Soarele incepea usor, usor a se face prezent prin camera, dandu-mi in acelasi timp de inteles faptul ca dimineata sosise. M-am ridicat silentios din pat, pentru a incerca sa nu il trezesc pe Sasuke, si m-am indreptat catre bucatarie, luand in acelasi timp cu mine cateva haine pentru a ma schimba. Din fericire, baiatul inca nu se clintise. Arata atat de scump stand cocolosit intr-un colt al patului sub o patura pufoasa, cu un chip atat de angelic si inocent. In orice caz, nu am mai stat pe ganduri si m-am indreptat rapid catre tinta mea. Imediat dupa ce m-am schimbat, mi-am aranjat pijamaua, asezand-o pe un colt al canapelei si m-am indreptat rapid catre baie pentru a imi face tabieturile zilnice. Mai apoi, mi-am continuat misiunea cu urmatorul pas, micul dejun. Decisem sa pregatesc ceva simplu, cum ar fi cateva felii de paine prajita, o fructa si , bineinteles, o cana calda de ceai. Asa spus, si facut. Am luat cateva farfuri si le-am asezat simetric pe masa, in timp ce asteptam cu inima in dinti ca prajitorul de paine sa isi faca intrarea, in speranta ca nu ma voi speria din nou de acel sunet scos de fiecare data cand decideam sa fac asa ceva. M-am dus usor in fata acestuia priviindu-l insistent si stand pregatita de ceea ce avea sa urmeze. Firar. Din nou acel nenorocit prajitor de paine reusi sa ma faca sa tresar. Am decis sa inchei acel razboi fara vreun final si sa i-au fiecare farfurie in parte pentru a pune painea. Imediat dupa aceea, ceaiul era deja gata. M-am ridicat usor pe varfuri si am privit cu atentie in dulapul asezat deasupra blatului, pentru a alege doua cani adecvate. Din fericire, am reusit sa gasesc doua. Aratau destul de haios. In orice caz, avand in vedere faptul ca mancarea era gata, m-am intors inapoi in dormitor pentru a il trezi pe somnoros. Cand am intrat, baiatul statea asezat pe burta, cu o perna in cap, iar una sub capul lui. M-am apropiat usor, incercand sa imi fac simtita prezenta prin cateva sunete minore, far fara vreun rezultat. M-am asezat pe coltul patului si am spus incet:
- Sasuke?
Baiatul nu scoase decat cateva sunete mormaite, schiitand cateva miscari lente. Dupa cateva secunde de la aceasta, reusi sa spuna ceva:
- Inca putin.
- Micul dejun e gata, iar pe langa asta, e deja destul de tarziu.
- Doar putin, spuse mormaind din nou.
M-am apropiat mai mult de el, asezandu-mi usor mana pe spatele lui, in timp ce spun:
- Haide, trebuie sa te trezesti.
- Doar putin. Putin, putin.
Se pare ca nici asta nu a mers. Mi-am indreptat mana catre perna, luand-o usor de pe capul lui. In schimb, Sasuke isi aseza ambele brate in locul ei. Am lasat perna deoparte, intiinzandu-ma usor langa el, punandu-i in acelasi timp mana pe brat, ridicandu-l si cocolosindu-ma sub el, la cativa centimetri departare de Sasuke, soptiindu-i:
- Trezeste-te.
Se pare ca nu ii displacuse ideea,asa ca isi intoarse usor capul catre mine daruindu-mi in schimb un sarut cald si puternic. Imediat dupa aceea, ma trase mai aproape de el, intorcandu-se usor,usor, pe spate. Trebuia sa recunosc, ideea asta suna destul de bine, asa ca, m-am ridicat usor, punandu-ma deasupra lui. Probabil, in momentul asta, fata mea avea o culoare rosie, dar , sincer, nu asta ma interesa acum. Mai apoi, baiatul ma lua de brate, tragandu-ma in acelasi timp mai aproape de el, intr-un final, sarutandu-ma tandru pe langa ureche, apoi terminand actul cu un sarut pasional pe buze. Imediat dupa aceea, m-am indreptat direct catre scobitura baiatului, dintre umar si gat, incercand sa ma ascund acolo pentru cateva secunde. Sasuke isi intoarse lent capul, timp in care ma saruta lin pe frunte.
