Din moment ce astazi am avut un strop de inspiratie sa incep un nou fic,am zis sa va arat si voua ce mi-a debitat mintea.Sper sa va placa.

1.Pierduta in uitare

Imi simt tot corpul parca tintuit pe cuie,durerea asta ma face sa imi doresc sa ma sting,sa ma sting precum un foc ce si-a dus pana la cap datoria.Aveam parca mii de intrebari si ganduri in mintea mea,si nu stiam cum sa ordonez totul astfel incat sa imi dau seama ce e cu mine...simteam cum tremuram atunci cand incercam sa imi deschid ochii...si ma zbateam,dar in zadar.Macar de as fi putut sa ma misc,dar cu fiecare efort ce il faceam simteam parca o durere si mai apasatoare,ma durea fiecare os si muschi din corp...Nu aveam prea multe de ales decat sa stau linistita ca sa nu imi provoc prea mult rau,chiar daca simtirele mele primare pe care oricine in locul meu probabil ca le-ar folosi imi dicteaza clar sa ma zbat si sa nu ma las tintuita in locul unde sunt.Defapt unde sunt...?Incercam sa ma gandesc umpic sa imi pun gandurile in ordine ...Sunt Sakura Haruno,pana acum asta-i clar...ce mi s-a intamplat nu stiu...nu-mi amintesc prea multe...Auzeam in acest abis doar un piuit...iar mai apoi vag mi-am dat seama ca se aude de la o aparatura medicala...Adica sunt in spital...De ce sunt aici...?Am inceput sa tip,era tot ce puteam face,simteam cum incepeam sa imi dau frau liber lacrimilor...
Se aude din partea mea stanga o usa ce se tranteste brutal de perete.
-Sakura!aud o voce de barbat placuta auzului meu,desi nimic in acest moment nu mi-ar fi dat pace.
-Cine esti?Unde sunt?Ce mi-ai facut?incerc sa tip desi vocea mea era una clar ragusita.Ma simteam dezhidratata,se vedea clar ca oricat de mult m-as stradui sa vorbesc la un volum normal,mai mult ce ziceam se auzea cum gatuit.Eram secata pana la ultimul strop.
-Cate intrebari mi-ai pus dintr-o data...spune acesta cu o uimire grava si totodata trist.In primul rand linisteste-te,cel mai important e ca esti in siguranta.Eu sunt medicul care te ingrijeste,ma numesc Sasuke Uchiha,imi poti spune Sasuke,deci ti-am raspuns la doua intrebari.Nu ti-am facut eu nimic,ai fost gasita acum 2 saptamani in coma intr-o parcare.Mai multe nu stiu sa iti raspund.
-De ce nu pot sa ma misc,sa deschid...o-och..i?spun aproape dandu-mi si ultima suflare.
-Pentru ca esti inca sub anestezie,ai fost operata acum 48 de ore.Ai avut foarte multe rani sau mai bine zis vanatai,din cauza unei batai cred,dar ai fost operata se pare din cauza unei artere renale infundate.La varsta ta stii ca nu prea e indicat sa fumezi,in special ceea ce fumezi tu...spune acesta cu o voce scazuta...
-Nu e treaba ta!Cand o sa imi revin...?
-De revenit complet nu stiu exact ...dar vei putea deschide ochii si sa te misti cat de cat cam in 2 zile maxim.Ai nevoie de multa odihna...O sa trec mai tarziu sa iti fac o perfuzie.Incerca sa nu vorbesti prea mult ,iti face rau.Intre timp o sa incercam in continuare sa iti contactam parintii.

Hey!
Ideea in sine mi se pare originala. Cel putin eu nu am mai citit un fic de genul asta pana acum.
La fel ca pe Choco, titlul m-a atras. Foarte dragut și interesant.
Deci, astept continuarea.
Spor la scris!

Hey !
Ideea mi se pare interesanta si originala !
Si pe mine m-a atras titlul ! Mi se pare frumos !
Astept nextul !
Te rog anunta-ma !

