Smooth Criminal [+16]

Subiect: Smooth Criminal [+16] Mier 26 Dec 2012, 22:12

● Gen: acţiune, romanţă, gangsteri, foarte puţină comedie, mister
● Clasificare: +16
● Personaje: Sasuke, Sakura, Itachi si mulţi alţii.
● Detalii: o poveste cu gangsteri şi scriitori. (un gangster şi o scriitoare curioasă)

O nouă idee, un nou fic poate scurt, încă nesigură pe lungimea sa, dar foarte sigură pe tema lui. Aduc o nouă poveste, poate puţin uzată, cine ştie, însă doresc să creez ceva mai palpitant, plin de lucruri murdare şi ilegale, plus o pasiune care zboară minţile multora. Inspirată de melodia minunată a lui MJ - Smooth Criminal, am decis să iscălicesc cu ajutorul tastelor o nouă poveste. <3 Desigur că mă voi ţine de el, chit că ar fi să se termine vacanţa. Ideea m-a trăznit ieri şi acum sunt aici. Sper să vă placă cum şi mie îmi place, din păcate nu am prea multe de spus, detali voi mai oferi pe parcurs.
O să fac şi eu chestia asta: dacă aveţi întrbări pentru personaje, nu ezitaţi să le puneţi, chiar şi dacă aveţi întrebări pentru mine, nu ezitaţi! -^^-
Ştiu, poate o să spuneţi - cei care mă cunosc bine - că iar nu mi-au dat pace ideile, însă când ştiu că e una bună nu mă pot abţine, trebuie să o scriu, trebuie să o transmit, trebuie să îi dau viaţă.
Fără alte adaosuri să-i dăm drumul poveştii şi să pătrundem în miezul ei.

naiadă = nimfă a izvoarelor, fântănilor, lacurilor

IMPORTANT: ficul o să îl mai am postat şi pe blog şi pe un alt site.

Ziua I

„În val de mărgăritar, chipul ei era oglindit într-un vual de mătase.
Privea absentă spre cerul senin din luna August, prinsă iar în lumea ei imaginară.
Foile de pe birou erau purtate de pânzele vântului, ce se strecura cu nesimţire printre perdelele vaporoase din dantelă.
Purta acea eşarfă fină în jurul capului, ca soarele să nu o deoache, zâmbea gingaş ca un boboc de raţă, gata eclozat şi pregătit să înoate.
Cerneala lăsase amprente pe ale ei subţiri degete, scrisul nu o mai lăsa să doarmă.
Dar asta era vocaţia şi pasiunea ei.
Însă nu ştia că mai apoi avea să îşi înmoaie condiul în „roşul călimarei” inerte de pe sol.”

