Din urã se naşte adevãrata iubire...

Hey,tin sa va mentionez ca este primul meu fic, deci nu prea am experienta, dar eu sper ca ma voi perfectiona.
De asemenea, primul capitol este inspirat dintr-o carte, dar lucrurile se vor modifica incepand cu capitolele
doi si trei.
Stiu ca nu am respectat cele 25 de randuri, insa pe viitor voi fi foarte atenta.
Pai, sper sa va placa si astept pareri, intrebari.

Capitolul 1 : Întâlnirea

Motocicleta tâşni din spatele tufişului cu obişnuitul sãu zgomot. Amelia Green s-a întors cu spatele la uşã şi strânse
cu putere cheia în pumn, pregãtitã pentru orice. Un bãrbat cu blugi negri şi o geacã de piele îi apãru în faţa ochilor.
Încã înspãimântatã, ea privi cum persoana misterioasã se îndrepta leneş spre locul în care aceasta se afla .Când ajunse
la patru metri de ea, îşi scoase casca iar Amy a putut observa chipul bronzat al unui tânãr, un pãr ciufulit intenţionat,
nişte buze perfecte iar ochii de un ciocolatiu nemaîntâlnit.

- Sunteţi doamna Anderson, agentul imobiliar?
- Nu, sunt proprietara casei, spuse ea apoi adãugã cu puţinã ironie : Şi, ţin să vă menţionez, domnule, că nu vă voi
mulţumi pentru că m-aţi speriat de moarte. Îmi puteti spune de ce stateaţi ascuns în spatele tufişului?
- Nu mã ascundeam , doar aşteptam . Şi nici nu am vrut sã vã sperii.

Dar felul în care se apropiase de ea definea contrariul. Amy era singurã, zona era pustie şi începea sã devinã tot
mai speriatã, dar îşi facuse curaj şi vorbi:

- Dacã o aştepţi pe doamna Anderson, va trebui sã […]
- Dumnezeule mare, sã fiu al naibii dacã nu eşti domnişoara Amelia Green.

Deşi înmãrmuritã, nu i-a luat ceva timp sã-l întrebe de unde ştie cine e. Râsul lui nu era tocmai sinistru, dar nici nu
semãna cu cel al unui înger. Tulburatã de aceastã ,,vizitã’’, Amy se hotorâ sã intre în casã şi sã nu mai piardã timpul cu
un necunoscut. A descuiat uşa, a aprins lumina, bucuroasã cã nu a bâjbâit dupã întrerupator iar când a vrut sã o închidã,
l-a observat pe tânar, care intrase imediat dupã ea, şi îl recunoscu .

- Debby Evans, şopti ea profund impresionatã

To be continued...

Buna.
Am trecut si eu pe aici. Vezi ca trebuie sa ai minim 25 de randuri la un capitol. Nu cred ca ai trecut pe aici. Ai grija, te rog. Ai o idee foarte buna si este si originala din cate vad. Nu vreau sa vad ficul inchis.
Te rog sa ma anunti la next. Ja ne.

Hey, am adus capitolul urmator. Tin sa mentionez ca am postat ficul si pe o pagina de pe facebook, mai precis pe pagina Eu te amo. si declar ca este al meu.
P.S. Sper sa va placa capitolul.

Capitolul 2 : Un gest uimitor

A descuiat uşa, a aprins lumina, bucuroasã cã nu a bâjbâit dupã întrerupator iar când a vrut sã o închidã,
l-a observat pe tânar, care intrase imediat dupã ea, şi îl recunoscu .

- Debby Evans, şopti ea profund impresionatã.

Un milion de sentimente îşi fãcuserã simţite prezenţa în mintea ei, care mai de care mai profunde. Dragostea,
ura, fericirea, tristeţea, admiraţia, indiferenţa, curiozitatea, recunoştinta, regretul erau doar o parte dintre
aceste emoţii pe care tânãra nu şi le putea explica. Oare faptul cã Debby era acolo le-a creat, sau doar le-a
amplificat ? Încercã sã vorbeascã, dar din nou tânãrul i-o luã înainte:

- Au trecut 5 ani de când nu ne-am mai vãzut iar tu nu mã inviţi sã stau jos şi sã bem o cafea?
- Poţi lua loc, spuse Amy cu un ton detaşat. Vrei sã bei o cafea?
- Sunã chiar bine.

