Exorcizare:Vraja & demon(16+)

Jurnalul demonului
Chapter I:

~Inocenta~

Capul era la jumatate de metru de corp, pe cand, ranile de pe trupul fara viata, erau pline de sange inchegat. Mirosul putret si mort invada camera, dand o senzatie de greata oricui, cine sau ce ar fi putut cauza acest lucru oribil?
Era doar unul dintre cele 13 cazuri ale unui masascru in serie, vinovatul nefiind gasind, ascunzandu-si urlmele prea bine pentru a fi considerat....o fiinta umana!

O camera intunecata, lumina luni reflectandu-se in fereastra a carei draperii erau trase. Stand turceste pe pat, cu o lanterna sub barbie, continua una dintre povestile ei stranii, pe care i le spunea mereu verisoarei ei.
Parul blond capatase suvite argintii in lumina lanternei, iar ochii ei de obicei cu o nuanta verde maritim, erau purpurii.

-Ete Hotaru nu te cred, sunt doar povesti de adormit copii, ai 19 ani aproape, trezeste-te din visarea asta prosteasca!

Incepu verisoara ei, insa Hotaru nu se dadea batuta, incepu sa zambeasca malefic continuandu-si povestea.

-Fa ce vrei, spuse vara ei dand din umeri si aprinzand laptop-ul . Hotaru stinse lanterna, lasandu-se pe suprafata moale a patului, scotandu-si iphonul si butonandu-l fara atentie.

-Strabunicul meu imi arata cand eram mica, un jurnal care scria intr-o limba straina, el credea ca e latina dar nu era asa ceva, nici chineza, o limba necunoscuta..dar pe tine nu te intereseaza asta, spuse oftand stiind ca intr-o clipa Sakura ii va spune sa continuie. Ceea ce si facuse, continua:
-Era o carte nici prea mare, nici prea mica, el il numea a fiind un jurnal. Tot ce putea deosebii erau literile si numerele, insa nu si cuvintele. Era cam atat de groasa, spuse facand din degete o unitate de masura, fiind aproximativ 2 cm.

Copertile erau negre si in ciuda vechimi, paginile erau albe ca zapada! Insa a ars impreuna cu el cred, asa zice tata sau poate o fi in casa bunicilor, nu mai stiu.
Sakura parea brusc interesata, era vara, pe la mijlocul lui august, si ploua. Bateria leptopului nu mai tinea mult, cea de rezerva era goala iar fiind lumina luata, nu poatea sa il lase la incarcat. Il inchise incet, zicand lui Hotaru sa continuie. Dar blonda daduse dezaprobator din cap fiindca nu mai era ce sa continuie.
Daduse draperiile pe de o parte si pe alta a ferestrei, vazand ca inca ploua, inchise din nou draperiile si se indrepta catre verisoara ei.

-Stii ce? Maine o sa caut jurnalul acela ca sa iti dovedesc ca este adevarat, daca tu nu ma crezi si atunci, asta e, spuse blonda. Sakura zambi, facandu-i semn ca trebuie sa se culce, insa stia ca tot ce bolboroseste Hotaru avea un sambure de adevar.

„Copacii, mii de copaci cadeau in urma lui, prefacandu-se in cenusa. Pamantul era ars, iar padurea in flacari. O pereche de ochii rosii o privreau, parca trecand prin ea. Intr-o clipa el ii baga mana in inima ei, scotand-o afara din corpul rozaliei, trupul ei fara viata cazand, si transformandu-se in cenusa pe care vantul o lua impreuna cu el, in al sau dans nesfarsit...”
Sarise din pat gafain, vazand ca verisoara ei nu mai era acolo iar de la etaj se auzea zgomot. Incepu sa fuga catre scari, unde, mama ei era acolo, vorbind cu cineva de de-asupra. „Of sa te duci cu tot cu vampiri tai, Hotaru!!” gandea nervoasa Sakura.

