Bună!M-am gândit să scriu şi eu un fic SasuSaku ...deci iată-mă!Ştiu că sunt noua pe acest forum şi probabil nu o să scriu mare-branză dar voi încerca şi asta contează , nu!?Sper că o să vă placa şi .. lectură plăcută!!!


O zi de vară ca oricare alta ...Nimic nu este deosebit in Satul Ascuns Între Frunze - Konoha.Soarele străluceşte neobosit parcă anunţând o zi cu totul specială.La intrarea satului se vedeau doua siluete ce se arată de fapt ca doi baieţi..Sătenii curioşi de fire ies din case si se holbează uimiţi la aceştia.Naruto a reuşit!L-a adus înapoi pe coechipierul său Sasuke Uchiha , doar pentru draga sa colegă Sakura Haruno.O fată pe care a iubit-o mereu , în secret , cu totuşi că era evident.Cei doi par destul de răniţi , dar cine s-ar fi gândit ca ei au dus o luptă bună doar pentru a îşi da seama ca şi-au pierdut vremea.Între timp ei au uitat de rozalie , colega lor care ar fi făcut orice pentru ei , şi-ar fi dat si propria viaţă!Naruto , singura sa alinare plecase sperând ca va fi observat de aceasta la un moment dat însă vremea trecea pe lângă el şi îşi uitase scopul.Sasuke , băiatul mereu misterios , inteligent , arătos şi atât de calm în orice situaţie plecase cu dorinţa de răzbunare.Însă nu mai conta nimic acum , ei se intorceau şi asta conta.Sângele lor curgea uşor şi delicat parcă vrând să se vadă cu încetinitorul ca într-un film.Corpurile lor se dezvoltasera enorm de mult , chipul lor era atât de perfect încât nu îi găseai nici-un defect.Acum arătau mult mai sexy dar şi gândirea lor a luat o întorsătura enormă.Visurile lor s-au schimbat precum nişte gânduri aruncate în vânt.Singurul lucru care acum le-ar alina durerea ar fi mica lor rozalie.Mica lor speranţă!Paşii lor sunt tot mai apăsaţi , mai dornici ca nici-când să o vadă , să o strângă în braţe şi să îşi ceară scuze pentru tot , pentru că au părăsit-o şi au lăsat-o singură în lumea asta grea.Au ajuns în faţa uşii ei , încercau sa înainteze dar un sentiment de vinovăţie nu îi lăsa să înnainteze.Zeci de secunde au rămas acolo , parcă timpul stătea în loc.Mici paşi se auzeau in spatele lor , băieţii curioşi de fire s-au întors şi au rămas uimiţi:mica lor rozalie devenise o adevărată kunoichi în toată firea : picioare lungi şi frumoase , o talie de invidiat , nişte sâni mari şi bine-conturaţi , un fund uşor bombat si sexos , părul îl avea până la umeri iar ochii ca iarba crudă emanau ca altădată o bucurie de nedescris.Băieţii erau uimiţi , cum au vazut-o mici ace transparente le înţepau ochii , nemaisuportând aceştia le lasă libere să le cutreiere chipul inocent de data aceasta.Picioarele nu îi mai ascultă şi o iau la goană astfel în câteva secunde ajungând la tânăra luată şi aceasta prin surprindere.O îmbrăţişare caldă îi cuprinde pe cei doi băieţi aceştia răspunzându-i la îmbrăţişare tinerei.Sakura nemaisuportând aceasta bucurie , chipul îi este scăldat în lacrimi reci precum tristeţea pe care a îndurat-o ea atâta timp a fost răsplătită însfărşit.

Naruto P.O.V

-Sasuke!
-Naruto!
Ne-am pronunţat numele după care nu s-a auzit decât numele celor doua tehnici supreme :Rasengan şi Chidori.În momentul impactului nu m-am gândit decât la micul meu îngeras ce mă aşteaptă încă.Un singur gând , o singură dorinţă , un singur vis.Sasuke mereu a fost pe primul loc la toate , dar cel mai important şi în viaţa micuţei mele flori de cireş.El şi ea au fost primii şi singurii mei prieteni care s-au dovedit a fi parte chiar din familia mea.Ei sunt familia mea , fratele şi sora mai mică pe care o apărăm şi o iubim amândoi în secret.Probabil el nu vrea să arate dar o iubeşte enorm de mult.Atunci mi-am amintit ce m-a rugat ea atunci cu atâta ardoare si iubire încât am promis ca îi voi îndeplini dorinţa pe loc.Era un scop şi un vis ce m-a desparţit timp de trei ani de zile de ea.În fiecare secundă m-am gândit la ea.Probabil la fel a făcut şi Sasuke.În acel moment m-am gândit la acea clipă când ea a încercat să se bage între noi doar ca să nu ne rănim.Avea dreptate şi încă are.Dându-mi seama de asta m-am oprit , la fel făcând şi Sasuke.
-Ea nu ar vrea să se întâmple asta...Eu chiar ţin la ea , înţelegi!?Probabil tu nu dar eu .. dar eu da!Nu vreau să se întâmple asta Sasuke!ii spun cu ultima forţă rămasă.
El nu face decât să îşi lase capul in jos şi să îmi spună că îi pare rău.
-Şi mie Sasuke , crede-mă!Eşti singurul meu prieten , tu şi cu rozalia mea , nu a mea .. a noastră!!îi spun stins.
Sasuke auzind asta nu face decât să îşi muşte uşor buza , lăsând să curgă uşor lichidul vieţii.
-Ştiu , şi mie îmi este dor de ea...Am lăsat-o singură în lumea asta...Sunt un gunoi!Mi-am abandonat colega de echipă , merit să mor...!De ce nu am murit , zi de ce !Sasuke!?ţip eu la el.
El nu face decât să îşi ridice capul şi să vină langă mine , după care mă îmbrăţişează strâns , o îmbrăţişare de care a avut de mult timp nevoie şi el dar , şi eu...
-Hai să mergem la ea.Are nevoie de noi , fraiere!îmi spune el luândumi-o înainte , nelăsându-mă să îi reproşez ceva.
După multe ore de mers am ajuns în Konoha.Florile de cireş ne întâmpină , noi fiind mult mai dornici să o întâlnim şi să o protejăm cu viaţa noastră.Intrăm în oraş iar lumea se strânge ca într-un roi de albine.Nouă nu ne pasă şi înaintăm până în dreptul casei ei.Încercăm să intrăm dar ceva nu ne lasă.Ne este frica de reacţia ei , daca ne-a uitat , daca ne urăşte?Trec câteva secunde , pentru noi ani poate chiar mai mult , cine ştie , şi auzim nişte paşi timizi la început , dupa care tot mai îndrăzneţi îndreptându-se spre noi.Ne întoarcem rapid şi rămânem uimiţi de frumuseţea tinerei din faţa noastră.Arată atât de ... wow!Nu am cuvinte.Vreţi să vă descriu ce văd , nu?Ei bine , puneţi-vă pofta in cui că nu primiţi nimic!Muhahaha!Aoleu , ce am în faţa ochilor mei.Doamne , ştiam că m-ai făcut norocos , dar nici chiar aşa!Mă simt ca în rai , ei bine asta pot spune şi despre domnul atitudine de panâ acum.Acesta îşi muşca buza până dă de sânge.Ce pervers!Ce naiba îmi curge din gură?Hei gura!E normal ca omul să saliveze din când în când , deştepţilor!De-aţi vedea ce văd eu cred că vă dădeaţi cu capul de pereţi.Îmi este atât de dor de ea incât se pare ca .. am început să plâng odată cu Sasuke.Deci îmi pare rău dragilor , nu sunt singurul.În câteva secunde mă aflu lângă ea , îmbrăţişându-o , şi ea pe mine.Mda...aş vrea eu să fiu singurul îmbrăţişat dar asta este...Tot se pune!Ce dor mi-a fost de ea.Nu durează mult că incepe să dea şi ea apă la şoricei alături de noi.Arătăm exact ca o familie!Doamne , cum îţi pot mulţumi că mi-ai dat aşa prieteni!?Cum?

