Theatre of the Absurd

Uite ca într-un final am revenit cu edit-ul. Scuze de întârziere
Ai un fic foarte drăguţ
Demonul ala ce ii în Sakura ii cam sadic...cum sa o ucidă pe Hinata? Şi Sasuke de unde ştie toate astea....ii obsedat de Sakura de a urmărit-o pana acum? Oricum totul ii foarte interesant.Sper sa ma poţi anunţa şi pe mine când vei posta next-ul. Bineînteles dacă timpul îţi permite.
Până data viitoare îţi urez spor la scris în continuare.Te-am
~Sayonara~

Bună!

Scuză-mă că am întârziat, sunt o leneșă și jumătate! Capitolul a fost foarte frumos, dar scurt Te iert pentru ca ai spus că te pregătești de o plecare în Italia, locul în care cred că ești și în acest moment. happy2

Oricum, ai încercat să ne dezvălui mai multe lucrui despre personajul feminin și ți-a ieșit foarte bine, m-ar surprins plăcut, nu mă așteptam să aflu cum au murit de fapt, părinții Sakurei. Mulțumesc de anunț și sper să mă anunți și în continuare! Kiss.

Buna dragilor! Imi pare tare rau ca nu am mai postat nimic, dar da, am ajuns in Italia si am tot fost plecata in diferite locatii. Dar cum am prins putin timp liber am zis ca trebuie neeaparat sa scriu continuarea la acest fic. Nu garantez ca next-ul va veni mai repede decat acesta, dar am sa fac tot posibilul sa nu va las sa asteptati. Asa ca nu va mai iau din timpul dedicat cititului si va urez spor la citit si la comentat. Enjoy!

Theatre of the Absurd

Din capitolul anterior…

-Si deci, ce ma intrebai mai devreme cand nu am fost atenta ?
-Te intrebam daca poti sa ma primesti la tine ceva timp pentru ca nu am un loc unde sa stau.
-Wow, ingerul salvator nu are o casa, am spus ironica, dar Sasuke parea cat se poate de serios.

Capitolul 11

Bun venit acasa!

-Doar nu vorbesti serios, nu-i asa? l-am intrebat.

Ochii lui ma analizau atent parca trecand cu privirile prin mine, spre un punct ce se afla in spatele meu. Ceva imi spunea ca este foarte serios si ca are nevoie de o casa. Unde nai*i a locuit el pana sa ma intalneasca pe mine? Am inchis ochii, razand ironic de ceea ce trebuia sa fac. Sa-l primesc pe ciudatul asta la mine in casa sau nu? Da sau nu? Sa-l cred sau nu? Poate ca ar trebui sa merg o data in viata pe principiul “ia-te dupa instinct” si poate ca ar trebui sa am incredere in el. Pana la urma este singura optiune ramasa ca sa ma salvez de acea creatura, asa ca nu vreau sa o risipesc.

-Bine, am spus intr-un final, expirand usor. Dar ceea ce trebuie sa sti este ca probabil casa mea acum este un dezastru in urma politistilor care m-au cautat acolo, asa ca daca vrei sa stai trebuie sa ma ajuti sa strang lucrurile.

Nu mi-a spus daca ma ajuta sau nu, dar m-am ridicat de la masa din cafenea si m-am indreptat catre usa, simtindu-l in spatele meu. Am luat-o pe jos catre casa, pentru ca nu era foarte departe de aici. Soarele se vedea in departare, la asfintit, stralucitor si rosu. In curand o sa se intunece si ar fi mai bine sa ne grabim, pentru ca in cartierul in care stau nu este recomandat sa mergi noaptea pe strazi. Am pornit-o pe o straduta mica. Printre crengile copacilor se vedeau deja scarile blocului in care stau . I-am facut semn sa ma urmeze in prima scara, apoi am urcat la al doilea etaj. Usa era sparta si se vedea o fasie de lumina cazand pe podeaua coridorului.

Am pasit inauntru incet. Usile dulapurilor erau deschise semn clar ca m-au cautat peste tot. Scaunele erau imprastiate peste tot prin bucatarie si cateva haine erau cazute pe jos. Am aruncat o privire catre Sasuke care privea indiferent prin casa la dezordinea ce il inconjura. Mi-am dat ochii peste cap, constienta ca nu avea sa ma ajute sa ordonez totul ca inainte. I-am aratat catre canapea si i-am spus sa se aseze. Nu m-a bagat in seama, continuand sa se invarta dintr-o parte in alta a camerei, ametindu-ma. “Va fi o seara lunga” mi-am spus, incepand sa ordonez hainele la loc in dulapuri.

-Si daca se vor intoarce politistii si o sa ma gaseasca aici? mi-am spus pentru mine, dar Sasuke m-a auzit.
-N-or sa vina, mi-a spus.
-Esti medium sau ce?

Am inceput sa rad, ignorandu-l. Nu mai voiam sa ii aud vocea aceea superioara si nimic legat de subiectul “posedare”. Macar o data vreau sa ma gandesc la ceva mai frumos si sa nu-mi stea gandul la ce mi s-ar putea intampla acum sau mai tarziu atunci cand demonul are sa vina. Am inceput sa impaturesc hainele si sa aranjez scaunele. Am incercat sa repar usa dar nu mi-a reusit. Sasuke era lafel de neindemanatic ca si mine, dar totusi am reusit amandoi sa o reparam cat de cat. Peste cateva ore m-am asezat extenuata in canapea alaturi de Sasuke.

-Bun venit acasa! Casa dulce casa, in sfarsit curata!

Sasuke se uita la mine si in ochii lui, oricat de tare as fi incercat, nu puteam sa gasesc o urma de sentiment pe care il simtea. In jurul lui isi ridicase niste bariere rezistente cu ajutorul carora bloca orice fel de vedere in interior. Nici macar nu stiam cine este defapt. Nu mi-a spus nimic despre el, tot ce stiu este ca imi cunoaste viata si problemele, iar eu nici macar nu stiu de unde vine sau daca are familie. Mi-am rezemat usor capul de fotoliu, privind tavanul alb. Abia acum am constientizat cat de obosita sunt. Abia asteptam sa ma intind in patul meu comod, scumpul meu pat. Ma puteam imagina deja stand invelita cu capul pe perna mea moale acolo unde nimic nu imi poate perturba somnul. Sau, cel putin, aproape nimic... Si fara sa-mi dau seama, am adormit.

M-am trezit buimaca, consatand ca ma aflam in patul meu mult dorit. Am aruncat o privire spre geam dar tot ce am putut sa vad era lumina lunii care stralucea usor in camera mea. Deci e noapte. Ceasul meu digital de pe noptiera indica ora trei dimineata. Am cascat obosita injurand faptul ca m-am trezit. Si totusi, unde e Sasuke? Sigur ca el m-a adus aici si o sa-i multumesc dimineata pentru asta. Dar nu i-am spus unde poate sa doarma, insa probabil ca a gasit si singur camera de oaspeti de pe coridor. Ma simteam asa de obosita incat nu imi puteam tine ochii deschisi, dar trebuia sa ajung cumva la bucatarie pentru ca mor de sete. Acum in minte aveam doar imaginea unui pahar cu apa mare si rece, asa ca m-am ridicat fara sa gandesc din pat si mi-am bagat picioarele in papuci.