Anul 1990 avea să aducă destule momente în viaţa a multor oameni, care în oraşul viselor îşi trăiau cu intensitate clipele. New York propunea atâtea oferte cât se poate de ademenitoare, economia era în pragul de succes şi cu toţii cunoşteau fiecare magazin sau mall deschis, fiindcă în floare se părea că ajunsese moda. Iar cum toate femeile aveau în comun acelaşi hobby, ajungeau să se împrietenească din cauza unor scopuri destul de banale, pe care bărbaţii nu le puneau în vărful preferinţelor, însă apreciau foarte tare o femeie care ştia cum să se afişeze în lume. Cu ochii pândeau pe străzile aglomerate, fiecare bucăţică, precum nişte lupi flămânzi, toate fetele privind în urmă puţin nesigure şi intimidate de acei ochi nebuni, plini de dorinţă.
O arenă, se mai considera viaţa a fi, căci destule dueluri secrete se mai dădeau în această perioadă a anului, faimos pentru gama sa largă de oameni de afaceri, care mai de care descurcăreţi şi vulpoi, gata oricând să îţi ia banii sau chiar clădirea. Numai chipuri noi ni se prezentau în vitrine de cristal, în acele luxuri exagerate unde stăteai drept şi priveai de jos în sus cum de ajunseseră toate acele lucruri scumpe acolo, însă fiindcă om simplu te arătai, era normal să îţi saliveze gura, căci nu doar cei bogaţi erau haplani, cât şi cei de rând aveau mijloacele lor de a şterpeli cinstit bani din buzunarele celor de vază. Nu conta dacă cerşeai pentru pâinea de toate zilele sau că lipeai afişe pe blocuri sau stâlpi de telefon şi curent.
Totul era aranjat ca într-un atelier de pictură, ironic căci un artist nu este foarte ordonat de multe ori şi aşa cum toţi cred când privesc la televizor, înghit tot ce li se spune, dând dreptate că societatea sau oraşul respectiv este exact cum se spune, mai ales dacă spectatorii sunt minori cu varstele foarte mici, doar ei pot cadea prada acestor universe inglobate intr-o sfera care parca ar fi paradisul picat din cer, insa sunt prea multe minciuni si nici animalele nu mai cred ce este in zilele de astazi.
Dar fiindca suntem visatori, ne ducem cu gandul ca vantul spre Raiul nostru personal, acolo in negura ce face legatura cu porţile imaginatiei. Ne este mult mai uşor să creem o lume doar a noastră, unde doar legile vorbite de noi sunt ascultate, acolo unde regulile sunt încălcate şi nu există rasism sau mai rău o viaţă grea, cu toate că atunci când gândim prea intens, luăm în palme şi câteva piese din puzzelul realităţi şi constatăm că nici în cap, nu e totul roz, apar şi acolo probleme.
Intr-un apartament destul de demodat, unde o melodie la fel de veche ca acel pat plin de praf si scame din dormitor, rasuna nebună, spărgând geamurile destul de aburite din cauza calduri adunate de la mişcarile nărăvaşe ale fetei - care era defapt o femeie în toată firea - le executa pe melodia ei preferată. I se părea că Joan Jett se acomoda foarte bine cu vocea pe care aceasta o lăsa la iveală într-un ton destul de puternic, imitând chiar şi chitarele. ce răsunau parcă în spatele cadrului şcenic, care îi traversa minţile. Da, era totul într-o armonie haotic de dezordonată, cu toate că vremea părea a se răci chiar în ultima lună a verii, vântul bătea puternic, luând cu el un amestec de neînţeles de aer cald cu aer rece, toate venind de nicăieri. Şi totuşi în jurul trupului fetei zburau ciornele şi schiţele noilor poveşti pe care dorea să le înceapă, însă acum era momentul ei de vedetă muzicală, ce zbura minţile unui public imaginar.
Cu formele-i suple, acoperite de un maiou mulat şi o pereche de pantaloni extrem de scurţi ce îi scoteau foarte frumos fundul bombat în evidenţă, dansa pe ritmul cântecului şi nu îi păsa că vecinii aveau să îi bată din nou în pereţi, tavant sau podea, era liberă, era tânără, era în vârful succesului şi trebuia să îşi facă de cap. Nu dorea sub nici o formă să piardă secundele, minutele şi orele. Erau preţioase şi ştia mai bine ca oricine asta. Plus nu trebuiau pe ea să o învinovăţească de fiecare dată, până şi bătrânul ei în vărstă de trei zeci şi trei de ani îşi făcea de cap cu bărbaţii din barul său.
Da, se trăgea dintr-o familie destul de ciudată, multă lume o arăta cu degetul, iar la început editorilor nu le venise să creadă că trăind într-un astfel de familion putea să scrie atât de profund şi frumos. De foarte multe ori puterile îi erau subestimate, însă era ea cea adevărată mereu, nu se ascundea ca toţi ceilalţi scriitori, era naturală şi angelică în felul personal. Primea iubirea necesară de a trece peste încă o zi de la tatăl ei homosexual şi de la Sfânta Maria şi Magdalena pe care le considera eroine ale acelei vremi cât şi sfinţii ei de vază, pe lângă desigur însuşi Dumnezeu.
Ştia ce era aia viaţă şi nu o deranja să îşi istorisească povestea, cum aşa şi făcuse în primul ei roman, întitulat „În spatele cortinei, adevărul joacă rolul” care avusese un succes enorm, astfel devenind foarte cunoscută şi peste hotare, apreciată de foarte multă lume.
Precum o naiadă îşi revărsa în fântăna vieţii toată dragostea pe care o purta pentru cei dragi, iar frumuseţea neînchipuită de nimeni se oglindea seducător în cristala apă, lăsând lumea să o exploreze în a o cunoaşte.
Peretele unde ceasul se afla începuse să pulseze din cauza sunetului scos de aparat, era ora două fix, tânăra trebuia să oprească casetofonul şi să meargă spre dormitor pentru a se îmbrăca în ceva mai decent, căci editorul care trebuia să-i corecteze ultimul capitol al celei de-a doua cărţi nu era prea răbdător, era un tinerel foarte frumos, cu trăsături destul de feminine, era din Japonia venit, visul său se îndeplinise şi acum lucra cu Sakura Haruno, însă ura când aceasta îl juca pe degete şi reuşea să-l convingă să mai aştepte încă o zi până ce termina capitolele. Deveniseră prieteni buni, iar asta era important, Sakura se mulţumea cu el, niciodată nu avusese pretenţii de la bărbaţi, nu îi ura, din contră parcă îi ridica în slăvi. Îi aprecia şi le admira simplitatea care scotea la iveală o complexitate stupefiantă, sinceritatea lor deobicei faţă de ea o lăsa fără cuvinte, totuşi îi ura pentru simplul fapt că se comportau mai bine cu femeile frumoase sau care erau de bani gata decât cu cele care nu erau atât de „perfecte”. Însă parte de aşa ceva avea ocazia doar când mergea la petreceri sau ceremoni, în general mulţumea Lui Dumnezeu şi sfiinţelor femei că îi oferiseră bărbaţi de care putea să se bucure la maxim şi care pe ia o apreciau aşa cum se era.
În dormitor mirosul de măr sufoca fiecare celulă vie, îi plăcea când leşina în pat de la acesta şi aterizând pe hainele de aseară, strâmbase din gură, în cap afişându-se o gamă nu foarte mare de haine, aşa că după ce le strânsese pe cele uitate din pat şi le aruncase în coş, scoase rapid din dulapul de lângă uşa de la baie o cămaşă albă, simplă, iar pentru partea inferioară a corpului o fustă lungă până aproape de genunchi, sângerie, unde mai adăugase două bretele de aceiaşi nunaţă. Iar în fugă, la oglindă, luase câteva agrafe negre cu care îşi mai ridicase părul pe ici, pe colo, unflându-l la creştet, arătând destul de elegant şi sexy. Acum fiind gată să înşface hârtiile şi să fugă cu un taxi până la editură pentru a da ultima bugată din roman ca să poată fi publicat.
Sunase exact când scăpase cheile de la intrare, căci telefonul de pe perete o cam aglomera puţin, însă odată ce auzise vocea femeii, o rugase să-i trimită cât mai repede o maşină şi odată ce convorbirea nu fusese mai lungă de zece secunde, o luase pe scări la goană, uitând să înghidă uşa apartamentului, dar ştia că nimeni nu va îndrăzni să intre, ce putea un hoţ să ia de la ea? Nimic, doar hârtii şi aşa plagiatura putea să ia naştere, însă cum grijile erau la podea, ea se afla pe ultima treapă şi suflase în câteva şuviţe roze rebele, dându-le ca prin magie în sus, aterizând pe creştet alături de întreg părul îmblânzit.
Putuse remarca privirile taximetristului, o sorbea cu atâta patos şi totuşi îi zâmbise simplu, nu dorea să atragă atenţie, din nou, aşa că urcându-se pe bancheta din spate îi îndicase bărbatului drumul unde avea să coboare. Şi trăgându-şi fustă în jos, câci ochii din oglinda retrovizoare se prelingeau pe picioarele ei lungi şi lucioase, o făcuseră să îngâne un sunet ce definea bărbatul din zilele noastre, tipic pentru el să privească aşa o simplă femeie ca ea.

