Secretele şoptesc

Hei scumpa mea! in love

Mersi că m-ai anunțat.
Acest capitol este superb, se vede că evoluezi din ce în ce mai mult.
Mulțumim că ne-ai lămurit, și ce dur e Sasuke ingrijorat

.
Descri incredibil, mă faci să simt fiecare cuvânt pe care-l scri acolo :))
Spor la scris și idei, pupici kiss

.

hei mersi de anunt! capitolul imi place la nebunie
imi place legatura dintre sakura si sasuke kiss

este atat de stransa incat nimeni nu o poate rupe
abia astept nextul
te-am pupat dulceee

Buna! Multumesc ca m-ai anuntat. Am citit capitolul mai devreme, dar imi cer scuze ca nu am lasat com pe loc. Imi place faptul ca ai invatat din greseli si te perfectionezi pe capitol ce trece. Imi pare sincer rau ca Sasuke a devenit atat de rece si nepasator, dar si eu as fi devenit la fel daca as fi trecut prin ce a trecut el. Oricum, ma intreb de ce omul ala a dorit sa-i opreasca puterile Sakurei? Oare ce planuieste? De abia astept sa vad. Te astept cu nextul, care sper sa cuprinda si mai multe scene cu cei doi protagonisti. Spor la scris si la idei! Te-am pupat~

Naty

Subiect: Re: Secretele şoptesc Dum 03 Feb 2013, 11:05

Aho, aho copii și fraț
Stați puțin și ascultaț
Noul next a aterizat
Și sper să fie interesant.

Îmi cer scuze că e scurt
Ideile nu au vrut
Să vină și să ne încălzească
O inimă tare înghețată.

Sper să aveți o dispoziție bună
Și altă dată voi veni cu un capitol strună

Secretele şoptesc - Pagina 2 2623848302

Happy winter!

Secretele pot șopti doar dacă le asculți

        Mă trezesc amețită și cu multe dureri ce-mi străbăteau corpul. Încerc să fac ceva, orice, dar de fiecare dată eșuez și nu pot înțelege de ce. Ochii, nici ei, nu vor sa se deschidă și-mi simt întreaga ființă grea ca un bolovan.
        Simt cum lumea mi se trântește în cap. Chiar dacă am devenit om și am o gândire mult mai înapoiată, frica de moarte este prezentă acolo și mă face să realizez în ce belele sunt, unde am ajuns doar pentru o problemă inutilă.
        Simt cum două degete îmi înconjoară fața, apoi trec ușor peste buze. Persoana respectivă este foarte nerăbdătoare să mă trezesc, să-i spun cât de mult o iubesc și că voi fi o eternitate alături de ea, dar nu-mi pot ține această promisiune...
        Am devenit doar un om... cineva inutil pe lângă Sasuke, cel care urăște oamenii mai mult ca orice, așa cum îl urăsc eu pe EL, cel care m-a făcut să ajung în această situație oribilă. Este un om insuportabil... Nu-l poți privi în ochi și să i te opui deoarece ești decapitat în câteva secunde.
        Aceste gânduri mă fac să tremur și să devin din ce în ce mai nerăbdătoare să-mi deschid ochii, să văd din nou soarele cum apune lăsând loc țanțoșei luni.
        Îmi aud numele și dintr-o dată, parcă, toate sentimentele de vinovăție mă doboară. Nu-mi vine să cred că am fost atât de nesăbuită să-mi activez puterile și să mă las pradă omenirii. Vreau să-mi mișc orice parte a corpului, dar nu pot, parcă ceva mi-ar bruia creierul.
        Nu pot înțelege nimic, doar vocea lui Sasuke care mă strigă și-mi spune să rezist și să devin din nou vampir, dar cu ce folos dacă am ajuns om? Acum ar trebui să mor, să-mi iau adio de la această lume deoarece am peste vârsta normală.
        O lacrimă îmi scapă printre gene și se prelinge ușor pe față. Chiar vreau să aflu ce secrete ascunde el de mine, vreau ca acestea să-mi șoptească și să-mi spună tot ce ascunde.
        Brunetul crede că mă ține în siguranță dacă nu aflu ceea ce gândește, dar mai mult mă îndepărtează și mă face să cred că el nu mă iubește și mă folosește doar pe post de cârpă de șters parchetul.