Imi taram lent picioarele pe coridor, incercand sa nu ma lovesc de nimic si sa nu fac galagie. Am inaintat imaginandu-mi drumul spre bucatarie si am fost mandra atunci cand am atins suprafata rece a frigiderului. M-am ridicat pe varfuri si am luat un pahar din dulapior, apoi l-am umplut cu apa si am baut cu satisfactie tot. Acum in sfarsit puteam sa ma duc linistita sa ma culc. M-am desprins de scaun si am iesit din nou pe coridor, dar m-am oprit atunci cand am simtit o adiere de vant zburlindu-mi parul. Nu avea nicio logica deoarece toate geamurile si usile sunt inchise. Am inghitit in sec si am inaintat mai rapid spre usa mea, unde simteam ca voi fi in siguranta, dar atunci cand am atins clanta, usa nu s-a deschis. Am mai incercat o data, si inca o data, dar nu s-a intamplat nimic. Exasperata, m-am asezat pe vine, simtind din nou acea adiere rece biciuindu-mi spatele.
“Lasa-ma!” am urlat in minte. Insa simteam cum oxigenul nu imi mai patrundea in plamani. Ma sufocam in propria mea casa, la un perete distanta de camera asa-zisului baiat care se presupune ca trebuie sa ma ajute.

Dar in acel moment mi-a venit o idee care speram sa ma salveze. M-am tarat in coate spre camera in care ar fi trebuit sa fie Sasuke, camera de oaspeti. M-am intins cu ultimele puteri spre clanta, fiind fericita ca aceasta usa nu era blocata. In intunericul mormantal i-am strigat numele brunetului de cateva ori, dar nimic nu se intamplase iar eu simteam ca ma apropii de inconstienta daca nu imi umpleam plamanii cu aerul vital. Disperata, m-am sprijinit de perete si am aruncat o ultima privire spre pat, soptind:

-Sasuke?? dar nu era nimeni in pat.

<<< To be continued >>>

~~Prima~~
~~revin cu un edit mai tarziu~~
--------------------------------------

Uite ca am revenit cu edit-ul

In primul rand mersi ca mai anuntat de next sa o faci si data viitoare

Iar in al doilea rand...capitolul a fost foarte dragutz Ce dulce din partea lui Sasuke sa o duca in pat cand a adormit pe canapea Dar unde a disparut atunci cand la strigat Sakura? si ce se intampla iar cu ea $can\'t see !!!$ ,doar nu vine iar demonul sau ce o fi ala ce o poseda.... Vei lamuri tu povestea data viitoare

Pana atunci spor la scris in continuare.Te-am

~Sayonara~

Hey !

In primul rand as vrea sa-ti multumesc pentru anunt !

Capitolul a fost frumos , dar si interesant . jos palaria in fata

Cum adica Sasuke nu mai era acolo ?! Unde este cand are omu' nevoie de el ?!

Infine toate astea le voi afla in capitolul urmator , deci pune next-ul caci mor aici de nerabdare .

Pana data viitoare te-am pupacit dulce , dulce ..... pana dai in diabet ! happy2

P.S sper ca ma vei anunta cand vei posta urmatorul capitol .

Chiar vrei sa ma omori!!!????

Nu te cred...cum sa te opresti aici...tocmai aici...!?

Doamne...daca nu aduci mai repede next-ul ala s-ar putea sa mor de suspans!!!

Anunta-ma la next! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Buna buna! In primul rand as vrea sa-ti multumesc pentru mesajul privat, iar apoi sa te felicit pentru acest capitol minunat. Imi place foarte mult, descrierea este wow, adica aproape ca simt pe pielea mea tot ce se intampla acolo. Sunt foarte curioasa sa vad ce va fi in continuare, asa ca pune-te pe treaba

Te-am pupat si spor la scris!
Ana

Hei, imi pare tare bine ca am dat peste ficul tau (bine, de fapt dadusem peste el in urm cu vreo saptamana, doua, maybe, dar nu conteaza). Sunt curioasa in legatura cu ce se va intampla. Nu neg ca mi-ar placea sa intre demonul in Sasuke si sa o chinuie pe Sakura, dar stim ca nu este posibil-demonul parca s-a "indragostit de ea"-. Unde este 'eroul' ei cand are nevoie de el? Plecat cu sorcova (de data asta pe timp de vara). As vrea sa vad cum va decurge actiunea in urmatorul capitol, daca se poate.

Ola! Am revenit mai repede cu next-ul de data aceasta mai repede decat ma asteptam, dar cum am prins mai mult timp liber am zis sa nu-l irosesc pur si simplu asa ca m-am apucat de tastat. Sper sa va placa si acest capitol, desi nu am prea avut mare inspiratie. Nu va mai retin pentru ca sunt sigura ca abia asteptati sa vedeti ce s-a intamplat cu Sakura, asa ca... Enjoy!
P.S: Va rog sa ma iertati pentru eventualele greseli dar nu am apucat sa corectez capitolul.

Theatre of the Absurd

Din capitolul anterior…

M-am intins cu ultimele puteri spre clanta, fiind fericita ca aceasta usa nu era blocata. In intunericul mormantal i-am strigat numele brunetului de cateva ori, dar nimic nu se intamplase iar eu simteam ca ma apropii de inconstienta daca nu imi umpleam plamanii cu aerul vital. Disperata, m-am sprijinit de perete si am aruncat o ultima privire spre pat, soptind:

-Sasuke?? dar nu era nimeni in pat.

Capitolul 12

“Nu ma mai lasa niciodata!”

Am simtit cum m-am lovit cu putere de podeaua rece si am ramas acolo fara aer mult timp, aproape o eternitate. Nu intelegeam cum de nu am murit inca dar nu-mi mai pasa oricum. Eram prea ametita ca sa ma mai pot concentra sa gandesc. Sasuke nu e in camera. Probabil ca acum nici nu mai e in casa. Sunt doar eu si demonul. Pot sa-i simt prezenta ca si cum mi-ar sufla in ceafa. Am pierdut. El a castigat iar eu... Eu am pierdut si gata! Poate ca nu am facut de la bun inceput un lucru bun. Sa il pun la incercare pe EL a fost cel mai nesabuit lucru pe care l-am facut, defapt, aproape cel mai nesabuit lucru pentru ca cel mai nesabuit a fost sa sper ca am sa reusesc sa castig in fata acestui monstru cand oricum nu aveam nicio sansa. Si eram constienta ca am sa pierd, dar totusi am incercat...

Mi-am inchis ochii, scapand de ceata deasa ce ma inconjura. Un mic zambet mi-a aparut in coltul gurii si apoi am inceput sa rad. Dar era un ras amar si mai tarziu am inceput sa plang si sa rad in acelasi timp, ca o nebuna. Gata, s-a terminat. In sfarsit am sa scap nai*i de lumea asta si de probleme. Am sa plec si n-am sa ma mai intorc, cum ar fi trebuit sa mi se intample de cand m-am aruncat de pe acea stanca. Ar fi trebuit sa mor atunci si sa scap de tot in loc sa ma chinui acum. Cine stie cata durere imi va mai provoca pana sa mor. Incepeam sa-mi pierd cunostinta. Poate ca nu am stat o eternitate fara aer, a fost mult mai putin decat ma asteptam. Dar asa e cand mori, nu? Ti se pare ca nu se mai termina si abia astepti sa scapi de durere si totusi moartea rade de tine si te mai lasa putin sa te chinui. Asa trebuie sa fie.