Sasuke P.O.V

În timpul luptei , se pare ca Naruto se opreşte acelaşi lucru făcând şi eu.Îmi spune că ea nu ar vrea asta.Recunosc cu asta chiar m-a atins dar nu trebuie să o ştie.Chiar îmi este dor de ea.Chiar dacă uneori este foarte enervanta...ce vorbesc eu aici?Eu o ador , o iubesc...Încă îmi pare rău că am părăsit-o pe acea banca.Dar acel ,,Multumesc!'' a contat mult cred.Am vrut atât de mult să o iau cu mine dar se putea răni , putea fi omorâtă!Chiar credeţi că vroiam să o fac să sufere?Nu..!Poate ca mereu am fost distant faţă de ea chiar daca aveam sentimente puternice pentru ea.Poate încă le mai am.Nu mă înţelegeţi greşit , o iubesc doar că doar ca pe o prietenă bună.Nimic mai mult.Cred..!Deocamdata nu ştiu dacă este mai mult decât o prietenă pentru mine.Probabil nici atât nu este deoarece am îndepărtat-o extrem de mult de mine , de sufletul meu care avea nevoie însă de ea!Naruto are dreptate , trebuie să merg la ea şi să o văd măcar o secundă , chiar daca probabil voi pleca după aceea.Eu sunt un răzbunător...Nu am un loc anume.Sunt mereu singuratic dar , măcar o dată să o văd , să o ştiu în siguranţă!Fără să îmi dau seama deja am ajuns în faţa casei ei.Vreau să intru dar nu pot.Mă doare sufletul parcă.Mici paşi se aud in spatele nostru.Dacă este ea?Mă întorc rapid şi rămân uimit..Cât de mult s-a schimbat , nu mă mai interesează dacă este slabă sau nu!Este ea..este aici.Langă mine...!S-a schimbat atât de mult ... Simt fluturi în stomac , dar nu datorită corpului ei mirific , datorită prezenţei ei , lângă mine.Acea veselie din ochii ei care mă uimeşte mereu şi care mă face sa plutesc.Cu siguranţă simt ceva pentru ea , însă încă nu sunt sigur de asta.Poate e doar o atracţie fizică trecătoare.Altceva nu poate fi , nu-i aşa!?Ce?Spuneţi că mă mint singur?Probabil aşa e..Eu chiar cred că o iubesc..Sunt sigur de asta..Dar nu ştiu dacă va trebui să rămân lângă ea sau să plec pentru a nu o pune in pericol...Simt îmbrăţişarea ei caldă de care mă bucur mereu ca de obicei insă de data aceasta o arăt fără să încerc să o îndepărtez.Ohh roza mea mi-ai lipsit atât de mult..!

Vă mulţumesc pentru că aţi citit acest fic şi vom vedea părerea Sakurei si ce se va mai întâmpla in capitolul urmator.Noapte buna tuturor!

Un nou fic.
Super a fost capitolul acesta.Ma bucur ca Sasuke s-a intors pentru micuta lui floare de cires.Sa ma anunti cand pui next.

Awwww^^ Ce dulce.Ma bucur ca Sasuke sa intors inapoi in sat imreuna cu Naruto pentru Sakura.Capitolul a fost foarte frumos.Te pup :*
P.S. Sper ca poti sa ma anunti cand pui nextul...Daca nu poti nui nimi :(

Hey!Se pare că v-a plăcut capitolul trecut şi sunt foarte bucuroasă de această reuşită să zicem...Îmi pare rău că m-am lăsat aşteptată dar , acum am venit cu next deci spor la citit.

Capitolul 2 - Viaţa nu este roz mereu

Sakura P.O.V :

