~ In primul rand vreau sa va urez un an nou fericit ! si-n al doilea rand vreau sa-mi cer scuze in fata a catorva useri ce-mi citeau fic-urile pe care le aveam aici. Le-am cam abandonat, dar sper sa nu fiti nervosi pe mine In schimb, am adus unul nou pe care sigur o sa-l duc la capat, cu peripetii si tralala. Astept parerile voastre -ca sunt importante pentru mine- si de asemenea imi cer scuze din nou. Etto, lectura placuta! ~









Rece... Raceala imi cuprinde sufletul, la fel si corpul, transformandu-ma in prizonierul ei. Pielea-mi alba se infiora la suflul inghetat ce-o atinsese, cutremurandu-ma usor. Inca de cand ajunsesem pe acest Pamant, inca de cand imi constientizasem fiecare actiune, ma intrebasem adeseori. De ce exist... de ce trupu-mi nemuritor continua sa ceara oxigenul daca nu am un rost pe lume. De ce corpu-mi insetat de sange doreste distrugerea unora. De ce? - m-am intrebat, insa raspunsurile pareau ca ma ocolesc, cu desavarsire, deoarece niciodata nu ajungeam la ele.
- El e fiul alora...mmm... din familia Uchiha. Auzisem o voce cutremuratoare si scarboasa, simtindu-ma oarecum ofensat ca-mi pronuntase numele.
Oare de cate zile sunt inchis? Ai mei sunt ingrijorati? Un oftat prelung evadase de pe buzele-mi intredeschise, rasunand in intreaga incapere. Fusesem rapit de varcolaci intr-o noapte, iar de atunci, ma aflu aici in aceasta camera mirositoare. In aceasta incapere ce duhneste a alcool si prostie acuta. Lumina zilei... vreau s-o vad.
- O sa-l omoram? sau ce facem cu el? Intreba un altul, facandu-ma curios de conversatie.
Intr-adevar. Eram nemuritor abea dupa ce impietream la varsta specificata, dar eu mai aveam un an pana atunci. In concluzie puteam muri linistit de mana varcolacilor nemilosi, caci in cazul meu, la anumit timp am nevoie de hrana si aici nu ma refer la cea obisnuita. Am nevoie de lichidul cald si rosu ce umple venele fiintelor vii. Amorteala vaga a trupului mi-o confirma cu tarie. Nu prea mai aveam timp...
- Inca nu am primit nici un ordin, deci trebuie sa asteptam.
Sa asteptati? Hah. Vad ca nu au pus mana pe informatii despre noi, dar nu era nici prea tarziu acum. Daca eu ma stingeam din viata asta le-o dovedea practic, ca si noi avem slabiciuni si inca mari! Ce sa fac? Nu vreau sa fiu cel care le creeaza probleme rudelor mele. Daca as avea sange... si putin.
-Sa asteptam?! Pentru numele lui! E un vampir, ce Dumnezeu?! Ar trebui sa-l omoram pe loc.
-Vrei sa fac un raport Doamnei despre vorbele tale?
Dupa cate imi puteam da seama, momentan se certau. Asta era sansa mea! Trebuie sa ma gandesc la ceva repede si sa fug, oriunde. Trebuie...
-N-nu.
Off. Increzator in propriile forte, fortasem lanturile anti-vampir, ranindu-ma la incheieturi si anuntandu-i pe ei de gandurile mele. Proasta miscare! dar... ce sa fac atunci? Alarma infernala pornise, enervandu-mi auzul pana la refuz, pe usa facandu-si aparitia paznicii-varcolaci. Privirile lor incarcate cu ura, incercau practic sa ma inspaimante, ce pacat ca nu le iesea.
- Oi, oi, mezinul familiei incearca sa scape?