Subiect: Re: Smooth Criminal [+16] Mier 26 Dec 2012, 22:12

Foarte frumos, poate chiar fabulos ! Este atât de perfect modul în care aşterni ideile aici, încât de comentat nu mai am ce comenta... poate doar câteva greşeluţe pe ici colo, dar se pot corecta printr-un edit, sau nu ?

Ai descris impecabil, repet încă o dată, lăsându-mă plăcut surprinsă ! Ideea este orinibală, iar editorul ce îşi trage originile din Japonia, presupun că este frumosul nostru brunet, Sasuke, sau poate fi şi Itachi ? Mă întreb doar...

De abia aştept următorul capitol şi, sper să mă anunţi printr-un mesaj privat...

Subiect: Re: Smooth Criminal [+16] Mier 26 Dec 2012, 22:39

Fic cu criminali. Fic cu gangsteri. Mine, mine, mine, mine. My precious. Kiaaaa, cat asteptam eu sa citesc ceva scris de tine, cu aceasta tema. ma topesc de dragul tau, iti dai seama cum? Trecand peste asta, inceputul este genial, la fel cum sunt toate inceputurile tale. Ai reusit sa ma faci curioasa si foarte, foarte nerabdatoare in eea ce priveste continuarea. Ii, fic cu crime, +16, cu o tipa curioasa si un gangster periculos. I'm in love, I'm so much in love. Vreau nextul!

Subiect: Re: Smooth Criminal [+16] Mier 26 Dec 2012, 22:55

Vaii, n-am cuvinte. Îmi place foarte mult ideea, felul cum descri, caracterul personajelor, momentan doar al lui Sakura. Nu ştiu, nu mă mai miră faptul că mă laşi fără vlagă, eşti una dintre cele mai talentate persoane care se aproprie de perfecţiunea unui scriitor. Mici retuşuri ici colo şi chiar poţi să postezi o carte, mă jur, şi tu ştii că nu mânânc tot ce se zboare sau aberez, neahh, chiar deloc. * laughs *
Revenind, sunt curioasă să văd cum va apărea Sasuke în fic, cu siguranţă o să fie cât mai original, la altceva nici că mă aştept.
Ai avut mici greşeli de tastare, greşeli puerile, dar cu un edit se rezolvă. a hug

Spor la scris şi să nu uiţi şi de WD ( Wedding Dress ) şi SS ( Secret Santa ).

Subiect: Re: Smooth Criminal [+16] Joi 27 Dec 2012, 21:21

Buna draga mea Cristina.
Nu stiu de ce, dar am impresia ca descrierea fetei din acest capitol ti se va potrivi ca o manusa cand vei fi mai mare. Aculta-ma pe mine, ca sunt ca un fel de medium. Cunosc viitorul! <3
Trecand peste asta: descrii absolut mirific. Atunci cand am inceput sa iti citesc ficul, fratele meu a deschis pe VH1 Channel. unde se difuza melodia Smooth Criminal-->M.J. Deci am inceput sa zambesc ca o nebuna, de l-am bagat in sperieti pe fratimiu. Si pe cuvantul meu ca nu mint, nu as castiga nimic daca as minti.
Revenind la fic:
Ai descris minunat, impecabil. Impletesti atat de frumos cuvintele incat iti este mai mare dragul de a citi o capodopera ta. Imi face mereu placere sa citesc ficuri si capitole, transpuse din imaginatia ta, pe foaie, in cazul asta, pe forum. Propozitiile sunt intr-o armonie perfecta, si actiunea este extraordinara. Nu ai narat din perspectiva unei persoane, cum ar fi Sakura sau Sasuke, si asta ma incanta. Poate voi folosi si eu acest tip de narat in viitoarele mele capitole. Cum au zis si fetele mai sus, chiar daca abia ai inceput ficul, cu un prim capitol minunat, aceasta poveste pe care o ai tu in minte sunt sigura ca este demna sa devina o carte. Trimite si tu niste link-uri, ceva, la niste edituri. Cine stie, poate vei scoate si tu o carte pe piata, si o sa vin la tine, sa imi dai autograf.
Am foarte multe de invatat de la tine, ma bucur ca m-am apropiat de o persoana asa cum esti tu, daca ma crezi, esti prima persoana cu care ma inteleg excelent de pe tot forumul, si abia astept urmatorul capitol, scris de minunata Cristinicaaa :X
Daca nu va fi prea mare deranjul, as vrea sa ma anunti la urmatorul capitol. Ma voi stradui sa fiu prima 8->

Subiect: Re: Smooth Criminal [+16] Sam 29 Dec 2012, 14:46

Heii.

