Love is the way

Capitolul 1

Iubirea va dainui mereu, in fiecare secunda, in fiecare secol. Mereu vor exista fluturasi in stomac, fiori neintarziati, gata mereu sa-ti dea acea senzatie de lesin. Chipul lui, sau al ei, va ramane imprimat in sufletul si mintea partenerului. Timpul in care esti singur, nu reprezinta nimic. Este doar un vid. Atunci, inima iti este distrusa, tanjind in tacere dupa o farama de alinare.

Pe Pamant, muritorii cred ca dragostea va fi pana la moartea. Insa ce se intampla daca esti nemuritor, iar cel destinat tie reprezinta exact opusul? Tu, vesnic tanara, iar el un om simplu, care imbatraneste. Sakura Haruno mereu va avea parul roz si ochii verzi, stralucitori, plini de viata, chiar daca inima nu-i mai bate. Pana acum, in cei cinci sute de ani, a avut doar trei iubiri, doar trei barbati, total diferiti. Inca isi aminteste, cu jint, numele lor. Pretioase pentru ea, intotdeauna isi vor gasi loc in viitorul ei, in fiecare miscara executata.

Tanara fata ofteaza usor, incercand sa se concentreze asupra razboiului ce va veni. "Vampiri egoisti!" isi spune in minte, nervoasa. Au fortat prea mult mainile ingerilor, iar ei au rabufnit. In razboi, fiecare creatura mitica trebuie sa-si aleaga o tabara.Seful varcolacilor, John, a ales raul. "Tipic lui." De sine inteles este faptul ca dulcea Sakura vroia altceva. Avea nevoie sa discute cu un "om" curat, care sa o inteleaga, macar putin.

-Nu mai avem timp.

Stie asta. Uraste sa i se reaminteasca ca urmeaza sa omoare, din nou. Doar da din cap in semn negativ, abtinandu-se cu greu sa nu tipe la ea. Se ridica in picioare, nebagand in seama cuvintele negandite spuse de Eve. Isi incordeaza muschii, lasand durerea sa-i invadeze corpul. Apoi, devine creatura pe care o urase mereu, dar o reprezinta intr-un sens atat de ciudat! Lupul este a doua parte, este cel care face rafagii cand ii ia locul.
Este constienta in timpul Schimbarii, insa foamea mereu o copleseste. Poate refuza? Nu! Mancarea normala nu o ajuta, nici macar un pic. Maraie, enervata de situatie. Prietena ei, linistita, i se aseaza pe umeri, asteptand plecarea. Se pare ca nu avea de gand sa-si modifice aspectul. "Afurisita!". Dar nu o da jos, ci doar incepe sa alerge in ritm alert.Ocoleste cu maiestrie crengile mai joase ale copacilor, reusind sa treaca padurea fara sa-si zgarie amica. Oricum, nu ar fi fost o problema. Ranile le dispar in cel mult o zi, iar in locul lor nu ramane nimic. Singurul lucru acceptabil, cel putin din punctul ei de vedere.

-Eve, stii ca sunt mai batrana ca tine cu mai mult de trei secole. Cred ca poti merge singura.

Ii transmite, telepat, invatacelului. Cunoaste motivul pentru care acum se foloseste de experienta ei. Nu-i place, chiar deloc, dar atunci cand ii vede privirea blanda, de catel plouat, nici ca-i mai pasa. Roscata a avut viata amoroasa plina de nabadai, pe timpul cand era muritoare. Acum, doar isi jeleste amintirile. Altceva nu poate face. Sa se apropie de vreun barbat? Este imposibil! I-ar trada increderea decedatului ei sot, caruia i-a fost mereu loiala, chiar si dupa moarte. Este tanara, abia atinge douazeci si sapte de ani, daca te uiti la fata, sau la corp. De varsta cu frumoasa Rose, dupa cum si-a castigat porecla.

-In sfarsit! Stii ca timpul de scurge, nu?

Isi recapata forma, abia dupa ce este sigura ca nu mai e nimeni in spinarea ei. Doar il priveste patrunzator, dornica sa-i dea o palma peste fata dolofana. Seamana atat de mult cu un copil atunci cand este suparat!


Mda... Inca un fic, insa il dedic surioarei mele, Tequila. Vroiam sa fie cadou de Craciun, dar sunt intarziata mai de felul meu.
Sper sa va placa!