În timp ce tânãra s-a dus la bucatãrie, Debby remarcã camera, un loc curat, plăcut, liniştit şi relaxant.
O canapea cu o masuţã micã, un şemineu frumos lucrat, o bibliotecã, câteva rame de fotografii , un televizor
şi o fereastrã cu draperii purpurii erau câteva lucuri pe care le-a remarcat. Observã cã o mare atenţie a fost
acordatã aranjării lucrurilor, în special a bibliotecii, în aşa fel încât cărţile au fost puse, dupã câteva criterii
necunoscute lui.

De asemenea biroului din camerã i s-a dat o atenţie specială. Era curat şi îngrijit, cu 3 sertare iar deasupra lui
trona un laptop negru, care ocupa mai puţin de jumătate de birou, partea neocupată fiind mai mult decât suficientă
pentru a desfăşura în bune conditii activitãţile de zi cu zi. Perfect pentru cititul unui ziar sau redactarea unei cãrţi
poştale, se gândi tânãrul.

Deschise primul sertar şi observa ceva banal, un teanc de coli albe, timbre şi plicuri, specifice oricãrui birou.
În al doilea sertar gasise un carnet de cecuri, un paşaport şi câteva carduri. În timp ce se pregãtea sã deschidã
al treilea sertar, se auzi o voce indignatã:

- De ce îmi cauţi prin lucruri?
- Curiozitatea, spuse tânãrul ca fiind cel mai normal rãspuns din lume. Nu-mi spune cã tu nu ai fãcut niciodatã asa ceva.
- Domnule Evans, eu vã aşigur ca am avut privilegiul de a învaţa bunele maniere, iar lucrul pe care dumneavoastrã
l-aţi fãcut este strigãtor la cer.
- Stop. Ai greşit chiar primele cuvinte, adreseazã-mi-te cu Debby, nu cu domnule Evans, mã face sã par bãtrân, domnişoara Green.

Tânãra nu mai spuse nimic, şi aşezã tava cu ceştile de cafea pe mica masuţã din living, aflatã în faţa şemineului.
Debby sorbi din ceascã lichidul închis la culoare, şi lua o rama foto argintie de pe birou.

- Erai adorabila când erai micã, spuse el, apoi privind-o cu coada ochiului şi continuã : nu cã acuma nu ai fi.
- Domnule … Debby, doamna Anderson cred cã mai întarzie iar eu sunt destul de oboşitã, aşa ca te rog sã pleci.
- Ok. Noapte bunã domnişoarã Green! spuse el.
Amy îl urmã pânã pe hol, şi îi deschise usa . În ultimul moment, Debby se întoarse, îi cuprinse faţa între palmele sale
şi o sãrutã. Uimitã de acest gest, tânãra nu a mai putut grãi niciun cuvânt.

- La fel ca întotdeuna, domnişoarã Green, a fost o plãcere sã vã revãd, spune Debby cu un zambet mare pe faţa.
Apoi plecã, închizând uşa dupã el , lãsând-o mascã pe tânãra cu ochii verzi.

Subiect: Re: Din urã se naşte adevãrata iubire... Mar 02 Apr 2013, 21:18

Fanfic inchis din cauza inactivitatii.

Fanfic redeschis la cererea autoarei. Spor la scris. ^^

Hey. Voi aduce urmatorul capitol in cursul zilei de azi :) Imi cer scuze pentru absenta mea. Sper sa va placa :)

Aşa cum v-am promis, am adus capitolul trei. Îmi cer scuze de întârziere şi sper să vă placă.

~Din capitolul precdent~

În ultimul moment, Debby se întoarse, îi cuprinse faţa între palmele sale
şi o sãrutã. Uimitã de acest gest, tânãra nu a mai putut grãi niciun cuvânt.

- La fel ca întotdeuna, domnişoarã Green, a fost o plãcere sã vã revãd, spune Debby cu un zambet mare pe faţa.
Apoi plecã, închizând uşa dupã el , lãsând-o mascã pe tânãra cu ochii verzi.

