The End Of The World

Subiect: The End Of The World Vin 14 Dec 2012, 21:10

Hello all!

Dupa cum am promis, am adus un fic despre "Sfarsitul Lumii", cu acel One-Shot de un capitol in loc de prolog. Deci, enjoy:

The End Of The World

Chapter I
~The Day When Everything began~

Sakura's Point Of View

3 Decembrie
Dimineata.
Urasc diminetile.
Acel moment insuportabil al zilei cand stiu ca tot acest calvar va reincepe si se va repeta din nou si din nou pana la infinit. Aceleasi dimineti monotone in care ma trezesc intr-un apartament la care nici macar nu vreau sa ma intorc, beau o gura de cafea ieftina si fara zahar ce ma zgarie pe gat, ma spal pe fata cu apa rece si plec la serviciul de nimic unde urmeaza sa dau din nou ochii cu seful meu si sa fac pe amabila cu tot felul de oameni, petru un salariu ce nu imi ajunge nici sa imi platesc chiria pe o luna.
Sunt momente cand ma pun noaptea in pat si imi doresc ca a doua zi sa nu ma mai trezesc.
De aceea urasc dimineata; pentru ca, de fiecare data cand deschid ochii, stiu ca va trebui sa o iau din nou de la capat si sa traiesc aceleasi si aceleasi lucruri pe care le urasc si pe care sun nevoita sa le fac pentru a supravietui.

***

Toate oasele imi sunt amortite si ma dor. Imi intind mainile in fata, dupa care aud un trosnit puternic ce ma face sa scot un chitait usor si suparator.
E frig. E aproape la fel de frig ca afara.
Incepusem sa tremur atat de tare incat ma durea.
Mi-am tras halatul peste umerii goi si reci, dupa care mi-am tarat picioarele pana la baie si m-am privit in oglinda, ca sa constat acelasi lucru precum in fiecare dimineata: sunt o persoana trecuta care, probabil, cu putina ingrijirea ar arata chiar acceptabil. Cearcane marii si vinetii mi se intind pana spre obrajii albi si putin supti, de la niste ochi mici impaienjeniti din cauza somnului. Ultima oara cand m-am privit mai atent erau verzi. Acum... Cine stie?

Am dat drumul la apa de la robinetul pentru calda, chiar daca stiu ca oricum as da-o va veni tot rece. M-am spalat pe fata cu aceeasi apa rece si murdara, pentru ca apa calda, chiar daca ar ajunge pana pe strada mea, cu siguranta nu ar mai fi nici calda si nici curata pana la etajul sapte. Uneori ma mir de ce nu mi-au aparut inca negi si bube pe fata.
Un zgomot neplacut a inceput sa se auda din chiuveta dupa care o mare de apa murdara si urat mirositoare a inceput sa imi inunde baia. Am apucat la repezeala un prosop si l-am indesat acolo, dupa care am plecat; se parea ca vecina de la sase spala din nou rufele.

Eram satula de apartamentul mizer in care locuiam, de blocul ce statea sa se darame si de strada pe care la putere erau cainii vagabonzi. Daca as fi avut dreptul la o dorinta in viata, probabil aceea ar fi sa pot pleca din locul care mi-a pricinuit intodeauna sila.
Mi-am rotit privirea nedumerita prin bucataria mica si inunecoasa, dupa care, vazand ca inca nu a nins, am oftat usurata. Poate ca, daca nu ar trebui sa muncesc, as curata bucataria si as spala vasele ce stau teancuri pe ghiuveta incat nici nu se vede robinetul. Nu conteaza; pot sa mai astepte.
Mi-am sulfecat manecile prea lungi ale halatului si am scos un cascat ce mi-a facut maxilarul sa trosneasca. Mi-am pus la repezeala o cafea din cutia mare si aproape goala si, in timp ce filtrul vechi scotea un zgomt de moara stricata, m-am asezat la masa si am incercat sa pornesc televizorul mic si aproape de aceeasi varsta cu mine de langa fereastra.

I-am aranjat grijulie antena si am apasat pe butonul ce se blocase. Ecranul incepuse sa faca purici iar eu, satula deja de tot ce tinea de viata mea si ursuza ca in fiecare dimineata, l-am lovit intr-o laterala. Bineinteles ca nu a pornit, dar dupa cateva lovituri repetate am reusit sa il fac sa mearga pe singurul rogram pe care il avea.
Rareori ma uitam la televizor la ora aceea si, cand o faceam, era de obicei duminica si nu martea, cum fusese in aceea zi.
Mi-am asezat cana cu cafea calaie pe masa si am deschis frigiderul. Era gol, intocmai cum ma asteptam. Nu stiu de cand nu mai mancasem. Probabil de cand acritura de patron uitase sa imi plateasca salariul pe ultima saptamana de lucru. Dar asta nu era ceva nou; mai special ar fi fost sa imi plateasca toti banii, la data potrivita.
Am inchis frigiderul si m-am asezat la masa, grabindu-ma sa beau cafeaua ce si asa se racise aproape in intregime.

Nu ma puteam gandi la nimic. Tineam capul sprijinit intr-o mana, si in cealalta cana cu cafea amara ce statea sa mi se verse in poala, privind in gol. Nici macar nu ma puteam concentra sa ascult ce spune la televizor, pana cand am auzit o melodie suparatoare cu un slogan ce ma exaspera si imi strica chiar si putinele dimineti bune pe care le aveam.
La ora aceea, pe NYA se difuza The Spirits. O emisiune de rah.t la care se uitau numai bosorogii, cu un realizator idiot si niste invitati la fel de idioti, unde se discutau niste subiecte de nimic.
Am avut un impuls de a inchide televizorul si de a imi bea cafeaua in liniste, dar titlul articolului mi-a starnit curiozitatea si in acelasi timp un dispret straniu.
Un barbat, in jur de patruzeci de ani, cu o infatisare stranie de preot budist cu barba fusese invitat in emisiune ca fiind un clarvazator, iar ceea ce spunea, cum ca lumea se va sfarsi in mai putin de o luna, m-a intrigat, astfel incat am dat sonorul la maxim si am inceput sa ascult.

***

- Lumea se va sfarsi? Cum puteti avea aceasta certitudine?