- Si ce-i cu asta?! Tipasem pe ei, aruncand sageti din ochii negri pe care-i detineam de la nastere. Fruntea mi se incretise puternic, scotandu-mi la iveala sentimentele de repulsie pentru ei si pentru camera asta. Nu ma plang de intuneric, ci de lanturile ruginite ce-mi sustin mainile deasupra capului, picioarele fiindu-mi departate.
-Vezi? De asta urasc eu vampirii! Pentru tupeul lor... Mi se adresase, lovindu-mi abdomenul descoperit cu pumnul, un firicel rosiatic prelingandu-se din coltul buzei pana pe barbie. Uram sa fiu nepunticios in fata lor, a creaturilor acestea dezgustatoare. De ce mi-am lasat garda jos atunci? De ce? Ma intrebam enervat, in timp ce pumni lor imi raneau corpul ce si asa avea sa se vindece. Strangandu-mi palmele si ochii de nervi, auzisem sunetul usii ce se deschisese din nou. Perfect. Alt doritor de; cine-il-bate-mai-tare-pe-Sasuke? intrebasem ironic in mintea-mi, mirosul specific de vrajitor oprindu-ma. Vrajitor?! Nu-mi spune ca s-au aliat cu varcolacii! Ei erau neutri, nu se poate... Inainte sa-mi dau seama fusesem eliberat, vazandu-i pe aia doi lati. Nu avusesem timp nici de multumiri, deoarece ceva sau cineva mai exact, ma teleportase pe-un camp pustiit.
- Cine esti? Am intrebat vizibil uimit, observand-o.
Parul lung si roz dansa in aer lasandu-se purtat de acesta, in timp ce privirea verzuie ma studia din cap pana-n picioare. Corpul acoperit de-o rochita alba de asemenea, nu se lasa mai prejos ci, ca sa fiu sincer arata bine. Un trup perfect pentru o fecioara, curat, lipsit de imperfectiuni. Peisajul se potrivea cu el... parea ca face parte din lumea asta. Atat de linistita si perfecta. Da...
- Fac parte din Vartejul roz, ma numesc Haruno Sakura si asta e prima si ultima data cand iti salvez pielea. Mi se adresa intr-un final, lasandu-ma sa fiu incantat de glasul ei, deloc mieros, dar melodic.
- Nu ti-am cerut eu sa ma salvezi, da? Enervat de comportamentul ei am luat-o ca atare. Nu puteam suporta ca o pustioaica sa ma priveasca de sus, chiar daca m-a salvat. Hah...
Aceasta imi ignora spusele si-mi arunca o sticluta cu continut rosiatic, cu miros ademenitor, poruncindu-mi practic sa-l beau. O ascultasem din cauza ca-mi era foame si trupul mi-o cerea caci, altfel i-o aruncam cat colo. Mi se pare mie sau incep sa-i urasc tupeul? Totusi, de ce m-a ajutat?
- Aici ai deschis portalul catre casa ta. Eu am plecat de aici!
- Stai! Actionasem rapid inainte sa gandesc, prinzand-o de incheietura mainii. Era asa fina... De ce m-ai salvat? Am intrebat pe urma, curios.
- Pentru ca mama ta mi-a cerut-o si pentru ca... Ai ochii ca ai mei. Ma instiintase, tragandu-si mana din stransoare, lasandu-ma singur.
Sincer sa fiu nu prea intelesesem contextul in care folosise cuvintele alea, dar nici nu-mi pasa. Era aroganta, ma privea de sus si frumoasa. Ce mai conteaza? Macar sunt salvat si neobligat s-o mai vad vreodata. Cerul luminos ma intampina de indata ce trecusem prin portal, atingand podeaua. Ai mei -dupa cum ma gandeam- fusesera ingrijorati pana peste cap, dar partea cea mai buna; puteam sa-mi reiau viata din nou. Nu am primit nici o informatie despre rozalie si nici ca-mi pasa, lucrurile incepand sa reintre in normal. Ah! Ce pofta am de o noapte nebuna...

