[center]Blestem, iubire
sau doar o misiune ?

Capitolul I :
O nouă misiune !

~ De data aceasta soarele străluceşte prea tare in New York, o fată cu chip angelic şi părul roz bombon se remarcă printre mulţime. Cine este această fată si ce-o să aflăm despre ea ? Păi, să vedem...~
- Urăsc oamenii obişnuiţi ! Îi urăsc cu toată naivitatea lor, îi urăsc, deoarece ei cred că viaţa e atât de anostă, că e un circuit cât se poate de simplu : te naşti, te căsătoreşti apoi mori şi laşi moştenire tot ce ai strâns urmaşilor, dar viaţa reală nu e aşa defapt sau eu cel puţin nu o consider in acest fel. Pentru mine viaţa e o mare porcărie, e un `` rahat `` pe care fiecare trebuie `` să-l gustăm `` la un moment dat. Niciodată nu am înţeles de ce pentru unii e aşa de uşor să aibe o viaţă normală fără foarte multe griji. Ei nu ştiu nimic din ce se petrece în `` subteran `` , trăiesc cu toţii atât de fericiţi, nu îşi dau seama cate pericole sunt peste tot, câte feluri de oameni sunt in lumea aceasta.
Eu am optâsprezece ani şi sunt mai `` matură pshihic `` , să spun aşa, decât mulţi oameni care pot să îmi fie şi părinţi. Lucrez la FBI de la 14 ani, iar dacă vă îmtrebaţi cum aşa, nici eu nu ştiu sigur, ştiu doar că atunci când am împlinit 14 ani, un domn misterios a venit la noi acasă şi le-a spus părinţilor că `` a venit timpul `` , ei nu au spus nimic, iar el m-a luat pe sus, nu ştiam ce să fac, am ţipat, am plâns, nu ştiam ce se întâmplă. Tatăl meu mi-a spus că totul va fi bine şi că o să aflu curând tot ce se întâmplă, dar de atunci au trecut 4 ani, acum ştiu tot ce s-a întâmplat şi de ce.
Am să vă spun altă dată, deoarece este o poveste puţin mai lungă şi nici nu am apucat să ma prezint. Mă numesc Sakura Haruno şi v-am mai spus : am 18 ani şi părul roz. Ochii mei sunt de culoarea smaraldului. În fine... nu prea contează aspectul fizic pentru mine...
Acum aştept telefonul şefului meu de la FBI. Mi-a spus că are o nouă misiune pentru mine. Aaa, am uitat să vă spun că eu sunt asasin, să nu credeţi altceva. Deci cum ar veni eu mă ocup de toate treburile murdare ale lumii.
Dintr-o dată telefonul meu începe să cânte, mă uit la el, era Naruto, şi raspund.
- Alo ! Bună şefu ! Mai vi?
- Da aşteaptă-mă, ajung în cinci minute unde am zis că ne întâlnim.
- OK ! Hai că te aştept. Spun eu închizând telefonul. Nu peste mult timp de atunci , o maşină se opreşte lâmgă mine şi se deschide uşa, era şefu, el îmi spune să intru şi apoi plecăm.
Maşina gonea pe străzi, eram obişnuită cu asta, de fiecare dată când e nervos conduce aşa de tare, dar oare de ce e nervos?
- Bun, să terminaăm odată şi cu asta ! Îmi spune Naruto luându-şi o ţigară din pachetul pe jumate gol de `` KENT `` .
- OK ! Ce misiune am? Pe cine trebuie să omor? Spun eu puţin entuziasmată.
- Nu trebuie să omori pe nimeni! Doar să capturezi şi să-l aduci aici , în New York !
- A, deci e bărbat şi misiunea e altundeva, nu aici. Altceva?
- Vezi, asta îmi place la tine, tot timpul eşti atentăla tot ce se întâmplă în jurul tău, dar cel pe care trebuie să-l capturezi este băiat nu bărbat, este chiar de vârsta ta.
- Poftim! Adică are 18 ani?
- Mai exact are 19 şi două luni ! Îmi spune Naruto zâmbind.
- Pff ! OK ! Dar ce a făcut de se ocupă FBI-ul de el ?
- Păi el nu a făcut nimic, mai exact tatăl său a făcut. O să-l prinzi şi îl aduci aici. Noi o să-i cerem tatălui său să se predea în schimbul fiului.
- Nu ar fi mai simplu să-l prind direct pe taică-său ? Spun eu zâmbind.
- Nu, deoarece este foarte bine păzit, dar fius-u nu, el merge la o şcoală normală, nu este deloc păzit de bodyguarzi.
- OK ! M-am prins, dar cine este taică-su, de este aşa de bine păzit de nu pot să-l prind eu, cel mai bun asasin al FBI-ului ? Zic eu zâmbind şi ridicând din sprâncene ca să-i arăt că sunt extrem de curioasă.
- Am să-ţi spun doar numele nu şi prenumele, o să te prinzi singură cine este.
- OK! Spune odată sunt foarte nerăbdătoare ! Spun ridicându-mi colţurile gurii.
- Numele este Uciha ! Spunând asta, oprind maşina brusc, se întoarce către mine.
- Poftim ??! ~ Zâmbetul îmi dispare rapid. ~ Vrei să spui Uciha, Uciha? Adică chiar el?