Barbatul a inchis ochii, dupa care a scos un oftat sonor si a continuat:

- Da. Lumea se va sfarsi in cel mult optsprezece zile. Optsprezece zile in care se vor porni razboaie va fi un masacru cum nu s-a mai vazut pana acum. Optsprezece zile in care pamantul se va cutremura si se va scufunda in mare. Iar de acum in optsprezece zile, la data de 21 Decembrie, Soarele si Luna vor disparea iar cerurile se vor despica in doua si oamenii ce au reusit sa supravietuiasca pana atunci vor fi martorii caderii unui corp ceresc de dimensiuni inimaginabile, ce va seca oceanele si va faramita continentele.

Realizatorul intoarse uin capul intr-o parte, incercand sa adopte o figura serioasa:

- Si ce va face sa fiti atat de sigur de aceasta?
- Tot scenariul acesta mi s-a aratat in vis. I-am vazut pana si pe oameni ce vor reusi sa traiasca pana in ultimul moment.
- Serios? intreba realizatorul abtinandu-se sa nu rada. Ne puteti spune mai multe dupa publicitate. Ramaneti cu noi.

***

- Pe dracu'! am pufnit eu revoltata, stingand televizorul

Nu mai auzisem pana atunci un lucru atat de ridicol. Chiar daca imi detestam viata si as fi facut orice ca sa o schimb, nu imi puteam imagina ca lumea s-ar putea sfarsi odata si odata. Cel putin nu cat sa o vad eu.
Am simtit curentul cum intra pe sub usa si mi se urca pe spate, si atunci brusc intrebarea aceasta mi-a aparut in minte:

Daca lumea chiar se va sfarsi?

Subiect: Re: The End Of The World Vin 14 Dec 2012, 21:28

Hee, multumesc pentru anunt. in love

Imi place inceputul, la fel de mult ca si prologul. Ce pot spune, e pe gustul meu, cu o descriere amanuntita, neplictisitoare, cu o naratine impecabila, care ma face sa vreau sa citesc mai mult si mai mult si mai mult. what?lol!

Ai un fel de a scrie ce ma atrage si chiar sunt curioasa cum vei continua acest fic, a carui idee este de-a dreptul geniala. in love

Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. :*

Subiect: Re: The End Of The World Vin 14 Dec 2012, 21:40

Hey
Am ajuns la ficul tau proaspat scos din cuptor si pot spune ca imi place foarte mult. Mi se pare o idee originala , chiar daca nu sunt prea experimentata. Oricum , abia astept urmatorul capitol. Te rog sa ma anunti si pe mine. Spor la tastat.

Subiect: Re: The End Of The World Vin 14 Dec 2012, 22:34

Hei hei

Deci mi-a atras atentia ficul tau si mi-am spus "Hai sa vedem despre ce este vorba". Zis si facut. Ti-am citit capitolul si pot spune ca nu regret acest lucru. Am ramas placut surprinsa, atat datorita ideii, cat si pentru felul in care scrii. Imi place inceputul, iar ideea este chiar originala. Sunt foarte curioasa in legatura cu ce se va intampla in continuare si chiar vreau sa vad daca va veni sfarsitul lumii [atat in fic, cat si in realitate].
Daca nu este prea mare deranjul, te-as ruga sa-mi dai si mie un PM cand postezi.
Spor la scris kiss

LexX^^

Subiect: Re: The End Of The World Dum 16 Dec 2012, 00:40

Hei.
M-a impins si pe mine curiozitatea sa citesc acest fic si la fel ca userii de mai inainte, nu regret acest lucru.
Descrierea ta imi place foarte mult. Chiar stii cum sa captezi cititorul si totul pare cu adevarat real. Imi place pesimismul Sakurei, modul ei de gandi. Chiar daca viata ei este una grea pe mine ma amuza teribil intamplarile si frazele pline de ironie. Ficul asta e pe placul meu din toate punctele de vedere.
Sa mai spun despre idee? geniala! Abia astept sa apara si Sasuke.
Spor la scris si la idei si te rog sa ma anunti cand aduci next-ul! ^^

Subiect: Re: The End Of The World Dum 16 Dec 2012, 13:08

The End Of The World

Chapter II
~First Sign Of The End~

Sakura's Point Of View

Mi-am agatat camasa de noapte in cuierul ce statea sa se darame si am tras niste blugi vechi, ce acum imi erau usor largi. Simteam aceeasi sila de munca, de oras si de viata ce imi patrundea adanc in carne si de care nu puteam sa scap. Am trecut de vreo cateva ori peria prin parul rozaliu incalcit prinzandu-l intr-o coada stramba de cal din care firele ieseau neglijent de parca ar fi fost antene.
Mi se urase sa merg zilnic la acelasi serviciu de rah.t, sa dau ochii cu acelasi patron ce se fereste sa dea pe la munca in ziua salariilor, sa lingusesc atatia nenoro.iti si perversi care se perinda prin local.
Ma saturasem de diminetile in care ma trezeam singura si ma culcam singura.
Ma saturasem de apartametul in are apa refula din vecini.
Ma saturasem sa ma imbrac in aceleasi haine carpite, care acum imi erau exagerat de largi.
Detestam sa deschid frigiderul si singurele lucruri care sa fie acolo sa fie o sticla de apa si un pachet de unt desfacut de cel putin trei luni.

***

Am dat rapid pe gat zatul ce ramasese pe fundul canii, dupa care mi-am aruncat camasa de noapte intr-un colt si mi-am tras pe mine blugii ce imi ramasesera largi si care se decolorasera si se rupsesera de vechi ce erau. Mi-am pieptanat parul rozaliu si lung prinzandu-l intr-o coada de cal stramba din care suvite de par ieseau ca niste antene.
Toate hainele mele vechi si largi erau imprastiate pe patul de campanie cu arcurile iesite, si urma probabil sa le indes in rucsac, sa iau cheile si sa plec. Odata si odata trebuia sa vina si momentul asta, din moment ce nu mi-am mai platit chiria de aproape un an.
In tot timpul asta nu am avut timp sa ma gandesc la nimic. Am facut lucrurile mecanic si poate ca le voi face asa in continuare.