Am ajuns si eu pe aici si am ramas uimita. Te asigur ca voi trece pe la
toate ficurile tale pentru ca imi place foarte mult cum scrii, ai talent
la scris, din plin!
In legatura cu ficul, cum am zis, m-a uimit. E
superb modul tau special de a descrie si a ne face sa ne simtim in
pielea personajului.
Mie sincer imi plac mult chestiile de genu.. gangsteri, criminali etc. >:) Deci deabia astept urmatorul capitol si sper sa ma anunti si pe mine. Smooth Criminal [+16] 2332602154

Sunt convinsa ca ne vei lasa masca cu acest fic.
Succes in continuare. Smooth Criminal [+16] 78717

P.S: Nu las eu commentarii stralucite, incerc, nu stiu ce-mi iese, dar sper ca ti-ai dat seama cat de mult iti apreciez munca. Smooth Criminal [+16] 384738

Oh My Gosh! Ce ai aici, ce avem aici, ce e aici? Sfântă macaroană! Demult voiam să văd un fic , să citesc ceva bun, care să-mi trezească şi mie adrenalina şi uite că acum văd! I rock peopleee!!!

Cred că mi-au zis ai mei noapte bună, eu noo, eram pe jos, topită toată, mă culegi de sub covor! Smooth Criminal [+16] 1733309228

Este superb ficul tău! Ce superb?! Nooo, alte cuvinte. Dă-le încolo de cuvinte! Smooth Criminal [+16] 947835

Nici nu s-a inventat termenul potrivit pentru ce ai făcut tu acolo! Mi-ai captat toată atenţia. Ca să mă conving că e real, am mărit "ochelarii" la 150 o.o ca să văd că e acolo ficul, că nu fuge Smooth Criminal [+16] 947835

. Îmi place nemaipomenit de mult caracterul Sakurei. E cam ca al meu, dar ce să-i faci? Finally, întalnesc şi eu o Sakura într-un fic care să mă înţeleagă şi pe mine!

Ah, ce tot zic eu aici? < Came back from Smooth Criminal World>: Revenind, îmi place foarte mult cum scrii. Felicitări. E foarte profund, frumos, visător. Ideea e originală. Mulţumesc că ai decis să împărtăşesti şi cu noi această capodoperă în floare Smooth Criminal [+16] 962758

Eu te aştept cu nextul, spor la scris şi la idei, multă inspiraţie! Gata, deci clar visez frumos la noapte! That made my day, mulţumesc din nou!

Îţi urez noapte bună!

Naty~

P.S: Pusesem ficul tău de acum câteva zile la favorites, să mă pun cu el când gaseam timp, şi acum nu-mi vine să cred ce am pierdut! Mi-ai dat vitalitate! Acum scuză-mă , trebuie să mă duc să dau drumul la geam, şi să îmi iau o pastilă , să-mi revin puţin de la capitol , sau o limonadă. Oricum, o să merg la noapte cu Smooth Criminal Express. Te pup!

P.P.S: Nu glumeam cu pastila -,- :((

Pfff... nu pot sa cred ca era sa ratez o asemenea bunaciune de fic. =p~~
M-am imbatat cu descrierea ta, serios, e splendida. Mi-a placut la nebunie tot ce ai scris. Ai luat totul usor, nu te-ai grabit de loc si TE ADOR! Imi place mult stilul in care scrii. in love

Am dat in sfarsit de un fic de calitate si nu vreau sa-l pierd, deci vezi ca a trecut deja mult timp si tu n-ai adus capitolul 2 sad

Eu stiu ca e vacanta, dar tot te tin sub presiune lough

Spor la scris si la idei a hug

Moama , moama , moamaaaaaaaaaaa in love

Si cand ma gandesc ca poate ratam asa o genialitate de fiiiiic what?lol!

Nu am cuvinte ... Quinn, esti idolul meu ! Cum poti sa scrii atata de genial ?! Ma hipnotizeaza descrierea ta in love

. Imi imaginez ficul asta, zici ca ar fi un filmulet al anilor 60, cu Marylin Monroe care seducea pe oricine prin simplitatea ei, iar in samanta povestii, un barbat insetat dupa ea, dar diferit de ceilalti ''masculi''.
Nu stiu, iti ador ficul de la primul capitol, fataaa, estiii nebunaaaaaaa in love

Deabia astept urmatorul capitol, sper sa fie cat mai rapid ! kiss

Mult noroc in continuare a hug

Of, of, iar vin târziu cu nextul şi mai este şi scurt, 3 pagini... Trist, însă mă voi revanşa data viitoare cu un capitol mult mai lung, de asta vă asigur. Oricum acest fic este scurt. <3 Acum nu prea mai contează, însă mult pot scrie. : ))

Răspunsuri la cometarii:

Aneta Blanche oww, chiar prima - dar nu asta contează - chiar ai trecut şi pe la acest fic, sunt încântată, îţi mulţumesc enorm.
Îmi pare rău dacă te dezamăgesc, am alte planuri pentru fraţii Uchiha şi vei vedea cât mai curând, cel puţin Sasuke în următorul capitol o să apară, mai smexy ca oricând şi mai periculos decât... nu ştiu, mine. XD

Choco : ) oh, Doamne, nu te topi pe aici femeie, că mai avem nevoie de tine. XD
Mă bucur să aud că abia aşteptai să citeşti aşa ceva scris de mine, însă nu sunt nu ştiu ce scriitoare - trecem peste, sper să-ţi placă, căci nebunii o să fie destule.