Micul dejun. Deja trecuse destul timp, asa ca m-am ridicat din “ascunzatoare mea”,incercand sa ma pozitionez la fel cum o facusem si inainte de a fi trasa de catre el, dar de data asta...Locul era altul. Unul foarte... potrivit.Chiar foarte potrivit. Era o senzatie noua, ne mai traita de mine pana acum. M-am uitat catre Sasuke, iar el imi raspunse cu o privire perversa, timp in care facu o miscare puternica din bazin, apropriindu-l din ce in ce mai mult de mine. Inima incepu sa imi bata cu putere, mai apoi ridicandu-ma rapid in ambele picioare si luand-o la goana catre bucatarie, fiind urmata de catre Sasuke. Ce-i drept, alerga atat de repede. Intr-un final reusisem sa ajung in bucatarie, gafaind in fata baltului si asteptand sa ii vad privirea baiatului cand avea sa intre pe aceea usa. Se uita uimit, iar apoi spuse:
- Yummi, sunt lihnit.
- Asa ma gandeam si eu, ii raspund in care imi fac zarit un zambet larg pe fata si ma asez pe unul dintre scaune.
- Hm,ce fel de ceai este? Ma intreaba curios.
- De menta, adaug eu.
- Mere! Spuse acesta entuziasmat.
- Sa inteleg ca iti plac merele?
- Da, de ce nu?
Ii raspund baitului cu un zambet, timp in care incep sa ma joc cu lingurita in cana. Sasuke ma privi timp in care schiita un zambet. Intre timp baiatul spuse:
- Ti-ai propus sa faci ceva astazi?
- Pai...
- Pai?
- Ma gadeam sa ne apucam de acel proiect.
- Cel de care ne-a spus Asuma?
- Da, acela, raspund pe un ton serios.
- Hmm, ai vreo idee?
- Pai, ma gandeam sa abordam secolul XVI.
- Nu suna rau. Mai exact ce anume?
- Nu m-am gandit inca, dar putem cauta prin cateva carti de istorie la biblioteca si sa ne facem o idee despre ce am putea scrie.
- La ce biblioteca?
- Pai, ma gandeam la cea nationala.
- Avem nevoie de permise, spuse pe un ton ganditor.
- Da. Nu cred ca va dura mult.
- Vom vedea.
Baiatul isi continua micul dejun, timp in care eu inca ma jucam cu aceea lingurita, intrebandu-ma daca sa termin felia de paine sau nu. Intr-un final decisesem sa nu o fac, mai apoi observand ca baiatul deja terminase de mancat. Am luat farfuriile si m-am indreptat catre chiuveta, simtind in acelasi timp cum usor,usor, ceva se apropriia de mine. Sasuke ma lua usor in brate si ma saruta pe obraz indepartandu-se la loc si spunand:
- Pana termini aici, ma duc sa ma imbrac. Daca vrei sa te ajut, spune-mi.
- Nu,nu. Stai linistit. Du-te si imbracate.
Timp in care baiatul iesi din incapere, ajunsesem deja la ultima farfurie. Le-am asezat pe toate simetric pe un suport oarecare, stergandu-ma pe maini si indreptandu-ma catre living pentru a il astepta. Dupa cateva minute, baiatul aparu, si se indrepta rapid catre mine, sarutandu-ma usor pe buze, luandu-si in acelasi timp haina din cuier. Am decis sa fac la fel, dar se pare ca Sasuke vru sa ma ajute, tinandu-mi paltonul, timp in care eu nu aveam decat sa imi pun mainile de-a-lungul manecilor lui. Intr-un final, actiunea se termina, mai apoi pronind la drum, neuitand bineinteles sa ne strangem mana reciproc tot drumul.