-Doamna Haruno! Am gasit ceva interesant, se auzi vocea blondei care fugise pe scari avand o valiza in mana. Sakura uite! Cate dosare interesante de acum vreo 500 de ani am gasit!!

Buna!

Vrau sa-ti urez bun venit pe forum si sa te distrezi. Revenind la capitol, pai am vreo doua probleme cu el. Acel scris foarte mic nu ma lasa sa citesc cum trebuie. Iti sugerez sa dai edit la capitol si rezolvi totul. Si a doua este capitolul, dupa parerea mea, prea scurt. Sa le faci mai lungi data viitoare si sa ma anunti la next. Imi place ideea fic-ului si sunt curioasa cum o s-o dezvolti.
PS: Sper ca ai trecut pe la regulament, nu?

Pentru mai multe idei şi sfaturi de a vă îmbunătăţi scrisul, intraţi pe linkul acesta si citiţi cu atenţie. Mult succes la scris şi citit.

Fic-ul nu este în Index şi nu ai făcut nici cerere. Ar trebui să treci pe aici şi să faci cerere de adăugare.
Mult succes în continuare! kiss

Chapter II:
~Moarte~

Negru. Intuneric, noapte? Nu. Totul un abis nesfarsit al dureri, abisul fiind patat de culorile focului coplesitor. Strigate, tipete, gemete, urlete de durere. Sufletele ce si-au lasat trupurile asemeni unor carapace de mel goale pe pamant, parasindu-l, intrand prin campia de Heru No Hana*. Chinuite, arse, torturate, sufletele incet se distrugeau, erau distruse. Un cuvant cunoscut de toata lumea oamenilor, un singur cuvant, un ansamblu de litere, putea sa defineasca acel loc.
Iadul.
Ochii lui rosii, culoarea de un ros mai intens decat fiecare picatura varsata de mainele lui. Priveau acel “spectacol” terifiant, de groaza pentru uni, pentru el, un show obisnuit. Incaperea era mare, intunecata, afalta in acel castel faurit dintr-un diamante pacatos, negru. Muntele Ittai Yogan*, adunaturile raului, de unde, curgeau ca frumoase cascade, rauri neterminabile de lava incinsa ce posedau o culoare ne mai intalnita, un rosu aprins.
O identitate cunoscuta aparu in spatele lui, ce statea ingenuncheat in fata sa. El se intoarse incet, privindu-l cu aceii ochii rosi, parca trecand prin el.

-Kabuto, vocea lui rasuna in toata camera impreuna cu un ecou, ce onoare te aduce pe la mine?

-Printe, Lordul va incredintat o alta misiune, scopul sau nu a fost cu adevarat precizat insa doreste sa ii faceti viata un chin victimei.

-A ramas fara shinigami?

-Nu Printe, insa Lordul doreste sa ai parte de un alt joc, victima este Sakura Haruno.

****

-Saku..

incerca sa ii atraga atentia Hotaru, insa ea era prea nervoasa pentru a vorbi cu ea. Nervoasa, defapt era putin spus, suparata, furioasa, o adevarata tarta cu stari rele. Doamna Haruno, oprise masina, fata luandu-si ghiozdanu-l fara a le mai saluta pe cele doua. “Cate o data ma intreb daca nu is adoptata in familia asta credula!” inchise portiere apoi se indrepta catre calasa. Era evident, se sunase fiindca intarzie 5 minute. Se putea da seama dupa linistea apasatoare de pe holuri. Ofta icet, inchizandu-si ochii fiindca stia pe derost holul scoli. Daduse peste ceva, o galeata lasata aiurea pe hol, mopul cazand.
“Cine o fi lasat asta aici? Astazi nu e ziua ta norocoasa Sakura…” se uita dupa vreun ingrijitor sau ceva insa, nu observa nimic. Sau observa ceva ciudat, nu era nici un zgomot in tot holul iar un miros greu ii acaparara narile. Isi continua drumul catre clasa, incercand sa nu bage nimic in seama. Deschise usa clasei, incepand sa se scuze ca a intarziat insa, nu era nimic iar acel miros greu si imbacsit era pretutindeni. Deschise alarmata ochii, nici un elev, bancile neatinse, iar in spatele clasei, statea un corp…fara cap!
Ochii verzi, erau neexpresivi, mariti de uimire, iar pe peretele din spate, era ceva scris. Cu..sange, acel miros insuportabil, se apropie incet de corpul neinsufletit. Citi acel “scris” cu voce tare, “MINCINOASA”. Se intoarse in spatele ei, neputand sa nu tipe, capul acelui corp statea pe catedra. Nu o cunostea, era straina, insa nu isi putea lua ochii de la ea.
“Cine..cum…de ce?” se gandi ea, intrebarile navalind una peste alta in mintea ei. Ii se paru, ca ochii aramii ai fetei, se miscara catre ea. Fixand-o, insa Sakura crezuse ca fusese imaginatia ei devina.