Capitolul III: Pur şi simplu doar nişte sentimente...Sau poate că nu

Din perspectiva lui Amy :

‘’Oare ce a fost în mintea lui ? Nu înţeleg de ce s-a întors.. De ce a trebuit tocmai acum când am putut sã îl uit? Oare de ce ? Iar felul în care

se comporta, a fost de parcã nu îşi mai amintea nimic. Sau doar se prefacea ? ’’

Aceste întrebãri îmi invadeazã gândurile şi realizez cã privesc în gol de câteva minute. Mã îndrept cãtre sufragerie, tãcutã, încã simţindu-i

parfumul. Nu s-a schimbat deloc. Mereu va rãmâne tipul de om cãruia îi plac aventurile, barurile, petrecerile.. Iar eu, eu încã am rãmas acea fatã timidã şi

sperioasã. Dar lucrurile se vor schimba..

Cum aş putea sã îl evit? Nu cred cã îl mai pot vedea.. Nu atâta timp cât ştiu cã sentimentele mele nu s-au schimbat. Nu-i mai pot permite sã mã rãneascã.

Evrika, am gãsit soluţia salvatoare! Nu voi mai ieşi prea curând din casã.. Dar apoi, va începe sã mã caute şi mai des. Analizez apoi situaţia şi îmi dau seama cã

nu are rost sã mã ascund. Mai bine înfrunt realitatea, încercând sã fiu o învingatoare. Pentru cã aşa voi fi în final.

Baia este locul unde poposesc şi deschid robinetul. O stare de melancolie apare, dar o întrerup în momentul când închid apa. Trebuie sã învãţ sã

nu mai privesc inspre trecut.. Trebuie sã devin mai puternicã. Trebuie sã mã schimb..Pentru mine.. Şi nu numai pentru mine.. Pentru el.. Oricât de greu ar fi,

nu mă voi lãsa batutã.

Privesc cada fixatã in podea şi adaug un spumant cu aromã de vanilie, apoi mã cufund în apa caldã si petrec câteva ore de un rãsfãţ nemaipomenit.

Din perspectiva autorului: A doua zi:

Razele soarelui îi mângaiau faţa asemanatoare celui mai fin porţelan, în timp ce pãrul de un roşcat intens era rãvãşit pe pernã. Ochii de un

verde crud se deschiserã şi privirã cu multã uimire pachetul uriaş de pe masã .Tâşni cu atâta elan, încât aproape răsturnã o lampã aşezatã lângã pat şi

încercã sã verifice dacã nu cumva era o bombã înăuntru. Deschise cu multă grijã pachetul şi observă o rochie de matase neagră, pânã la glenze, cu un decolteu

micuţ, iar e fundul cutiei era aşezatã o invitaţie la Balul Mascat din 14 mai. O semnaturã elegantã se afla la sfârşitul paginii, urmatã de un nume cunoscut :

''Debby''

Ramasã fãrã grai, Ameliei i se fãcu rău şi leşinã, lovindu-se cu capul de masuţa de toaletã din camera ei.

Din perspectiva lui Debby:

Stau pe bancheta din faţa geamului şi privesc cum picãturile de ploaie se lovesc de el, apoi îşi continuã cursul de-alungul ferestrei, cãtre streaşinã,

în jos pe burlan. Mintea îmi zboarã la balul care va avea loc mâîne searã. Oare Amelia va veni sau pur şi simplu îmi va ignora invitaţia?

Aceste intrebari îmi rãsunau în minte asemenea unui ecou, de parcã ar fi fost înregistrate şi repetate la nesfârşit. Sunt intrerupt de bâzâitul unui telefon

dar pe moment nu iau în seamã. Parcã eram pierdut în lumea mea, în lumea viselor. Apelantul insistă aşa că fac un efort şi mã ridic de pe pervaz.

Erau doar trei apeluri şi un mesaj de la cel mai bun amic de-al meu, Zach, un blond cu ochii verzi pe care stiu cã mã pot baza oricând. Apãs tasta de

apelare şi aştept. Urmeazã o conversaţie scurtã şi sunt anunţat cã Zach a gasit douã mãşti perfecte pentru bal şi cã va trece mai târziu pentru a mi le aduce.
Dupã încheierea conversaţiei mã hotãrasc sã fac un duş pentru a mã relaxa. Mã îndrept leneş cãtre baie, iar dupã puţine minute îmi simt corpul lovit de picãturi

reci şi grele de apã, de parcã ar fi fost de gheaţã. Stau şi meditez la cele douã întrebări apoi mă decid sã iau soarta în propriile mele maini.