Merg agale pe străzile Konohăi , tristă ca deobicei.De ce sunt tristă?Ei bine ... în urmă cu trei ani de zile iubirea mea Sasuke Uchiha m-a părăsit pentru răzbunare şi putere.Fratele său Itachi Uchiha , i-a distrus clanul şi i-a omorât familia.Acest lucru l-a făcut pe brunetul meu să fie tot mai rece , să se închida în el chiar dacă sufletul său tânjea după o alinare.O alinare caldă din partea unui prieten probabil.În loc să încerc să îl înţeleg eu mă dădeam la el , considerându-l un simplu trofeu , la fel ca multe alte fane ale acestuia.Între timp , el devenise singura mea iubire.Singurul care îmi făcea inima să salte cu adevărat.Dar era deja prea târziu.Orochimaru a avut grijă să îmi distrugă ultima speranţă.Ultima mea alinare , călcându-o în picioare.L-a muşcat pe brunetul meu de gât , formându-i Semnul Blestemat.Acest semn îl făcea pe Sasuke să aivă nevoie de mai multă putere.Acei ochi negri ca un abis întunecat se stingeau uşor, în faţa ochilor mei.Strigau după cineva care să îi aline.Avea nevoie de mine.Dar mi-am dat seama prea târziu de asta.Eu sunt vinovată deoarece el a plecat şi m-a lăsat singură.Am încercat prea târziu să îl ajut.Era prea târziu deja , îl pierdusem , probabil pentru totdeuna.Nu am renunţat la el nici acum , încă visez la momentul când el se va întoarce şi probabil va fi la fel de rece dar , nu mă intereseaza , el va fi lângă mine , asta este tot ce contează.Nu după mult timp , singura mea alinare rămasă , Naruto Uzumaki , un blond mereu zâmbăreţ a decis sau mai bine zis eu i-am dat ideea tâmpită de a pleca pentru a îl aduce înapoi pe băiatul visurilor mele.Mi-am dat seama prea târziu si de aceasta dată că acesta chiar ţinea la mine , dar eu nu îl meritam , nu îl vedeam.Probabil eram oarbă pe atunci.Dar acum nu mai sunt...Nu după mult timp Naruto a plecat , antrenându-se la nesfârşit , încercând să ducă acea promisiune nenorocită până la capăt.A plecat , din vina mea.M-au părăsit amândoi , poate aşa este mai bine...De ce zic asta?Nu , nu este pentru mine mai bine ci pentru ei doi.Mereu îi încurcam în misiuni şi mereu eram răpită sau ceva de genul , făcându-i pe ei să se abată de la planul propus.Mereu am fost un obstacol şi probabil încă sunt.Dar acum am devenit mai puternică...Cred în mine.Şi vă jur că voi da tot ce pot pentru a îi aduce înapoi.Dacă va fi nevoie mă voi sacrifica pentru ei , doar să fie ei liberi...Vă jur.Lăsând asta la o parte aproape am ajuns acasă.Hmm, ciudat.Doi bărbaţi stau în faţa casei mele.Oare au treabă cu mine!?Paşii mei devin din ce în ce mai grei.Inima îmi bate cu putere văzând acel par negru ca pana corbului şi acela blond ca spicul grâului.Nu se poate!Picioarele nu le mai simt , respiraţia îmi devine alertă.Am rămas la cam zece metrii faţă de ei.Văntul începe să sufle alert.Ridicându-mi uşor fustiţa roz.Băieţii se întorc uşor bulversaţi , nu se poate.Ei sunt!Ăsta este un vis sau cineva m-a prins într-un genjutsu?Cei doi mă examinează lăsând la vedere un zambet pervers.Wow , de când au devenit ei aşa?Ehh.. timpul trece iar oamenii se schimbă.Inclusiv eu , credeţi-mă!Nu trece nici măcar o secundă şi îi văd pe cei doi în faţa mea.Nu le vine să creadă probabil.Ei bine nici mie.Dându-şi seama că nu este un vis cei doi mă îmbrăţişează strâns , eu răspunzându-le imediat , normal.Mici lacrimi îmi izvorăsc dar se pare că nu sunt singura.Amândoi plâng ... ce dor mi-a fost de ei.Le dau drumul din îmbrăţişare şi mă dau un pas în spate.Ei nu îmi anticipează mişcarea şi se uită la mine bulversaţi aşa că incep să îi examinez.Mai întâi Sasuke deoarece fana din mine vrea să sară pe el...Auch stop Sakura!Să vedem : aceeaşi ochi pătrunzători şi întunecaţi ca un abis nesfârşit în care m-aş pierde de bună-voie , un abdomen bine lucrat , mamă-mamă ce pătrăţele cred că am început să salivez , termină odată Sakura!Părul lui făcut ţepi îmi dă un aer periculos făcându-mă să vreau să îl mângâi toată ziua.Acele buze catifelate pe care le-aş săruta non-stop mă înnebunesc ca deobicei.Îmi închid uşor ochii si trag pe nas parfumul lui atât de provocator.. cred că vrea să mă înnebunească.Parcă este un drog de care nu mă pot lăsa..Cât de mult îl iubesc.Mă muşc uşor de buza de jos lăsând să curgă un mic firişor de sânge.Cei doi băieţi se uită uimiţi la mine , cred ca i-am speriat.Îmi mut uşor privirea pe Naruto: părul său este ca cea mai limpede sclipire de lumină , ochii săi atât de limpezi mă uimesc mereu, abdomenul său recunosc că nu este la fel ca al brunetului meu , ce zic aici nu e al eu , mă rog, dar si al acestuia este destul de incitant.Mă apropii uşor de ei şi le şoptesc uşor:
-Jur că dacă nu aţi fi fost colegii mei şi nu v-aş fi cunoscut săream pe voi imediat, termin eu încet făcându-le cu ochiul.
Băieţii se înroşesc uşor după care Sasuke se apropie de urechea mea şi îmi zice cu un glas pervers şi molipsitor:
-Dragă se pare că te-ai schimbat destul de mult dar .. asta vom vedea în sala de antrenament.Degeaba eşti aşa , spune el lăsând propoziţia în aer după care continuând îmi spune , dacă tot noi va trebui să te apărăm.
Nu înţeleg , ce a vrut să zică , cum sunt ,, aşa'' , lăsând asta la o parte e clar că m-a provocat deci o să vadă el !Sau sunt aceeaşi..?Nu.. nu din nou!Iar mă simt le fel de slabă...Nu se poate...Sasuke văzând că a reuşit să mă inducă în eroare cu succes îl ia pe Naruto care este încă în transă..Ohh blondul ăsta nu o să se schimbe niciodată când este vorba de mine?Ce întrebare stupidă...Sasuke este la fel de rece...Încă mă doare asta dar .. nu îl pot schimba..Cred că am să renunţ la asta.M-am săturat..Îl iubesc prea mult dar trebuie să îi arăt că numai sunt aceeaşi , trebuie să inţeleagă!Nu apuc nici să intru în casă căci sunt anunţată de un ninja , pe care nu l-am mai vazut până acum...hmm ciudat , să mă duc la locul de antrenament al fostei echipe şapte.Fostei!?Ce vrea să însemne asta... doar nu...Deci până la urmă a decis că nu sunt pregătită pentru aceea echipă..Tsunade-sama.. o să îţi pară rău , îţi jur!Acel ninja dispăruse deja.Mă îndrept încet şi tristă spre acel loc , unde am atâtea amintiri.Viaţa nu estr roz mereu , îmi spun eu în minte...
***Dupa un sfert de oră***