OOOOOOOO!Un fic nou iar eu sunt prima care comenteaza la el :).A fost un capitol interesant,ma facut sa imi doresc sa citesc si urmatorul capitol si tot asa.Este destul de frumos.Anuntama cand pui nextul!Bafta la scris si multe idei!

Multam' de comentari, fetelor. Apreciez~ ah si, vampirii, varcolacii si vrajitorii nu sunt singuri prezenti in fic... o sa vedeti. ~








Deoarece parintii nostri sunt plecati cu afaceri pe cine stie unde, ma decisesem s-o urmez pe nebuna de soramea in club. Nu avusesem mare chef la inceput, insa acum stand si privindu-ma, dansand in lumina slaba oferita de incapere, ma simteam mult mai bine. Ma simteam mult mai ok decat m-as fi simtit inchisa in camera sau fiind absorbita de peisajul din gradina care din pacate-mi trezea amintiri mereu. Fusesem singura mai tot timpul, singura care era lasata deoparte, parasita... iar acum ma tineau asemeni unei comori, inchisa din cauza statului meu. Ipocriti nenorociti, asta erau.
- Sakura, ma auzi? Strigase soramea, fluturand o mana prin fata ochiilor verzi. Esti cu noi sau pe alta lume?
- Scuze, ma gandeam. Raspunsesem nesigura, privind-o.
Imbracamintea ce si-o alesese asta seara ii punea in evidenta trupul feminin, dotat, dezvolat armonios. Rochita rosie asemeni celui mai bun sange, cum ar spune sugatoarele*, ii era mulata pe trup punandu-i in valoare formele mari si apetisante, incaltamintea fiindu-i alcatuita din pantofi cu toc cui de aceeasi culoare. Rosu ii venea bine...
- Nu-i nimic, noi mergem sa dansam. Vii si tu?
- O sa va acompaniez mai incolo poate. Acum vreau sa-mi inec amarul. O anuntasem, zambiindu-i vinovata. Nu era nevoie sa-i explic sau sa vorbesc prea multe cu Sabina, din cauza ca aceasta era singura care ma cunostea cu adevarat. Nu-i puteam ascunde absolut nimic, din pacate, caci ma citea precum o carte. Imediat ce se pierduse prin multime cu prietenii ei imi comandasem shot de tequila, tinandu-l strans in mana atentia fiindu-mi potrivita pe lichidul ce se misca la unison cu mine. Golisem paharul, apoi imi comandasem alt shot si o tinusem tot asa si tot asa, pana cand ajunsese stomacul sa-mi spuna "stop!". Ii platisem barmanului in graba, teleportandu-ma in baia clubului, unde aproape imi varsasem si matele. Cine m-a pus sa beau asa?
Vazand ca nu merge nimic, facusem o vraja rapida care sa-mi faca stomacul sa suporte, apoi ma intorsesem incepand s-o iau de la capat. Simteam o nevoie surda sa beau si sa tot beau, dorindu-mi sa imi distrag atentia de la ceva anume, acela fiind trecutul meu. De fiecare data cand imi aminteam de templul la care crescusem, pielea mi se facea de gaina, inima-mi tresalta dureros, iar pulsul accelera ca un nebun. Obisnuiam sa am grija si sa vindec fiintele umane ce se opreau in treacat acolo ca sa se roage. Vina imi apartinuse ca fusesem alungata si luata -gasita- de propria-mi familie.
- Din cauza lui! Strigasem, atragandu-i atentia barmanului.
- Poate ca ai baut cam mult domnisoara, ar trebui sa te opresti...
- Tu sa taci! Eu comand, tu imi dau. Eu platesc, tu taci. Capisci? Ii urmaream fiecare miscare si-i observasem furia ce avea sa iasa la iveala in orice moment.
- Fie, eu plec. Nu am nevoie de oameni incapabili sa faca un lucru asa marunt... Il anuntasem, trantindu-i un teanc de bani in fata, descaltandu-ma de tocurile incomode. Oamenii au fost si sunt fiinte imprevizibile, neroade care nu se gandesc inainte sa vorbeasca sau cel putin asa sunt majoritatea. Exista si exceptii.
Negura noptii ma intampinase de indata ce ajunsesem afara, aerul rece infiorandu-mi pielea. Puteam sa jur ca inima-mi soptea sa ma las in voia sortii, sa ma pierd in ceata densa, insa nu o ascultasem de aceasta data, ci o ignorasem cu toata puterea. Nu aveam nevoie de o inima care sa ma indrume, aveam creierul pentru asta.