Hotãrât sã aflu rãspunsul Ameliei, mã decid sã o sun. Formez numarul, telefonul sună prelung dar Amelia nu răspunde. Oare i s-a intamplat ceva ?..

Din perspectiva autorului: Dupã cateva ore

În locuinţa Green telefonul suma de câteva minute, dar în casă era prea linişte. Nimeni nu ştia cã Amy era inconştientã. Cutia poştalã era plinã cu pliante,

draperiile erau trase, iar vecinii credeau cã e plecatã..

Debby:

''De ce nu rãspunde? Oare nu i-a plãcut surpriza mea? Ar trebui sã verific oare? N-am nimic de pierdut''..

Mã urc pe motocicletã şi pornesc spre reşedinţa Ameliei. Drumul era pustiu, nicio luminã nu incãlzea aleea tristã şi parcã ceva îmi spunea cã s-a

întâmplat ceva..

Odatã ajuns în faţa casei, cobor de pe motocicletã şi intru pe poartã. Sunt întâmpinat de o gradinã cu flori parfumate, dintre care cele mai multe erau

trandafiri şi crini. Cutia poştalã era plinã iar razele soarelui nu puteau pătrunde din cauza perdelelor.

Sun la uşã, aştept câteva minute în care stau neliniştit. Cum nu răspunde nimeni, mã duc în spatele casei şi mã strecor pe un geam, al cărui încuietoare

nu a fost reparatã de ceva vreme. E minunat cã Amelia nu a observat, aşa o pot surprinde când vreau , fãrã ca ea să ştie..

See ya next time.

~Anonima

Anonima a scris:: Aşa cum v-am promis, am adus capitolul trei. Îmi cer scuze de întârziere şi sper să vă placă.

~Din capitolul precdent~

În ultimul moment, Debby se întoarse, îi cuprinse faţa între palmele sale (De ce ai lăsat un rând liber? Îmi poți spune unde ai văzut tu aşa ceva?)
şi o sãrutã. Uimitã de acest gest, tânãra nu a mai putut grãi niciun cuvânt.

- La fel ca întotdeuna, domnişoarã Green, a fost o plãcere sã vã revãd, spune Debby cu un zambet mare pe faţa. ( Văd că tot capitolul e scris în această manieră. Nu mai văd rostul să cometez la fiecare frază legat de asta. )
Apoi plecã, închizând uşa dupã el , lãsând-o mascã pe tânãra cu ochii verzi.

Capitolul III: Pur şi simplu doar nişte sentimente...( Punctele acelea se suspensie nu-şi au rostul.)Sau poate că nu

Din perspectiva lui Amy :

‘’Oare ce a fost în mintea lui ? Nu înţeleg de ce s-a întors.. ( Un sigur punct ori trei, una din două şi clar nu e a doua variantă. ) De ce a trebuit tocmai acum când am putut sã îl uit? Oare de ce ? Iar felul în care
( Fără rând liber. )
se comporta, ( Corect: se comportă. Ai uitat sedila de la ă. ) a fost de parcã nu îşi mai amintea nimic. Sau doar se prefacea ? ’’

Aceste întrebãri îmi invadeazã gândurile şi realizez cã privesc în gol de câteva minute. Mã îndrept cãtre sufragerie, tãcutã, încã simţindu-i
parfumul. Nu s-a schimbat deloc. Mereu va rãmâne tipul de om cãruia îi plac aventurile, barurile, petrecerile.. (Un punct sau trei, nu două. )Iar eu, eu încã am rãmas acea fatã timidã şi
sperioasã. Dar lucrurile se vor schimba.. ( Un punct sau trei, nu două. )

Cum aş putea sã îl evit? Nu cred cã îl mai pot vedea.. ( Un punct sau trei, nu două. ) atâta timp cât ştiu cã sentimentele mele nu s-au schimbat. Nu-i mai pot permite sã mã rãneascã.