-Sakura Haruno, pronunta acel cap, ea tipand si cazand in genunchi. Pe hol, se auzeau pasii grabiti ai cuiva, ivinduse pe usa banala a clasei, Hidan.

-Sakura! Esti bine? Intreba el ducanduse direct catre fata, vazuse capul pe cateda, vazuse scrisu de pe perete si corpul in spate, insa nu ii pasa.

-Ce s-a intamplat?

-C…ca…capul tocmai a….insa nu reusi sa spuna tot ce incerca fiindca intunericul o acaparase. Ochii I se inchisera, iar corpul se lasa dintr-o data pe podea, dar el o prinse inainte de contactul cu podeaua.

Heru no Hana* =Floarea Iadului
Ittai Yogan*= Lava Iadului

Am trecut pe la regulament si mersi de sfaturi dar pana pe la capitolul 5 vor fi mai scurte. Daca am vreun comentariu aduc maine next-ul:).

Buna, scumpo!

Nu stiu despre tine, dar eu nu am inteles nimic din capitol. Sunt in ceata rau de tot. Prima parte era din carrte, sau o alta lume? Si ce-i cu acel cap si.. si.... Of, ma las batuta. Sper sa ma luminezi putin, sunt destul de ametita. :D ..Ma bucur ca ai trecut pe la regulament. Sa-l respecti. ;)

Hello.

Am trecut pe la ficul tau si primele 3 randuri mi-au captat atentia. Adica mi s-a parut foarte interesanta ideea. Cu cele 2 fete care vorbeau despre o carte disparuta.
Insa mi se pare totul prea ambiguu. S-a trecut de la carte, la o alta lume ( acolo am ramas total in ceata, n-am inteles nimic). Cred ca nu te-ai exprimat destul de bine, sau poate asa ai vrut tu sa ne lasi in ceata. :-??
Adevarul e ca daca o sa continui sa scrii, vei reusi sa redai exact atmosfera aceea sumbra pe care ai incercat sa o creezi in primele 2 capitole. Punand mai multe figuri de stil, sau conturand personajele (ex. puteai sa spui cum arata printul, cu ce era imbracat, tonul vocii lui, etc.)

Tot ce te-as ruga, ar fi ca in capitolul urmator sa aduci cateva lamuriri, legat de orice. Chiar se simte nevoia happy2

In rest, imi place mult ideea si astept sa vad ce ne mai pregatesti.
Spor la scris si la idei a hug

Chapter III:

Chapter III:

~Intuneric~

Si….? Unde putea fi? Poate focurile iadului au mistuit-o deja chiar inainte sa le cunoasca, sau ba..o cunosteau? Nu se stie.
Era pierduta in intuneric, dar tot simtea, tot vedea, auzea, simtea mirosuri si inca avea acea frica. Nu a fost niciodata inconstienta de unele lucruri, frica o urmarea peste tot. Nu putea scapa de ea. Continuiandu-si drumul prin intuneric, nu foarte lung, zari o lumina. Se apropia din ce in ce mai mult de aceea lumina, sperand ca este iesirea.