Am simtit o intepatura in picior si un mic strigat de durere mi-a scapat printre buze.

Am incercat sa deschid ochii dar pleoapele refuzau sa se deschida de teama a ceea ce ar putea sa vada. Simteam cum ceva imi patrundea in carne si o taia usor. M-am crispat de durere, agatandu-ma cu unghiile de covor. Incercam sa ma tarasc, dar cu cat ma zbateam mai tare cu atat mai mult ma durea.

“Nu incerca sa fugi, n-ai sa reusesti!” Vocea aceea pe care o stiam si o uram atat de mult imi canta sfidator in urechi. Cand intr-un final mi-am deschis ochii mi-am dat seama ca oricum era mult prea intuneric ca sa pot vedea ceva. Mi-am dus mana spre locul in care acel monstru ma ranise, dar ceva mi-a prins degetele in zbor si mi le-a aruncat inapoi. Am simtit cum cutitul coboara mai jos, prin carnea mea si simteam rana de la genunchi pana la calcai. Apoi cutitul a trecut de la un picior la celalalt. Durerea era sfasietoare, si tipam in timp ce ma zbateam cu o forta pe care nu ma asteptam sa o am. Am inceput sa plang de durere, atat de tare incat lacrimile imi curgeau siroaie pe piept. Juram ca daca mai simteam inca cateva secunde cu acea durere am sa mor inainte de a ma omori el. Simteam cum sangele imi curgea pe parchetul alb si probabil ca acum ma scaldam intr-o balta de sange. Camera se invartea cu mine si nu mai eram constienta de nimic, mai putin de durerea ce simteam ca-mi patrunde pana in oase.

Neajutorata, am cautat cu privirea prin incapere spre ceva ce m-ar putea ajuta, dar nu era nimic de folos. O fasie de lumina a lunii intra pe fereastra si lumina patul gol, neatins. Oh Doamne, de ce nu ma iei acum si ma scapi de toata durerea asta? Am facut chiar atat de mult rau incat sa merit asta? Dar daca fereastra… Daca asa ajunge cumva la fereastra si as sari poate ca as muri mai repede. Suntem la etajul al doilea. O astfel de cadere, mai ales ca sunt si slabita si am pierdut mult sange, sigur ma va omori. Niciodata nu m-am imaginat facandu-mi un plan pentru a ma omori singura. Dar viata ne pregateste multe surprize si poti ajunge chiar sa planuiesti cum sa mori mai repede. Dar asta a fost ideea sa de la bun inceput. Din cauza asta mi-a ranit picioarele mai intai. Stie ca as putea sa fac o prostie si a preferat sa ma imobilizeze mai intai. Dar am maini, ma pot tari pana acolo si apoi... Apoi ma voi arunca. Rapid si fara durere. Dar cum am sa ajung pana la fereastra?
Am inghitit in sec. Cutitul cobora incet pana la glezne, ca si la celalalt picior. Am incercat sa ma tarasc putin mai aproape, dar cu cat incercam mai mult cu atat el infigea mai tare cutitul in carnea mea. Am tipat cu toata forta cand mi-a atins osul. Imi perforase complet muschii si acum picioarele nu imi mai erau de niciun folos.

-Lasa-ma, te rog, te rog, TE ROG! Imi pierdusem calmul, auzind sunetul cutitului iesind usor din carne.

“Ai indraznit sa aduci un inger sa te ajute! Ai sa platesti pentru asta!”
Inger? Despre ce vorbeste? Dar in acel moment m-am simtit ridicata, iar apoi, cu o putere supra-omeneasca, creatura m-a izbit din nou de podea. Am scuipat sange fara sa vreau. Simtind acel lichid pe obrasjii si barbia mea m-a speriat. Am inceput si mai tare sa plang, ca si un copil mic. Mirosul sangelui imi invada narile, dandu-mi o stare de greata. M-a prins de parul meu roz murdar si din el mi se scurge transpiratia combinata cu sange. Probabil ca mi-am spart capul. M-a ridicat in sus de par si simteam ca o data cu el o sa imi rupa si capul de pe umeri. Imi agitam picioarele incercand sa ating podeaua care imi fugise de sub picioare. M-a aruncat cu putere in perete si cateva bucati de var au cazut odata cu mine. Nu mai aveam glas si nici lacrimi. Tot ce mai faceam era sa astept urmatoarea lovitura care ar fi putut sa fie si ultima.

-Sakura?? Sakura, trezeste-te!

Un glas imi suna cu ecou in minte. Camera se estompa in jurul meu si ceva ma tragea intr-un alt loc. Durerea nu mai era atat de puternica. Am inchis ochii fericita. Plecam. Insfarsit am sa plec de pe lumea asta. O lumina alba se vedea in departare. Am intins mana, incercand sa o prind, dar in schimb acel ceva ma tragea departe de lumina alba. Undeva in intuneric.

Am deschis usor ochii, ca un copil somnoros. Ochii mei au ramas fixati pe acel alb imaculat ce mi se intindea in fata ochilor. Gata, totul s-a terminat insfarsit? Mi-am ridicat capul si am ramas stupefiata. Nu era Raiul aici. Era camera de zi unde adormisem la inceput, cu capul pe marginea canapelei. Langa mine, Sasuke ma analiza atent. M-am sprijinit in coate, simtind un gol in stomac. Fara sa stau pe ganduri, m-am aruncat in bratele brunetului fericita ca nimic nu s-a intamplat. Am inceput sa rad de mine si de visul meu ciudat. Nimic nu s-a intamplat. Oh, totul e bine. Sasuke ma mangaia usor pe parul meu roz, calmandu-ma.

-Nu ma mai lasa niciodata sa adorm. Niciodata! Am avut cel mai ciudat vis. Doamne, totul parea atat de real. L-am vazut pe ace...
-Sakura.

De ce m-a intrerup si de ce se uita asa de ciudat la mine? Am facut eu ceva gresit? M-am desprins bosumflata din bratele brunetului. Ochii lui erau goi, dar nu ca de obicei. In ei puteam sa deslusec o stralucire usoara. Apoi stralucirea s-a stins. Si-a pus din nou barierele de nepatruns. Cat mi-as fi dorit sa ma lase sa-l descopar, sa vad ce personalitate are, ce sentimente il domina. Mi-a facut un usor semn din cap in jos. Mi-am intors privirea de la el si m-am uitat inspre locul in care mi-a aratat.

-Oh Doamne...

<<< To be continued >>>

Tu, tu, tu ai descris asa de bine ca la inceput nici nu visam ca e un cosmar. Oh, ce bine-mi pare ca ai adus next-ul dupa ce am comentat eu-ce ironie, nu?-. Ce se-ntampla mai departe? Apare demonul, apare inca un inger?, ia foc, casa? ce, ce, ce? Ma rog, cred, ca este de ajuns faptul ca ai postat tocmai azi, nu? Acum sa nu exageram. Dar profitand de mesaj, as putea sa te rog sa aduci cat de repede poti tu next-ul la 'Povestea mea'? E ficul meu preferat si sunt foarte curioasa in legatura cu el, mai ales ca cele doa au scapat...a lot of hugs for you!