Am adunat putinele lucruri pe cale le aveam si le-am indesat in geanta. Nici macar nu m-am deranjat insa sa strang mizeria pe care am lasat-o in urma. Pana la urma, nu e problema mea.
Mi-am imbracat mai apoi haina zdrenturoasa si m-am cautat prin buzunare dupa chei.
O lumina rece si inghetata patrundea pe fereastra, iar eu incepusem sa tremur atat de tare incat ma durea. Curentul imi patrundea pe sub bluza si imi paraliza ceafa. Mainile imi erau inghetate si vinete, iar ceasul de pe incheietura ce nici macar nu mai mergea mi se lipise de piele.
Mi-am luat rucsacul in spate si am plecat. Nici nu m-am deranjat sa privesc inapoi. In fond si la urma urmei, nu aveam amintiri frumoase in acest apartament.
Dupa ce cheia s-a blocat de vreo doua ori in usa, am reusit sa o incui si am aruncat-o intr-o cutie postala. In apartament era frig, dar afara era si mai frig si acum nu aveam unde sa ma mai intorc.

Ce am sa fac acum?
Nu stiu.
Probabil ca imi voi da demisia si ma voi angaja altundeva. Pana atunci... Strazile vor fi cu siguranta o optiune buna.
Mi-am acoperit barbia cu un fular ros de molii si decolorat, mirosind a detergent ieftin si mi-am afundat mainle in buzunare, dupa care am deschis usa blocului ce a scos un scartait infernal si am inceput sa hoinaresc prin imprejurimi. Trecusem de multe ori printr-o situatie asemanatoare si nu imi era atat de greu. Stiam strazile astea ca pe propriile mele buzunare.
Nu aveam bani de metrou si nici macar de autobuz, asa ca am mers pe jos. In fiecare dimineata mergeam pe jos; probabil de aceea eram atat de slaba. "Sau sa fie oare din cauza ca nu mananc?!" Am pufnit dispretuitoare in interiorul meu. Un ras isteric m-a apucat in mijlocul drumului, dar nimeni nu s-a obosit sa vada ce se intampla.

Strazile erau murdare si gunoaiele zburau in voie raspandite de maidanezi. Lumea punea bani pentru a ii extermina, dar eu ii cunosteam si nu ma deranjasera vreodata cu nimic.Uneori ma gandesc chiar ca intr-o viata anterioara am fost o maidaneza, si un sentiment de compatimire ma cuprinde.
Nici nu stiam unde merg. Casa; nu mai aveam. De la serviciu aveam sa imi dau demisia, si sa gasesc mai apoi ceva probabil mult mai rau si mai josnic ca inainte. Prieteni nu avusesem niciodata si nici nu aveam nevoie; familie nici atat.
Si atunci?
Simteam nevoia sa ma asez. Oasele ma dureau si degetele stateau sa imi cada din cauza frigului. Vantul intra prin crapaturile hainei si ma facea sa tremur. Dar am continuat sa merg; siam ca daca ma voi opri aici, voi sfarsi pe la un tomberon sau la vreun colt de strada, inghetata.

Am continuat sa merg pana ce barurile si magazinele de jucarii au inceput sa straluceasca pline de luminite de Craciun. Un oftat adanc mi-a parasit pieptul.
Am patruns pe o straduta umeda si intunecoasa, pana la punctul in care eram sigura ca nu ma va mai vedea nimeni. Apoi, cu toate oasele trosnind din cauza frigului, m-am asezat intr-un colt si mi-am sprijinit capul de perete.
Cerul se vedea vag printre blocuri. Statea sa ploua. Era prea frig chiar si pentru ninsoare; in cel mai rau caz ar fi putut sa ploua cu gheata.
Nu imi mai simteam mainile si nici picioarele. Capul mi se invartea si privirea imi era incetosata. Am incercat sa imi ridic mainile si sa suflu pentru a le incalzi, dar tot ce am putut sa fac a fost sa cot un aer cald ce s-a prefacut in abur inainte sa ajunga la mainile mele.
Fundatura asta era pustie si rece. Am continuat sa privesc spre strada, pana ce ochii mi s-au inchis si capul mi-a cazut intr-o parte.

Am simtit apoi o castana dureroasa in varful capului. Primul lucru care mi-a venit in minte inainte sa deschid ochii a fost acela ca intradevar a inceput sa ploua cu gheata.
Mi-am acoperit capul cu bratele si am scos un geamat jalnic, dupa care am deschis ochii. Un cap blond imi bloca privelistea, dar respiratia sa era calda si imi oferea un sentiment placut.

- Yo! mi-a spus acesta ducandu-si mana la cap marinareste. Apoi, un altul de mai in spate i-a imitat gestul.

Gatul imi era amortit si ma durea, dar am dat din cap ca sa nu par mai nesimtita decat eram. M-am frecat de cateva ori la ochi pana ce mi s-a limpezit vederea, si am inceut sa privesc nedumerita imprejur, pana ce ochii mei i-au intalnit surprinsi pe cei doi.
Cine erau oamenii aceia si ce vroiau de la mine?
Cel care m-a salutat avea un par blond si ciufulit si era atat de inalt incat ma durea gatul uitandu-ma la el. Celalalt, la fel de inalt ca si primul, avea un par brunet si aproape lung, dar aranjat astfel incat sa nu se vada.
Ambii erau imbracati destul de saracacios, dar hainele lor nu erau nici pe departe atat de largi si desirate ca ale mele.
Brunetul s-a asezat langa mine si si-a srijinit capul de perete. Blondul, ceva mai incolo, scotocea intr-un rucsac.

Am ramas holbandu-ma intr-un mod ciudat la cei doi. Nu imi pasa ca voi parea ciudata sau vreo obsedata, oricum aveau sa plece si ei asa cum o faceau toti.
Blondul a tras mai aproape un tomberon caruia i-a dat foc cu niste hartii si un chibrit, dupa care s-a asezat de cealalta parte a mea.
Am ramas cu gura deschisa si cu ochii holbati cand la unul, cand la altul. Brunetul statea la dreapta mea, iar blondul la stanga. Aveam un sentiment atat de ciudat incat am vrut sa ma ridic si sa plec, dar focul se simtea atat de bine si dadea o caldura atat de placuta, incat am facut abstactie de cei doi barbati de langa mine si am ramas.
O tacere absoluta se asternuse intre noi. Eu taceam, ei taceau si nici unul nu avea vreo intentie sa inceapa o conversatie.