Am ajuns cu greu...Încă mă doare deoarece ei sunt echipa mea si vor fi mereu dar acum că ne despărţim...Mă simt prost într-un fel dar asta e , voi da orice pentru ei şi le voi îndura pe toate , jur!Se pare ă m-am cam lăsat aşteptată...Naruto şi Sasuke se uită uimiţi la mine , probabil au aflat deja vestea.Cerul limpede de odinioară acum începe să se înnegrească , lăsându-mă singură şi acesta...Întunericul îşi face simţită prezenţa şi vântul începe să sufle aspru , provocându-mi o frică interioară ce nu se lăsa învinsă aşa uşor.Ce se întâmplă!?
-Sakura Haruno!
Tsunade -sama!Ce caută ea aici , vrea să mă vadă suferind datorită acestei despărţiri dureroase?Nu mai suport , toţi se întorc împotriva mea.Ce aveţi cu mine , oameni buni?
-Da!spun eu cu un glas stins.
Ce vrea acum...Jur că aş omorâo dacă nu aş avea anumite sentimente pentru ea...Mă simt atât de singură!Vreau atât de mult să îmi spună mai repede!Băieţii aşteaptă şi ei răbdători însă destul de enervaţi de această tacere.
-Împreună cu Sasuke Uchiha si Naruto Uzumaki...
Îmi închid uşor ochii parcă ştiind ce va urma.De ce eu?De ce?
-Vă veţi infiltra in Akatsuki pentru a obţine informaţii!spuse Tsunade cu o urmă de regret în voce.
Îmi deschid uşor ochii uimită.Akatsuki.... doar pronunţând acest nume mi se face pielea de găină.Sunt fericită căci încă fac parte din echipă dar tristă deoarece le voi sta din nou în cale şi vor trebui să mă apere din nou şi din nou ...De ce sunt atât de slabă?Nu mai suport pe cuvântul meu...Mă uit la băieţi şi ei destul de bulversaţi.Cei doi se încruntă imediat iar Sasuke strânge uşor din pumn spunând:
-Tsunade , scoate-o pe Sakura din aceasta misiune , ne va încurca şi vom avea parte numai de belele din partea ei.Este doar o fetişcană fără putere care a trăit în puf roz până acum.Nu avem chef să îi purtăm de grijă acolo şi să o dădăcim.Clar?spune el rece şi răspicat.
Simt cum îmi fuge pământul de sub picioare dar are dreptate.Nu sunt bună de nimic.Doar îi încurc , ştiam asta dar când o spune el doare mai tare.Parcă sunt înjunghiată...Naruto fără nici o urmă de regret spune:
-Sasuke are dreptate bunico.Ne va sta doar in cale Sakura.Nu ne va fi de ajutor cu nimic.
Atunci las o singură lacrimă să îmi mângâie chipul şi îi spun hotărătâ doamnei Tsunade , întorcându-mă cu spatele, tristă:
-Au dreptate , doamnă Tsunade , le-aş sta în cale şi i-aş încetini.Vă rog scoateţi-mă din această misiune şi din echipa şapte.
Doare dar trebuie să o fac.Îmi pare rău ... Pentru tot!
-Sakura ce vrei să spui!?Nu te voi scoate din echipă nici dacă m-ai omorâ , îmi spune ea cu o tristeţe in glas.
Sasuke şi Naruto nu spun nimic.Rămân uimiţi şi ei.Oricum nu au nevoie de mine.Atunci vântul se porneşte tare şi simt cum sunt luată pe sus.Defapt chiar sunt luată pe sus.Ce se întâmplă?Ridic uşor ochii şi rămân uimită.Uchiha Itachi!?
-Ce înduioşător , spune el scuipând parcă cuvintele , oricum cum voi o credeţi un obstacol şi nu aveţi nevoie de ea , o luăm noi imprumut.
Rămân uimită , nu ştiu ce să fac sau ce să zic.Dar cei doi colegi ai mei nu au nevoie de mine şi mă cred un obstacol aşa că la revedere băieţi , Konoha.Nu o să îmi fie dor de voi!Ştiu că mă mint pe mine dar asta e...asta e soarta mea!Să fiu urâtă de toţi!Itachi mă ţine strâns de mână , poate prea strâns , făcându-mă să scot un icnet nevinovat de durere.Vazând asta se uită pervers la mine după care îmi spune la ureche incet însă se pare că au auzit şi cei doi colegi ai mei:
-Dragă de acum încolo o să fii o maşină de ucis şi probabil noua jucărie a noastră , însă ceva îmi spune că vei fi doar .. a mea.
Ultimile cuvinte le-a pronunţat mult mai rece.Nu!Nu accept asta.. nu!Oare ăsta este destinul meu?
-Itachi!Dăi drumul!spuse Sasuke atât de rece , semnul blestemat dominuându-i corpul.Ia mâna după ea chiar acum!spuse el şi mai tare şi atât de rece , făcându-mă să las drumul liber la câteva mărgăritare.
Itachi observând că nu mai rezist mult în acea tensiune se uită dulce la mine , liniştindu-mă uşor parcă.Dar acele cuvinte... jucărioara lui ma înlemnesc.
-Scuze frate , ai pierdut-o!Acum este doar.. a mea!spuse accentuând ultimile cuvinte spre disperarea lui Sasuke.Oare chiar simte ceva pentru mine sau ..?Simt o durere insuportabilă în spate după care îi mai spun numele încet o dată însă se pare ca l-a auzit...:
-Sasuke-kun...
-Sakuraaa!


Hei , bună sper că v-a plăcut acest capitol.Oare ce se va întâmpla cu Sakura?Oare Sasuke simte ceva pentru ea?Ce a vrut Itachi să zică:
,,vei fi jucărioara mea'' se va împlini?

Ei bine ve-şi vedea în capitolul următor!Bye bye!

!!!!Hellllllllllloooo!!!
am venit si eu pe la ficul tau si e
chiar oau

nu mai am cuvinte :lov3:
a poate doar " supert , mega , ultra , hiper tare
Vreau next-ul si bine inteles sa ma anujnti si pe mine

WOOOW... ce fic minunat... m-ai lasat fara cuvinte. Oare ce se va intampla in capitolul urmator??? Simt ca mor aici de curiozitate. adu nextul cat de repede posibil si te rog anaunta-ma si pe mine...

P.S. ms de comentariul de la fic. Te Deea

Bună!Mulţumesc tuturor pentru comentarii şi sper să nu fiţi supăraţi pe mine deoarece am avut nişte temuţe afurisite şi nu am putut intra foarte mult pe site , plus că nu am avut nici cine ştie ce inspiraţie dar acum mi-a sclipit beculeţul deasupra capului.Să vedem ce a ieşit şi vă rog să vă daţi cu părerea fiecare.Din partea mea vă doresc un An nou fericit * am cam întârziat dar neah... *şi ca toate dorinţele dvs. să vă fie împlinite şi cinstite * faceţi cinste să fie clar *Deocamdată voi povesti mai mult din punctul de vedere al Sakurei şi al lui Sasuke Uchiha , Naruto ia vacanţă ceva timp cu Hinata deci să nu îl deranjăm * e timpul şi pentru SasuSaku chiar dacă puţin! * . Fără alte introduceri a sosit capitolul 3 .. cred!?Lectură plăcută!!!