"Secretele pot șopti, draga mea Elisabeth, doar trebuie să le asculți cu atenție și să le înțelegi. Dacă nu vei putea face nici măcar asta atunci ai pierdut toți acești ani de atrenamente și munci grele arătându-ne că nu ești cea potrivită pentru ai lua locul bunicului peste ceva ani, când vei crește mai mare. Și chiar dacă moare el nimenu nu-ți va lua locul până nu vei fi tu pregătită, chiar dacă asta înseamnă ca toată această pace să se ducă."

        Vocea mamei îmi răsună în cap având dreptate. Tot ce mi-a rămas de la mama sunt amintirile și al doilea nume al meu care-l folosea doar pentru alint, pe nimeni nu-l lăsa să-l folosească... nici pe Sasuke care mereu se ruga de ea.
        Am avut o mamă protectivă, prea protectivă, dar care m-a iubit extrem de mult și ne-a învățat, pe mine și pe Sasuke, să fim foarte apropiați indiferent de situație.
         Nu am stat nici o dată să ascult secretele, să văd ce-mi spun, să văd dacă ele mă pot ajuta. Mereu mi s-a spus asta când eram mică, atunci când am fost o copilă ce nu băga în seamă multe lucruri și nu-i păsa de nimic.
        Și fără mine, lumea a ajuns în paragină, dar totul a fost ascuns, aflând cu un an mai târziu, când am ajuns în Roma, la unchiul Jellal și mi-a explicat totul despre vampiri, întâmplările ce au avut loc cu mii de ani în urmă despre intenția nebună pe care o avea Naruto și totul despre manifestările culorii părului.
        Simt cum buzele mele se unesc cu ale altcuiva într-un sărut. Pot recunoaște oriunde aceste buze, sunt ale lui Sasuke și mai simt cum sângele lui alunecă în gura mea apoi pe gât în jos, iar inima mea împietrește, sentimentele îmi zboară, iar tot organismul meu îngeață.
        Deschid ochii și-i văd fața speriată a lui Sasuke. Îi pun mâna pe față iar expresia lui reveni la cea obișnuită, cea care nu trădează nici un sentiment. Îmi spune să nu mai fac așa ceva a doua oară pentru că voi muri cu siguranță, iar eu dau din cap în semn afirmativ spunându-i că nu aveam ce să fac, era o situație de urgență.
        Buzele noastre se unesc într-un sărut mai mult de "Bine ai venit" decât unul pasional. Mă ridic de pe jos și mă uit împrejur. Oameni nevinovați fugeau peste tot căutând supraviețuitori. Amsterdam devenise un oraș istoric, toți zgârienorii fuseseră distruși, iar "Muzeul sticlei" a fost spart, posibil ucigând și oamenii din prejur. Acel muzeu fusese un muzeu doar din sticlă iar pe aceasta erau pictate diferite opere de artă.

"Cipul.... Este un cip care ucide, ai grijă la el. Dacă te joci prea mult cu el s-ar putea să te arzi."

Se auzi o voce de nicăieri. Îl întreb pe Sasuke dacă a spus ceva și el dă din cap în semn negativ apoi mă ia de mână spunându-mi că treaba noastră s-a terminat aici. Se pare că, de fapt, noi nu am venit aici pentru mine, ci pentru acei monștrii care trebuiau anihilați.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Subiect: Re: Secretele şoptesc Dum 03 Feb 2013, 11:46

prima! dau edit dupa: edit:

Buna! Ma bucur ca ai adus un nou capitol, cam scurt dar frumos. Sakura a devenit om, si apoi vampir, foarte usor trece fata asta de la un stadiu la altul vad. Ma indoiesc ca cei doi mai sunt la fel de apropiati ca la inceput, nu stiu de ce. Vocea aceea din cap, am eu o vaga ideea cine este dar na, tac si inghit. *laughs* Oricum, te astept cu nextul, spor la scris si la idei, te-am pupacit!
Naty~

Subiect: Re: Secretele şoptesc Dum 03 Feb 2013, 17:45

Buna! Ma bucur ca ai adus un nou capitol, cam scurt dar frumos. Sakura a devenit om, si apoi vampir, foarte usor trece fata asta de la un stadiu la altul vad. Ma indoiesc ca cei doi mai sunt la fel de apropiati ca la inceput, nu stiu de ce.
Abia astept nextul pupici si sa ma anunti incontinuare.