Evrika, am gãsit soluţia salvatoare! Nu voi mai ieşi prea curând din casã.. ( Un punct sau trei, nu două. ) Dar apoi, va începe sã mã caute şi mai des. Analizez apoi situaţia şi îmi dau seama cã
nu are rost sã mã ascund. Mai bine înfrunt realitatea, încercând sã fiu o învingatoare. Pentru cã aşa voi fi în final.

Baia este locul unde poposesc şi deschid robinetul. O stare de melancolie apare, dar o întrerup în momentul când închid apa. Trebuie sã învãţ sã
nu mai privesc inspre trecut.. (Un punct sau trei, nu două. ) Trebuie sã devin mai puternicã. Trebuie sã mã schimb..Pentru mine.. Şi nu numai pentru mine.. (Un punct sau trei, nu două, iar aici clar era unul singur. ) Pentru el.. ( Un punct sau trei nu două, iar aici clar nu era punct, ci virgulă. ) Oricât de greu ar fi, ( Iar laşi rând liber când tu nici nu ai terminat fraza/propoziția? N-o mai face, nu e corect şi plus se asta nu e de la tagul pentru centrat, se vede clar în edit că l-ai pus tu. )
nu mă voi lãsa batutã.

Privesc cada fixatã in podea şi adaug un spumant cu aromã de vanilie, apoi mã cufund în apa caldã si petrec câteva ore de un rãsfãţ nemaipomenit.

Din perspectiva autorului: A doua zi: ( Chiar dacă în cărţi există mai multe perspective, deşi din cea a autorului nu am întâlnit niciodată, nu e recomandat să faci aşa, pentru că derutezi cititorul, el fiind obișnuit cu personajul x din perspectiva căruia se povesteşte. )

Razele soarelui îi mângaiau faţa asemanatoare celui mai fin porţelan, în timp ce pãrul de un roşcat intens era rãvãşit pe pernã. Ochii de un
verde crud se deschiserã şi privirã cu multã uimire pachetul uriaş de pe masã .Tâşni cu atâta elan, încât aproape răsturnã o lampã aşezatã lângã pat şi
încercã sã verifice dacã nu cumva era o bombã înăuntru. Deschise cu multă grijã pachetul şi observă o rochie de matase neagră, pânã la glenze, cu un decolteu ( Iar ai lăsat un rând liber şi tu nici măcar nu ți-ai terminat fraza. )
micuţ, iar e ( Corect: pe) fundul cutiei era aşezatã o invitaţie la Balul Mascat din 14 mai. O semnaturã elegantã se afla la sfârşitul paginii, urmatã de un nume cunoscut :
''Debby''

Ramasã fãrã grai, Ameliei i se fãcu rău şi leşinã, lovindu-se cu capul de masuţa de toaletã din camera ei.

Din perspectiva lui Debby: ( Să schimbi odată perspectiva e okei, dar s-o schimbi de două ori deja e prea mult. )

Stau pe bancheta din faţa geamului şi privesc cum picãturile de ploaie se lovesc de el, apoi îşi continuã cursul de-alungul ferestrei, cãtre streaşinã,
în jos pe burlan. Mintea îmi zboarã la balul care va avea loc mâîne searã. Oare Amelia va veni sau pur şi simplu îmi va ignora invitaţia?

Aceste intrebari îmi rãsunau în minte asemenea unui ecou, de parcã ar fi fost înregistrate şi repetate la nesfârşit. Sunt intrerupt de bâzâitul unui telefon ( Înainte de "dar" se pune mereu virgulă.)
dar pe moment nu iau în seamã. Parcã eram pierdut în lumea mea, în lumea viselor. Apelantul insistă aşa că fac un efort şi mã ridic de pe pervaz.

Erau doar trei apeluri şi un mesaj de la cel mai bun amic de-al meu, Zach, un blond cu ochii verzi pe care stiu cã mã pot baza oricând. Apãs tasta de
apelare şi aştept. Urmeazã o conversaţie scurtã şi sunt anunţat cã Zach a gasit douã mãşti perfecte pentru bal şi cã va trece mai târziu pentru a mi le aduce.
Dupã încheierea conversaţiei mã hotãrasc sã fac un duş pentru a mã relaxa. Mã îndrept leneş cãtre baie, iar dupã puţine minute îmi simt corpul lovit de picãturi ( Iar ai lăsat rând liber şi nici măcar nu ai terminat de scris fraza. )
reci şi grele de apã, de parcã ar fi fost de gheaţã. Stau şi meditez la cele douã întrebări apoi mă decid sã iau soarta în propriile mele maini.