Hey !

In primul rand as vrea sa-ti multumesc pentru anunt !

Capitolul a fost foarte frumos , dar si interesant , defapt asa este de fiecare data .

,, -Oh Doamne... " ce ??? Adica vrei sa spui ca visul a fost real ?
Ei bine te las sa-mi raspunzi la interbare in urmatorul capitol , deci hai cu next-ul repejor !

Pana data viitoare te-am pupacit dulce ! kiss

P.S sper ca ma vei anunta atunci cand vei posta next-ul .

Cred ca Sasuke ii arata ca ea era taiata...si ca totul era real...

Cred...Doamne ce-ti mai place sa ne omori cu suspansul! phuu

Vreau next-ul cat mai repede...dar cat mai repede...

Anunta-ma al next! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Ce s-a intaplat de a zis "Oh doamne..."? S-ar putea ca acel cosmar sa fie real?
La ce inger se referea demonul? Adica singura persoana pe care a adus-o Sakura in casa este Sasuke... doar nu o fi el ingerul huh?

sau este?

Daca concluzia mea anormala o fi adevarata sau nu o voi afla in viitoarele capitole nu? happy2

Desi daca Sasuke este un inger atunci se leaga faptul cum de stie tot despre ea.
Pana la un viitor capitol - care sper sa vina cat mai curand puppy eyes

- iti urez spr la scris in continuare si mersi ca mai anuntat de next kiss

~Sayonara~ a hug

Hei pisi, eu in curand te voi omori! Tu ce faci?
Cum, cum, cum? Deci cum iti permiti sa termini capitolul in halul asta?
Tu chiar vrei sa ma omori?
Ca eu momentan vreau sa te omor!
Daca nu vii mai repede cu nextul... aa.. te VOI DOMINA!
Asa ca acestea fiind spuse, eu imi termin treaba de comentator,
si rogu-te sa ma anunti de next si data viitoare.
Pupici pupici si spor la scris!

Anaaaa

Hei-hei dragilor! Am revenit cu next-ul mult asteptat. Va multumesc pentru comentarii si apreciez parerile. Ma bucur tare mult ca va place fic-ul si ca asteptati urmatorul capitol de fiecare data. Ok, nu o s-o mai lungesc pentru ca stiu cat asteptati sa vedeti ce s-a intamplat cu Sakura pana la urma, soo... Enjoy!
P.S: Ascultati Ellie Goulding - High For This in timp ce cititi.

Theatre of the Absurd

Din capitolul anterior…

De ce m-a intrerup si de ce se uita asa de ciudat la mine? Am facut eu ceva gresit? M-am desprins bosumflata din bratele brunetului. Ochii lui erau goi, dar nu ca de obicei. In ei puteam sa deslusec o stralucire usoara. Apoi stralucirea s-a stins. Si-a pus din nou barierele de nepatruns. Cat mi-as fi dorit sa ma lase sa-l descopar, sa vad ce personalitate are, ce sentimente il domina. Mi-a facut un usor semn din cap in jos. Mi-am intors privirea de la el si m-am uitat inspre locul in care mi-a aratat.

-Oh Doamne...

Capitolul 13

Frica

Am ramas fara suflare, citind mesajul scris cu sange pe parchetul alb din living. “A fost doar inceputul sfarsitului” . Pe picioarele mele erau urmele unor zgarieturi de cutit minore, nu la fel ca cele din vis. Nu, nici pe departe ca acelea! Mi-am ridicat privirea din pamant si m-am uitat speriata la Sasuke. Pe fata lui nu se citea, ca de obicei, nimic. Nici teama, nici mila, nici ingrijorare, nimic. Ca si cand ar fi fost familiarizat cu astfel de lucruri si nu reprezenta nimic nou in rutina lui zilnica. Mi-am mijit ochii asupra gatului sau. Nu am observat pana acum acel tatuaj care reprezenta o stea unita la toate colturile cu linii. Asta nu este...? Semnul diavolului !

-Ce ti-a spus in vis? m-a intrebat pe un ton aspru, parca citindu-mi gandurile legate de tatuaj.
-Mi-a spus... Nici nu mai tin minte. Era totul prea adevarat si durerea prea puternica ca sa imi mai pot aduce aminte de ceva! Ma analiza atent si suspicios. Stai, imi aduc aminte de ceva. Mi-a spus ca am adus un inger sa ma ajute si ca o sa platesc pentru asta. La ce se referea, Sasuke?

Il intrebam asta pentru ca stiu ca in general el le stie pe toate. Mereu pare ca stie multe lucruri pe care nu vrea sa mi le spuna, dar sper ca macar de data asta sa-mi spuna ceva. Brunetul privea pe geam, la lumina lunii. Analiza atent fasia firava de lumina a lunii. S-a ridicat ca intr-o transa si a deschis fereastra, iar aerul rece al noptii m-a lovit cu toata puterea. Fiori de gheata mi se urcau pe sirea spinarii si acum aveam un nod in gat. Comportamentul lui ma speria, dandu-mi impresia ca era intr-o transa, departe de lumea asta. A scos capul afara si s-a uitat imprejur. Nu intelegeam de ce facea asta. Defapt, nu intelegeam nimic din ce se petrecea cu Sasuke. Era o carte inchisa cu lacat pentru mine. In cateva secunde a ichis geamul, a tras perdelele si se afla din nou langa mine, ca si acum cateva secunde. I-am soptit numele printre buze, facandu-l atent.

-Ai de gand sa-mi spui tot ce se intampla? Ascuzi ceva mare, simt asta. De ce nu-mi spui si gata? N-ai incredere in mine?

M-am rastit la el, cu o voce acuzatoare. Niciun muschi de pe fata nu i se clintea. Nimic. E facut din piatra? Mi-am lasat capul in pamant. Am inteles acum. Nu vrea sa-mi spuna pentru ca nu are incredere in mine. Asta trebuie sa fie. Atunci eu de ce am avut incredere in el? Oh Doamne, e posibil sa il am pe Lucifer insusi cu mine in casa? M-am ridicat de pe canapea, dandu-ma cate un pas inapoi. Sasuke s-a ridica si el, apropiindu-se de mine. Nu pot sa am incredere in el. Poate fi periculos, stiu asta. Am simtit ca ma lovesc de perete. El inainta zambitor catre mine, si ma imaginam zacand fara suflare cu mainile sale stranse in jurul gatului meu. De ce ma gandesc la toate astea acum si nu am facut-o mai devreme, inainte de a-l chema aici. Inca un pas, si inca unul, pana ce a ajuns langa mine. Si-a intins capul spre mine, asezandu-si barbia pe umarul meu. Ii simteam respiratia lenta pe gatul meu. Nu-mi place sa recunosc, dar mi-e frica; mi-e asa de frica de toata povestea asta. Nu pot sa am incredere in nimeni. Dar pielea sa lipita de a mea transmitea incredere. Mi-am lasat capul pe spate, obosita. Sasuke a murmurat ceva dar nu am putut sa deslusec ceea ce a spus. Pleoapele mi se inchideau somnoroase si am simtit valul de oboseala al noptilor nedormite din ultimul timp. Am sa inchid ochii putin, un minut, iar apoi o sa fac ceva. O sa vorbesc cu Sasuke. Dar acum am nevoie de un minut. Doar un minut si gata... Promit.
Am simtit o intepatura firava in piept, apoi durerea a explodat, facandu-ma sa-mi deschid ochii ingrozita. M-am uitat la zambetul malefic intiparit pe buzele brunetului, apoi la pieptul meu. Aveam un cutit infipt adanc acolo si sangele mi se prelingea usor pe bluza mea alba. Am ridicat privirea socata spre brunet. M-a... El m-a injunghiat? M-am lasat sa alunec de-alungul peretelui, pana ce am atins podeaua. Ochii lui straluceau rosiatici in lumina palida a becului.

