani, mâinile îi dârdâiau îndemnate de acelaşi vânt geros. În palmă avea aceleaşi trei pietricele pe care, cu mare atenţie, le arunca în acelaşi geam. Fereastra se deschisese, un chip de ceară, cu aceaşi obraznică privire, răsărise din neant. Acum o recunoştea, atunci copilă, acum femeie în toată firea.

Cu paşi de convalescent se apropie şi cu teama de a nu alunga aceea dulce, dar dureroasă fantasmă, o sărută. Îi sărută obraji, care şocaţi de gestul involuntar se albiseră; îi sărută genele ce fluturau cu feminitate, îi sărută fruntea tânără, acoperişul atâtor gânduri copilăreşti.

- Ce mare ai crescut, Sakura!

Carpe Diem Tumblr_my1xj4kAPt1rtehreo1_500

Buna, buna! Se pare ca aterizez si eu pe aici. Imi place ce am gasit. E un fic cu foarte mult potential, desi am citit doar primul capitol, si acela foarte scurt. insa, intreaga actiune este foarte intriganta, lucru ce ma bucura enorm! Trebuie sa recunosc ca ador finalul. Chiar daca ma lasa in suspans e perfect pentru ca mi-a trezit pofta de mai mult, lucru ce rar se intampla. Per total, imi place foarte mult! Astept urmatorul capitol -de care ma vei anunta, sper. Pana atunci iti urez mult timp liber si inspiratie in exces! *Hugs!*

Find a dream and don't stop fight until it's become true..

Am citit de ieri, dar abia astăzi pot lăsa comm. Să ştii că scrii foarte frumos şi ai acel ceva special, jocul tău de cuvinte este impecabil, galant şi spontan. Energic aş mai putea adăuga.
Cu toate că este primul capitol, sunt foarte încântată de povestea al cărui miez de idee nu l-am descoperit încă. Şi aştept acum cu nerăbdare să aduci nextul.
Sper să nu te laşi de fic, fiindcă este interesant şi mi-a captat atenţia. : )

Carpe Diem Tumblr_nr4ln3gwuO1te87ixo1_400

W E D R O W N I N E T E R N A L D A R K N E S S

Subiect: Re: Carpe Diem Lun 02 Dec 2013, 20:35

Carpe Diem

Capitolul 2

Îşi auzea clănţănitul dinţilor răsunându-i în timpane, în tâmple, în piept. Vântul îi biciuia obrajii rozalii, singurele rămăşiţe ale unei copilării împlinite de bucurie. Prinse cu putere mâna mică a fetei, strângândui-o. Ochii de diamant îl urmau tăcuţi, surâzându-i, încercând să îl consoleze. Privirea ei compătimitoare îl enerva, nu avea cum să fie adevărat.

Două umbre albastre treceau în pas alert, străbătând piaţa îmbrăcată în albul rece al iernii. În jurul lor, îngheţase şi hămăitul de bas al bieţilor câini. Într-un sfârşit, ajunseră în faţa uşii negre din lemn de stejar. Mirosul de fum îi înţepă nările, ochii, făcându-l să tuşească şi să lăcrimeze. Se dădu un pas înapoi, alunecând şi căzând în genunchi. Din regatul fericirii, nu mai rămăsese decât cenuşa şi aceeaşi uşa de stejar, lacăt în faţa dureri. Lacrimile, precum cuţitele pline de cianură, îi alunecau pe chip, sfâşiindu-i şi otrăvindu-i sufletul inocent, mult prea fragil.

Degetele subţiri, asemeni ale unei pianiste, îi şterseră stropii limpezi de apă, vocea de soprană a fetei rostindu-i cu panică numele. Nu mai auzea nimic, agoniza în purgatoriul vieţii de dinainte de moarte. Pentru el nu mai era nimic. Pleoapele ascunseră albul ud al ochilor. Pentru el nu mai era nimic.