Subiect: Re: Secretele şoptesc Dum 03 Feb 2013, 18:23

Încă o poezioară in love

Îmi place foarte mult numele capitolului și, bineînțeles, capitolul. Deja ști că scri foarte frumos și că cititorul poate intra in pielea personajului datorită descrierii sentimentale, nu știu ce aș mai putea spune. Mulțumesc că m-ai nunțat, pupici kiss

.

Subiect: Re: Secretele şoptesc Lun 04 Feb 2013, 20:16

Ufff ... sunt doar a 4 a vroiam si eu pe acolo locul 1 -2 dar lenea asta ce sa-i faci??? waiting

... Dar Mely eu nu pot rata nici un capitol de al tau chiar daca sunt ultima, inainte eram si eu prima ... dar ce sa fac a inceput scoala asta si strica totul. Gata gata cu palavrageala si sa incepem cu comentariu. Mmm .... ei bine acest capitol a fost unul foarte interesant si misterios de asemenea. Sincera sa fiu mai bagat putin in ceata cand ai zis ca Sakura este om din nou ( nici pana acum nu stiu cum de a reusit sa se intample asta) si mi-a plauct mult felul in care toate acele sentimente au acaparat-o pe Sakura imediat ce a devenit om. Ce mi-a mai placut a fost ca Sasuke a sarutat-o pe Sakura cu toate ca afacut asta numai ca sa o transforme la loc in vampir si chiar a fost very nice cum ai trecut de la acele stari pline de sentimente la o fiinta cu o inima de gheata si personalitate rece. A doua oara cand a sarutat-o ma astptam sa fie ceva pasional dar nu a fost asa nervi!

... De ce Mely??? De ce nu vrei sa ne dai si noua niste romantism pe aici ? sad

. Oricum multe lucruri interesante se vor intampla de acum in colo sunt foarte sigura. Vad ca m-am cam lungit cu vorba asa ca iti urez ca de obicei succes la ideei si spor la scris
p.s : ms ca ma anunti de fiecare data si sper sa o faci in continuare a hug

Te pupaceste Lola kiss

Subiect: Re: Secretele şoptesc Joi 07 Feb 2013, 18:08

hello!!mersi de aunt si scuze ca vin asa tarziu dar na, temele si invatul asta te omoara:))
abia astept nextul, capitolul a fost super
te-am pupat dulceee

Subiect: Re: Secretele şoptesc Mar 09 Apr 2013, 12:14

Am venit şi eu cu un next, după o sută de ani, dar am avut multă treabă la şcoală plus că am fost pedepsită din cauza notelor şi alte chestii din astea. fără să mai spun ceva vă urez LECTURĂ PLĂCUTĂ! Sper să vă placă!

Secretele şoptesc - Pagina 2 2623848302

Happy spring!

5. Începuturile cu Dracula
(Ideile din următoarele capitole nu se vor potrivi în mare parte cu cele de pe net!)

       Oftam la fiecare pas făcut spre România. Probabil ar trebui să simt frustrarea. Dar de ce? Pentru că Sasuke a plecat imediat după ce am exterminat acei monştrii oribili şi urâţi. S-a ales praful de înregistrările mele plus că era să rămân om, probabil voi muri la următoarea stoarcere de energie a cipului.
       Mergem în Transilvania, acolo unde s-a născut legenda că Vlad Țepeș ar fi Dracula și că era un om plin de cruzime și băutor de sânge. Ce-i drept, nici până acum această legendă nu a fost elucidată. Poate, bunul nostru prieten Adam ne va spune elucida misterul. Mereu apelez la el când am o nelămurire cu o legendă a unui vampir, deoarece mereu le ştie pe toate şi ştie unde să le găsească. Este un om de încredere şi pe care-l cunosc de mai mult de 30 de ani. Chiar şi fiinţă umană, el mereu mi-a fost alături chiar dacă a aflat că sunt o băutoare de sânge.
       Căutările, însă, continuă. Adam este de negăsit și singurul detaliu concret este că acum patru zile un vampir de-al meu l-a văzut în piața cetății din Șighișoara. Ce caută acolo? După mine a vrut o perioadă de relaxare în care nimeni să nu-l deranjeze, dar cred că s-a lăsat descoperit de servitorul meu pentru a mă duce la el şi a-mi da ceea ce caut cu multă disperare.
       Nu numai Sasuke poate avea subordonații săi! Și eu am doar că sunt ascunși de ochii lumii și foarte bine camuflați. Poate noi doi avem multe secrete, dar iubirea ne ține la un loc. Avem o dragoste mai ciudată, bazată doar pe iubire și încredere, dar multitudinea de secrete ne distanțează.