- Da ! Spune el ieşind din maşină şi deschizându-mi şi mie portiera.
- Nu îmi vine să cred ! Spun cu voce tare.
Amândoi ne îndreptăm spre intrarea sediului FBI-ului. Niciunul dintre noi nu spune nimic. Aceasta clădire are 10 etaje în sus si 20 subterane, dar nimeni nu ştie despre acestea, exceptând pe agenţii care lucrează aici. Etajele care sunt deasupra solului sunt pentru a masca ce e dedesupt.
Cei de aici au inventat IBF adică institutul factorilor bacterieni, dar mai pe scurt un fel de firmă de deparazitare. E incredibil că oamenii nu şi-au dat seama de asta, până la urmă IBF este FBI scris invers. Hahaha, vă daţi seama ce inspiraţie au avut ăştia când au creat clădirea. Oricum acest IBF este doar pentru acoperire cum v-am mai spus.
Împreună cu Naruto ne îndreptăm spre biroul lui de aici de sus, din birou luăm un fel de lift care începe să coboare spre etajul -15, dar aceste etaje sunt numerotate invers, deci aş putea spune că o să coborâm foarte mult.
După ce ieşim din lift, ne îndreptăm spre o cameră destul de mare, aici e adevăratul birou al şefului şi bineînţeles că e şi al meu.
Eu mă aşez la o măsuţă, iar Naruto se îndreaptă spre un dulăpior micuţ, ia un pahar şi işi toarnă ceva din el dintr-o sticlă şi mă intreabă eu ce vreau să beau. Îi spun că vreau doar umpic de Angeli .
- Poftim ! Îmi spune întinzându-mi un pahar cu puţin lichid roşu in el .
- Merci ! ~ Îi răaspund luându-l. ~ Deci... mai spune-mi despre misiune ! Ştiu că ultima dată Uciha era în Franţa, unde va fi misiunea ? Cât timp am la dispoziţie să termin misiunea ?
- Păi... să începem cu începutul, îl vei captura în România...
- Ce? ~ Nici nu-l las să termine. ~ România ai zis? Nu îmi vine să cred, după patru ani mă întorc acolo, în ţara în care m-am născut.
- Da! Ştiu! Iniţial am vrut să trimitem pe altcineva, dar tu eşti cea mai bună şi mai potrivită pentru această misiune şi în plus am vrut să-ţi ofer ocazia de a-ţi vizita ţara natală.
- Mulţumesc mult de tot! Cât timp am la dispoziţie?
- Ai maxim două săptămâni, îţi spun de acum, fiul său, adică Sasuke Uciha nu ştie despre tatăl său cu ce se ocupă. El crede că are o afacere cu imobiliare.
- Ok ! Deci trebuie să fiu cât se poate de prudentă…
- Exact! Acum dute şi pregăteşte-te! Mâine plecăm spre România şi mergem de dimineaţă.
- Cam pe la ce oră plecăm?
- Pe la patru dimineaţa trebuie să fim în avion!
- Ok! Am plecat să mă pregătesc. Noapte bună!
- Noapte bună!
Mă îndrept spre camera mea de aici şi intru în baie, vreau să fac un duş, dimineaţă nu o să mai apuc. Dau drumul la apă să curgă în jacuzzi şi merg până în cameră să-mi aleg nişte pijamale. Îmi iau o pereche de pantaloni scurţi de culoare albastru deschis şi un tricou de culoare roz pal, după aceea mă întorc dinnou în baie, îmi pun hainele pe o măsuţă din încăpere apoi opresc robinetul. Iau un spumant cu miros de liliac şi torn în apă. Mă îndrept spre oglindă ca să-mi desfac părul prins la spate într-o coadă simplă şi ca să mă demachez.
După cinci minute încep să îmi dau hainele jos una câte una şi apoi intru in jacuzzi. Îmi las capul jos ca să mă relaxez complet.
Problemele şi grijile încep să-mi inunde mintea. Oare o să fie uşoară misiunea? Oare atunci când o să ajung în România o să am sentimentul acela de dor sau de tristeţe? Nici eu nu ştiu. În ultimii patru ani am învăţat numai să lupt, să ucid şi să nu am sentimente faţă de nimic şi nimeni. În primul an aici nu am reuşit să înteleg mai nimic, nu ştiam ce caut, ce au cu mine. Ei tot îmi explicau, dar eu practic refuzam să-i ascult, apoi la şaisprezece ani am omorât primul meu ``inamic``, nu ştiam de ce, dar nu mi-a păsat deloc că acel om a murit din mâna mea. Atunci am înţeles, aveam ceva ``special``, aşa cum spuneau toţi cei din agenţie.
După vreo douazeci de minute de relaxare ies din apă şi mă învelesc într-un prosop, după ce mă spăl pe dinţi, îmi usuc părul, apoi încep să-mi şterg corpul de picăturile de apă rămase. Mă îmbrac în pijamale şi ies din baie. Într-un dulăpior de lângă pat am o geantă de voiaj, o iau şi bag câteva lucruri în ea.
Este ora zece p.m, ar trebui să mă culc, sunt foarte obosită.