Capitolul 3 -Când viaţa îţi oferă lămâi , îi stropeşti pe toţi în ochi și uiți cine te-a ajutat la greu

Sasuke P.O.V

Itachi... a luat-o pe Sakura!Cum a putut acel vierme...Dar de ce are nevoie de ea?E doar o fetiţă slabă la luptă şi proastă.Trebuie să aflu şi poate să o salvez ca deobicei pe acea povară.Hm...Oare de ce am fost nervos când a răpit-o...?Nu mai contează , trebuie să îmi fac un plan de atac pentru mica mimoză dar mai important îl voi omorâ pe Itachi odată pentru totdeuna!Vă întrebaţi de ce nu mă va ajuta şi Naruto?Ei bine el are o misiune secretă.Este vorba despre .... hei nu e treaba voastră .De aceea e secretă ...Pentru că nici eu nu ştiu despre ce este vorba dar voi afla.Oricum nu părea prea interesat de răpirea Sakurei , i-au cam pierit sentimentele.Este doar atracţia fizică probabil deoarece este atât de jalnică...Hm.. cred că îl voi omorâ pe Itachi şi o voi lăsa pe acea prostuţă acolo.Exact asta voi face!Scap de doi tâmpiţi mă scuzaţi nu ştiam că Haruno este fată.Hm.. am devenit un monstru , îmi place!Mă îndrept uşor spre casa mea şi ce să văd eu oare?Îl văd pe Itachi iar el se pare că îi arăta ceva acelei mici prostuţe.
-Sakura , acum ce crezi despre micul tău Sasuke?Ai auzit ce a zis despre tine , nu?Ai vazut ce însemni tu , pentru el !?spuse Itachi , luându-o în braţe uşor deoarece fata era încă uimită şi plângea încet parcă vrâmd să ascundă asta.
Ochii mi s-au mărit încet , a auzit tot ce am zis...Oricum era purul adevăr şi încă este dar poate am fost prea dur.Până şi cu Karin mă purtam mai bine.Hm , păcat că am omorât-o atunci...Îmi închid uşor ochii , amintindu-mi de ... :

***Flash Back ****

Danzo se îndreaptă spre Karin cu o viteză uimitoare şi o prinde de gât.Hm , după aceasta va muri iar eu oricum nu voi mai avea nevoie de roşcată deci la revedere Karin.Cu un glas rece îi spun:

-Karin , stai nemişcată!
Ea zâmbeşte crezând că o voi salva.Păcat , mă ajutase de multe ori dar asta este.Nu voi mai avea nevoie de ea , doar am folosit-o şi atât îmi activez rapid tehnica mea , Chidori.Aceasta este o tehnică specială deoarece strânge o bucată de chakra în mână sub formă de electricitate şi poate tăia orice suprafaţă , nu te poţi feri de Chidori.Este destul de periculoasă deoarece te poate omorâ dacă nu ști să o folosești , terminânduți toată chakra.Ea este destul de bună deoarece se poate schimba în diferite forme.
O îndrept spre Karin și spre Danzo , examinându-o pe Karin.După ce găsesc un punct vital , zâmbesc încet și o pătrund pe Karin și pe Danzo.Karin pică jos iar Danzo rămâne uimit.Nu mai aveam nevoie de ea , oricum mă urmase singură , nu am obligat-o să vină cu mine.

***End Flash Back ***

Lăsând asta la o parte se pare că am dezamăgit-o pe rozalie.Probabil o puteam folosi și pe ea precum pe Karin.Deodată Itachi dispare cu Sakura lăsându-mă singur din nou.Simt o durere în spate după care pic jos fără suflare.Aud mii de șușoteli după care liniște.Îmi deschid ochii buimac și o vîd pe .. mama și pe tatăl meu !?Ce se întâmplă aici , îmi spune și mie cineva?Mama mea , Mikoto se uită urât la mine apropiindu-se ușor.Odată ce este în fața mea , simt o palmă dată , cu multă durere.Este prima dată când dă în mine...O privesc uimit timp de o clipă iar ea îmi zice:
-Acea fată , Sakura...E atât de blândă , isteață , frumoasă , grijulie și iubitoare încât tu nu o meriți Sasuke!Cum ai putut să devii așa?Nu mă lua cu din cauza voastră sunt așa deoarece nici ea nu are părinți , au murit în fața ei , în război , ști de ce?Deoarece ea a refuzat să le spună inamicilor informații despre tine și de Naruto!Ea mereu v-a apărat și v-a iubit pe amândoi chiar dacă ați lăsat-o singură.Stai liniștit și Naruto primește același tratament de la părinții lui acum , în acest moment , nu ești singurul.Itachi o merită de o mie de ori mai mult decât tine.Și apropo de asta um vă permiteți să vă bateți și mai ales să vă vorbiți așa să nu mai spun de bătaie.Dacă vă mai prind o dată încercând să vă omorăți am să vă bat de vă va suna apa în cap.Ai înțeles tinere?Ești pedepsit tu și cu fratele tău din acest moment!strigă mama la mine , enervată total după care începu pe un ton mai blând.Sasuke , eu și tatăl tău chiar dacă nu suntem lângă tine asta nu înseamnă că nu te iubim.Dacă vrei să ne faci fericiți , împacă-te cu fratele tău și apropo de acea fată Sakura... m-ai dezamăgit Sasuke , nu știi cât de mult te-a iubit , te iubește și te va iubii mereu.O vei pierde dacă mai continui tot așa.Și venind vorba de răzbunare știi că nu suport aceste chestii.Prin urmare mai ai doar un scop.Acela de a îti reface clanul.Iar de aceasta ai nevoie de o fată , specială care te iubește dincolo de aparențe.Aceea este acea fată Sakura Haruno.Dacă o pierzi o să își pară tare rău Sasuke , dragă.
Mama are dreptate ... mă uit la tatăl meu și văd că acesta zâmește pentru prima dată.Oare chiar atât de mult am pierdut cu răzbunarea și nu am văzut câți mă iubesc?Până acum am avut ochii închiși atâta timp?Atâtea momente pierdute... atât de rău am devenit...Întunericul mă înconjoară și aud doar un:

-Te vom iubi mereu Sasuke!
Și eu pe voi , tată , mamă...!Îmi deschid incet ochii și rămân uimit.Sunt în brațele Sakurei iar aceasta plânge.Ce naiba?De ce plânge micul meu îngeraș?Mă frec ușor la ochi dar imaginea dispare.Atunci îmi dau seama.Aceea era doar o amintire...Atunci când m-am bătut cu Haku...Sakura vreau să te întorci la mine.Vreau să mă iubești din nou.Vreau să te văd zâmbind și să te fi fericită.Vreau să știi că mi-am dat seama cât de mult te iubesc...Te implor iartă-mă și vino să îmi alini durerea...Suferința este prea mare și nu mai suport..Am nevoie de tine , Sakuraaa!!!