Soricel~Nebun~ O.O - eu în viitor, da? Chiar aseară vorbeam cu tati că aş vrea să scot o carte. XD Şi totuşi nu am şanse, căci me need a sponsor. T^T
Trecem peste această fază de adoleşcent plin de hormoni, revenim la ce ai spus tu - cât de dulce eşti, îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase, mi-ai umplut inima de bucurie şi ştiu prea bine că mai am greşeli, dar comurile tale chiar mă determină să scriu mai mult şi mai bine. Mersi! *hug*
Faza cu MJ, a fost amuzantă, pare o coincidenţă... >.> De parcă MJ ar fi ştiut când postez eu ficul. Da, sigur. Gata, aberaţii proaste. >.< Mersi, încă odată, dragostea mea mică!

Enya gahhh, omoară-mă! Da, le-am văzut, abia aseară, că am mai corectat şi totuşi trebuie să mă mai uit odată peste primul capitol.
Of, tu, tu, tu, mă faci să sclipesc! I love you! Mersi Emi, că mereu eşti grijulie cu mine şi că mă îndrumi şi mă motivezi, după cum observi am rămas şi fără cuvinte, nu mai ştiu cum să-ţi mulţumesc. *hug*

Claudia ☆ mai întâi de toate vreau să-ţi spun că îmi place semnătura şi avatarul, mă înspiră pe mine şi sunt foarte expresive. <3
În al doilea rând nu mă aşteptam şi la alte persoane să citească ficul, mersi că ai trecut şi că ţi-ai omorât din timp pentru mine.
Şi mie îmi plac lucrurile ce ţin de gangster, de aia m-am şi apucat şi mă bucur că am găsit o persoană căreia îi place acest gen. <3 Sper să nu dezamăgesc pe nimeni, însă nu vreau să mă dezamăgesc pe mine mai întâi.
Apreciez că vei trece şi pe la restul ficurilor mele, nu este obligatoriu, dar dacă ţie îţi place stilul meu eşti binevenită să treci pe la ele. <3

Natalie ieri ţi-am citit eu ficul, de dimineaţă şi tu aseară l-ai citit pe el meu, uite asta da surpriză plăcută. Nu mă aşteptam, chiar nu. .__.
Nu ştiu cum să îţi spun, apreciez fiecare cuvânt pe care l-ai atribuit pentru primul capitol, chiar m-ai făcut să mă uit în gol şi îmi puneam întrebarea - am mâini magice, am o imaginaţie extraterestră, sunt Dumnezeu? După m-am uitat la sticla de suc şi am încercat să-mi folosesc "puterile divine" ca să transform lichidul de fructe în vin. Nu a mers şi totuşi te-ai exprimat de parcă aş fi fost Sf. Maria. : ))))
Bine gata, aberez, dar îţi spun că asta am făcut eu aseară după ce am citit ce ai scris. Apreciez din suflet, iar faptul că tu intri în pielea personajului e perfect, nu doar atât şi faptul că personajul ar putea să se regăsească în tine. În fine, te-ai prins. XD
Mersi! *hug*

(='.'=) Katia (='.'=) nup, la tine nu mă aşteptam. (ಠ_ಠ) Mă bucur să te văd pe la ficul meu. Sper să nu dezamăgesc cu acest capitol. -.-"
Mă bucur să aud că îţi place şi că te-a captat descrierea. *hug* Nu ai de ce să mă adori, nu am făcut nimic extraordinar. XD

Caρρυccιησ ♥ poate sunt nebună, dar eu idolul tău nu mă văd, nu cred că sunt în stare şi nu îndeplinesc sarcinile, dar un exemplu bun pot fi, cred... -_-"
Mă bucur să văd că îţi place, nu mă aşteptam să mai treacă lume după cât timpa trecut.
Sper să-ţi placă în continuare. *hug*