-Ce cautai acolo?

-Aveam ore..

-Si de ce erai singura?

-Nu stiu..chiar nu stiu..spuse fata cu parul rozaliu.

Era deja seara, mirosul de sange ii facuse rau si lesina. Era interogata insa nu isi putea aduce mai nimic aminte, sau asa insinuea dansa. Insa numai ea stia ce sta ascuns dupa poarta trupului. Politistul nota ceva intr-un carnetel iar dupa aceea pleca. Hidan, statea fix langa ea, asteptand din clipa in clipa ca aceasta sa spuna ceva. Insa nu spuse nimic, parca ii era greu sa o intrebe ceva desi lui ii era complet indiferent. Cu coada ochiului, rozalia se uita la el, acesta remarcand ca este privit.

-Ce?

Nu raspunse, ii facu semn ca nimic, se ridica insa la doi pasi fu pe cale sa se prabuseasca. O prinse baiatul, ce simtise mici fiori cand ii atinse talia. Era foarte, foarte rece.
“Vreau acasa..”.
Hidan se oferi sa o conduca acasa si ea acepta, dupa nici 10 minute ajunsesera in fata casei familiei Haruno. Era o casa mare, renovate de cand era ea mica, apartinand bunicilor, strabunicilor si asa mai departe. Cand vazusera masina, doamna Haruno si verisoara fetei, Hotaru, iesisera repede afara. Fata iesise din masina, multumindu-I lui Hidan ca a adus-o acasa. Se uitau la ea speriate, intreband amandoua de-odata “Ce ai patit?”. Nu le raspunse, se uita fix la ele si se duse direct in camera, fara sa spuna o vorba.

-Saakuraa! Striga Hotaru batand cu pumni in usa de la dormitory, Sakura! Lasa-ma sa intru!

Deschise usa, intreband aproape mut, ce vrea.

-Sa vorbesc cu tine, ce oare a-si vrea? Unde ai fost? Ce ai patit de esti asa suparata, nu zici nimic? Nici macar un n’seara sau ceva de genu asta. Nu mai stii sa saluti lumea? Bla bla…fata Sakurei era foarte plictisita, isi inclina capul, incercand sa fie atenta, defapt chiar de loc la nenumaratele prostii pe care le insiruia blonda.

Hotaru vazand ca pierde legatura cu Sakura, lua repede apartul digital de pe masa de toaleta si o fotografie. Aparatul avea un foarte enervant blitz, ce o sperie pe rozalie.

-Ai inebunit? Era sa ma orbesti!! Blonda rase, fluturand pe deasupra aparatul cu un zambet diabolic pe fata.

-Cine stie ce poza caraghioasa ai, rase ea, amintindu-I de o prietena Karin, care ii placea la nebunie sa cicaleasca oameni. Cele doua aveau acelasi raset, se gandea daca verisoara aceea a ei nu fusese adoptata. Se uita la aparat, si cu un ramjet pana la urechi zise:

-Ce zici sa o pun pe Facebook, stii cate like-uri primesti?

-Haha, ce sa m-ai zic, imi scoti tu acum Facebook, oricum sterge poza!

-Nici nu am vazut-o, vezi? Trebuie sa dau inapoi, si zicand asta tocmai si facu.

Fata lui Hotaru isi schimba expresia, uitandu-se uimita la aparat. O facu pe rozalie curioasa, se apropie de ea si se uita la display. Acolo, era infatisata ea, cu acelasi par, fata privire, insa camera era cu totul diferita..iar in spatele ei era..

Cu actiunea stiu ca va cam bag in ceata, este stilul meu well? awesome right?

iar descrierea nu a avut loc a printului fiindca vreau ca el sa ramana un mister. Mai palpitant astfel, aduc nextul poate tot in noaptea asta. Vad eu. Multumesc ca imi cititi ficul kiss

.