Vehicolul ma astepta, practic imi facea cu mana, isi impartasea dorinta muta cu mine, aceea de a fi condus din nou. Un Bmw incredibil de frumos, nou-nout.
- Poate ca nu-i asa rau sa ai bani. Soptisem, deschizand usa aruncandu-mi incaltamintea pe bancheta din spate. Aveam chef sa beau, sa uit si sa ma plimb. Daca ar fi fost o cale ca una din ele sa fie indeplinita pe loc, as fi ales sa uit, insa asa ma hotarasem sa ma plimb pe strazile pustiite acum, aproape. Se mai aflau cativa betivi pe ici pe colo. Ii observasem abea dupa ce pornisem. Barmanul ala chiar m-a enervat...
Hoinarind cu pisicuta* pe strazi si pierzandu-ma din nou in ganduri, abea ocolisem un zerzec care-si gasise loc de dormit in mijlocul strazii. Oamenii astia... A avut noroc ca nu mi-am zgariat masina! Ca altfel...
- O sa te ucid, vampirule! Auzisem un tipat care-mi captase atentia, astfel ca sarisem afara in dorinta de a afla cine naiba se lupta acum. Mare mi-a fost surpriza sa-l observ pe brunet plin de sangele varcolacilor, cu privirea rosie oarecum infioratoare si hainele sfasiate aproape de tot.
- In visele tale, varcolacule!
Pentru o secunda ma gandisem sa-l las sa-si rezolve problemele ca se descurca, insa vazand cum apar tot mai multi intrusi* ce sar pe el, ma razgandisem. Intr-o secunda ma urcasem la volan din nou, pornind hotarata spre locul unde avea loc lupta. Ce-i drept, una incorecta, asemanatoare cu injunghiatul de la spate. Trisori. Bagasem viteza lasand doua urme frumoase pe trotuar, daramandu-i pe aceia intr-o clipa.
- Uchiha, urca! Strigasem, captandu-i atentia brunetului. Acesta ma ascultase ca prin minune.
Pornisem fara sa-i ascult cuvintele intepatoare, facandu-i pe intrusi* sa ne piarda urma. Ratacind in negura noptii reusisem sa ne pierdem de ei. Condusesem o vreme dupa care ma oprisem, atintindu-mi smaraldele asupra lui.
- Ce naiba, Uchiha? Asta e a doua oara cand te salvez. Ai ceva in capul ala sau il tii doar de forma? Il asaltasem nervoasa, privindu-l atenta. Acesta murmura ceva de neinteles. De ce te-ai bagat intr-o lupta cu ei? Ai uitat ce ti-au facut data trecuta? Continuasem neluandu-mi ochii de pe el. Daca nu veneam ce faceai?
- Stiam c-o sa vi. Spusese fixandu-ma cu abisurile sale, aratandu-si zambetul de cuceritor.
Lasasem un oftat sa evadeze dintre buzele intredeschise.
- Deci sa-nteleg ca asta a fost un fel de joc in care am picat la tanc?
- Exact.
- Menit sa ma atraga...
- Menit sa te atraga...
Spusesem la unison nescapandu-ne din ochii. Super picasem la tanc si-
Nu apucasem sa-mi continui gandurile, deoarece intrusi* ne ajunsesera din urma, sunetele stranii ce le scoteau avertizandu-ne ca sunt aici pentru lupta. Atat mai trebuia! Pornisem motorul luand-o la goana din nou, caci nu aveam nici o intentie de a lupta acum, mai ales ca alcoolul slabeste partial puterile vrajitoresti...
Pisicuta* imi asculta fiecare comanda, miscandu-se dupa cum ii ordonam. Trebuia sa scapam de varcolacii astia care-si inlocuisera forma umana cu cea adevarata. Asemeni unor caini demonici, cu colti meniti sa sfasie fiecare bucatita ca de carne din trup, cu privirea sangerie ca a sugatorilor*. Maniaci! Cu cat inaintam, cu atat de mult ne pierdeam in negura noptii, doar eu si el. Cand crezusem ca scapasem, o creatura umana -aproximativ- sarise pe capota facandu-ma sa pierd pentru o secunda controlul pisicutei*. Era un tanar cu coada de vulpe si trei zgarieturi identice pe fiecare obraz -aproape ca mustatile-. Un blond cu privirea albastra, enervant de dragut.
- Yo! Strigase in semn de salut. Va pot ajuta cu ceva? Intrebase mai apoi ranjind strengareste.
Bun. Noaptea asta poate fi mai nebuna de atat?...