Durerea mi se raspandea in intreg corpul. Aceeasi durere ca si in visul in care demonul imi sfasia picioarele. Am deschis gura pentru a spune ceva, dar tot ce mi-a iesit a fost o injuratura si un scancet de durere. Simteam ca nu mai am aer. Camera se invartea cu mine. De data asta totul s-a terminat mult mai repede. Deja puteam sa simt cum mor. Nu mai gandeam logic. Tot ce mai vedeam era zambetul acela rautacios al brunetului. “Stiam eu. Nu ar fi trebuit sa te las sa intrii in viata mea.” M-am inselat. Si totusi, ar fi trebuit sa stiu. Nimic nu a fost in favoarea mea niciodata. De ce ar fi fost tocmai acum? Oh, asta a fost. Asta a fost cu tot. Nu mai vreau sa ma mai gandesc a nimic. Vreau sa ma bucur de placerea mortii si sa simt cum totul dispare, cum ma evapor. Durerea nu mai era asa de puternica si in scurt timp totul a devenit negru in jurul meu.

M-am ridicat in doar cateva secunde in sezut. Lumina zilei stralucea cu putere camera mea. Respiram alert si greoi. Simteam cum boabe de transpiratie mi se scurg pe frunte. Deci nici de data asta nu am murit... Ce drac**ui se tot intampla? Se joaca cu mine. Ii pot auzi rasul malefic cu ecou in urechile mele, sfasiindu-mi timpanul. Am aruncat o privire prin jur, fixand in cele din urma oglinga de pe peretele camerei mele. Am inghitit in sec, citind in soapta mesajul. “Nimeni nu este ceea ce pare. Nu uita!” . Literele erau scrise cu ruj rosu, ascutite si mari. M-am ridicat din pat. Am trantit usa in urma mea atunci cand am iesit pe coridor. M-am uitat in camera de oaspeti dar nu era nimeni acolo. L-am zarit pe Sasuke pe canapeaua din living dormind. Nici macar nu s-a obosit sa caute camera de oaspeti. Arata atat de angelic in timp ce dormea, atat de linistit. Un mic zambet mi-a alunecat in coltul buzelor.

M-am asezat pe covor, langa canapea, uitandu-ma la brunet lung. Nu am observat pana acum cat de frumos este. Are gene lungi si buze senzuale care parca soptesc “saruta-ne, saruta-ne!” Mi-am scuturat capul si m-am ridicat in picioare. Nu vreau sa ma gandesc la astfel de lucruri. Mesajul diavolului a fost foarte clar. Nu trebuie sa mai am incredere in nimeni. Iar dupa visul de aseara, Sasuke nu imi mai inspira atat de multa incredere. M-am uitat atent la gatul sau. Acea stea nu mai era. Poate ca a fost doar o alta imagine creeata in vis. Nu aveam nici urma de zgarieturi pe picioare. Deci nu s-a intamplat nimic. Mi-am aranjat bluza strampta si lunga, cu doua palme mai sus de genunchi. Cand am dat sa plec, Sasuke si-a intins mana si mi-a prins-o pe a mea, parca fiind treaz in tot acest timp. Mi-a soptit cu vocea ragusita, abia trezita din somn.

-Sa nu-ti fie frica, sunt aici cu tine.

As fi dat orice sa-l fi crezut.

<<< To be continued >>>

Stiu ca acest capitol nu a fost foarte ingenios dar momentan vreau sa las lucrurile confuze, invaluite in mister. Totusi, sper sa va placa si asa. Pe data viitoare!

Hey ya!

Am ajuns si eu pe aici si iti multumesc de anunt...vad ca situatia se complica si ca relatia lor evolueaza!

Imi place!!!

Vreau next-ul mai repede decat de data asta...mult mai repede!!!

Anunta-ma la next!!!

Legat de capitol deja nu mai stiu cand e realitate si cand doar viseaza...

E confuz...dar sigur ne luminezi tu pe parcurs! happy2

Deci inca o data anunta-ma la next si spor la scris in continuare!!! kiss

Buna buna! Multumesc de MP in prmul rand.

Acum, wow .. sunt in ceata de tot, sincer!

Vreau capitolul mai repede!

Adu-l, adu-l, adu-l!!

Soo, acestea fiind spuse, hmm..

Zbye!

Poftim??

tu vrei sa mor de inima?? acum si Sasuke ii rau sau nu ii rau what?

... nu mai inteleg nimic crying

totusi sper ca acel vis sa nu se adevereasca...ca totul sa fi fost ceva creat de acel demon puppy eyes

Mersi mult ca mai anuntat de next kiss

si pana la urmatorul capitol te-am kiss

~Sayonara~ a hug

Hey !

In primul rand vreau sa-ti multumesc pentru ca m-ai anuntat !

Capitolul a fost foarte frumos si interesant , dar asa cum ai vrut si tu , ai lasat lucrurile confuze .

Oricum sunt sicura ca o sa ne luminezi tu in capitolul urmator , deci hai repejor cu next-ul ( sper ca ma vei anunta ) .
Pana data viitoare te-am pupacit dulce ! kiss

Buna dragilor! Ce mai faceti voi? Eu foarte bine. M-am decis sa scriu un next de plictiseala si uite ce a iesit, un capitol gata scos din cuptor, proaspat si cald, doar pentru voi. Asa ca nu va mai retin ca sa nu se raceasca, nu de alta dar rece nu e bun :) . So, enjoy!

Theatre of the Absurd

Din capitolul anterior…

Nu trebuie sa mai am incredere in nimeni. Iar dupa visul de aseara, Sasuke nu imi mai inspira atat de multa incredere. M-am uitat atent la gatul sau. Acea stea nu mai era. Poate ca a fost doar o alta imagine creeata in vis. Nu aveam nici urma de zgarieturi pe picioare. Deci nu s-a intamplat nimic. Mi-am aranjat bluza strampta si lunga, cu doua palme mai sus de genunchi. Cand am dat sa plec, Sasuke si-a intins mana si mi-a prins-o pe a mea, parca fiind treaz in tot acest timp. Mi-a soptit cu vocea ragusita, abia trezita din somn.

-Sa nu-ti fie frica, sunt aici cu tine.

As fi dat orice sa-l fi crezut.