Inima îi bătea cu putere, pompându-i violent sângele în corp. Aprinse o ţigare: a unsprezecea. O rotea între degete, privind-o cum se transformă în scrum. Trecuseră douăzeci de ani, dar fiecare celulă din corp era străbătută de aceeaşi durere nemiloasă. Respira sacadat, fruntea năduşindu-i, picăturile sărate de transpiraţie prelingându-i-se pe buze. Îşi lăsă capul pe spate, şuviţele negre, legănându-se inerte asemeni unor păpuşi de cârpă. În jurul lui, mirosul rânced al morţii, gravita cu solemnitate încă din copilărie. Îşi pipăi faţa, pieptul, să vadă dacă într-adevăr exista el, Sasuke, dacă încă trăia, răzbind în duelul cu moartea. Îşi închise ochii, deschizându-şi zâmbetul, era în viaţă.

Verdele omogen, fumega ascuns în orbite, urmărindu-i fiecare mişcare cu atenţie. Îşi întoarse privirea, lăsându-se devorată de zarea, acum desenată în cărbune. Cu sfială, felinarele luminau străzile măcinate de timp. În încăpere focul din şemineu radia precum un soare într-un borcan, flăcările lui formând diferite roze pe sub genele încrucişate. Îşi întoarse privea către vechiul ei prieten ce se lăsa sfâşiat de fantasmele trecutului. Inspiră adânc, lăsând aerul să îi pătrundă în plămâni, umplând-o de viaţă. Ca un adevărat soldat, luptase şi ea împotriva acelor groteşti amintiri, câştigând lupta, dar pierzând războiul.

- Cu ce te pot ajuta, Sakura? şuieră vocea groasă a tânărului, făcând-o să tresară.

Se ridică, mişcările spontane îmbrăcând scheletul vioi al unui trup tânăr. Suspină uşor, aşezându-şi şalul în jurul gâtului. Paltonul negru contrasta cu părul de culoarea florilor de cireş. Băiatul o privea ameţit, încercând să vizualizeze în frumoasa femeie, fetiţa cu vocea de soprană. Ochii erau aceiaşi.

- Cum adică cu ce mă poţi ajuta? Mereu te-ai prins mai greu, Sasuke. Vreau să mor, de asta am venit la tine.

Râse cu putere, aducând în micul cabinet mirosul suav al primăverii. Exuberanţa mişcării, buzele ce dansau un lent tango, pe chipul senzual, îi aminteau de primăvară, de livezile înflorite, de zmeele negre ce pictau cerul într-un cântec expresiv. Fata se apropie de el şi încolăcindu-şi braţele în jurul gâtului său, îşi lipi obrazul alb, de gheaţă, precum al statuilor greceşti, de umărul lui.

Mistuită de tăcere, silenţiosul “Ne vedem mâine” se pierdu în întuneric. În urma Sakurei, rămăsese doar trupul fără însufleţire, spiritul brunetului, precum un abur, colindând nestingherit luncile inexorabile ale timpului. Auzea ticăitul constant al limbilor de ceas, dar muşchii dezertaseră, nedându-i ascultare. Îşi luă capul în mâini, frecându-şi cu vigoare tâmplele. Din radioul vechii, curgeau fluide note intonate de o cântăreaţă anonimă. Ritumul se împleticea, devenind ba lent şi melancolic, ba duios şi tandru.

Se ridică de pe canapea, curmându-şi propria pedeapsă. Era obosit şi nu îşi mai dorea decât să ajungă acasă, să simtă sub corp textura catifelată a păturii, să împărtă cu patul, greutatea evenimentelor de azi. Astfel părăsi şi el tabloul funerar, întipărit în esenţa propriului birou, şi precum draga lui prietenă se lăsă învăluit de negura nopţii.

Spoiler:

Subiect: Re: Carpe Diem Lun 02 Dec 2013, 21:07

Draga mea Avada, în primul rând vreau să îţi mulţumesc pentru mesaj, căci vroiam neapărat să îţi citesc următorul capitol. Totul a fost foarte interesant, plin de mister. Încă nu am aflat nimic concret despre relaţie şi trecutul celor doi împreună, dar sunt foarte sigură că ne vei informa tu mai încolo.
Legat de mărimea capitolelelor, nu îţi fă griji, pentru încwput este foarte bine. kiss

Şi în privinţa stilului tău nu îţi pot transmite decât felicitări, însă întotdeauna este loc pentru mai bine, doar ştii!
Şi în al doilea rând, vreau să stii că mereu te voi susţine!
Îţi urez multă inspiraţie şi timp liber. *Hugs!*

Find a dream and don't stop fight until it's become true..