______________________________________
*sugatoare/ sugatori/ sugatorilor = vampiri.
*intrusi = varcolaci.
*pisicuta = aici nu e nici un fel de pisica, e vorba de masina ei.

Awww!Foarte tare capitol,sincer mi-a placut mult.Doamne,Sasuke asta nu isi poate purta singur de grija ce naibi?Misto masina Sakura!Hmm...sper ca la next o s ma anunti caci la asta nu m-ai anuntat .Baftala scris si idei multe.Apropo prima!!!!!!!!!!1

Hey,
Am aterizat si eu pe aici.
Ficul tau m-a captat in totalitate.
Imi place ideea si titlul.


P.S:Sa ma anunti la next/

Ya-ya! Stiu c-am pus capitolul nou abea ieri, dar inspiratia ma bantuie!! Nu am ce sa fac
Acu' e acu'! Pentru voi (cele care treceti pe aici si doar pentru voi) am adus noul capitol si ghici ce?! E EXTRA. Adica povestea e spusa si de Sasuke si Sakura. Sper sa va placa~ si va astept parerile. Ja ne~~





Ah! Ce pofta am de o noapte nebuna... gandisem in timp ce-mi miscam picioarele prin camera-mi dezordonata. Cum nu permisesem si nu permiteam nimanui sa intre aici eram nevoit sa ma ocup singur de treburile casnice -care sincer nu ma prea incantau deloc-. Oftasem prelung, afundandu-mi chipul intr-un dulap maroniu, mare plin cu haine, de unde-mi alesesem o tinuta pentru seara aceasta. Stiu ca abea scapasem cu ajutorul unei femei -aproape scuipasem cuvantul-, insa ranile mi se vindecasera deja si aveam pofta de distractie. Clar primu' club e al meu azi.
Imi scosesem de acolo un tricou mulat cu inscriptii sangeri pe care-l imbracasem, o pereche de pantaloni asemeni penelor de corb cu lanturi atasate intr-o parte -pentru orice eventualitate-, incaltandu-ma mai apoi cu o pereche de tenesi. In fond, orice imbracam eram tot eu. Marele cuceritor Uchiha. Ranjisem, deschizand usor geamul pe care ma si aruncasem, fara pic de ezitare. O metoda buna daca vrei sa scapi de gura parintilor, si de evadare.
- Sasuke, ce faci? intrebase calm o voce din spatele meu, atragandu-mi atentia.
In mintea mea ma rugam la toti Sfinti ca Itachi sa fie calm, altfel o buleam rau de tot. Ma intorsesem usor la el analizandu-l. Nu dadea semne de enervare. Poate ma lasa sa-i imprumut masina? Eh, nici o sansa!
- Ma duc la plimbare. Raspunsesem aparent indiferent, pe dinauntru insa fierbeam la propriu.
- Ok. Sa nu te atingi de masina! Ma anuntase, apoi disparuse.
Amin. Scapasem si de asta, acum mai ramanea sa dau de Haruno. Dar cum? In ultimele minute pe care le petrecusem in camera mea ma gandisem doar la fata asta. Si eu clar nu ma gandesc la fete! si nu, nu-s pe invers, doar ca nu imi pasa de ele si viata lor. In momentul asta ii sunt dator vandut si ma deranjeaza.
O luasem la fuga cu o viteza incredibila pentru oameni si una obisnuita pentru noi pe strazile prost luminate. Imi dadusem seama ca singura cale s-o revad era sa intru in bucluc din nou. Practic imi riscam pielea sa vad o femeie! Stiu, am decazut, vai! Pufnisem in timp ce cercetam orasul. Curat ca lacrima... La naiba!
Situatia in care ma aflam momentan imi amintea de un film cu prosti - eu eram principalul- care nu reuseau sa se intalneasca -aici sper sa nu patesc ca in film-.
- Uchiha!! Tunase o voce din spatele meu -eu aflandu-ma intr-o fundatura de toata frumusetea-.
Ma intorsesem pe varfuri dorindu-mi din tot sufletul meu pur si inocent -pe naiba- sa fie un varcolac. Niciodata nu-mi mai dorisem asa ceva si daca ar mei ar afla m-ar face nebun -nu ca nu sunt-, dar asta-i alta poveste. Si vazand individul multumisem Bibliei si Sfintilor ceea ce nu prea fac eu, ca dorinta imi fusese indeplinita. Un om aparent normal -doar aparent!- cu privirea sangerie asemeni celor turbati, ma privea atent.