Awwww!Ce draguta a fost partea de la sfarsit!Mi-au dat lacrimile .Itachi esti un....sa vezi ce iti fac!Capitolul a fost foarte dragut.Multumesc ca mai anuntat,spor la scris si bafta in continuare.Ah,da si multe ideei

Oooo...ce dragut.
Sasuke si-a dat seama ca o iubeste pe Sakura.Pacat ca nu se intampla asa si in serial.
Cred ca daca s-ar intampla as sari pe luna de bucurie.

A fost superb capitolul si sa ma anunti.

merci ca m-ai anuntat !!!!
Insfarsit si-a dat si sasuke seama ca tine la sakura .... Dar a vaga idee ca e mult prea tarziu :-j::
vreau next-ul si sper sa-l aduci curand
spor la scris si te-am !!!!

Bună!Îmi pare rău că nu mai am postat de ceva vreme dar laptopul se pare că l-am şi stricat la ce neîndemânatică sunt ...Aşa că voi scrie de pe pc !Fără alte introduceri , doamnelor şi domnilor , lectură plăcută!
P.S - Acest capitol îl dedic tuturor ce îmi citesc fic-ul şi tuturor fanilor SasuSaku!!!


Sakura P.O.V


Ahh , capul meu.Ce s-a întâmplat?Încerc să îmi deschis ochii însă văd că sunt legată la ochi.Ce se întâmplă?Îmi amintesc doar acele cuvinte usturătoare ale lui Sasuke-kun...La naiba , de ce tot îi zic ,, Sasuke-kun''?De ce trebuie să îl iubesc atât de mult...?De ce eu?De ce pe el?De ce doar eu.... sufăr?Mă doare sufletul gândindu-mă la ce a putut gândi...Dar tot mai bine e cu el , tot mă simt mai bine ştiindu-l lângă mine..Chiar dacă el nu mă iubeşte asta nu înseamnă ca eu nu îl pot iubi pe el.Chiar dacă nu împârţim aceleaşi sentimente , nimeni nu îmi poate lua dragostea pe care i-o port de atâta amar de vreme.Fără el mă simt singură şi neînsemnată.Poate chiar aşa sunt...Dar , nu înţeleg deloc!Acum câteva zile ne îmbrăţişam iar acum mă urăşte şi mă detesta.Oare ce este în inima lui?Chiar îi place să fie singur mereu?Chiar îi place să mă vadă cum sufăr din cauza lui?De ce...?Nu are niciun sens şi nici nu va avea vreunul.Probabil că dacă nu voi scăpa de aici nu o să am răspuns la nici-o întrebare.Trebuie să evadez!Trebui să o fac acum!Trebuie să fiu lângă el acum.Are nevoie de mine , iar eu am nevoie de el.Sunt sigură că nu a vrut să spună asta.Ştiţi de ce sunt atât de sigură?Fără să îşi dea seama îşi muşcase buza de îi dăduse sângele.Arăta atât de dulce...Gata Sakura!Nu este timpul pentru asta acum.Trebuie să scap de aici dacă vreau să îmi mai văd vreodată brunetul.Gândeşte Sakura!Ce ar face Sasuke în momentul ăsta?Ştiu!Din moment ce sunt legată la mâini asta este singura mea scăpare , mulţumesc Sasuke-kun!Încep să mă ridic uşor în sus , după care încep să îmi depărtez uşor mâinile până în momentul în care frânghia se rupe.Perfect!Îmi dau jos bucata de material ce îmi acoperea ochii după care , îmi eliberez şi picioarele.Îmi ridic ochii si observ că sunt într-o celulă.Itachi nu se joacă.Dar asta nu înseamnă că nu pot evada de aici.Îmi străng puţină chakra în pumnul drept după care lovesc cu putere gratiile ce mă ţineau prizonieră , în aşa fel încât nu provocasem prea multă zarvă.Cum mă văd liberă încep să alerg pe coridoarele lungi ce dădeau clădirii un aspect straniu şi înfricoşător.Alerg şi tot alerg dar nu văd nici măcar o sclipire de lumină.Asta este ciudat...Prinsă într-un genjutsu , oare?Îmi împreunez mâinile şi fac un semn după care spun:
-Eliberează!
Nu se întâmplă nimic...Deci până la urmă nu a fost un genjutsu.Totul este real.Încep iar să alerg şi văd.. o fereastră aceasta fiind : scăparea mea.Ajung la ea însă când să mă arunc , fără să mă uit cât de departe suntem faţă de pământ aud un râset diavolesc.Itachi!?Cum a... când m-a putut ajunge atât de ...?Nu se poate..
-Eşti sigură că vrei să faci asta?Ia uită-te mai bine la distanţă , poate ţi se luminează mintea , îmi spuse acesta zâmbind satisfăcut.
Mă întorc încet şi cu neîncredere în spatele meu .Avea dreptate însă...La naiba!Dar.. trebuie să o fac.Este singura mea şansă , şi oricum cui îi pasă de mine?Când am fost răpită de Itachi , Naruto mă privea plictisit.Doar Sasuke părea şocat , însă am văzut ce îi poate mintea şi ăstuia.Asta e.. La revedere , prieteni.Mă întorc cu faţa la Itachi , după care îmi închid ochii rapid şi fără niciun resentiment mă arunc pe fereastra.Totul se derula cu incetinitorul.Cădeam în gol însă fără să îmi dau seama , lacrimile au început să îmi coboare pe faţă iar în următorul moment i-am strigat numele fără să vreau.
-Sasuke-kun!!!
Chiar înainte să ating pământul am fost prinsă de El.Îl priveam uimită iar acesta avea o privire blândă.Dându-şi seama cum mă privea , şi-o schimbă rapid într-una rece , însă acel scurt moment pentru mine a însemnat o veşnicie.Uitasem de tot şi de toate.Eram doar noi doi , singuri , în lumea noastră , unde răutatea era dată la o parte precum un vănt de toamnă ce era în treacăt.Se uită la mine cu acea privire rece şi sfidătoare după care se încruntă spunându-mi :