"Secretele sunt cel mai bun remediu pentru propiile tale probleme, ele nu îți trădează încrederea, dar te pot face foarte slab."

       Asta îmi zicea mama mereu când eram singure și nu știam prea mare lucru despre viață, mereu am crezut-o roz și fără probleme. Acea fiinţă mi-a arătat mereu problemele şi grijile, dar m-a ferit de probleme traumatizante. Păcat că nu mai există printre noi pentru ai mai cere un sfat câte o dată.

   -Am ajuns, draga mea Sakura.îmi spuse în timp ce se dădea jos din mașină și-mi întinse mâna ca să cobor și eu.

       Părul alb se revărsa peste rochița turcoaz. Razele soarelui îmi mângâiau atât de lin fața încât mă puteau liniști. Vampirii nu au sentimente, iar acest jurnal nu va fi niciodată plin cu sentimente și lacimi, doar întâmplări descrise prin mii de cuvinte înșiruite pe o multitudine de șiruri, sau aşa cred eu. Acest caiet este unul vechi având sute de ani şi a fost citit doar de cei mai curajoşi. Eu ştiu ce face acest jurnal, dar nu îi voi spune brunetului! Nu vreau să mă oprească!
       Am început să cutreierăm cetatea Sighișoarei în căutarea Bisericii de pe Deal, dar fără speranță. Sănătatea îmi juca feste, iar oboseala îmi bătea la ușă, mersesem prea mult pentru corpul meu firav.
       Mă așez pe o bancă și observ o cruce. Acolo trebuie să fie! Biserica de pe Deal este o biserică impunătoare, albă ca toate bisericile văyute de mine și are un cimitir cu sute de morti. Îi zic și lui Sasuke despre descoperirea mea și mă felicită oferindu-mi un sărut. Urcăm zecile de drepte apoi ne îndreptăm spre Biserică. Probabil oamenii se vor revolta datorită prezenţei noastre, dar trebuie să luăm acel jurnal ce ne va schimba viețile. Trebuie să-l citesc cu orice preţ!

   -Alungați demonii! Nu au ce căuta în Lăcașul Sfânt!se auzeau vocile idignate ale oamenilor, ce stăteau pe banchetele acelea de lemn ce nu le știu denumirea. Se vedea pe fața lor supărarea datorită libertății noastre de a intra în Biserici.

       Ne așezăm și noi jos lângă un bărbat cam în jurul vârstei de 60 de ani. Pe fața sa albă emoțiile nu se puteau citi iar ochii săi, de culoarea ierbii proaspăt, se uitau drept înainte într-un punct fix. El trebuie să fie! Am avut dreptate! Nu m-ar trăda niciodată, cum nici eu nu l-aş trăda pe el deoarece ne-am salvat de multe ori spatele din probleme foarte grave. Cred că te întrebi de unde îl ştiu deoarece am fost închisă de acei barbari. Păi mereu îmi aducea de mâncare deoarece îl chemau idioţii ăia şi aşa ne-am cunoscut. Îmi era izvorul de sânge, dar nu l-am omorât deoarece îmi mai aducea scrisori de la nişte vampiri de ai mei care nu mă puteau salva chiar dacă vroiau.