Capitolul 14

Confuzie

M-am dus sa pregatesc ceva de mancare. Toate aceste cojmaruri mi-au provocat foame. Mi-am pregatit niste paine cu Nutella. Ceva trebuie sa ma indulceasca, nu? L-am intrebat in fuga pe Sasuke daca vrea si el ceva, incercand sa evit orice alte intrebari sau subiecte care s-ar putea ivi. Nu vreau sa vorbesc acum cu el pentru ca nu stiu cat de multa incredere mai pot sa am in cineva. Daca demonul a incercat sa ma faca confuza atunci planul sau a functionat foarte bine. Sasuke nu voia nimic si am fost surprinsa de asta, pentru ca eu muream de foame si a trecut ceva timp decand nu l-am mai vazut mancand. In orice caz, nu am pus mare accent pe lucrul asta si mi-am vazut de masa mea. Dupa ce am terminat, m-am dus la mine in camera si m-am incuiat cu cheia. Am nevoie de liniste. Vreau sa ma gandesc la ce am de facut acum. Cand m-am intors cu fata spre camera, am dat de urmele de ruj rosu de pe oglinda.

“Nimeni nu este ceea ce pare. Nu uita!” . Am inghitit in sec si am sters cu un servetel umed literele. Nimeni nu este ceea ce pare…?! Oare la ce se refera? M-am trantit lenes in pat si m-am intins ca o pisica. De ce toate lucrurile trebuie sa fie asa de complicate? De ce din toata lumea asta lucrurile rele mi se intampla doar mie? Ar fi mai bine oare sa mor? Doamne, atat de multe intrebari si atat de multe raspunsuri necunoscute. Acum nu mai pot sa am incredere in nimeni. Sasuke nu mai imi pare o optiune atat de sigura. Acum, mai mult ca niciodata, ma simt singura si lipsita de aparare. Fara prieteni, fara ajutoare, fara familie. Nimeni nu ma intelege si nimeni nu vrea sa ma ajute. Mereu am fost singura si asta a fost O.K. pentru ca nu aveam nevoie de nimeni care sa ma ajute, dar singuratatea acum doare, pentru ca am atata nevoie de cineva care sa ma poata salva de calvarul asta incat as fi in stare sa fug pe strada si sa strig dupa cineva, oricine care sa fie dinspus sa-mi asculte povestea.

Mi-am inchis ochii. Nu trebuie sa plang, trebuie sa fiu puternica pentru mine. De ce sa-i arat ca sunt slaba si ca cedez asa de usor? Nu ca as fi luptat cu adevarat vreodata. Vreau sa mor, la dra*u’. Dar mi-e prea frica ca sa ma sinucid. Gandul de a-mi provoca rau singura ma sperie. Nu pot sa concep ideea de a ma zgaria singura, nici nu se pune problema de sinucidere. Mi-e frica sa lupt, mi-e frica sa mor, mi-e frica sa ma sinucid, mi-e frica sa am incredere in cineva. Totul e asa de complicat pentru mine... Nu pot sa fiu si eu o vedeta, o Angelina Jolie in miniatura macar. Cu un sot frumos si bogat, vile, masini, niste ingerasi de copii. De ce nu pot sa am si eu o viata ca asta? Nu mi-am mai putut stapani lacrimile, incepand sa suspin usor. N-am mai plans de mult, niciodata nu mi-am permis sa o fac. Dar pur si simplu nu mai puteam sa imi mai retin lacrimile. Trebuia sa ma descarc cumva. Poate ca asta ma va ajuta pana la urma.
Cineva a batut la usa. Nu am raspuns pentru ca stiam ca e Sasuke si nu voiam sa ma vada cu ochii rosii si inlacrimati, intr-unul dintre momentele mele in care sunt atat de vulnerabila. M-ar putea face sa cred in vorbele lui si poate ca asta nu ar fi un lucru bun. Bataile au devenit mai puternice si incepeau sa ma enerveze. Am scos de sub saltea pachetul vechi cu tigari Kent si bricheta rosie cu gazul aproape terminat. Mi-am aprins o tigara si am inceput sa trag lacoma fumul cancerigen. Nu prea fumam des si daca o faceam era atunci cand eram nervoasa sau ma simteam deprimata, melancolica. Asta ma ajuta sa trec putin mai bine peste situatiile limita. Totusi, lipsea ceva... Whiskey-ul.

-Pleaca! i-am spus, atunci cand mi-am dat seama ca nu are niciun gand sa plece. N-am nevoie de parerile tale de rau!

Nu a incetat sa bata. Chiar nu vrea sa renunte, nu-i asa? M-am desprins cu greu din patul meu comod si m-am indreptat spre usa. Am rasucit plictisita cheia in broasca si m-am sprijinit cu cotul de tocul usii in caz ca ar fi vrut sa intre neinvitat. S-a uitat la mine putin confuz cand m-a vazut cu tigara in mana. Am expirat fumul dispretuitor in fata lui si el a inceput sa tuseasca. Ciudat, ma asteptam sa fumeze, dar dupa reactia lui pare ca nu a pus gura pe asa ceva niciodata. Defapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, nu l-am vazut umbland cu niciun pachet de tigari si as fi simtit mirosul tipic daca ar fi fumat in casa. I-am facut semn sa plece, obosita, dar puteam sa jur ca nu eram prea convingatoare cu cu fata trasa de oboseala si alba. M-a luat de umeri si m-a zdruncinat usor. M-am uitat urat la el si m-am pregatit sa inchid usa, dar el m-a oprit.

-Ai plans? m-a intrebat.

Am dat din cap in semn ca nu. Ce era sa-i spun? Nu voiam sa-mi puna mai multe intrebari. Dar, desigur, ochii rosii ma tradau. Mi-a dat mana la o parte si a intrat in camera. Fumul alb plutea prin aer si el s-a asezat pe pat abtinandu-se sa nu tuseasca din nou. Am inceput sa rad dispretuitor si am stins tigara. Ne uitam unul la altul fara sa scoatem o vorba. Ii simteam privirile arzandu-mi pielea. Desigur, acum aveam prilejul de a-i admira din nou trasaturile frumoase, aproape divine, ale fetei. Nu se poate compara cu niciun baiat pe care l-am mai vazut vreodata, si gandindu-ma la asta, am inaintat pas cu pas pana la el. Se uita uimit la felul in care mergeam, parca plutind, ca mai apoi asezandu-mi mana pe obrazul sau fin si alb. Nu stiu ce se intampla cu mine. Niciodata nu aveam astfel de iesiri. Pur si simplu simteam ca nu sunt eu, ca altcineva ma controla. Dar nu simteam forta malefica pe care o simteam cand era acel demon in minte. Defapt, nu intelegeam ceea ce se intampla.