Waaa... Acum ca am citit si capitolul asta, imi retrag cuvintele. Totul pare ca se aseaza, incepe sa-mi placa mult mai mult. in love

Ai descris foarte frumos totul, cum era la politie, cum se comporta verisoara ei cu ea. Dialogul nu a fost sec, ba chiar m-a amuzat scena. Ma rog, finalul m-a bagat in sperieti. lough

Ce s-a schimbat in camera? Si de ce Hidan, nu s-a speriat cand a vazut corpul ala si restul?
Oricum, imi place foarte mult si mai facut curioasa. Astept nextul, desi sper sa nu-l pui in noaptea asta. Lasa-l pe asta sa se aseze, adica sunt sigura ca daca il va vedea lumea, o sa-l citeasca, e prea genial in love

. E bine sa pui capitole mai rar, ca astfel sa aiba timp lumea sa-l urmareasca.
In fine, asta e un sfat. Pe mine oricum m-a cuprins actiunea si o sa citesc in continuare, dar as vrea ca munca ta sa fie apreciata si de altii. puppy eyes

Te-am pupacit! kiss

cine era???
vreau sa stiu....!!!!!
ficul e superb, anuntama cand pui nextu :***

te pwp :**
Shannaro!

buna!
Trebuie sa-ti zic, nu imi place stilul tau. Nu mi place sa ma lasi in micter. M-ai facut asa de curioasa cu acea poza, incat nici nu mai stiu ce sa zic. Deja am nist idei prin cap, unele venind de la titlu. Poate o sa zici ca e vreun tablou sau ceva.:))
Sper sa ma anunti cand pui nextul si scuze de intarzierea mea, dar am niste probleme si nu o sa pot intra prea des si prea mult pe laptop. :D

Chapter IV:

~Intuneric II~

“Sa dansam in intuneric, sa ne ascundem dupa muntii de cadavre. Caini sa latre, lupi sa urle. Iar tot un labirit al nedreptati, rau famat. Un loc in care oricat te-ai cauta, mai bine te-ai lasa..pagubas..”
-Iadul.

Muntii, dealuri, rauri si rautate. Ansamblul intunecat si al simtului malefic, ce iti starneste dezgustul suprem. “Mai bine speriat de zane, decat intr-un loc nemilos”. O vorba din batrani, ce ne-ar astepta sa ii raspundem: “Bine ati zis, rau am facut”. Insa de ce sa asteptam? Mai este necesar? Timpul nu este o clepsidra, ce poate fi intoarsa, si reintoarsa de atatea ori ca sa se schimbe cursul nisipului. Era doar atat. Ce a fost a fost, si ce va fi, va fi..in ceata negricioasa a camipiei Heru no Hana. Se inalta o “floare”, mai frumoasa decat Crinul Paianjenului, cu paru-I mai colorat decat insusi sangele de nobil. Iar ochii verzui si neexpresivi, iti puteai taia rasuflarea, transformandu-te intr-o nesemnificata stana de piatra. Nu era singur, ci mereu era acompaniat de ea. O zana a iadului, ce frumusetea-I ce dadea dovada nu putea fi descrisa. Parul lung, castaniu, era revarsat in cascade pana la talpi. Ochii negri neexpresivi, se uitau pe ocolite. Dar mereu fixi spre tinta. Acestia erau fara alte prezentari, un mic print, Gaara si mica sa zana, Sari.
Puteau forma o pereche mai coplesitoare? Multe raspunsuri, niciunul satisfacator.

O oglinda intre lumi ce se afla pe o mare. Niciodata nu stii unde poate fi, nu pentru o fiinta umana. Cu pasi lejeri si rapizi, o infatisare necunoscuta traversa mai mult de o jumatate a lacului. Se opri, iar prêt de 3 secunde apa lacului tremura, facanduse unde dupa unde. Culoarea pe care o imprumuta de la cerul noctur, de negru, devenise complet alba iar dupa, aparu o oglinda de cristal pur. Ce era de asteptat sa se vada reflectia acelei infatisari. Insa nu era asa, intr-o pelerina alba, statea un chip strain si nevazut.