-Eşti mereu aşa de neîndemânatică!
L-am privat uimită după care am zâmbit uşor.Venise după mine până aici.Asta dovedeşte că simte ceva chiar dacă este doar pentru că suntem in aceea echipă.M-a salvat.Asta contează!El chiar era îngrijorat , şi mai ales , era pentru mine.Asta mă făcea să mă simt specială şi iubită.Era tot ce vroiam.Sasuke se uită în sus după care îmi spuse serios , cu privirea încă la acea fereastră de unde mă aruncasem :
-Trebuie să pleci.Aceasta este lupta mea.Dacă te ia ca pe ostatic nu o să pot face nimic şi îmi vei sta doar în cale...
-Dar ştii că te pot ajuta!îi spun eu enervându-mă.
El nu spuse nimic.Nu mă băga în seama cred.Acele momente pline de pasiune parcă se spargeau încet.Văzând că sunt tot ignorată mă dau jos din braţele sale protectoare după care dau să plec însă sunt prinsă de încheietură.Încerc să mă smucesc , uitându-mă tot în faţă.Aud un mic ofat după care sunt trasă în braţele lui puternice.
-Parcă vroiai să plec!îi spun eu vizibil enervată şi supărată.
-Da...Vreau să te ştiu în siguranţă , îmi spuse el încruntându-se uşor şi oftând.
Vroia să mă protejeze?Adică.. el mereu mă proteja în misiuni şi avea grijă să fiu în siguranţă...Dar..ce tot spun eu aici.Are dreptate.Dacă voi fi luată ostatic , îl voi încurca mai mult.Sunt tot aceeaşi fetiţă slabă şi naivă.Îmi trag aer în piept după care îi dau braţele la o parte şi îi spun stins :
-Te rog... ai grijă!
O lacrimă îmi curge uşor pe faţa.Era timpul...trebuia să plec.Tot ce puteam face era să cred in el.Am început să merg încet depărtându-mă treptat , nu mă uitam înapoi.Mi-ar fi fost mai greu ...Am simţit cum mă privea trist , am simţit asta.Chiar dacă nu îl vedeam.Tot ce puteam face era să .. plâng şi să am încredere în alţii.În acel moment i-am auzit vocea lui Itachi.La naiba , trebuia să plec mai repede.
-Stai pe loc , Sakura!îmi spuse Itachi , parcă vrând să mă omoare cu vocea lui de gheaţă doar.Sasuke , ne vom lupta , însă cine va câştiga ... o va avea pe fată.
M-am întors uimită.Corpul a început să îmi tremure.Îmi era frică , însă nu pentru mine , ci pentru Sasuke.Acesta strănse pumnul după care spuse :
-Nu o amesteca şi pe ea în asta , Itachi!
-Nu o amestec doar că este cam implicată în asta , spuse Itachi zâmbind victorios.
Poftim?Cum adică sunt implicată în asta?Ce se întâmplă aici , să îmi spună şi mie cineva!Îmi muşc uşor buza de jos încercând să mă opresc din tremurat , însă fără succes.În următorul moment îl văd pe Sasuke cum apare în spatele meu.Îi simţeam respiraţia sa caldă şi accentuată.Era speriat..
-Ne vom lupta altă dată , iar dacă te voi învinge , Sakura va fi doar ... a mea!zise Sasuke , după care îşi activa semnul blestemat , urcându-l la al doilea nivel , astfel crescăndu-i aripile.
Mă cuprinde pe la spate de talie după care ne ridicăm încet în sus.Zburam!Fără să îmi dau seama roşisem al naibii de tare.Tot nu îmi pot scoate din cap acele cuvinte... : ,, Ne vom lupta altă dată , iar dacă te voi învinge , Sakura va fi doar ... a mea!''.Între timp , culoarea pielii îmi reveni la normal şi am auzit doar un :
-Accept!spuse Itachi zâmbind ca pentru el.
Auzind acea voce un mic tremurat îmi cuprinse corpul însă mă liniştisem când îi auzicem vocea lui Sasuke atât de caldă şi iubitoare.
-Ţi-e frig?
Uitasem cât de aproape era de mine.El era atât de cald încât dacă aş putea m-aş coace ca o plăcintă la cuptor.
-Eu.. mm...d-da , spusesem eu , bâlbâindu-mă.
Nu îl vedeam însă am simţit cum a zâmbit uşor , după care punăndu-şi capul pe umărul meu, ţinându-mă mai strâns.Noi am mai zburat pe sus ceva vreme după care am simţit cu adevărat un frig de nedescris.M-am abţinut să nu încep să tremur deoarece chiar in acel moment observasem apusul.Sasuke s-a oprit , bucurându-se şi el de acel peisaj minunat.Mereu am vrut să mă uit la apus cu Sasuke-kun dar nu mă aşteptam să fie atât de frumos.Capul său se aşeză iar pe umărul meu , făcându-mă să zâmbesc uşor.Spre deosebire mine , el observă imediat asta.
-Îţi place?mă întrebă el , încă stând cu capul pe umărul meu.
-Este frumos...spun eu uitându-mă parcă hipnotizată de sentimentele ce vroiau să iasă la iveală.
-Da...Este frumos , spuse şi el uitându-se la mine zâmbind fericit parcă prima dată în aştia trei ani de zile.
Mi-a fost atât de dor de acel zâmbet , pe care chiar dacă îl vedeam rar în copilărie , ma hipnotiza complet.
Noaptea se lăsă iar noi am coborât uşor pe pământ.Eram departe de sat , dar nu mai îmi păsa.Eram cu el şi asta conta acum.Doar noi doi , singuri.Sasuke făcu un foc pentru a ne încălzi după care se puse lângă mine.Era destul de aproape de mine.Mă întreb dacă inima lui s-a dezgheţat într-un sfârşit...Fără să vreau am picat pe umărul său , adormind în cele din urmă.