- Ce-i? Intrebasem ranjindu-i in fata. Te pot ajuta cu ceva? Continuasem pe vesnicu-mi ton arogant care-l enerveaza pe fratimio de-i vine lui sa ma ucida. Practic si din fire era placerea mea sa calc lumea pe coada, fie ei umani sau nu.
- O sa te ucid, vampirule! Tipase luandu-si forma initiala de monstru turbat apoi se avantase spre trupu-mi frumos.
Nu avusesem de ales decat sa-i las putina cale libera, sa-i fac jocul ca Haruno sa-mi miroase sangele -ca sangele de vampiri se simte si de la 2 km distanta-, dar eram sigur 100% ca ea era prin cluburi.
- In visele tale, varcolacule! Il anuntasem, observand ranile minuscule pe care mi le provocase. Hei! Una e cand te lupti legat in lanturi si flamand si alta-i cand esti satul si liber.
Ma aruncasem deasupra lui punandu-mi piciorul drept pe gatu-i blanos si scarbos apasandu-l. Incet, incet lipsa de oxigen incepea sa-l afecteze, astfel ca-si daduse duhul, insa spre nefericirea mea aparusera alti care ma luasera prin surprindere sarind pe mine. Totusi, un zgomot se facu auzit si prezenta rozaliei la fel.
- Uchiha, urca! Strigase captandu-mi atentia.
Zambisem diavoleste gandindu-ma ca Zeii sunt de partea mea astazi, sarind pe locul pilotului. Nu uitasem s-o analizez si tinuta, oh Doamne! Cand o observasem imi asezasem discret palma pe frunte si imi venise replica aceea in minte, pe care bineinteles o tinusem pentru mine, "Tatal tau e militar? pentru ca tu arati ca o bomba..."
Nu mai fusesem atat de fascinat de-o femeie in viata vietisoarei mele si inca ma miram. Frumusetea orbitoare si nebunia ei -mai ales ca se avanta in asa ceva, din cauza mea- ma incantau placut, dar normal trebuia sa strice tot morala ce urmase. Imi tinuse o predica, cat Luna de mare, spunandu-mi de doua ori ca mi-a salvat pielea.
- Ce naiba, Uchiha? Asta e a doua oara cand te salvez. Ai ceva in capul ala sau il tii doar de forma? Ma asaltase nervoasa, privindu-ma atenta. Murmurasem ceva de neinteles. De ce te-ai bagat intr-o lupta cu ei? Ai uitat ce ti-au facut data trecuta? Continuase neluandu-si ochii de pe mine. Daca nu veneam ce faceai?
- Stiam c-o sa vi. Spusesem fixand-o cu abisurile sale, aratandu-mi zambetul de cuceritor.
Lasase un oftat sa evadeze dintre buzele intredeschise.
- Deci sa-nteleg ca asta a fost un fel de joc in care am picat la tanc?
- Exact.
- Menit sa ma atraga...
- Menit sa te atraga...
Spusesem la unison nescapandu-ne din ochii, dar nu apucasem sa terminam discutia deoarece intrusii aparusera din nou. Mi se pare mie sau astia se inmultesc mai ceva ca iepurii? Hello, exista masuri de protectie! si o sa le-o spun cu prima ocazie. Rozalia pornise motorul land-o la goana din nou, caci din cate-mi dadeam eu seama, nu avea nici o intentie de a lupta si nici eu.
Trebuia sa scapam de varcolacii astia care-si inlocuisera forma umana cu cea adevarata. Asemeni unor caini demonici, cu colti meniti sa sfasie fiecare bucatita ca de carne din trup, cu privirea sangerie ca a noastra -defapt mint, noi aratam mai bine-. Cu cat inaintam, cu atat de mult ne pierdeam in negura noptii, doar eu si ea. Cand crezusem ca scapasem, o creatura umana -aproximativ- sarise pe capota facand-o sa piarda pentru o secunda controlul BMW-ului. Era un tanar cu coada de vulpe si trei zgarieturi identice pe fiecare obraz -aproape ca mustatile-. Un blond cu privirea albastra pe care-l stiam.
- Yo! Strigase in semn de salut. Va pot ajuta cu ceva? Intrebase mai apoi ranjind strengareste.
Cum se face ca apare mereu in situatii critice?