- Eu sunt Sasuke, am auzit vocea puternica a celui din dreapta mea.
- Naruto, a spus si celalat usor nazal inainte ca eu sa pot raspunde.

Mi-am intins mainile catre foc pentru a le incalzi. Focul le lumina fetele rumene si reci.

- Sakura, am raspuns eu intr-un final fara sa ii privesc.

Apoi din nou tacere.
Afara se intunecase aproape complet, iar luminile magazinelor nu ajungeau pana la noi. Nu stiam ce cauta cei doi langa mine. Simteam frigul inca cum imi patrundea prin crapaturile hainelor, dar parca cu ei acolo nu mai era un frig atat de crunt ca inainte.
Tacerea s-a prelungit mult timp dupa aceea. Nu ma deranja aceasta tacere, intrucat lumina si caldura focului umpleau golul ce se asternuse in inima mea.
Apoi am simtit ceva greu cum imi preseaza umarul stang si o respiratie calda si ritmata ma incalzea. Am intors capul sa fad ce se intampla si am constatat ca blondul adormise pe umarul meu.
Am scos un oftat adanc si mi-am mutat privirea catre foc.

- Nu am sa te intreb de unde vii, mi-a spus Sasuke.
- Nu. Si nici eu nu am sa o fac.
- Nu.

Pentru un moment o liniste s-a asternut intre noi, si am crezut ca asa va ramane pana cand l-am auzit din nou, ca prin vis, in timp ce capul sau cadea asemeni pe umarul meu drept.
Am auzit clar si raspicat ce mi-a spus, si nu imi venea sa cred. Am avut un impuls de a ma ridica si a pleca, crezand ca face misto de mine, dar and i-am auzit respiratia ritmata pe umarul meu m-am oprit si o senzatie calda mi-a cuprins tot trupul.
Cuvintele sale mi-au revenit in minte, inainte sa imi cufund involuntar capul in parul sau negru si mirosind a mere cu scortisoara:

Tu poti ramane cu noi.

Subiect: Re: The End Of The World Dum 16 Dec 2012, 13:56

Ideea asta ma face din ce in ce mai curioasa, stii? Nu imi pot da insa seama cum de poti scrie atat de frumos, clar si fara greseli in exprimare la varsta ta. Sa nu te superi pe mine, insa sunt cu adevarat uimita. Meriti felicitari pentru ceea ce reusesti sa faci, chiar m-ai impresionat. Dar, revenind la fic, sa stii ca imi place foarte mult. Ideea este originala, felul in care o dezvolti unic. Imi place cum s-au intalnit cei trei si cum au devenit camarazi. Astept cu nerabdare nextul, asa ca iti urez spor la scris si multe idei in continuare. Te pup. :*

Subiect: Re: The End Of The World Dum 16 Dec 2012, 15:55

Acest fic este bazat pe o idee cu totul şi cu totul nemai întâlnită de către mine, într-unul, ceea ce... mă face să îl iubesc şi mai mult ! Descrierea ta este fenomenală, poate da peste cap şi cel mai dur critic din întreg forumul şi, te feclicit !

Titlul m-a atras cel mai mult, cu toate că nu îmi prea convine, deoarece eu nu cred în poveşti nemuritoare despre sfârşitul lumii .

Ce mă bucur că cei doi au acceptat-o aşa cum este, şi mai ales, au acceptat-o din prima . Sper să postezi capitolul următor cu repeziciune, deoarece gândurile la ce s-ar putea întâmpla, nu încetează să mă bântuie... şi să nu uiţi de mesajul privat !

Subiect: Re: The End Of The World Dum 16 Dec 2012, 19:58

In primul rand, iti multumesc ca m-ai anuntat. Esti o dulce. kiss

Deci chiar am ramas uimita. Scrii atat de frumos incat imi dau lacrimile. Nu imi vine sa cred ca stau pe strazi si nimanui nu-i pasa. Este o poveste foarte trista, dar in realitate foarte des intalnita.
As vrea sa te felicit pentru felul coerent in care scrii, pentru descriere, pentru idee, pentru tot. Este foarte frumos si ma faci mai curioasa cu fiecare capitol.
Sa nu uiti sa ma anunti. kiss

Spor la scris si multa inspiratie. a hug

LexX^^

Subiect: Re: The End Of The World Lun 17 Dec 2012, 19:53

Ce draguta a fost ultima parte. Abia astept urmatorul capitol si sper ca ma vei anunta. Spor la idei noi si la tastat hi!

Subiect: Re: The End Of The World Lun 17 Dec 2012, 20:14

Pentru mai multe idei şi sfaturi de a vă îmbunătăţi scrisul, intraţi pe link-ul acesta şi citiţi cu atenţie. Mult succes la scris şi poftă la citit ! dap !

Subiect: Re: The End Of The World Mier 19 Dec 2012, 19:28

The End Of The World

ChapterIII
~Second Turn To Heaven~

Sakura's Point Of View

Imi simteam umerii apasati de o greutate ciudata si imi era frig.
Mainile si picioarele imi erau ingheate, iar gatul statea intr-o pozitie incomoda. Capul ma durea, iar inima imi palpita facandu-mi pieptul sa tresalte.
Mere.
Simteam mirosul de mere si scortisoara cum imi inunda narile. O respiratie blanda imi gadila gatul si, chiar daca vantul batea si ma facea sa tremur, auzeam prin vis cuvintele sale si o senzatie calda se resimtea pe interior.
Fularul vechi imi cazuse neglijent pe umeri si puteam vedea, chiar si cu ochii inchisi, o lumina cum se apropie si mai apoi se indeparteaza lasandu-ma in intuneric si frig, cu greutatea de pe umerii mei si cu aceleasi cuvinte rasunandu-mi in urechi: Tu poti ramane cu noi.

***

- Hey! Ce faceti voi trei acolo? Vagabonzilor! am auzit un glas aspru dinspre strada.