Si-a pus mana peste a mea si m-a privit prietenos. Mi-am dat seama imediat de ce am facut si mi-am luat mana de pe obrazul sau. “Ce se intampla cu mine? De ce fac asta?”. Mi-am cerut scuze si m-am retras in coltul opus al camerei, departe de el. Am expirat si am numarat pana la zece in soapta. Ce bine ca m-am calmat. Se uita atent la mine si simteam ca defapt cauta ceva pe fata mea, probabil o emotie care sa ma dea de gol si realizand asta, mi-am intors capul in alta parte. M-a intrebat ceva dar nu am auzit si i-am cerut sa mai repete o data. “De ce ai nevoie?” . Intrebarea lui a rasunat pana in adancurile mintii mele. De ce am eu nevoie? Off, am nevoie de atatea lucruri si totusi nu stiu de ce am nevoie cu adevarat. M-am concentrat asupra intrebarii lui cateva secunde, dar nu aveam niciun raspuns care sa nu para prea disperat si care sa ma multumeasca si pe mine in acelasi timp. Niciodata nu mi-am pus intrebarea asta- daca am nevoie de ceva- asta pentru ca stiam ca de orice lucru as avea nevoie nu imi poate fi folositor pana la urma. Dar poate ca nu aveam nevoie de un lucru, ci de cineva, o persoana.

-Am nevoie de cineva pentru care sa vreau sa mor. De cineva pentru care sa plang. Intelegi? i-am spus.

S-a uitat la mine nedumerit, ca si cand nu ar fi inteles din prima ceea ce am spus, dar apoi m-a privit intelegator si a dat din cap afirmativ. E bine ca macar cineva ma intelege. Mi-am lasat capul in pamant, privind podeaua. Si acum ce am sa fac? Nu am nicio idee cum am sa supravietuiesc si ce urmeaza sa se intample. Poate ca trebuie sa las totul sa vina de la sine. Mi-am ridicat capul imediat spre brunet, atunci cand l-am auzit spunandu-mi:

-Vin-o aici!

Nu am mai asteptat sa-mi spuna de doua ori.

<<< To be continued >>>

Stiu ca acest capitol nu este prea lung si ca a venit cam tarziu, dar va rog sa ma iertati insa nu am prea avut mult timp la dispozitie. Totusi sper sa va placa asa cum e. Astept parerile voastre. Pe data viitoare!

Capitolul asta a fost atat de emotionant, chiar mi-a placut. Se vede ca Sakura este si se simte foarte singura si are nevoie de cineva care sa o indrageasca, sa stea cu ea, sa o inteleaga. Intr-un fel ma bucur ca l-a primit pe Sasuke-chiar daca totul s-a intamplat asa de brusc-desi era foarte riscant sa primeasca in casa un necunoscut. Huh, in capitolul asta Sakura a infulecat Nutella? Sa stii ca mi-ai facut o pofta nebuna de Nutella-avand in vedere ca nu am mai mancat de cateva luni, cred ca e timpul-. Scuza ca nu am comentat capitolul anterior, dar am uitat, cred. Kisses and hugs!

Hai ya!

In afarsit! Aleluia...cat am asteptat capitolul asta...dar scurt...prea scurt!

Deci cand era mai intresant...tie chiar iti place sa ne tii in suspans... nervi!

Deci vreau next-ul...repede!!!!! puppy eyes

Si mai lung ca acesta...pentru ca de-abia ca am apucat sa-l savurez...

Chiar te pricepi la scris...si faci cititorul sa nu se mai opreasca! good job

Anunta-ma la next!!! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Hey
Mersi ca mai anuntat de next
Saraca Sakura prin cate trebuie sa treaca Chiar nu inteleg ce vrea acel demon...de ce tot ii spune ca "Nimeni nu este ceea ce pare"? la ce se refera cu asta? Oricum vei lamuri tu totul pe parcurs, si sper ca totul sa se termine cu bine
Pana data viitoare te-am
~Sayonara~

Helau draga, stii ca nu sunt cea mai buna la lasat comentarii, dar o sa incerc sa fac cumva sa sune bine.. SOO, capitolul a fost foarte frumos, dar scurt. Asa ca te rog ca data viitoare sa.l faci mai lung...
Imi pare rau ca nu e mai lung comul sau cu mai multe idei de exprimat, dar e si tarziu si mi.e si somn. Deci papa si spor la scris.
P.S. Sa ma anunti de next.
See ya?

Subiect: Re: Theatre of the Absurd Vin 02 Aug 2013, 10:27

Buna! Am revenit cu un nou capitol. Capitolul 15, huh? Ei bine, ce-ar fi sa incepem si cu ceva mai intrigant, nu? Tot am vorbit despre acel demon, teama, furie. E timpul sa mai scriem si ceva diferit. Sper ca v-am starnit cat de cat curiozitatea legata de acest capitol. Asa ca nu va mai retin, va las sa cititi. Enjoy!

Theatre of the Absurd

Din capitolul anterior…

S-a uitat la mine nedumerit, ca si cand nu ar fi inteles din prima ceea ce am spus, dar apoi m-a privit intelegator si a dat din cap afirmativ. E bine ca macar cineva ma intelege. Mi-am lasat capul in pamant, privind podeaua. Si acum ce am sa fac? Nu am nicio idee cum am sa supravietuiesc si ce urmeaza sa se intample. Poate ca trebuie sa las totul sa vina de la sine. Mi-am ridicat capul imediat spre brunet, atunci cand l-am auzit spunandu-mi:

-Vin-o aici!

Nu am mai asteptat sa-mi spuna de doua ori.

Capitolul 15

Noi experiente, noi puncte de vedere

Am inceput sa merg, parcurgand distanta de trei metrii dintre noi, care totusi mi s-a parut o infinitate. M-am asezat in bratele lui, rezemandu-mi capul obosita de umarul sau. Tot ceea ce i-am spus, ca am nevoie de cineva care sa ma faca sa stiu pentru ce lupt, ei bine, totul a fost real. Am nevoie de aceste lucruri si desi stiu prea bine ca nu trebuie sa am incredere in nimeni, pentru ca asa cum mi-a spus si demonul, nimeni nu este ceea ce pare, in bratele lui Sasuke ma simteam protejata cum nu m-am mai simtit in niciun alt loc de pe acest Pamant, sau cum nu m-am mai simtit in bratele nimanui. Vreau cateva secunde de liniste iar apoi voi fi pregatita sa infrunt orice.

-Sti, mereu am visat la o viata buna. La o familie, orice. Dar asta pare din ce in ce mai imposibil...

Mi-am pus mainile pe pieptul sau bine facut, echilibrandu-ma. Am privit din nou in adancul ochilor sai negrii, dar ca de obicei, Sasuke era o fila alba pentru mine. Mereu ma izbeam cu brutalitate de “peretii” pe care ii ridica in jurul sau, atunci cand simteam ca mai am asa de putin pana sa ajung sa-i descopar secretele, sentimentele. Mi-ar fi placut atat de mult sa ma lase sa-l descopar. Ne-am fi putut impartasi visele. Of, vise... Asta e tot ce mi-a masi ramas, sa visez. Pentru mine, asta e singura bucurie. Viata perfecta pe care mi-o pot modela doar in lumea mea imaginara a viselor. Nimic nu e mai perfect decat sa inchid ochii si sa-mi imaginez viata pe care n-am s-o am niciodata. Mi-am inchis ochii din nou, inspirand usor, linistita. Poate ca as putea sa ma pierd din nou in acea lume perfecta. Mi-ar placea sa o fac.

-Cea mai buna cale pentru a-ti indeplini visele este sa te trezesti.

