Forgotten Thoughts.

- Fogotten Thoughts -

The days are dark when you're not around. The air is getting hard to breathe. I wish that you would just put me down. I wish that I could go to sleep
Loving you is suicide. I don't know should I go or should I stay. I'm trying to keep my self alive, knowing there is a chance it's all too late.

Il priveam insistent in ochi incercand sa-i transmit emotiile mele, gandurile, durerea, singuratatea, teama. Incercam sa fac o conexiune intre noi. Nu stiu daca ma ajuta la ceva dar cu siguranta mi-ar fi fost mai usor sa-i spun ceea ce vreau. Avea ochii intunecati si inexpresivi. Nu puteai niciodata sa-l citesti, sa-ti dai seama la ce se gandeste. Parul cafeniu ii era putin ciufulit ca si de obicei. Avea buzele rozalii si carnoase, apetisante si destul de bine conturate pentru un baiat. Inspira adanc si incerca sa spuna ceva insa i-o iau inainte.

- Nu! Te rog, lasa-ma sa vorbesc doar eu. Imediat.. D-doar asculta. Doar asculta si incerca sa ma intelegi.

Acesta dadu afirmativ din cap stiind ca oricum nu va scapa fara sa auda totul, chiar daca inca nu stia despre ce este vorba. Mai amestec de cateva ori in ceaiul negru care se afla pe masuta de lemn de trandafir din fata mea apoi iau o inghititura. Inima imi batea cu putere. Credeam ca ma obisnuisem cu ideea ca trebuie sa-i spun insa imi era greu. Atat de greu.Totul e atat de ciudat, de incalcit si enervant. Suparator. Acesti trei ani m-au secat de puteri, de viata, m-au lasat fara vlaga, m-au amortit, m-au acrit, m-au imbatranit. M-am uitat absenta pe geam apoi am inspirat adanc si mi-am mutat privirea in ochii lui, care pentru prima data exprimau confuzie. Un oarecare sentiment de teama ii incoltea pe irisul ciocolatiu. Am zambit in sinea mea, stiind ca incercarea mea de a ne ''conecta'' a dat roade.

- De ce imi faci asta? am intrebat cu o voce joasa.

Aerul parca devenea din ce in ce mai dens. Nu stia la ce ma refer. Imi frec tamplele continuand pe acelasi ton.

De ce te joci cu mine? De ce faci totul sa fie atat de complicat? In urma cu trei ani.. Atunci. Credeam ca te-am uitat. Credeam ca nu-mi va pasa de tine, credeam ca esti doar o iubire trecatoare. Ai plecat fara sa te uiti in urma. Ti-a pasat doar de tine si de cariera ta. N-am mai stiut nimic de tine o perioada. Singurul ''tu'' cu care puteam vorbi erau pozele tale.

Din nou dorea sa intervina, scotand un sunet ciudat care a fost oprit de interventia mea. Am ridicat un deget si i l-am pus peste buze.

- Shhh! Stiu ca deja ma consideri nebuna, dar eu chiar nu am insemnat nimic pentru tine? Mi-ai spus doar ca pleci apoi ai disparut. M-ai lasat atat de singura. Am incetat orice activitate, de abia mai merg la facultate, de abia lucrez, totul s-a transformat intr-o rutina groaznic de dureroasa de cand ai plecat. Chiar nu ti-a fost mila?

Spiritul lui era din ce in ce mai nelinistit iar el nu stia ce sa zica. Voia sa ma consoleze, acum, dar era prea tarziu. Mult prea tarziu. Il priveam cu ura, sau cel putin incercam sa-l urasc. Oricat incercam sa ma pacalesc, pe el il iubeam. Doar pe el il puteam iubi.

- Credeam ca ai glumit, credeam ca te vei intoarce inapoi. Te-am asteptat in prima seara, aici in sufragerie pe canapea. Nu am dormit, doar incercam sa-mi dau seama daca tu chiar ai plecat. Speranta mea nu a murit. Te-am asteptat si a doua seara. Inca aveam siguranta ca vei veni... A treia seara, a patra, a cincea. Si tu tot nu aparusesi. Am stat nedormita nopti la rand asteptandu-te, sperand ca nu ma vei lasa.

Am facut o pauza. Imi venea sa plang, insa voiam sa fiu puternica. Inghiteam in sec si imi goneam lacrimile inapoi. Am inspirat adanc si m-am ridicat in picioare privindu-ma in oglinda mare de pe perete. Aveam niste cearcane foarte accentuate pe la ochi. Rimelul imi curgea iar creionul dermatograf era sters. Parul imi era degradat, varfurile roase, iar culoarea nu mai era una stralucitoare ci stersa. Slabisem atat de mult. Aratam ca si o anorexica. Poate caci chiar eram, insa refuzam sa merg la doctor.

- De ce arati in acest hal? De ce nu mergi la doctor? il aud cu vocea lui grijulie. Ah! Acea voce grijulie si tandra de care imi era atat de dor.

- Ti-am zis sa nu vorbesti, spun eu zambind. Si de ce sa merg la doctor? am inceput sa tip. De ce? Ce mi-ar face? eram nervoasa si trista. Aveam un nod in gat. Am inceput sa plang. Ce o sa-mi faca un medic? urlam printre suspine si sughituri. Am facut o pauza destul de lunga stergandu-mi lacrimile. Poate ca imi va vindeca trpul, zisesem pe un ton sigur, dar inima? am soptit. Sufletul meu cine il va vindeca? Da, acel suflet care s-a spart in mii si mii de bucatele cand tu ai plecat. Acela ma doare. Ma doare rau de tot si nu stiu cum as putea face sa mi-l vindece cineva. Nu exista doctor pentru asa ceva, nu exista unguent sau tablete, medicamente, droguri, bauturi. Nu exista. Indiferent ce as face sufletul meu nu se mai vindeca, nu va mai fi niciodata la fel.