O să dau un edit mai încolo şi îmi cer scuze că este atât de scurt. （；_・）

Ziua II

Aburit, era cuvântul potrivit pentru starea care se născuse în sufletu-i plictisit şi obosit. Taximetristul nu avea strop de haz, iar naturaleţea îi era deformată rău de tot, acum purtând o mască falsă, ce poate îi machia faţa brăzdată de riduri timpuri. Arăta destul de neîngrijit, însă tinerei chiar nu îi plăceau mustăcioşii, cel puţin acestui domn nu îi stătea bine.
Tocmai îşi găsise de lucru, dar de ce să critice, ştia prea bine cum este să fi arătat cu degetul sau doar personalitatea să îţi fie alterată de nişte gânduri stupide ale unor străini. Nu îl judeca pe bărbat, din contră o amuza zâmbetul său, inspira inocenta vârstei, nu putea să îi atribuie un compliment sau o personificare adegvată, dar aprecia că zâmbea sincer când mai trăgea cu ochiul în spate. Îi zâmbise, mulţumită chiar, lăsându-l pe bărbat fără glas, ajungând să îşi ia ochii de la drum şi să o întrebe unde pleacă:
- Şi deci, frumoasă zână, mii de scuze că îţi spun aşa, nu ne cunoaştem, însă nu pot să nu remarc frumuseţea pe care o posezi, ce treabă ai tu la editură? Nu era mitocan, vorbea chiar frumos, timbrul vocal îi era domol, blând, în gândul fetei răsărise idea că poate are copii?
- Aveţi copii? Văd că ţineţi poze lipite de geam. L-a întrebat fără jenă, de ce să-i fie frică să întrebe, doar erau amândoi la o vârstă în care se putea pune o astfel de întrebare.
- Da, trei: doi băieţi şi o fetiţă. Pe scumpa mea iepuroaică o cheamă: Ameline şi pe băieţi: Roni şi Ken.
Nu este aşa că sunt adorabili, doreşti să vezi pozele?
- Mi-ar face plăcere, dacă nu este prea mare deranjul.
Bărbatul deslipise pozele pentru a i le înmâna fetei în palmă, aceasta le-a dus rapid spre ochi ca să poată să-i admire şi să-i spună omului că are cei mai drăguţi copii din lume, chiar aşa şi era, păreau îngeri picaţi din cer, nu avea dubii, era un tată bun. Din păcate nu puteau să se lungească cu vorba, căci imediat editura se arăta în faţă, iar cum Sakura era nerăbdătoare să îi dea cât mai repede ultimul capitol editorului, a aruncat banii în taximetrist şi a sărit din maşină, înainte ca bărbatul să pună frână. Nici nu a mai privit în spate, a continuat să alerge, însă având privirea omului pe spatele ei, coborând în jos spre fund şi pe picioarele zvelte. A zâmbit, căci altceva nu putea să facă, nu era vina ei, că bărbaţii o priveau aşa, nu avea regrete, chiar dacă ei intrau în bucluc, aşa se născuse, ei trebuiau să răspundă de fapte şi să suporte consecinţele femeilor.
Era cu tocurile pe ultima treaptă, când cineva tot la genul masculin îi oferise cale liberă ca să se poată destinde şi să răsufle uşurată că a ajuns la timp. Din nou ignorase gestul, zâmbise în sinea ei, sperând că mesajul mut a fost perceput prin pori.
A luat calea săcărilor, nu prea îi ofereau confort lifturile, se tema de ele din cauza multitudinii de filme pe care le vizionase seara pe la ora douăzeci şi treizeci de minute, da, o speriau, nu dorea să se blocheze în el, putea mărturisi că era cam claustrofobă, înebunea dacă stătea în spaţii închise şi totuşi putea să-şi revină doar dacă avea gumă de mestecat, ca să poată să îşi ucidă nervozitatea. Treptele erau lucioase, marmura o orbea, umede, de asemenea, era să cadă, noroc că nu făcuse, acum avea echilibru.
Ajunsese în faţa uşi, o deschisese, toţi îşi îndreptaseră privirile spre ea, timp în care îşi aranjea fusta, erau mult prea mulţi bărbaţi în această editură, i se părea puţin cam dubios, dar o amuza cum de fiecare dată avea parte de cineva amuzant care să-i ridice moralul sau să o facă să danseze ca o nebună prin clădire. Da, era o nebunie curată, se simţea singură, căci nu prea văzuse femei multe aici, dar ce mai conta, atâta timp cât domnii erau cumsecade şi o ajutau fără să ezite, era îndeajuns de mult, nu avea pretenţii.
Razele soarelui pătrundeau puternic în încăperea mare, loveau fix cărţile de pe măsuţa de cafea din sticlă, unde şedea ceaşca de ceai a domnului Kimurama, editorul Sakurei. Sorbea mulţumit din băutura care i se oferise, exact ca la el în ţară, căci doar trebuia să se simtă ca acasă.
Punând un zâmbet sincer pe chip, rozalia ,cu paşi mari şi săltăreţi venea spre bărbat, ca apoi să-l salute politicos şi să-i prindă într-o îmbrăţişare exagerat de strânsă, care îi furase complet respiraţia lui Kimurama. Îcnise de durere, simţea cum îi frânge oasele şi îi îndoaie prea rău coloana, astfel că cu greu dând-o la o parte pe fată, o întrebase dacă adusese ultimul capitol pentru corectat. Răspunsese afirmativ, scoţând cele douăzeci de foi din geantă şi oferindu-le acestuia pentru a se uita rapid peste ele, căci ştia că are un stil aparte, era chiar foarte bun şi vedea orice greşeală, chiar dacă încercai să o ascunzi printre fraze sofisticate, nimănui nu-i mergea, nici chiar Sakurei, dar fiindcă ţinea la el şi ţinea la munca ei, nu făcea astfel de chesti, totul venea pe cale naturală.
De ce să mintă, nu prea îi păsa de părerea lumii, însă era sinceră şi scria aşa cum îşi dorea, putea să aibă mii de greşeli care să-i împânzească poveştile, dar atâta timp cât ştia că scrie ceva serios, nu se plângea. Şi totuşi îşi dădea seama că de multe ori vorbele o răneau, însă nu se izola, continua să privească înainte.
Prea multe gânduri păreau că îi stau ca zidul în faţa ochilor, trebuia să se concentreze pe ce avea să spună Kimamura, căci el nu greşea niciodată şi cu acel zâmbet al său minunată, o făcu pe tânără să-şi dea seama că scrisese ceva bun.
- Spune-mi, ce te-a inspirat?
- Hmm, nu cred că pot da o explicaţie, e un pur moment de imaginaţie şi înspiraţie venită chiar din aer, natură, nu ştiu, mă voi pierde printre cuvinte dacă mă mai întrebi aşa ceva, Kimamura, ştii că la explicaţii legate de unde îmi vine mie oaza de idei, o dau în bară. Aşa că nu te mai juca cu mine, îţi ştiu rânjetul ăsta, eşti hain.
- Mereu mă ghiceşti, dacă ar fi să te întreb câte perne am pe pat, sigur le numeri pe degete, fără să ştii cum e dormitorul în care dorm. Tonul său amuzant o înveselise pe fată, începuse să chicotească şi să-i ofre un sfat prietenesc.
- Dormi pe jos, omule, acum că ai venit în America, nu trebuie să-ţi dezobişnuieşti somnul de la futon. Ştii că şi eu sunt de la răsărit, dar pe jumătate, mama este de aici.
- Impresionant, însă trăieşti ca un cetăţean american, te invidiez, cum de ai reuşit să te adaptezi unui astfel de oraş?
- Visele m-au condus, cât şi divorţul alor mei, eu şi tata stăm aici acum, el e cu barul şi eu cu scrisul. A, gata, am un răspuns la întrebarea anterioară - tata, el e o oază de inspiraţie şi să nu prind colţurile arcuite într-un rânjet, bine?
- Ai cuvântul meu de onaore, Sakura, eu nu râd la astfel de chestii, plus tatăl tău e ca un model pentru tine, indiferent de orientarea sa, e’ aşa?
- Da! E cel mai bun model al meu şi nimeni nu are să-mi schimbe părerea. Gata, hai să revenim la capitol, deci e bun, ce am greşit, nu mai sta şi mă privi de parcă aş fi venit de pe Venus.
Începuseră să râdă, scăldându-se în oceanul de lumină din încăpere. Linişte, de asta aveau parte şi de micile replici pe care le împărtăşeau. După câte explicase editorul, era vorba de greşeli din neatenţie şi de faptul că nu mai are voie să dea cu roşu peste ce a „deformat”, căci asta era treaba lui, putea mai bine să rescrie corectura ei pe alte foi sau pe un caiet.
De afară se auzea ciripitul păsărelelor şi ciocurile care băteau în geam, care necontenit atrăgeau atenţia tinerei scriitoare, i se părea faşcinantă natura şi aşa de tare îşi dorea ca într-o zi să poată merge cu maşina afară, într-o pădure la un picnic cu cineva sau chiar de una singură să poată scrie în simfonia oferită de gâze şi animale. Dar ştia că asta nu prea avea să se petreacă prea repede, era prinsă cu treburile casei şi ale barului, trebuia să o viziteze pe mama ei şi să înceapă să se gândească la o eventuală nouă poveste.
Oftase prelung, lăsându-şi obrazul stâng pe palma îndinsă, luase o bugată zdravănă de aer şi apoi o expirase ca un dragon ce scuipa flăcări.
- Sakura, Sakura, Sakura! Se auzea de afară vocea unui angajat cum o striga ca un bezmetic, ridicaseră toţi privirile şi când venise mai aproape, acum trăgându-şi sufletul înapoi în trup, o anunţase pe fată că venise domnul Halton ca să caute ultimele foi de la capitol.
De data aceasta nimeni nu se mai ridicase ca să le tragă la xerox şi să-i facă copi, cu toate că era un fan înfocat al Sakurei, mereu venea înainte ca să ia capitolele şi să citească, niciodată nu avea răbdare când era vorba de frumoasa Haruno. Şi se părea că avea în plan să organizeze o petrecere în cinstea scriitoarei, unde multă lume avea să participe.