   -Hey Adam.spun în șoaptă fără a atrage și mai multă atenție. El își îndreptă capul, foarte lent și cu multă lene, spre noi și zâmbi. Îmi dai....? Dădu din cap în semn afirmativ și scoase dintr-o sacoșă o carte cu coperți cafenii și pătate de ceai.

       Am zâmbit ușor și involuntar. Știam, acolo undeva, că a venit rândul să aflu adevărata poveste, mai ales că este un jurnal mai vechi decât istoria noastră -sau aşa cred eu-, lucruri pe care noi nici măcar nu le știm, sau au fost ascunse de noi... de rasa noastră de vampiri "moderni".

14/07/1424-Ierihon

       Aici, în unul din primele orașe apărute, mi-am stabilit locuința. Este o încăpere mică, drăguță și foarte simplă. Culoarea albă predomină mereu în aceste case simple ale unor oameni muncitori. Am nimerit într-o perioadă grea, dar probabil că asta e adrenalina în viața unui adoleșcent. Doamnele își târie rochile pe strada pietruită, iar domnii își etalează ținutele poate poate sunt observați de acele femele.
       Mereu am tratat oamenii ca pe niște animale, deoarece așa sunt. Sunt vicleni, fiecare își vânează prada, și egoiști, se gândesc numai la așternutul lor exact ca animalele de pradă.
       Simt că azi destinul îmi va fi schimbat, simt că tot ce am realizat se va face scrum, tot ce am ascuns va ieși la iveală, exact ca o mamă care știe când puiul ei minte. Azi, această zi de 14, va deveni ziua mea ghinionistă. Nu pot descrie asta în cuvinte, este un sentiment straniu.
       Am o idee: să ies afară pentru a-mi limpezi gândurile. Să stau în această cămăruță, fără să privesc măcar apusul soarelui, nu este de mine. Mereu am fost un melancolic, un om fără speranță.
                     [...]
       Doamna cu buzele vișinii a intrat pentru a zecea oară în cameră să mă întrebe dacă sunt bine, dacă nu am pățit nimic grav, dar ce ar putea păți un om deja transformat în vampir? Deja fapta este consumată. Am ieșit, m-am plimbat și mi-am făcut poftele culinare, dar sfârșitul a fost straniu... De ce?! Acești ochi sunt mult mai stabili decât ceilalți, pupilele se dilată când nasul îmi freamătă la miros de sânge.
                     [...]
       Culoarea mea de păr s-a schimbat din nou pentru a nu știu câta oară. Probabil mă va întreba dacă m-am vopsit. Cu ce vopsea? În această vreme nici măcar nu există subsanțe de colorat părul. Este haios. Probabil este ceva din mine, ceva ce îmi face acet lucru.

17/12/1490-Adevărul

       Cercetările mele nu se vor afla, doar cel care va avea aceleași probleme ca mine. Cei care vor ajunge la final cu acest jurnal, chiar şi cei care au aceleaşi probleme ca mine, vor fi... Oare să u aibă ei o surpriză? Ultima frază din acest jurnal va fi cea mai importantă parte din el, de asta îi voi da un nume. Nu este momentul ca numele jurnalului să apară, dar secretele mele trebuie să rămână şi ele nedescpoerite, nu? Revenind la gândurile ce le aveam cu câteva minute înainte, şi să nu le pierd, voi scrie în continuare lucruri importante, ce m-au interesat în mod special. Emoţia are în mine la fel şi nerăbdarea. Dar oare vampirii nu ar trebui să nu aibă sentimente? Se pare că eu sunt unicul vampir mai puternic din aceste vremuri.
       Cercetările au mers bine şi am aflat neaşteptat de multe lucruri despre păr, dar şi alte lucruri. Acum îmi scriu cercetarea, dar ar fi mult mai simplu de spus că o transcriu mai frumos de pe nişte foiţe foarte vechi, găsite prin camera. Am testat mai multe lucruri:
                     1.Setea de sânge
       A fost destul de riscant, puteam murii. Părul s-a schimbat atunci în alb și a rămas așa pentru trei ani, chiar dacă țintele îmi erau regulate sau la ore fixe. Probabil mi-a revenit din cauza celui de-al doilea experiment, dar nu ştiu nimic concret. Acestea sunt doar experimente. Ţintele mele erau la ore fixe, sau mă înfructam dintr-un mascul pe o perioadă mai lungă de timp. Nu este o perioadă atât de avansată pentru a şti mai multe detalii, dar cele scrise până acum au o însemnătate pentru mine.