Am deschis brusc ochii si greutatea pe care o resimteam pe umeri s-a ridicat de asemenea. Nu am avut timp sa ma dezmeticesc bine, ca o mana calda m-a apucat de incheietura si am inceput sa fugim. Unde naiba eram?
Si de ce fugeam?
Cu mana libera am inceput sa ma frec la ochi si, odata limpeziti, am privit imprejur.
In fata mea, Sasuke ma tinea de mana si alerga. Naruto alerga in fata sa, si in spatele nostru un om barbos si cu burta tinand in mana o stinghie de lemn.

- Grabiti-va! ne-a strigat Naruto din fata.

Sasuke a inceput sa alerge mai tare , iar stransoarea sa crestea. Nici macar nu il vedeam pe Naruto de unde eram.
Fularul imi era agatat de gat si statea sa cada. Cu mana pe care o aveam libera imi ridicam din cand in cand zdrentele de blugi ce imi alunecasera pe picioarele schiloade pana aproape de coapse. Pantofii vechi si gauriti in talpa ce imi erau cu un numar mai mare imi clampaneau in picioare.
Genunchii imi tremurau si gafaiam in voie, dar am continuat sa alerg. Ma uimea faptul ca burtosul din spatele nostru nu obosise inca, iar eu, care alergam zilnic petru a ajunge la timp la serviciu, mai aveam putin si imi dadeam sufletul.
Baietii alergau din ce in ce mai tare, iar eu simteam ca incep sa nu mai fac fata. Picioarele mi se miscau mecanic si incepusem nici sa nu le mai simt, pana ce unul din pantofi mi-a alunecat din picior si a ramas in mijlocul drumului.
M-am oprit brusc sa il iau, dar Sasuke m-a tras de mana, m-a ridicat in spate si am inceput din nou sa fugim.

Ma agatasem de haina lui si strangeam materialul de plastic in maini. Intre timp si celalat pantof mi-a cazut, iar picioarele mele goale incepusera sa se invineteasca din cauza frigului.
Din spate, burtosul alerga si striga in continuare Vagabonzilor, pana ce a inceput sa incetineasca, s-a oprit la un magazin si a strigat dupa cineva. Atunci, un baietandru de vreo saisprezece ani foate bine facut a inceut sa alerge dupa noi.
Il auzeam cum ne injura si ne face in toate felurile, dar aveam o senzatie atat de placuta ce ma incalzea pe interior si ma facea parca sa nu mai aud pe nimeni si nimic. Nu imi pasa de nimic in acel moment. Eram fericita.
Baiatul s-a oprit un moment in drum, a apucat o piatra de pe jos si a aruncat. Bolovanul mi-a trecut pe langa ureche si a nimerit un tomberon. Atunci, m-am desprins revoltata din carca lui Sasuke si i-am aratat baiatului degetul din mijloc.

-Idiotule!

Inainte sa mai apuc sa spun ceva, acesta a apucat o noua piatra, a tintit, a aruncat si m-a lovit direct in cap.
La inceput nu m-a durut; firisoare de sange au inceput sa mi se scurga pe nas. Am prvit nedumerita imprejur, de parca nu stiam unde sunt, l-am vazut, am vazut piatra si mi-am dus palma la cap ca sa o intorc plina de sange.
Sangele curgea din ce in ce mai mult. Eram uimita ca nu ma durea pe nicaieri; probabil ca frigul imi paralizase pana si simtul durerii. Mi-am dus ambele maini la cap si am apasat pe rana, sa vad daca ma doare, si am simtit o strafulgerare dupa care ochii mi s-au impaienjenit si mi s-au inmuiat genunchii.
Am simtit cum cad, i-am vazut pe baietii apropiindu-se si dupa aia... Nu mai stiu.
Auzeam tot ce spuneau, dar nu puteam deschide ochii.

- Du-te dracu'! am putut distinge glasul lui Naruto.
- Du-te tu primul aurolacule, poate imi arati drumul! s-a auzit si celalat glas care am banuit ca ii apartine pustiului.
- Ia sa-ti vezi de treaba ta, pustiule! Vezi ca te aseapta maica-ta acasa, sa te invete sa nu mai arunci cu pietre! s-a distins si Sasuke.

Baiatul a plecat, si cand a ajuns la o distanta destul de mare incat sa fie in siguranta, ne-a strigat o amenintare pe care nu am putut-o intelege.
Nu ma durea absolut nimic. Auzeam tot ce spuneau si le puteam simtii mainile cum imi zguduie umerii.
Am simtit o picatura de ploaie cum imi cade pe rana, si o durere fulgeratoare mi-a strapuns tampla. Am batut de cateva ori din gene, mi-am ridicat mana plina de sange si m-am frecat la ochii. Incepuse sa ma doara.
Ei erau aplecati deasupra mea, iar eu eram intinsa pe asfalt. Sasuke imi tinea capul in maini si, cand m-am ridicat, am putut vedea ca mana sa era plina de sange si de fire rozalii de par.
Imi era frica. M-am ridicat in capul oaselor si, desi capul ma durea cumplit, m-am sprijinit in maini si am dat sa plec. Oricum aveau sa o ceara ei mai devreme sau mai tarziu; le- am cauzat destule probleme si le voi cauza in continuare.

- Cat de problematica esti! mi-a spus Sasuke apucandu-ma de incheietura. Ti-e bine?

Am continuat sa il privesc plictisita cateva clipe, dupa care m-am lasat in voie in stransoarea lui si am dat din cap. Cei doi m-au ajutat sa ma ridic. Picioarele-mi erau goale si vinete de la frig; nici nu le mai simteam. Am facut cativa pasi singura, dupa care picioarle m-au lasat si le-am cazut in brate.
Sasuke mi-a trecut mana pe sub bratul stang, iar Naruto dupa dreptul si au incercat sa ma ridce, dar nu i-am lasat. Nu din cauza vreunei pudori sau ceva de genul, ci doar m-as fi simtit ciudat sa merg pe strada, plina de sange si carata de doi baieti.
Paseam usor pe asfaltul rece si ud si fiecare pas pe care il faceam ma strafulgera pana la genunchi. Sangele continua sa imi curga pe toata fata si sa imi pateze hainele, dar era atat de cald incat nu ma oboseam sa il sterg. Ma miram insa ca nu dadusem inca in anemie, la cat de mult sange pierdusem.
Cei doi continuau sa ma tina de dupa umeri si, desi ploua, mergeau incet astfel incat sa ramana in ritmul meu.