Hotãrât sã aflu rãspunsul Ameliei, mã decid sã o sun. Formez numarul, ( Corect: numărul. Ai uitat sedila de la ă.) telefonul sună prelung ( Înainte de "dar" se pune mereu virgulă. ) dar Amelia nu răspunde. Oare i s-a intamplat ceva ?.. ( 1. Ce caută punctele de suspensie după semnul întrebării??? Nu se face aşa niciodată, nu ştiu unde ai văzut tu aşa. 2. Ori e un punct ori suntem trei, nu două. Punctele de suspenise conţin trei puncte. )

Din perspectiva autorului: Dupã cateva ore ( Nu mai schimba de o sută de ori perspectivele. Decide-te în privinţa unei singure perspective!)

În locuinţa Green telefonul suma ( Corect: sună. ) de câteva minute, dar în casă era prea linişte. Nimeni nu ştia cã Amy era inconştientã. Cutia poştalã era plinã cu pliante, ( Iar ai lăsat rând liber deşi tu nici nu ai terminat de scris fraza. )
draperiile erau trase, iar vecinii credeau cã e plecatã..

Debby:

''De ce nu rãspunde? Oare nu i-a plãcut surpriza mea? Ar trebui sã verific oare? N-am nimic de pierdut''.. (Fără puncte de suspensie, oricum le-ai scris greşit, trebuia să fie DOAR punct. )

Mã urc pe motocicletã şi pornesc spre reşedinţa Ameliei. Drumul era pustiu, nicio luminã nu incãlzea aleea tristã şi parcã ceva îmi spunea cã s-a
întâmplat ceva.. ( Trebuia să pui un simplu şi amărât de punct. )

Odatã ajuns în faţa casei, cobor de pe motocicletã şi intru pe poartã. Sunt întâmpinat de o gradinã cu flori parfumate, dintre care cele mai multe erau
trandafiri şi crini. Cutia poştalã era plinã iar razele soarelui nu puteau pătrunde din cauza perdelelor.

Sun la uşã, aştept câteva minute în care stau neliniştit. Cum nu răspunde nimeni, mã duc în spatele casei şi mã strecor pe un geam, al cărui încuietoare
nu a fost reparatã de ceva vreme. E minunat cã Amelia nu a observat, aşa o pot surprinde când vreau , fãrã ca ea să ştie..

See ya next time.

~Anonima
[/color]

Titlu: Este banal, nu mă atrage, dar are legătură cu ficul tău.
Idee: Mi-e una îmi place, este originală şi ai ştiut cum să realizezi un plan al ficărui capitol bun. Sper că nu o vei da în bară cu această idee a balului, sper s-o conturezi când mai bine cu ajutorul dialogului.
Descriere: La ultimul capitol am avut bănuieli în privinţa descrieri. A fost mult mai bună în celelalte două capitole, dar am să pune seamă pe lipsa ta de activitate asupra acestui fic, probabil nu îţi mai este la îndemână să scrii la fel de lejer pe cât o făceai înainte. Totuşi nu voi nega că-mi place felul tău de a descrie, chiar dacă se observă o mare diferenţă între ultimul capitol şi primele două.
Acţiune: Pentru că ai schimbat dese ori perspectivele acţiunea mi s-a părut şi ea grăbită.
Dialog: Cred că a fost cel mai bun dialog pe care l-am citit scris de cineva de pe orum, mi-a plăcut la nebunie. Ai o inclinaţie spre dialog, îl dezvolţi foarte bine.
Estetică: Nu mai lăsa atâta spaţiu între fraze şi nu mai da enter la mijlocul unei propoziţii/fraze. Te-aş sfătui să nu mai scrii centrat, asta probabil strică tot. Scrie mai mult, pentru că talent ai.
Greşeli de tastare/ortografie : Punctele de suspensie se notează cu 3 puncte " ... ", nu două! Te rog, reftifică această greşeală, a fost stresantă pe toată durata corectării capitolului.

Subiect: Re: Din urã se naşte adevãrata iubire... Mier 11 Sept 2013, 09:18

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.