-Si-a inceput joaca? Intreba infatisarea din oglinda ce se parea a fi o voce de femeie dar cu un glas neobisnuit. Silueta intunecata daduse din cap, afirmand. Scoase din buzunar, niste foi ce le daduse oglinzii.

-Naomi Mikiko, o fata ce nu prea a avut un mare destin asupra pamantului, spuse infatisarea.

-Si totusi, are un motiv pentru care a fost aleasa ca urmatoarea victimia.

O petala, doua, trei. Toate cazusera. Din trandafirul de culoare rosie, nu mai ramasese decat micul bulb. Acesta se ofili repede in mainile acoperite de manusi albe ale lui. Nu avea un nume cunoscut pentru noi, poate il vom cunoaste, dar nu astazi. Nici maine, nici saptamana viitoare. Ci intr-o alta viata, intr-o alta lume, in calatoria lunga catre lumea raului de apoi.
Coborase pe pamant, trezindu-se nu undeva foarte departe de casa tinerei Karin Uzumaki. Aceasta fata va urma sa aiba un destin necrutator, el se indrepta catre un copac din apropiere, rezemandu-se de acesta. Putea vedea tot ce se va petrece in casa. Cum mica fata isi facea linistita un dus, corpul ei fragil fiind si in acelasi timp extreme de provocator. Ce era greu? Sa omori? Ba din potriva, insa lui ii placea un joc, nu joaca. Cu regulile, sa ai pioni. Fara sa iti murdaresti manusile de un alb mai anormal ca neaua. Se nimerise singura, parinti plecati in oras. Pe usa, care era defapt bine inchuiata, intra o silueta neumana. Se indrepta catre baie, unde, cu un cutit in mana avea sa isi urmeze tortura. Incet, si silenteios ca o pantera, intra peste dansa…

Hey, Hey!

Din nou, pot spune ca sunt multumita de descrierea ta. Imi place felul misterios in care povestesti, deci sa inteleg ca asta este stilul tau :>, foarte frumos a hug

Pe cat de izbitoare si frumoase sunt detaliile ficului tau (daca stii sa le gasesti), trebuie sa ai grija si la exprimare. Cred ca ar trebui sa corectezi capitolul inainte sa-l postezi :-?
-> "Ansamblul intuneric si al simtului malefic", -> N-am inteles ce voiai sa spui. Poate "Ansamblul de intuneric si simt malefic," .. sau altfel :-??
-> "Silueta intunecata daduse din cap, afirmand." -> eu cred ca merge mai bine "aproband"
-> "Se indrepta catre baie, unde, cu un cutit in mana avea sa isi urmezetortura". -> merge si urmeze, dar ca sa sune mai bine, puteai sa folosesti " sa indeplineasca", " sa provoace" , etc.
In rest imi place foarte mult, totusi cred ca ar trebui sa faci capitolele mai lungi, poti sa combini cate 2, deoarece inca nu am intrat in actiunea propriu zisa. Insa faci cum vrei tu, mie imi place, deci tot o sa citesc. kiss

Spor la scris in continuare a hug

Exorcizare:Vraja & demon(16+) Cooltext879792678

Exorcizare:Vraja & demon(16+) Sakura_haruno_by_maxianase-d5qttkv

-Sakura din Exorcizare ;;)

Chapter V:

~Un adevar ascuns~

"Fata lui Hotaru isi schimba expresia, uitandu-se uimita la aparat. O facu pe rozalie curioasa, se apropie de ea si se uita la display. Acolo, era infatisata ea, cu acelasi par, privire, insa camera era cu totul diferita..iar in spatele ei era.."
Era o fata. O fata ce nu era in camera. Hotaru si Sakura isi intoarse privirile, cercetand toata camera. Fata avea trasaturi foarte cunoscute, ochii, erau de rubin. O frumoasa culoare ce se indrepta usor catre un roz bombon. Avea gene lungi, dese. Parul ei era roscat si lung, intr-un fel fiind ciufulit. Avea o rochie lunga, goitica intr-un stil victorian. Negru si rosie.