Sasuke P.O.V

Alergam şi tot alergam , nu mai ştiam ce să fac.Inima îmi bătea tare parcă vrând să îmi iasă din piept.Sakura... trebuie să o protejez!Vreau să o ştiu în siguranţă , nu ştiu de ce , dar asta vreau să fac...Este singura fată care mi-a stat alături mereu , de cănd mă ştiu de fapt.Mereu a fost printre fanele ce mă adorau dar ea era diferită.Nu mă iubea deoarece eram puternic.Mă iubea pentru felul meu de a fi.Chiar dacă m-am purtat groaznic cu ea până acum , asta nu înseamnă că nu simt nimic pentru ea...Nu ştiu încă ce simt , dar este ceva special.Simt ca vreau să stea doar cu mine , să fie doar a mea.Într-un final , scufundat în gânduri , am ajuns la ascunzătoarea lui Itachi.Sakura , aşteaptă-mă , sunt aproape de tine!Te voi salva , îţi promit...!Când să încep să caut aud o voce , este a ei!
-Sasuke-kun!
Mă îndrept rapid spre acel strigăt.Parcă totul mergea cu încetinitorul.O vedeam , acea cascada rozalie îi cădea in valuri pe umeri.S-a aruncat de la fereastră?Cu siguranţă Itachi era acolo..Chiar când să facă contact cu pământul o prind rapid în braţe.Se uită cu o privire plină de frică şi de uimire la mine.Mă uitam la ea drăgăstos însă am schimbar rapid privirea dându-mi seama că nu era timpul pentru asta.Nu acum.Mă uit la ea încruntându-mă uşor şi îi spun :
-Eşti mereu aşa de neîndemânatică!
Ea îmi zâmbeşte uşor.Acest zâmbet...Mereu este aşa de fericită şi plăpândă...Nu îmi vine să cred că era să o pierd.Mă uit în sus şi îl văd pe Itachi , privindu-ne sfidător de la fereastră.Ohh acel.. !Am să îl omor.Trebuie!Dacă vreau ca Sakura să fie în siguranţă trebuie să îl elimin.Deschid uşor gura să spun ceva dar parcă nu îmi ieşeau cuvintele.Era greu..Mi s-a mai întâmplat asta o data.Atunci când am părăsit satul , i-am spus doar un : ,, Sakura .. mulţumesc!''.Acel ,, Mulţumesc'' , însă a însemnat mult pentru mine.I-am mulţumit pentru tot ce a făcut pentru mine , pentru toată dragostea ce mi-a dat-o în fiecare secundă şi pentru încrederea ei.Într-un final , înghit in sec şi îi spun rece şi plictisit , încă uitându-mă la Itachi.Nu puteam să mă uit în ochii ei ,nu aş fi rezistat.
-Trebuie să pleci.Aceasta este lupta mea.Dacă te ia ca pe ostatic nu o să pot face nimic şi îmi vei sta doar în cale...
Ea îmi spune că mă poate ajuta...Da , m-ar putea ajuta însă dacă se va răni va fi doar vina mea.Văzând că nu o bag în seama se dă jos din braţele mele supărată şi enervată după care dă să plece.Da , am vrut să plece însă nu cu acea durere în ochii ei.O prind de încheietură strângândui-o uşor.Ea încearcă să se smucească , însă sunt mult mai puternic ca ea.O trag rapid în braţele mele şi îi spun blând că trebuie să plece , deoarece o vreau în siguranţă , iar aici cu Itachi nu ar fi deloc şi nu ştiu cât timp aş putea-o apăra.Ea mă roagă stind , să am grijă după care îmi dă încet braţele la o parte şi începe încet să se depărteze.O priveam nervos şi trist , era ca ultima dată.Doar că ea era nevoită defapt împinsă pe la spate să plece.Îl văd pe Itachi cum apare în faţa mea şi îi spune rozaliei să nu mai facă niciun pas.Aceasta se întoarce speriaăă uitându-se cu teamă la el.Itachi îşi întoarce privirea la mine spunâdu-mi că ne vom lupta pentru ea.Sakura începe să tremure mai mult speriată pentru mine decât pentru ea.Mă enervasem groaznic de tare deoarece dacă pierdeam ea ar fi fost luată de acest vierme din faţa mea.Fără să aştept ajung imediat în spatele Sakurei cu viteza mea monstruoasă şi activez al doilea nivel al Semnului Blestemat lăsat de Orochimaru.O prind pe Sakura pe după talia ei perfectă după care îi spun lui Itachi că ne vom bătea altă dată şi dacă eu voi învinge , Sakura va fi doar a mea.Sakura începe să roşească rău de tot ceea ce mă face să schiţez un zâmbet mic.Mă ridic uşor în sus pentru ca Sakura să se obijnuiască cu acest ,, zbor'' după care îl mai aud pe Itachi spunând că acceptă.Sakura începe să tremure uşor iar eu îmi pun capul pe umărul ei , strângându-o mai tare în braţe.E aşa de frumoasă...Nu peste mult timp mă opresc , văzând că Sakura se uita uşor atrasă de apus.Îmi pun din nou capul pe umărul ei , ea începând să zâmbească din nou.Privim amândoi apusul după care o întreb dacă îi place.Ea răspunde încet că da , ceea ce mă face să zâmbesc cu toată inima.
Nu ştiu ce mi-a făcut fata asta dar simt cum inima mea în inima mea , ea este singura mea sclipire de lumină ce mă face să mă simt împlinit şi mai fericit ca toţi de pe lumea asta.Noaptea se lasă iar eu epuizat de la atâta zbor , mă las uşor în jos , pierdându-ne parcă in abisul întunecat al nopţii.Cum ajungem jos adun nişte lemne şi fac un foc , punându-mă lăngă rozalie.Peste ceva vreme aceasta cade pe umărul meu , adormind.O privesc amuzat de situaţie după care mă las pe spate , punându-o pe Sakura pe pieptul meu, într-un final adormind amândoi îmbrăţisaţi.

P.S CAPITOL NECORECTAT!!! Sper să vă placă acest capitol.Pupici!

Sakura -----

Sasuke ----

Itachi ---- http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQogK_yVVFqFKWIYcWFFOqsGNe3Fl2ZkZwdUu88rNHzFbU6C-sI

Naruto --- http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSL7JIY84zVsPFFrpmEiPVhK6EcDgjL3AP20_mQFH_cQfSgTjIWxg

Tsunade --- http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQpQ8u4IN_bHUKMIhvQBb_5NFmbP5PdW2v05Pk52qigRZM9YQnUqA

Team 7 --- http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTcnye0AdrG0KdWeVnPsvAAzD2lT5gsAfq74UxQro62Wptg15yj

Melodia Capitolului ---- https://www.youtube.com/watch?v=mluLy8yBLWI

Imi pare atat de rau... cum am putut sa ratez atatea capitole minuante... Sunt asa de
Imi place cum descri sentimenatele personajelor si cel mai mult din ultimul capitol mia placut cum Sasuke a salvat-o pe Sakura... Ce se va intampla in continuare, doar tu sti... Adu nextul repede si anunta-ma si pe mine.
Spor la scris si multa inspiratie

Buna ! Imi pare rau ca nu ti-am dat niciun comentariu , dar doar acum ti-am descoperit acest fic minunat . Spor la scris in continuare si la multe ideei !
P.S. daca poti sa ma anunti la next , te rog sa nu eziti
Te pup dulce , dulceag ca o savarina !

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.