Ma simteam atat de usurata sa ii spun aceste lucruri, sa-l fac sa simta o parte infima din durerea pe care am simtit-o eu. Ar trebui sa fiu altfel, stiu, ar trebui sa nu-mi pese, sa merg inainte dar.. Dar nu pot! E ca si cum as incerca sa pictez fara culori.

- Sa fumezi insemna sa mori cu zece ani mai repede. Sa bei alcool insemna sa mori cu cincisprezece ani mai repede, dar sa iubesti pe cineva care nu te mai iubeste? Asta inseamna sa mori in fiecare zi. Realizezi ca mi-ai distrus viata? Realizezi ca fara tine eu sunt nimic? Tu macar realizezi cat de mult te iubesc?

S-a ridicat de pe scaun si a dat drumul lacrimilor care nu se mai puteau stapanii sa nu coboare. Isi punea mainile in cap si incerca sa se stapaneasca, sa fie barbat, insa nu-i prea reusea. Acum simte si el putin din ceea ce am simtit eu. Acum a auzit si el putin din gandurile mele uitate. Gandurile uitate si dureroase care, multe fiind, le-am tinut minte si le-am asternut pe fiecare bucata din sufletul meu crapat.

- Imi.. P-p-pare foarte ra.. Eu te iubesc! S-a asezat langa mine strangandu-ma in brate si tinandu-ma de cap, jucandu-se cu parul meu. Te rog iarta-ma! plangea in hohote, neputand sa se stapaneasca. Te rog, te implor iarta-ma! A urmat un moment de liniste. Ma simteam cu adevarat impacata si chiar l-am iertat. Cu toate ca mi-a fost foarte greu fara el, cu toate ca viata mea s-a daramat, ca lumea mea s-a dus de rapa. Il iubesc. Si il voi iubi mereu.

- Te-am iertat deja, insa sa te iubesc pe tine inseamna sa-mi iau singura viata. Sa nu uiti ca ai fost totul pentru mine. Senzatia ca aerul devenea din ce in ce mai dens se tot accentua. Incet, incet nu mai puteam respira. Ochii mi se inchideau involuntar. Privirea mi se incetosa. Imi era atat de frig. Imi aud numele strigat cu disperare. Nu ii puteam raspunde. Eram deja pe jumatate moarta. Stiam ca acum aveam sa ma duc intr-un loc mai bun unde voi avea probabil ocazia sa-mi marturisesc dragostea nemarginita. Iau o ultima gura de aer, apoi simt ca si cum sufletul meu incepea sa se vindece, parasindu-mi trupul fara viata.

Te iubesc!

R .

Doamne !

Cand citeam randurile astea lungi si sentimentale , palide dar cu o semnificatie infinita
imi dadeau lacrimile , efectiv . in love

si stii ca eu nu plang la povesti , melodii , poezii si alte hieroglife rolling on the floor

Deci , a fost atata de sentimental si simt ca asta se afla in sufletul tau acuma : dragoste nemarginita , insa neimpartasita . unsure

Hei girl, acest One Shot , mi-a luminat ziua love

Pur si simplu il ador si ma bucur nespus ca sunt prima la com . in love

Scz ca comul nu a iesit reusit asa cum vroiam , insa de cand nu am mai scris ceva emotionant . pff rolling on the floor

Te iubesc si iti ador O. S. asta mirific . Merita un Oscar rolling on the floor

Turquoise . •

Odododo .
Acest One Shot este unul chiar reusit .
Descrii atat de bine si frumos . Chiar mi-a placut .
Imi pare rau ca a murit fata .. exact cand a aflat ca baiatul o iubeste cu adevarat, dar poate pe cealalta lume totul va fi mai bine pentru ea .
Bravoo tieee !!

Subiect: Re: Forgotten Thoughts. Mier 08 Aug 2012, 01:16

Frumos one shot..profund..si in acelasi timp trist, e o lectie de invatat pentru unii, felicitari pentru ceva cu adevarat frumos..succes in continuare !

Subiect: Re: Forgotten Thoughts. Dum 14 Oct 2012, 13:08

buna...

a fost asa de emotinonant si eu tocmai acum am trecut pe la acest one shot...
nu pot sa iti explic prin cuvinte cat de mult iti ador creatiile...
o-i fi parand eu genul care sa nu ii placa mai nimic, dar nu e asa...
am iubit, iubesc si voi iubi descrierea ta...adica esti o scriitoare exceptionala..
in concluzie..sper sa mai faci astfel de "povestioare"..bineinteles anuntandu-ma si pe mine...
Crisulinuu te pupaceste

Subiect: Re: Forgotten Thoughts. Vin 21 Dec 2012, 20:09

Buna . E cel mai frumos one shot pe care l`am citit!
Merita cel mai mare premiu . E asa sentimental si trist ...
Imi pare rau de fata ...
Oricum e perfect acest O.S si e atat de frumoasa descrierea <3 .

Lav te iubeste ! $rainbow :\$

E trist,emotionant.Cand te gandesti la asta in realitate chiar te pune pe ganduri...un One Shot care parca m-a "impuscat" cu un glont in inima. Desi are un final trist,poate fi considerat si fericit.Cel putin amandoi stiu ca se iubesc unul pe altul...
Sa mai faci :3.
Succes in continuare happy2

.