Am deschis ochii socata, uitandu-ma la baiatul care imi daduse un asemenea raspuns. Sa ma trezesc? Da, poate ca asta e solutia. Sa ma trezesc si sa incep sa incerc sa imi indeplinesc visele. Am zambit si mi-am lasat capul inapoi pe pieptul lui, confirmandu-i in cele din urma ca are dreptate. Promit ca am sa incerc sa caut o solutie pentru a face ceva in legatura cu asta. O idee nebuneasca mi-a trecut prin minte. “Nu, nu, sunt nebuna, bineinteles ca sunt nebuna. N-ar trebui sa ma gandesc la asemenea lucruri.” mi-am spus in minte in timp ce-mi puneam intrebarea daca chiar sunt in stare sa o fac. Radeam ironic in sinea mea. Nu sunt in stare sa lupt pentru viata mea, dar sa fac asa ceva... E o prostie! Si totusi, daca asta inseamna sa incep sa-mi indeplinesc visele, atunci imi asum acest risc. Am luat o gura mare de aer si i-am spus brunetului:

-M-am hotarat sa-mi indeplinesc visele. Sa le fac realitate! a dat din cap intelegator. Atunci, am sa incep cu [size=14]asta.

M-am aplecat usor spre buzele lui care mi-au atras de atatea ori atentia. Numaram extaziata fiecare centimentru care ne despartea. 3 centimentrii, 2 centimentrii... 1 centimetru. Am inchis ochii, savurand gustul dulce al buzelor sale. Mi-am strecurat limba fara rusine in gura lui, incepand sa explorez interiorul. In jurul meu puteam sa simt cum lumea se dizolva, ramanand doar noi doi. Nu ma mai sarutasem niciodata cu un baiat asa, asta probabil pentru ca am fost intotdeauna fata ciudata de care nimeni nu vrea sa se apropie si niciodata nu m-am asteptat sa fiu atat de curajoasa incat sa ofer astfel de sarutari. Eram constienta, dar nu stiam pentru cat timp. Ma simteam atat de bine savurandu-i gura si duielandu-ne cu limbile, incat nu mai puteam sa gandesc logic. Cand in sfarsit am ramas fara aer, mi-am departat buzele de ale lui gafaind. Totusi, nu aveam suficient curaj incat sa o mai fac o data. Mi-am inchis ochii, zambind larg si trecandu-mi limba peste buze, savurang gustul ramas in urma lui.

M-am ridicat si mi-am cerut scuze pentru ceea ce am facut, dar parea sa nu-i pese. Poate chiar i-a placut. I-am spus ca daca este suparat atunci nu-i nimic si ca-l inteleg. Pana la urma eu am fost de vina ca l-am sarutat fara voia lui. Dar eram si bucuroasa in acelasi timp pentru ca mi-a raspunse la sarut si asta insemna mult pentru mine. O farama din mine acum zambea, simtindu-se bine in ciudat tuturor lucrurilor rele care mi s-au intamplat de-a lungul vietii. Simteam ca am inceput cu dreptul drumul meu spre fericire si implinirea viselor si poate ca Sasuke ma va ajuta pana la capat sa imi infrunt durerea care a pus stapanire de mult timp pe psihicul meu. Am inspirat adanc fiindu-mi frica sa nu lesin datorita fericirii pe care o simteam. Mi-am cerut scuze si am iesit din camera, indreptandu-ma spre toaleta.

Am incuiat usa in uram mea si m-am privit in oglinda. Se vedea ca nu mai sunt atat de incordata ca inainte. Am inceput sa rad si sa topai de colo-colo, ca si un copil mic. Cine m-ar fi vazut ar fi zis ca am probleme mintale. Dar nu-mi pasa. Trebuie sa descarc cumva toata aceasta bucurie pe care o simt. Si, in mintea mea, mi-am pus o intrebare destul de dificila: “Sunt asa de fericita doar de la un sarut amarat? Dar ce se va intampla cand voi face pentru prima data dragoste?”. Mi-am scuturat capul alungandu-mi astfel de intrebari. Atunci mai mult ca sigur ca voi lesina. Dar momentan am inceput cu ceea ce ar fi trebuit sa fac atunci cand aveam 14 ani- cu un mic sarut. Am tot timpul din lume sa fac si alte lucruri. Nu vreau sa ma grabesc. Am decis pana la urma ca desi pericolul nu a trecut si ca demonul poate sa apara oricand, nu trebuie sa ma las batuta. Vreau sa descopar placerile vietii si sa le traiesc. Nu am de gand sa cedez acum, la inceputul drumului.

Orice se va mai intampla am sa lupt pentru existenta mea. Pentru ca am o viata pe care trebuie sa o traiesc. Nimeni nu a spus ca va fi mereu numai lapte si miere si ca o sa primim mereu ceea ce e mai bun. Cu totii luptam, unii mai mult decat altii dar totusi luptam. Daca nu vrem sa ne facem un bine personal atunci nu meritam sa primim o viata. Am invatat multe de cand viata mea a luat o intorsatura groaznica si am ajuns sa ma confrunt cu cel mai dificil lucru posibil. Am invatat ca teama te poate aduce in pragul disperarii, incat sa vrei sa-ti iei viata, am invatat ca lacrimile mele nu ma vor ajuta niciodata si ca daca stau si ma uit cum totul se intoarce impotriva mea asa se va intampla si ca trebuie sa lupt daca vreu sa supravietuiesc. Am invatat ca un sarut poate sa te faca sa innebunesti de placere. Si nu regret ca am trait toata aceasta poveste. Poate fara ea as fi ramas mereu singura si nu m-as fi maturizat niciodata.

Am deschis usa toaletei, putand sa recunosc ca am iesit de-acolo o alta persoana cu alte idealuri si sperante. I-am zambit brunetului atunci cand am intrat in dormitor si nu am realizat cand s-a ridicat si a ajuns in dreptul meu, cuprinzandu-mi cu palmele obraji rosii, sarutandu-ma din nou. Alaturi de el ma simteam pentru prima data suficient de perfecta pentru ca stiam ca un om perfect ca el nu se poate uita la cineva care sa nu-i atinga nivelul. Puteam sa spun ca nici nu-mi mai pasa daca el era sau nu cine pare. Acum stiam ca nu mai conteaza increderea. Ma bazam pe instinct. Uitandu-ma in ochii lui am putut sa vad cum barierele ce-i ascundeau sentimentele cedeaza si cad si pentru prima data l-am vazut pe adevaratul Sasuke; cel care nu se ascunde sub o alta identitate. Simteam ca e fericit si puteam sa-i citesc asta si pe chip. Mi-am lasat capul pe umarul lui, bucurandu-ma ca a ales sa aiba incredere in mine si sa-si dezvaluie misterele. Acum asteptam doar sa-i aud povestea. Sa-l cunosc cu-adevarat.

<<< To be continued >>>

Well, acesta a fost capitolul. Vreau sa va anunt ca luni, 5 august, ma reintorc in Romania si apoi am sa plec in Turcia o saptamana si nu am sa mai pot sa postez pana atunci. Ma intorc din Turcia pe data de 19 august, asa ca nu asteptati un next in acest interval. Daca totusi am sa reusesc sa postez ceva in Romania am sa va anunt. Am sa postez si next-ul la „Povestea mea [+16]” tot azi, dar mai tarziu, pentru cine il citeste si pe acela. Acestea fiind spuse, ne vedem... Cat de curand posibil! See ya!