Bun, bun, bun. Am venit si prima. ^^ Cum ai spus si tu, nu conteaza daca sunt prima sau ultima, dar mie imi pare bine ca am fost prima persoana care ti-am citit capitolul.
Deci, in cele din urma nu Sasuke era editorul. crying

Si eu care credeam ca in capitolul asta il vad. Oricum imi pare bine ca Sakura a reusit cu al ei capitol si sunt fericita ca se intelege foarte bine ''seful'' ei, sa spun asa. Saracuta Sakura. Cred ca barbatii aceia o viseaza noaptea. Ca doar na, nu vezi o frumusete in fiecare zi, nu? Sau poate da think

. Ehh in fine, m-am ametit. Cert e ca asa cum ai descris-o, rozalia intr-adevar atrage ceva priviri. Daca pe strada poate face asta, cand este imbracata si arata in mare parte normal, ma intreb cum va arata la petrecere? Pun pariu ca atunci cand va pasi in camera de festivitati toti isi vor intoarce capetele.
Insa eu tot nu am priceput cine era tipul care o striga ''Sakura, Sakura''. ^^ Acum ma va tortura din nou timpul, pana cand vei aduce un nou capitol crying

Asa ca hai cu next-ul! Da-mi de veste! kiss

Miiiiiauuu :3 !