I-am rugat sa imi dea drumul, dar nu au vrut. Cu cat protestam mai tare, cu atat ma tineau mai strans. Eram nedumerita; nu stiam de ce au ramas langa mine, si mai ales de ce au aparut in viata mea de la inceput. Nu se presupunea ca eu voi fi singura pe veci?
Ploaia era rece si cu stropi mari ce mi se lipeau de piele. Erau atat de mari si de grei incat la inceput am crezut ca ninge.
In scurt timp a inceput lapovita. Am crezut ca va incepe sa ninga, si un fior mi-a inghetat spatele; de ninsoare imi era cel mai frica. Daca aveam sa dorm in canale? Cum puteam sa rezist ninsorii?
Toti trei eram uzi pana la piele. Hainele largi, reci si umede mi se lipisera de corpul anorexic si picioarele ca doua scobitori mi se intrezareau prin blugi. Coastele imi ieseau in relief atat de tare incat le puteai numara, iar abdomenul il aveam lipit de spate. Norocul meu era ca odata am avut sani mari; acum incapeau lejer intr-o cupa B.

Sangele se amestecase cu apa, iar hainele erau reci si ma luase cu tremurat. Picioarele mi se inrosisera si erau pline de zgarieturi, iar in locul unde piatra mi-a lovit tampla era o rana proaspata in forma de semiluna.
Imi era frig si sete, iar de mancat nu imi aduceam aminte ultima data cand am inghitit ceva. Proabil daca as fi fost singura as fi inceput sa plang. Dar eram cu ei si stiam ca si ei sunt si aceeasi situatie ca si mine. Stiam ca atata timp cat nu sunt singura nu imi pot dorii nimic mai mult.
Mi-am mutat privirile de la unul la altul. Ambii zambeau si picaturi de apa le curgeau pe nas. Fara sa imi dau seama, mi-am ridicat ambele maini si le-am ciufulit parul ce li se pleostise pe umeri. Nu stiu daca mai facusem vreodata asa ceva. Era din partea mea un acces de teribila afectiune.
Chipurile li s-au posomorat si si-au mutat privirea intr-o parte. Am simtit cum cerul mi se prabusete in cap. Atunci am crezut ca nu am sa mai fac vreodata asemenea gest, care mai tarziu avea sa devina un obicei.

Mi-am mutat privirea in pamant. Eram mai mult ca sigura ca sunt suparati. Am vrut sa ma desprind, dar atunci si-au intors la unison privirile catre mine si le-am putut simti surasul cald, un suras cum nu mi se adresase niciodata pana atunci.
M-am oprit in mijlocul drumului, m-am ridicat pe varfuri si i-am imbratisat pe amandoi. Mi-am afundat capul plin de sange in scobiturile umerilor lor si am simtit cum lacrimi calde imi cad pe obraji. Nu mai eram singura. Ma simteam fericita.
Mi-am sters lacrimile , dupa care am simtit doua brate cum ma ridica, si apoi alte doua cum ma aseaza in spatele lui Sasuke.
M-am panicat. Incepusem din nou sa fugim. Am incercat sa imi intorc privirea in spate, sa vad daca cineva ne fugareste, dar capul blond al lui Naruto bloca privelistea. Incepusem sa strang din nou haina lui Sasuke in maini. Parca si auzeam glasule barbosului din spate strigandu-ne Vagabonzilor si apoi pe cel al pustiului. Mi-am dus o mana la cap.
Atunci am simtit o piatra cum imi loveste crestetul capului, iar privirea mi s-a incetosat.
Cine aruncase si de datat asta?
Tot acel pusti? Sau barbosul?

Desi ma durea, am continuat sa imi tin ochii deschisi. Picaturi mari de apa mi se agatasea de gene si alte cateva pietre mi-au lovit umerii si capul.
Sasuke m-a ridicat ca pe sac si m-a luat in brate, lasandu-mi mainile libere pentru a imi acoperi capul.
Atunci mi-am dat seama. Din cer cadeau bucati mari de gheata, de aproape un pumn. Sasuke si-a pus gluga, iar in spatele nostru Naruto alerga cu mainile ridicte, aparandu-si capul.
Ce era asta?
Nu mai vazusem pana atunci asa ceva. Sa ploua cu gheata... era ceva nemaiintalnit. Mi-am ridicat privirea spre cerul de un alb cenusiu si vedeam bucatile mari de gheata cum cadeau si gaureau asfaltul. Si, in timp ce acestea cadeau, aceeasi intrebare ce m-a framantat cu o zi inainte mi-a aparut in minte: Oare chiar vine sfarsitul lumii? Chiar o sa murim?

Am cotit pe o strada mare si goala, cu bolocuri de suburbie si caini vagabonzi. La inceput am crezut ca ne-am intors pe strada mea, lucru ce mi-a creeat o stare de dezgust si sila.
Inaintam in fuga pe lana blocuri, si la cat de ametita eram, nu puteam vedea mare lucru.
Dar, inainte sa-mi dau seama, cei doi au patruns pe o scara de bloc, au urcat niste scari abrupte si vechi si ne-am oprit in fata unei usi din lemn scorojit si umflat.
Naruto a scos o cheie din care a zanganit de cateva ori, a oftat adanc a usurare, dupa care si-a indreptat privirea catre mine si mi-a spus, cu un glas bland ce inmagazina toata bunatatea de care era capabil:

Suntem acasa.

Subiect: Re: The End Of The World Mier 19 Dec 2012, 19:46

Multumesc mult pentru anunt kiss

Deci pur si simplu ma faci sa plang. Scoti atat de bine in evidenta rautatea de care dau dovada unii oameni, incat realizez felul in care au evoluat. Intr-un fel, este o realitate ceea ce ai descris aici si vad ca semnele sfarsitului sunt aproape. Chiar sunt curioasa sa vad ce se va intampla in continuare cu cei trei.
Spor la scris! kiss

LexX^^

Subiect: Re: The End Of The World Mier 19 Dec 2012, 19:54

Ce capitol frumos. Ma bucur ca Naruto si Sasuke nu au lasat-o singura pe Sakura. Am fost uimita la sfarsit , adica au o casa? Acum nu vor mai trai pe strada?Chiar va veni sfarsitul? Raspunsul la aceste intrebari numai tu ni le poti da asa ca te rog sa pui next-ul cat mai repede. Spor la tastat si cat mai multe idei. Sa nu uiti sa ma anunti hi!