Cand crezusem ca scapasem, o creatura umana -aproximativ- sarise pe capota facandu-ma sa pierd pentru o secunda controlul pisicutei*. Era un tanar cu coada de vulpe si trei zgarieturi identice pe fiecare obraz -aproape ca mustatile-. Un blond cu privirea albastra, enervant de dragut.
- Yo! Strigase in semn de salut. Va pot ajuta cu ceva? Intrebase mai apoi ranjind strengareste.
Bun. Noaptea asta poate fi mai nebuna de atat?...
Perfect ma pricopsisem cu doi baieti, de blond nu stiu ce sa comentez, dar Sasuke sigur e un zerzec!
- Naruto, frate, ce cauti aici? Intrebase brunetul facandu-ma sa imi casc ochii. E clar. Daca astia doi se cunosc nu poate insemna decat un lucru. Pufnisem, apropiindu-ma din ce in ce mai mult de mare. Nu crezusem vreodata ca o sa iau astfel de masuri contra varcolacilor, dar era singura solutie. Ei nu se puteau apropia de mare, iar eu treceam la masuri disperate din cauza lipsei de puteri. Fir-ai tu sa fi alcoolule!
Condusesem cu grija avand in vedere ca un nebun -altfel nu am cum sa-l numesc- statea asezat pe capota pisicutei mele. Rostisem o vraja mai mult soptit cand ajunsesem la destinatie, caltapultandu-ne pe toti in apa oarecum calduta. Blondu' inca privea nedumerit la fel si Sasuke, dar socul si fetele pe care le facusera acestia cand le crescusera cozi de sireni trebuiau fotografiate. La fel se intamplase si cu mine, dar eu eram obisnuita.
- Sakura!!! Tipase brunetul venind in directia mea. Ai mai pomenit un vampir siren?! Ce naiba?!?! incepuse sa se panicheze, la fel ca prietenul lui.
- Eu-s vulpe nu siren!
- Gura mica, papuseilor. Asta e singura cale prin care puteam scapa de ei. O sa dormim in vila prietenei mele din adancuri si sa n-aud comentari. Folosisem un ton care inspaimanta pe oricine, cei doi dand din cap ascultatori. Buni baieti.
Coada rozalie, stralucitoare ma incanta pana la cer si inapoi, un material ciudat decorat cu scoici de aceeasi culoare acoperindu-mi pieptul generos. Parul lung se facuse si mai lung -asa se intampla mereu-. Zambisem satisfacuta, intorcandu-mi privirea asemeni smaraldului la cei doi. Brunetul se alesese cu o coada lunga, cu solzi de peste colorata c-un albastru inchis ce-i venea de minune, lasandu-i descoperit pieptul si abdomenul inzestrat cu muschi lungi ca de felina. Pielea-i alba, inumana ca laptele ma fascina si acum la fel si abisurile cu care se alesese de la nastere. In schimb, blondul se alesese cu o coada asemanatoare aurului, stralucitoare si frumoasa, nemaivazuta pana acum. Parul ca spicele de grau se lipise de fruntea micuta, oceanele sale urmarindu-ma. Nu se lasa mai prejos la trup nici el, caci era norocosul detinator a unor patratele numai bune de savurat.
- Bun baietii, acum ne scufundam. Inainte de asta, aveti intrebari? Daca da ridicati o mana sus.
Chicotisem discret.
- Suntem cumva la gradinita sa ridicam mana? Intrebase brunetul, analizandu-ma.
Puteam sa jur ca o sa spuna asta!
- Tu esti, eu nu.
Brusc o sageata imaginara imi strapunse creierasul. Vampiri nu pot respira sub apa, decat daca ajung sa fie inauntrul casei prietenei mele. Ce sa fac? Alta solutie nu vad decat sa ne scufundam. Imi lipisem o mana de fruntea-mi alba ca varul, apropiindu-ma discret de cei doi. Il prinsesem de mana pe vampir zicandu-le sa pornim. Acestia nu comentasera nimic si se conformasera. Chiar daca e o fiinta gretoasa -ca bea sange- tot nu-l puteam sa moara, ei partea buna era ca-si tinea respiratia acum. Oare cat va rezista?
Facusem abstractie de cei doi admirand peisajul din fata ochiilor. Pestii colorati dansau in grupuri pe langa pietricelele pretioase, perlele albe si altele. Oamenii. Daca ea nu si-ar fi ales marea asta drept casa, nu ar mai fi fost asa frumos pe aici. Inaintam asemeni inotatoarelor olimpice, tinandu-l pe brunet de mana, blondul parand ca se descurca si singur. La putin timp dupa ce ma mirasem cat isi tinuse respiratia, bulbuci multii pe care-i scosese ma anuntasera ca nu mai poate. Trebuia sa fac asta pana la urma!
Ii trasesem rapid chipul in directia mea apasandu-mi buzele pe ale sale, donandu-i din aerul meu. Daca mi-ar mai fi ramas magie si pentru el... Fir-ai tu sa fi alcoolule!
Abisurile negre ma priveau doar pe mine, parand ca gestul meu l-a uimit. Ei bine, nu sunt chiar o asasina, deci nu-l puteam lasa asa din pacate. Inaintam si tot inaintam cu buzele-i lipite de ale mele. Nu ne sarutam, ci doar ii donam niste aer sa fie clar! Daca ar afla logodnicul meu l-ar face pilaf.
Dupa scurt timp ajunsesem la casa prietenei mele si trecand de bariera pusa in jurul acesteia ii dadusem drumul brunetului care inca parea uimit.
- Ce? Intrebasem. Ai avut nevoie de aer. Il anuntasem, mutandu-mi rapid privirea asemeni algelor in directia usi care se deschisese violent.
Pe ea iesise...