Mama, ce tare e capitolul asta in love

Cum spuneam, personajul imi aminteste de Marylin Monroe . :-?
Incepe actiunea 8-> . Cum poti descrie atata de genial ? Adica ...
Ajbhdjkvbskjvbniuvrhtuer, nu am cuvinte. Descrii la persoana a 3 a cu un atata farmec !
Ahh, nu am ce sa comentez . -.-

Deabia astept nextul !
Sa vad cum evolueaza povestea 8-> !

Innebunesc. rolling on the floor

,

Cappuccino. :3

Heii.

Ma bucur mult ca m-ai anuntat si ai adus capitolul.
In legatura cu raspunsul tau la commentariu, mersi mult pentru remarca
asupra avatarului si semnaturii, si m-am bucurat ca ti-am gasit ficul,
de asemenea am trecut si pe la celelalte, sunt minunate.
Si acum capitolul: A fost foarte frumos, cum a zis si Cappucino, descrii superb
la persoana a III-a.
Din felul cum ai descris-o pe Sakura, sunt sigura
ca Sasuke va fi fascinat de ea. Smooth Criminal [+16] 2573201749

Astept cu nerabdare urmatorul capitol, sa vad ce se mai intampla, si pe Sasuke. Smooth Criminal [+16] 962758

Daca ai putea sa ma mai anunti, as aprecia mult.
Succes in continuare si sper sa ai cat mai multe idei, spor la scris. Smooth Criminal [+16] 78717

Hei, în primul rând, îți mulțumesc din suflet pentru mesajul privat pe care, să știi că l-am primit de abia pe la ora aceasta, poate numai cu cincisprezece minute mai devreme. Da, știu, nu prea am dat astăzi pe forum, dar ce să-i faci unei duminici în familie ?

Modul tău de a descrie depășește orice limită și, să știi, că pe la mijlocul vârstei, ai putea scrie chiar un roman, asta dacă nu mai devreme de atât !

Ai făcut din simpla fată un personaj fictiv, plin de mister și, cam împrăștiat, sau mi se pare mie ? Nu, probabil mi se pare, deoarece probabil gustă din viață, corect ?

Hmp, cam atât am de zis, cam puțin, știu draga mea, dar eu mă rezum doar la câteva rânduri, deci, ne întâlnim capitol viitor, da ?

Bună bună! Sincer, nu mă aşteptam să aduci nextul aşa de repede. E superb şi ăsta. Mă bucur că te-am făcut să te simţi bine, dar chiar aşa? O sfântă? Smooth Criminal [+16] 2586070128

Eu mă gândeam la o zână sau ceva că o să zici, da' tu nu.... O sfântă! Smooth Criminal [+16] 947835

În orice caz, aterizez şi eu pe aici, şi vreau să rectific ceva: comportamentul meu nu prea mai e asemănător cu al sakurei, eu nu sar din taxi, înainte să oprească. Mă rog, când eram mică traversam strada de la stânga la dreapta, şi era să mă calce o maşina, fără să fiu atentă. Asta se pune? Smooth Criminal [+16] 947835

Tu ştii că descrii frumos, nici nu mai trebuie să mai zic ceva. Îmi place cum aşezi cuvintele, cum le "mângâi", cum le inventezi! E sublim! Parcă le vrăjeşti aşa, să se aşeze ele în ordinea în care vrei tu, să fie frumoase, să sune melodios. Smooth Criminal [+16] 962758

E o muzicalitate de la A la Z. Smooth Criminal [+16] 385627

Ce fan înfocat avea Saku, nici nu mă mir că o striga de la parter. Smooth Criminal [+16] 947835

M-a impresionat faptul ca tatăl Sakurei e un model pentru ea. Foarte frumos, în ciuda faptului că are o orientare diferită. Mulţi nu trec de faptul ăsta.(Yeah, yeah, I know. E doar o ficţiune, dar nu mă pot abţine să nu mă implic)

Ei , ei. Te aştept cu nextul, spor la scris şi la idei, şi nu în ultimul rând, mulţumesc că m-ai anunţat! Te-am pupat şi pe tine, şi mâinile alea magice! Smooth Criminal [+16] 2586070128

Naty~

Hey Hey

"nup, la tine nu mă aşteptam (ಠ_ಠ) " -> n-am inteles ce-ai vrut sa zici, dar trecem peste. lough

Legat de faptul ca vrei sa scrii un roman = SCRIE-L. Ai toate calitatile necesare si chiar merita. Daca l-ai scris deja chiar vreau sa stiu despre ce e vorba ( te rog sa-mi dau un PM sau ceva :o3). Acum, eu cred ca ar trebui sa o rogi pe profesoara ta de romana sa te ajute, mai am o colega care scrie un roman, iar profa noastra este cea care o ajuta sa-l corecteze si sa-l publice. Oricum sper ca cineva sa te ajute, chiar meriti puppy eyes

Sa ne intoarcem la ficul tau. O Doamne, deja cand citesc, parca mi se pare a fi o carte nu un fic. Iubesc faptul ca te conformezi vietii ei, adica nu sari repede de la o scena la alta, iar descrierea ta este geniala. Chiar am ce sa invat de la tine si-ti sorb fiecare cuvintel in love

Acum nah, astept nextul care sper sa vina repede puppy eyes

Acest fic este blocat la cererea autoarei. Daca vei dori sa il redeschizi nu trebuie decat sa faci o cerere. :)
>> FanFicuri Blocate.