Subiect: Re: The End Of The World Mier 19 Dec 2012, 20:12

Nici nu ştii cât de mult mă bucur că ai scris următorul capitol ! Absolut uimitor, fără cuvinte, poate cu excepţia laudelor, evident !

Ultima propoziţie m-a emoţionat profund, aproape dându-mi lacrimile de bucurie faţă de Sakura . A fost găşită de nişte oameni într-adevăr modeşti, sinceri, foarte prieteboşi şi omenoşi !

Îţi mulţumesc foarte mult pentru mesajul privat şi, sincere felicitări pentru felul tău de a descrie !

Subiect: Re: The End Of The World Vin 22 Feb 2013, 09:29

E primul fic de genul asta pe care-l citesc, si eu citesc la fic-uri cu carul...Imi place mult si sper ca il vei continua pentru ca mor de curiozitate. Bravo!! Adu rapid nextul!

Subiect: Re: The End Of The World Mier 27 Feb 2013, 09:11

Ce mai e si asta? Iar se sfarseste lumea? Ei bine, toate trebuie sa se intample odata si odata. Fic-ul tau e genial si trebuie neaparat continuat, inteles? Pentru ca eu il ador si trebuie sa citesc mai departe. hi!

Subiect: Re: The End Of The World Mier 27 Feb 2013, 21:45

The End Of The World

Chapter IV
~ The Third Friend~

Sakura's Point Of View

Casa era intunecoasa si mica.
De cum am intrat, am patruns pe un hol ingust si plin de pantofi barbatesti ce incepusera sa miroasa. Vopseaua de pe pereti incepuse sa se decojeasca de la umezeala, iar apartamentul era atat de vechi si de mic incat singura camera a sa era folosita drept living, dormitor si bucatarie in acelasi timp.
Podeaua era batrana si scartaia, iar tavanul scotea zgomote ciudate. Becului ce statea agatat stingher de tavan statea sa i se rupa cablul.
Cani goale de cafea. Probabil de la ele venea tot acel miros tare ce se raspnadise si imi indunda narile. Era murdar, scotea sunete ciudate si mirosea. Era un apartament urat si de nelocuit pentru oricine ar fi intrat rima oara acolo.
Dar mie, odata ce usa din lemn scorojit s-a deschis, mi s-a parut cel mai frumos.
M-am urcat pe pragul inalticut de lemn de pe hol, am apucat o pereche de papuci ce imi erau mari, am oftat adanc si i-am privit pe baieti cu recunostinta.

Sunt Acasa.

***

Naruto a scotocit intr-un dulap mic si plin de zdrente, a scos ceva si a asezat pe masa, timp in care Sasuke a desfacut patul din perete si a tras perdelele, astfel incat frigul sa intre mai putin prin crapaturile din geam facute de ploaia cu gheata ce nu se mai oprea.
Mi-au aruncat hainele barbatesti pe pat, s-au dus in hol si s-au intors cu spatele. Am vrut sa ma caut de rucsac, sa le spun ca am haine, dar cand m-am cautat in spate am observat ca lipsea; probabil il lasasem in locul unde burtosul ne-a gasit adormiti.
Mi-am scos pe rand hainele umede si pline de sange ce mi se lipisera de piele, iar trupul meu slab, alb si gol incepuse sa tremure din cauza frigului. Le-am agatat de o sarma intinsa de-a lungul camerei prin mijloc, am apucat hainele barbatesti si uscate si am intrat in baia mica, unde singura usa pe care o puteai inchide era o perdea rupta si murdara pe alocuri.

Hainele acelea erau calde si uscate. M-am privit o clipa in oglinda mica si crapata din perete ca sa constat, surprinsa, cat de rau aratam: oasele unor umeri firavi ieseau in afara. Pielea era atat de alba incat putea fi transparenta, iar oasele soldurilor si coastele erau atat de proeminente incat amintea de un schelet. Eram plina de vanatai pe spatele firav si gatul lung era plin de rani si sange.
Privelistea aceasta ma dezgusta; aratam ca o nluca din filmele de groaza vechi. M-am intors cu spatele la oglinda, pentru a nu mai vedea nimic si am inceput sa ma imbrac.
La cat de slaba eram, hainele pe care le purtam stateau ca pe gard. Cu timpul m-am obisnuit cu asta; incepuseam chiar sa ma simt comod in ele si sa ma bucur ca trupul scheletic nu se ghiceste prin formele incerte ale lor.
Am rupt o fasie din bluza pe care o purtasem pana acum, mi-am curat rana, mi-am desfacut parul lung si roz ce imi curgea pana la talie si mi-am legat bucata de material de jur imprejurul capului.

Cand am iesit, baietii erau deja in pat. M-am strecurat incetisor intre ei, i-am invelit cu patura decolorata si calda si le-am ciufulit capetele obosite. Cei doi si-au intors privirea catre mine dupa care si-au lipit obrazurile de umerii mei. Patura ne acoperea pana la piept, iar cei doi isi trecusera bratele puternce peste mine, asa ca nu puteam spune ca imi era frig.
Ce imi puteam dori mai mult la momentul acela? Imi era frica doar ca adormind aveam sa ma trezesc urmatoarea dimineata singura, in acelasi apartment de nimic in care am locuit cu putin timp in urma, am sa beau aceeasi cafea ieftina si am sa merg la acelasi serviciu de la care am demisionat... cred.

- Hey, baieti... sa auzit usor glasul meu in intuneric. Ce va doriti voi de la viata?
- Dar tu? mi-a raspuns incet Sasuke.

Ce imi doream eu de la viata? Nimic.

- Nimic. Nu imi doresc nimic. Nu am dreptul sa imi doresc nimic.
- Nu spune asa ceva, a murmurat Naruto.
- Dar tu ce iti doresti de la viata? i-m raspns eu.
- Eu? a facut o pauza lunga, in care doar gheata lovind peretii se mai auzea, dupa care a coninuat: Eu imi doresc sa traiesc! Imi doresc sa traiesc mult timp de aici inainte, sa traiesc sa imi vad copii cu nepoti si nepoti cu stranepoti la randul lor. Vreau sa traiesc, nu, trebuie sa traiesc!