Aştept păreri si mai ales critici. Stiu că nu sunt foarte bună la scris, dar am multe idei. Îmi pare rău că e aşa de scurt şi că are mult dialog.

Buna ! Ai un fic dragut , dar mai trebuie lucrat la el ! Ar trebui sa dezvolta ideile ! Anunta-ma cand pui nextul .!

Mentos. sa sti ca nu ma supar. Stiu ca nu sunt o scriitoare buna, dar am multe idei si nu stiu cum altfel sa le expun. Voi incerca sa scriu cat mai bine si cat mai corect ( o sa fie cam greu, deoarece punctul meu forte e matematica ). So, nu stiu cand o sa fac next-u`, sunt prea aglomerata cu perioada asta a sarbatorilor.


P.S. : In legatura cu titlul... Nu stiam ce altceva sa pun, deoarece e ceva si cu un blestem si mai multe. o sa vedeti.

Buna!

Deci Tabo a inceput un fic. Super! Abea astept sa vad ce urmeaza. Sincer, Mentos are dreptate. In legatura cu ideile prea multe... Pai ai putea sa le scrii undeva, pt a nu le uita. Si dupa sa incerci sa incadrezi o idee intr-un capitol/ doua. Sau nu stiu.. Vezi tu. Oricum, nu stiu ce ai facut cu acest capitol, dar sunt curioasa sa vad ce se intampla. Asa ca, anunta-ma!

PS: Craciun fericit!!