-O Doamne, este Karin! In poza?! Dar ce cauta ea aici?!! Iar camera, parca nu este cum ar fi, nu sunt aceiasi pereti rozalii.

-Calmeaza-te Hotaru, poate e defecta camera. Vezi? Spuse Sakura luandu-i camera si facandu-i o poza, relua zicand : Nu e absolut nimic in neregula cu cam...me..ra. Oh! Ce naiba? Apropie camera de fata, analizand-o mai cu atentie apoi o arunca pe pat, iesind val-vartej din camera. Hotaru derutata, o urma, nestiind unde se duce. Fata iesise din casa, in intunericul nopti, si se indrepta catre masina care era parcata pe trotuar. Hotaru o ajunge, intrand repede in masina inainte sa o porneasca Sakura.

-Unde mergem?

-Oh nu imi vine sa cred, sper ca apartul sa fie defect! Fii defect!

-Nu inteleg, ce ai vazut?!

-O sa vezi, si iti garantez ca nu o sa iti placa nici cat mie!

*
* *

Nici nu opri bine masina, si sarise din ea. Se afla in fata casei familiei Uzumaki, una dintre cele mai puternice familii din Little Falls. Intra in casa fara sa mai bata la usa si observa din prima pustietatea incaperii. Simtise acelasi miros puternic ce ii provoca scarba si se lua dupa el. Fugi spre baie, de unde se simtea cel mai tare, usa era inter-deschisa, dar nu putuse sa vada mare lucru. Isi aduna curaj si deschise usor, nu era nimic, isi intoarse capul usor catre directia opua. Simtise mii de fiori ai frici trecand prin ea, ochii ii se marira si pielea devenise ca de gaina. Trantise imediat usa, cazand la podea. Isi duse o mana la gura, pentru a putea controla respiratia. Era un gest ciudat, Hotaru aparu imediat si se uita speriata la ea.

-Ce, ce s-a intamplat?

-Ho..ta..ru, c..cheama repede o ambulanta! K..arin e in baie, plina..de ..de sange. Ochii blondei se marira de frica, isi scoase telefonul, sunand repede. Iar cu vocea tremuranda, ceruse o ambulanta pe Francisco Ave.

Jumatate de ora mai tarziu, era zarva peste tot. Ambulanta ajunse insotita de 2 masini de politie, parinti Karinei fusese anuntati, mama ei lesinand la acea veste tragica.

-Interesant domnisoara Haruno, sau domnisoare Haruno. Doua crime in aceiasi zi, iar dumneata aflandu-te la amandoua. Cum se intampla asta?

-Pai..incepu Sakura, Karin ne invitase la ora 10 la ea fiindca parinti ei iesisera in oras si nu aveau sa se intoarca in seara asta. Era sa avem o noapte a fetelor..insa cand am intrat si am observat ca nu este nicaieri iar becurile inca aprinse, am inceput sa o cautam.

-Si daca nu ma insel, tu ai descoperit-o, nu?

-Daca suspectati ca noi am ucis-o, interveni Hotaru, mai mult ca sigur nu veti reusi. Cautati orice urma, avem si martori. Doamna Philips, aratand catre o doamna in jurul varstei 50, a fost martora. Ea si sotul ei erau afara. Femeia incuviinta iar politistul, un pic iritat, se indrepta catre colegii lui. Sakura isi intoarse privirea catre Hotaru, care avea un mic zambet diabolic ce stia ce semnifica. Reusise sa il duca pe o cale buna ascunzand un pic adevarul. Sakura insa cazu pe ganduri, cum de, facandu-i poza si facandu-i-se poza. O vazura pe Karin? Iar acum ea nu mai ea. Insa oricat ar fi incercat, nu putea plange. Ii era somn, simtea cum oboseala preeia controlul. Inchise ochii, da nu pentru mult timp trebui sa ii deschida.