Am privit in jos care el, si i-am intanit ochii albastri scanteietori ca straluceau in intuneric. Deci asta inseama sa iubesti viata? Sa te agati de ea cu atata ardoare, si pentru ce?
Sa supravietuiesti pentru a trai o viata ce nu inseamna decat lupte si in care nu ai nici o satisfactie. Nu imi amintesc vreun moment in care sa nu ma fi zbatut pentru a supravietui. Chiar si acum. Am incercat sa combat toate obstacolele dintr-o obisnuinta si niciodata nu m-am gandit la faptul ca iubesc viata sau ca altcineva o poate face. Dar eu, un om care traieste doar fentru ca e invatat sa traiasca, nu voi putea intelege niciodata un om ca Naruto, care traieste pentru ca vrea sa traiasca si nu pentru ca asa este lege naturii, ca oameni sa fie vii.
L-am privit din nou pe Naruto ca sa constat ca adormise de ceva timp. Am zambit aducandu-mi aminte cat de repede putea adormi omul acesta si am tras patura pe care Sasuke o trasese spre el si care lasase spatele lui Naruto descoperit.

Era liniste. Foarte liniste. Afara vantul batea atat de tare incat zguduia geamul si patrundea prin crapaturle sale rasfirand perdelele, iar bucatile din ce in ce mai mari de gheata loveau peretii, spargeau sticla ferestrei si gaureau tavanul.
M-am facut mica intre cei doi si mi-am acoperit capul cu patura. Respiratia mi se intensifica cu fiecare lovitura in geam si imi simteam corpul ca apucat de convulsii.
Imi era frica?
Da, muream de frica! Mainile si picioarele imi paralizasera si tremuram. Aveam senzatia ca pietrele ce se izbesc de geam il vor strapunge intr-un final si vor ajunge la mine. Si ma vor rani. Imi era atat de teama incat nu ma puteam misca, iar intunericul si caldura aceea sufocanta de sub patura imi inghitea cu totul trupul cu bratele sale morbide ce ma sugrumau. Si nu vedeam nimic; incercam sa ma misc, sa ma agat de ceva si sa uit de tot acel zgomot si de tot ce tine de viata mea ce, intr-un fel sau altul, rimeaza cu supravietuire.

Am strans cu degetele mele lungi si osoase tricoul unuia dintre ei, pana ce am simtit un brat puternic cum imi cuprinde spatele. Bratul acela ma trase atat de aproape de el incat urechea mea se lipea de trupul sau masiv si ii putea simti caldura, iar bataile calme si linistitoare ale inimii lui imi calmau intr-o anume masura teama.
Cu cat imi infigeam mainile mai mult in tricoul sau vechi, cu atat ma tragea mai aproape de el. Il simteam cum tremura usor de fiecare data cand o bucata de gheata ceva mai mare izbea geamul si crapa sticla, dar in acelasi timp puteam simti cum se linisteste brusc de fiecare data cand eu tresaream.
Stiam sentimentul. Chiar daca iti e frica de ceva, cand cineva mult mai speriat decat tine e acolo, teama se micsoreaza intr-atat incat devine insignifianta.
Ma calmasem.

O zdruncinatura puternica s-a auzit de afara, dupa care o izbitura in geam, un claxon de masina si un zgomot asemanator unui accident rutier, dupa care brusc o liniste de mormant s-a asternut peste oras si tot ce puteam auzi era vantul.
Am deschis brusc ochii si am inceput sa tremur. Fatul ca totul se limpezise atat de brusc era ingrijorator si stiam ca nu prevesteste decat ceva mult mai rau.
Insa el, cu bratele sale puternice, mi-a cuprins talia si i-am putut simti respiratia cum imi dezmiarda crestetul capului.

Nu iti fie teama.

Subiect: Re: The End Of The World Mier 27 Feb 2013, 22:36

Buna ^^
Iti multumesc mult ca m-ai anuntat; asteptam acest next de ceva vreme.
Revenind la capitol, imi place foarte mult cum decurge actiunea, iar descrierea, ca intotdeauna, este foarte frumoasa. Imi place cum conturezi fiecare aspect minuscul al caracterelor personajelor, atat de simplu, dar totusi atat de complex. Chiar sunt curioasa sa vad cum vor fi lucrurile de acum inainte, cum va fi viata lor, si mai ales, sunt curioasa sa stiu ce a fost acea bubuitura.
Sper sa revii cu next cat de curand si iti multumesc mult pentru anunt. Sper sa o faci in continuare. kiss

Subiect: Re: The End Of The World Joi 28 Feb 2013, 09:33

Este un capitol excelent! Acest fic devine din ce in ce mai bun si mai inrigant. Cu fiecare cuvant ma faci sa vreau sa citesc mai departe, sa vreau sa aflu ce se va mai intampla, ma captivezi! Si dupa termini si ma lasi sa astept pana ce vei avea din nou timp sa continui cu munca ta atat de apreciata. Fic-ul tau e superb! Te-as ruga ca atunci cand vei posta urmatorul capitol sa ma anunti si pe mine. Multumesc!! hi!

Subiect: Re: The End Of The World Joi 28 Feb 2013, 10:38

Foarte frumos! Am asteptat mult si a meritat! Devine din ce in ce mai interesant. Sa ma anunti te rog la next. hi!

Subiect: Re: The End Of The World Vin 01 Mar 2013, 15:35

Esti rea! De ce nu m-ai anuntat ca ai postat nextul? Eh , nu e nimic , te iert. Mi se pare foarte dragut faptul ca Sasuke si Naruto au atat de multa grija de Sakura. Ce prietenie frumoasa. Astept cu nerabdare sa postezi nextul si sper ca de data aceasta ma vei anunta. Ficul trebuie continuat orice ar fi. Sa nu cumva sa te lasi de el , pentru ca este o capodopera. Sper ca vei posta nextul mai repede si te rog sa nu mai uiti sa ma anunti si pe mine pentru ca sunt foarte curioasa ce se va intampla in continuare. Ja ne

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.