Subiect: Re: Carpe Diem Mar 03 Dec 2013, 15:50

Nu prea sunt în stare să comentez cum trebuie, oboseala mi s-a aşternut pe corp de la prima oră de şcoală. Mersi de anunţ, eşti adorabilă. Capitolul e scurt şi sincer nu mă deranjează, scrii cât poţi. Fiindcă oricum la capitolul calitate stai destul de bine. Dar mi se pare că prea te afunzi în explicaţii profunde, criptate care ajung să se desprindă de subiect. Nu ştiu, aşa mi se pare, ori sunt eu prea neputinciasă la ora aceasta. Mie şi aşa îmi place stilul tău, după mine este destul de fluid, desigur e loc de mai mult, dar tu stai chiar foarte bine. M-ai fermecat. : ) Ce să fac, aştept nextul ca şi colega de sus. Succes cu el!

Subiect: Re: Carpe Diem Mar 03 Dec 2013, 18:59

Ai innebunit femeie? To oprisi si tu chiar acum ca gaina in mijlocul gramazii?

Eee pai nu se poate asa... vreau mai mult..Mult mai mult

Mereu mi-a placut o descriere frumoasa, intr-o scriere la fel de frumoasa.

Draga mea, a un talent aparte, la fel ca majoritatea persoanelor de pe acest forum. Iubesc originalitatea ideii si momentele de suspans pe care le lasi.

Imi place foarte mult faptul ca stii unde se pune o linie de dialog, unde se incadreaza perfect descrierea obiectiva dar si cea subiectiva.

In rest ce-as putea sa-ti mai spun? Tu stii singura cat de minunata esti ^^

Bafta in continuare si astept sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul, care, sper sa nu intarzie prea mult

P.S. As aprecia foarte mult daca mi-ai spune si mie ce inseamna "Carpe Diem" deoarece m-a surprins faptul ca desi sunt straina de acesti termeni, m-au atras la prima vedere si am ajuns aici, sa-ti citesc minunatul fic.

Ja Ne!

Subiect: Re: Carpe Diem Dum 08 Dec 2013, 13:01

Hei !

Cu ce să încep. Deci :

*Descrierea : excelentă ! Nu am cuvinte. Oficial te admir pentru așa ceva ! Pentru mine descrierea este punctul forte al unei povești în general. Deci aici ai un plus .

*Acțiunea : totul se mișcă încet, adică nu grăbești acțiunea și asta e foarte foarte important.

Reușești cu adevărat (cel puțin în cazul meu) să mă faci curioasă în ceea ce privește toată creația ta.

O să fiu atentă și o să iau notițe !:)

Spor la scris !:*

Simplitatea rămâne cel mai sofisticat lucru .

Ficuri proprii:

Invata sa iubesti

Încă o poveste

Dancing with the Devil

Subiect: Re: Carpe Diem Mier 11 Dec 2013, 23:36

Mada, scumpa, draga mea, cum poti sa aduci doar doua capitole ?
Vrei sa mor ?
E un fic absolut superb, nu conteaza ca ai next-uri scurte, sunt superbe, iar faptul ca ai o actiune atat de lenta, par sa fie egale cu eterniatea.
Sper sa ma anunti si pe mine de next.
Te-am pupacit.
Ja ne !

"I won't allow it! I won't allow you to die like this! You've committed crimes! You must remember everything! Don't think you can be at ease without knowing anything! Don't expect to be forgiven by the people who you've hurt! Live and struggle!"

Erza Scarlet to Jellal Fernandes

Subiect: Re: Carpe Diem Joi 06 Mar 2014, 10:38

Fanfic SasuSaku blocat din cauza inactivitatii.

cruelty is a gift humanity has given itself