Capitolul 2

Eve priveste tematoare crestele muntilor. Pe ei, chiar de aici, se vede armata vampirilor. Mereu mult prea increzatori, mereu oferindu-i motive Sakurei sa-i urasca. Dornici sa omoare, aproape fericiti ca destinul le-a aruncat o blanda privire, insa doar din punctul lor de vedere, se cred regi, mult prea inteligenti sau puternici pentru ei. Nimic nu este adevarat. Varcolacii, fata de Stafii, au o inima, una care nu bate, insa poate fi folosita. Pot iesi in lumina soarelui, pot avea o slujba.

-Nu te speria. Stii prea bine ca suntem de partea lor.

Doar isi misca capul de sus in jos, in semn de aprobare. La naiba! Daca John o vede, imediat iese din lupta, iar acum nu ai cum sa ajungi prea departe. Vei fi mort in doua secunde. Poate mai putin. Sakura ofteaza si tace, cum face de secole. Niciodata lucrurile nu vor lua o intorsatura normala, nu cat fortele raului traiesc. Atat de mult uraste viata eterna! Ar fi suportat mult mai usor daca toata nebunia tinea doar saizeci de ani, cel mult.

-Ai castigat ultimul caz?

-Normal. Practic meseria de ceva vreme, nu ma vor intrece cativa pustani.

Pentru e destinde atmosfera, fetele incearca mereu, atunci cand sunt stresate, sa se interese de slujba celeilalte. Sakura este avocat, iar Eve, programator. Amandoua si-au luat concediu medical pe saptamana asta, spunand ca sunt foarte racite. Mai tarziu, dupa ce au terminat discutile cu sefii lor, au inceput sa rada cu lacrimi, pe cand continuau sa imite tunsea enervanta si sa-si traga nasurile. Doar atat, cateva minute de rasfat, apoi goana spre padure. Bineinteles ca drumul nu a fost linistit. Ingerii sunt corecti, nu te ataca pe la spate, insa nici nu au facut-o. Au incercat sa elimine doi
adversari. Aproape obisnuit, insa tot le-a pus pe ganduri.

Inainte, te pregateai pentru a-ti salva viitorul. Erai pe cont propriu, nu exista echipa. Acum, incerci sa-i aperi pe cei apropiati tie. Desi este o idee placuta, pentru varcolaci nu s-a schimbat nimic. Se hraneau, se apareau in haita. Mereu impreuna, mereu uniti. Chapa, Adelie, Bryan, Andy, Austin si Eve sunt din gasca rozaliei. Una din cele doua. Pana acum, cei de la job nu au comunicat cu cei de acasa, cum le zice ea.

-Trebuia sa zicem ca ne-au murit mamele. Nu am fi mintit.

-Prea mult, vrei sa spui. Asta s-a intamplat acum... Cate secole?

Nu raspunde. Stie prea bine ca are dreptate. Plus ca acea perioada, in care familia i s-a prabusit, a fost insuportabila. In fiecare noaptea ii visa, isi imagina ca se intorc, insa mereu se trezea, iar crudul adevar o lovea de fiecare data. Incerca sa fie puternica, insa cui i-ar fi iesit? Ei nu, asta este... Era sigur. Acum abia daca mai varsa o lacrima. Cunoaste pericolele care-i pandesc prietenii, mult prea mari pentru a nu fi bagate in seama, iar ea nu-si permite sa mai piarda chiar si o persoana.

"Ar trebui sa mergem..." incearca sa-i comunice, dar nu vrea asta. Ii placea sa stea acolo, sa priveasca copacii si animalele care se hranesc. "Instinctul" se scuza in minte. "Toate se datoreaza instinctului". Oricat ar vrea, gandul ca ii face placere sa priveasca hranirea carnivorilor, iar aici se refera doar la locuitorii zonelor salbatice, nu i se poate parea... dragut.

Brusc, se trezeste. Cine vrea sa ia parte la razboi? Are nevoie doar sa stranga mai multi oameni si sa-si practice meseria. Zambeste, apoi, mai voioasa ca niciodata, incepe sa-i explice planul dragei ei prietene. Daca va iesi, nu vor mai fi nevoite sa riste. Entuziasmate, isi schimba forma, redevenind bestii. Incep sa alerge, lasand in urma lor praf. In fata, isi gasesc destinul. Mereu au incercat sa fie utili, fiecare dintre ei, chiar daca urasc tot ce se intampla in jurul lor...

Prima!
Superb! A fost foarte frumos si nu am ce zice. Chiar mi-a placut foarte mult cum ai descris sentimentele si totul. Simteam acelas lucru ca personajele. M-ai lasat fara cuvinte.
La next iar ma anunti!