                     2.Auto-rănirea
       Corpul a reacționat exemplar! S-a regenerat fiecare celulă în mai puțin de 10 secunde, iar culoarea părului s-a schimbat imediat într-un roşu aprins. Nu ştiu exact ce să cred, poate culoarea lui reprezintă o relevanţă a durerii.

                     3. Corpul rănit de alte persoane.
       Aveam un prieten foarte bun pe nume Ale. Mereu îmi zâmbea încrezător, chiar şi atunci când i-am zis de secretul meu. Acea persoană cu părul bălai şi ochii de culoarea cerului nu a fugit niciodată de mine şi mi-a zis că pot avea mereu încredere în ea aşa că l-am rugat să mă rănească trupeşte şi aşa a şi făcut chiar dacă l-am atenţionat că s-ar putea să am o sete de sânge incontrolabilă pentru că pierd sânge.
       Cavalerul şi-a luat un cuţit cu el şi am pornit în pădure, un loc ştiut numai de noi. M-am legat de un copac pentru a nu-l răni, la rândul meu, pe el şi a început să mă taie. Ce durere! Ce chin! M-am abţinut mereu să mă abţin, dar părul îmi arăta durerea... se schimba din culoarea mea naturală în negru, când din negru în castaniu.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[...] - după cum ştiţi de la română se ia o bucată mai mare sau mai mică din text. La mine sunt bucăţi "luate" pe mai mulţi ani. Nu, nu este un asemenea jurnal, este creat de mine şi folosit pe mai încolo. Va avea o treabă foarte importantă în viaţa lui Sakura care o va afecta foarte rău, dar nu mai zic nimic şi sper că v-a plăcut şi v-am făcut curioşi.

Subiect: Re: Secretele şoptesc Mar 09 Apr 2013, 22:23

In primul rand ma simt manra sa zic : SUNT PRIMAAA nr1

!!! Mai ales ca nu ai mai postat de o caruta de timp sad

, motivele sunt stiute rusinos

.
Soo... Hey, Mely dance2

. Doamne cat am putut sa astept acest capitol crying

. Ehh, gata sa lasam totul deoparte si sa trecem la comenatat happy

.
Capitolul acest a fost unul foarte nice si ne-ai pus in ceata cu unele lucruri si de asemenea in suspans angry

. Uff chiar nu pot suferi suspansul asta, tamp rau $can\'t see !!!$ . Deci Sakura a pus mana pe un jurnal care o va ajuta sa afle mai mult despre natura parului ei, hmm think

... interesting, very interesting a hug

. Ahh ce as vrea ca Sasuke si Sakura sa fie si mai apropiati, cu toate ca mi-a placut micul sarut pentru reusita gasirii bisericii aceleia in love

. Cam atat am avut de spus, asa ca Mely de data asta sa aduci repejor next-ul, ca sa nu ne tii prea mult in suspansul asta. So spor la scris si succes la idei
ps: sa ma anunti si pe mine happy

Te pupaceste Lola, my little sis' kiss

Subiect: Re: Secretele şoptesc Mier 10 Apr 2013, 01:42

da da da da da.mesic mult pentru anunt dulcii.te astept in continuare cu anuntul.no comment e tot ce am de zis.Akatsuki_lavy ti kiss

Buna Mely! Ma bucur ca ai venit cu nextul si scuze de intarziere. Mi-a placut cum ai descris, din ce in ce mai bine! ( daca stai sa te gandesti la cum descriai inainte e o mare diferenta) Interesant jurnalul acela si ceea ce a aflat Sakura din el, chiar mi-a placut. Sper sa vii curand cu nextul! Te-am pupat! Spor la scris!

Hey scumpa mea iti multumesc mult ca ai continuat sa ma anunti , iti sunt recunoscatoare . Mi-a placut mult acest capitol , sunt asa curioasa sa vad ce se va intampla in continuare , asa ca trebuie sa aduci nextul cat mai repede . Nu uita sa ma anunti si spor la munca .

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.