Zeci de minute mai tarziu, ne aflam in fata bibliotecii nationale. Singura biblioteca nationala din tot acest oras. Am intrat usor, in interior dand de o liniste totala si linistitoare. Imediat la intrare, se afla un birou imens, dar spre uimirea mea, nimeni nu era prezent acolo. In cateva clipe de la intratrea noastra, o femeie destul de tanara, bruneta, cu o culoare deosebita a ochiilor, o culoare rosiatica, aparu din spatele unei constructii din lemn. Se aseza in fata acelui birou, priviindu-ne calma. Am salutat politicos, femeia intrebandu-ne mai apoi:
- Cu ce va pot ajuta?
- Permisele. Aici se fac? Intreaba Sasuke pe un ton serios, inainte ca eu sa pot adauga ceva.
- Da, aici se fac.
- Am dori sa facem doua permise.
- O sa am nevoie de actele de identitate.
Am inceput sa cotrobai prin aceea geanta, in speranta ca voi reusi sa imi gasesc intr-un final portofelul. Aleluia. Reusisem! Mi-am scos rapid buletinul, asezandu-l usor pe suprafata biroului, cercetandu-l curioasa pe cel a lui Sasuke. Timp in care femeia se ocupa de acele acte, amandoi indrazniram sa privim mai departe de acel loc. Chipurile noastre ramasesera uimite cand in fata noastra aparura mii, chiar milioane de carti si rafturi. In ciuda acelei multimi, totul era atat de aranjat si curat. Muream de curiozitate sa aflu tot ce se ascunde pe acolo. Dupa cateva minute glasul bibliotecarei se auzi:
- Am terminat aici. Va puteti lua actele.
- Multimim, adaugaram eu si Sasuke in acelasi timp.
Femeia ne raspunse cu un zambet cald, timp in care am reusit sa observ pe ecusonul ei ca se numea Yūhi Kurenai. In orice caz, m-am indreptat catre acea minunatie de biblioteca, incepand sa caut, alaturi de Sasuke, zona unde isi aveau cartile de istorie locul.
Intr-un final, Sasuke reusi performanta de a-l gasi, mai apoi incepand sa cautam printre toate acele rafturi ceva ce ne-ar putea ajuta. Timp in care cautam, Sasuke se aproprie usor, luandu-ma de talie, si sarutandu-ma pasional, mai apoi spunand:
- Nu ma puteam abtine.
Apoi,dupa zeci de cautari, am selectat cateva carti si am inceput a cauta o masa libera, unde sa ne putem lua cateva notite. Da, intre timp decisesem sa ramanem aici. Linistea aceea era numai bine venita pentru toata atentia care va trebui sa o acordam in curand. Sasuke lasa cartile pe masa, asezandu-se silentios pe scaun, eu facand acelasi lucru. Fiecare dintre noi am inceput a rasfoi zeci de foii, in speranta ca voi reusi sa gasim cate ceva despre secolul XVI.
Dupa zeci de minute, privirea lui Sasuke lua o calitate aparte, punandu-mi cartea in fata si aratandu-mi usor cu degetul : “Eroii unificatori ai Japoniei”. In continuare, amandoi decisesem sa continuam cautarile. Printre acei eroi, descoperiseram unul ce ne captase atentia. Oda Nobunaga, cel ce in 1581, decisese eliminarea influientei ninja, cand 46.000 de samurai au fost trimisi impotriva a 4.000 de ninja, iar aceei ninja ce au supravietuit acestui atac, s-au retras in munti, amestecandu-se cu satenii. Urmatorul termen ce avea sa fie unul cheie pentru noi era cel de “ninja”. Am continuat cautariile, de data asta, despre subiectul de mai devreme. Intr-un final reusim sa gasim o informatie ce specifica prima datare a acestora, pe vremea lui Sun Tzu, intr-o carte numita “Arta Razboiului”. In acea clipa Sasuke adauga:
- Aceea carte...Ar putea detine informatii importante pe care le-am putea folosi in proiect.
- Adevarat.
- Hmm, oare or avea o copie sau ceva legat de ea pe aici?
- Sa descoperim, spun eu pe un ton curios.