-E bine? Se auzi vocea cunoscuta al lui Hidan, Hotaru incuvinta zicandu-i ca ar trebui sa mearga acasa. Insa era cu adevarat ciudat, si pierderea unei prietene e un lucru dureros. Mai ales pentru doamna Uzumaki, care isi pierduse copila cea mare.

-Mama! Mama!! Unde-i Karin? Ce s-a intamplat cu ea? striga un pusti in varsta de 14 ani, fratele mai mic al Karinei, Nakato. Dar ea nu se simtea in stare sa ii spuna, pur si simplu il lua in brate, continuandu-si plansul.

"Nakato..pustiule, gandi tatal sau, presimt ca acesta e doar inceputul unei mari dureri ce se va abate asupra Little Falls." Uitandu-se cu coada ochiului la domnisoarele Haruno.
*
* *
Doamna Haruno dormea, fara macar sa aiba vreo idee despre ce se intamplase. "Mai bine pentru ea, momentan". Fata nu voia sa adoarma singura, nelasand-o pe Hotaru sa paraseasca incaperea. Blonda zambi incet, verisoara ei era complicata. Nu o putea refuza, desi nu parea. Ascundea toata tristetea ei in sine, incercand sa nu planga, sa nu para ca se pierde in intuneric. Era o persoana puternica, insa si foarte sensibila. O intelegea, mai ales sa fie in locul ei. Nu s-ar putea pune. Dar dorea sa fie mai aproape de ea, sa o protejeze. "Pana la urma mereu am fost responsabila de tine, nu Saku?". Lua aparatul de digital, si inceput sa umple prin el. Privi pozele, cu colegele, cu prieteni si cu..prietenu? Hotaru ii arunca o privire diabolica Sakurei, dar acum nu era momentul ca ea sa ii tina predici despre asta, dar va veni ziua.
*
* *
-Nu pierzi timpul deloc, vad, Printe. Spuse cineva imbracat cu o manta complet rosie de matase, brazdata de cuvinte magice negre, scrie cu aur. Printul, cu ai lui ochii rosiatici, il privira, zambind diabolic. Isi indrepta apoi ochii, catre paharul din mana sa, ce acel continut astepta sa fie consumat. Lua o gura si spuse incet, cu o urma de amuzament.

-E amuzant..si va deveni mai amuzant.

Promit ca daca am multe comentarii urmatorul il aduc curand, dar mai mult mai lung:) sper ca va placut kiss

.

Maxyyyyyyy iubesc ficul asta e pur si simplu genial...defapt nu..tu esti geniala:X:XCe pot spune e ca ai evoluat mult de la primul fic pana acum.Cat am citit am avut impresia ca citesc o carte foarte tare.Deci imi place la nebunie si vreau next repede..Te rog nu uita sa ma anunti si pe mine ca nu stiu ce iti fac.
Te pupacesc si mult spor la scris si inspiratie cat cuprinde:X:X

O Doamne... dupa ficul asta ar trebui sa se faca un film de groaza in love

. Narezi totul atat de frumos, ma capteaza foarte mult povestea asta. Si toate capitolele se leaga unele de altele, ma refer ca ai imbinat foarte frumos moartea lui Karin cu ceea ce a reusit sa decopere Sakura in love

PS Cum se face ca Hidan e mereu pe acolo lough

In fine, astept nextul cu nerabdare, spor la scris si la idei in love

Maxy >:D<
Ma bucur ca ar reusit sa recitesc ceva facut de tine ! Si stii mai bine ca oricine ca imi place la nebuie kiss

Si mai sti ca o sa te pun sa aduci nextul cat mai repede... Vrei sa iti fac iar rugaciunea ?
:>: ... Poate, la un moment dat o sa o rescriu, dar pana atunci te kiss

si nextu repede repejor happy2

Teo ^^

Subiect: Re: Exorcizare:Vraja & demon(16+) Mar 02 Apr 2013, 21:04

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.