________________________________

Eh, va place? V-am surprins? Ei bine lucrurile o s-o ia razna de aici incolo! Muhahahaha! :>

Pe bune?.
Cand este mai interesant tu te opresti.
Doamne,sireni?.
As vrea sa-i vad pe cei doi.
Capitolul mi-a placut si a fost plin de adrenalina.Exact stilul meu.


P.S:Sa ma anunti la next.

moama moama ...vai vai ce doamne nu te poti oprii aici NEXT :X:X

Buna !
Imi place foarte mult ficul tau !
E o idee originala !
E genial !
Te rog anunta-ma cand pui nextul !
Te pup dulce !

Grrrrrrrrrrr!Nu m-ai anuntat! .S vezi ce iti fac!Sa nu te mire de ce am ajuns asa de tarziu!Superb capitol!Mie una chiar imi place.Nu am putut sa ma ridic de la calculator pana nu am terminat de citit capitolul.Extraordinar!Te rog pune nextu repede ca vreau sa vad cine iese pe usa!Cum sa nu ne placa?Te-ai stricat(NU!)
Ador ficul asta!Anuntama la next caci vreu sa il citesc cat mai repede!

Cine iese pe usa??? Cine!!! Dece te-ai oprit tocmai acuma , cand devenea intereseant!!! Mi-a placut la nebunie . Vreau next-ulr epede ca altfel necertam rau !!:))

E super tare fic-ul tau! Nu am ce comenta decat cand vine nextu' ala? Urgent sper!!
Deci prietena subacvatica e cumva Hinata? Eu asta banuiesc...
Cea mai tare faza din fic, care chiar m-a dat pe spate e " Nu ne sarutam, ci doar ii donam niste aer sa fie clar! " Sigur ca da...pariu ca Sasuke mai vrea sa-i doneze Sakura aer, in locul lui eu sigur nu m-as supara. astept nextu' anunta-ma te rog!!

Suuuuuuuuuuuuuuuuuper ! Imi place, place, place ! Imi place ca pui capitole lungi si interesantee, ca le dai personajelor o aura aparte, imi place !! Hai mai repede cuuu next-ul si ai gija in ce buclucuri il mai bagi pe domnul badass :))))))) . Bafta la scris te pupiiiiiiiiiiiiiisssssssss dedde *::**::****:

Hei, hei, hei! Unde anume este nextul? Fic-ul tau e genial si sper ca-l vei continua curand. Treci te rog si pe la fic-ul meu "Incurcaturi intre lumi"

Choco :) : Nu mai faceti reclama la propriile voasrte ficuri. Daca lumea vrea sa il citeasca, daca nu, iarasi bine; nu mai comentati la alte ficuri daca vreti sa va faceti reclama la cel pe care-l scrieti voi.

Uuuu.......:> ce tare :))))
Fic nou
E super >>>>>>> Continua'l
P.S. anunta'ma si pe mine

Mi-au placut mult capitolele de pana acum... Iti cer mult daca te rog sa vi repede repejor cu next? Vampiri, Varvolaci , vrajitori si sirene.. toate in acelasi fic? Super tareee!!! Si cand il postezi sa ma anunti si pe minee..te rog!
Angelyy te saluta!! Pupici!

deci dulceata.nu stiu cate greseli ai in fic,deoarece am fost atrasa de actiune,imi place tot ce tine de vampiri,dar iti zic atat.IL ADORRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR.te astept cu next-ul rapid.anunta-ma.ps:,,Perfectiunea se atinge pe parcurs.''Akatsuki_lavy

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.