De ce mi se intampla mie asta?Eram uimita parca de ce mi se intamplase,chiar daca nu stiam ce anume,dar spusele acestu om..sau mai bine zis doctorului ce ma avea in grije imi dadeau fiori prin tot corpul.Gasita intr-o parcare?...Incercam parca sa imi amintesc ce mi s-a intamplat,dar simteam o durere apasatoare frontal cand ma gandeam la asta ca si cum diapozitivul unui film ar fi fost rupt in mii de bucatele iar eu incerc sa le lipsesc la loc...Ca intotdeauna neindemanatica nu as fi reusit niciodata sa imi port singura de grija sau sa fac un lucru bun dus pana la capat...Oftez adanc si imi simt plamani mai putin cufundati in fumul ce il sorbeam inainte din droguri...De ce am facut asta ,inca nici eu nu stiu...poate eram satula de aceasta „carte” sau poate eram prea plictisita de aceasta viata monotona si totodata dureroasa...Am 17 ani pana la urma,dreptate trebuie sa ii dau lui Sasuke ca mi-am batut singura joc de mine.Dar cui sa ii pese pana la urma?Stupefiata incep sa rad ca o nebuna.M-am apucat de droguri din cauza ca nu imi gaseam alinarea in nimic.Degeaba aveam tot ce imi doream,adica bani...crezi ca iti poti cumpara fericirea cu ei,ma intreb?Se pare ca nu...eu cel putin nu am putut.Parintii mei sau mai bine zis mama mea,pentru ca eu tata nu am avut,sau mai bine spus nu l-am cunoscut niciodata,ma abandonat la nastere lasandu-mi in ura o mostenire considerabila,un nume la intamplare si o doica care m-a ingrijit dar culmea fiind ca eram de varsta mea cand ma primit in grija...dar s-a stins,din acelasi motiv pentru care sunt si eu aici...Niciodata nu am s-o uit pe Tamisa.Toate incercarile ei de a ma proteja si ochii ei sclipitori de culoarea abisului de mare poate ca m-au invatat ca viata e dura,si ca trebuie sa te maturizezi ca sa nu ai nimic de pierdut inca de la o varsta frageda;dar uite ce am inteles eu de acolo..simteam cum lacrimile cristaline si calde imi inunda chipul...
Dupa un minut stins de tacerea gandurilor mele,imi aduc aminte de o seara ploioasa de toamna...Ma plimbam linistita pe strazi cautand sa ajung la furnizorul meu ambulant cum imi place mie sa ii spun,cert este ca aveam ceva datorii la dansul de mai de mult,dar cui ii pasa?!Imi vroiam doza cu orice pret,desi stiam ca din toti banii pe care i-am avut la inceput aproape ca eram in faliment.
Ajung la locul prestabilit,o parcare de la periferia orasului,ma asez in fund aprinzandu-mi o tigare.Vantul imi bate incet prin parul roz de parca ar fi prevestit ceva rau.
-Haruno,sper ca astazi ne reglam conturile!aud aceiasi voce macabra si totodata angelica pentru mine,de undeva din umbra.
-Uite care e treaba I.U.,cum ii placea lui sa i se zica,pot sa zic ca sunt clienta lui de 4 ani si inca nu ii stiu numele real;nu pot sa iti dau acum nimic,dar iti jur ca iti voi lasa ceasul meu de la mana si ca iti voi da restul de bani luna asta,zic eu in timp ca ma sprijin intr-o mana sa ma ridic de jos.
-Haruno termina!spune acesta dandu-mi un picior destul de puternic in stomac nelasandu-ma sa ma ridic.Acum bani sau o sa platesti chiar tu!
-Intelege ca nu am acum de unde,ma cunosti de atata timp,da-mi odata aia!zic eu isterizata.Eram disperata simteam cum nevoia de acel drog ma conducea,ma ispitea
-Atunci,uita ca ne-am cunoscut vreodata,baieti!se aude un zgomot puternic si vad ca sunt inconjurata de mai multe brute de 2 pe 2.
Era intuneric nu ii puteam distinge si nici nu puteam tipa dupa ajutor,era in zadar...Mi-am acceptat pedeapsa in liniste,lasand durerea sa ma cufunde.
Simteam cum nu puteam sa ma ridicde jos ,eram lovita,era agresata iar eu nu ripostam.Dupa o eternitate de chin,cel putin mie asa mi s-a parut trupul meu loveste asfaltul puternic.Vad sange in jurul meu,inchid ochii si incep sa ma rog incet sa scap cu viata si din asta.

P.s: Imi cer mii de scuze ca a durat atat ,dar am fost foarte ocupata cu scoala saptamana asta,daca o sa va placa,poate o sa mai scriu un next si asta seara ,va pup!

Hello! Am ajuns si eu pe la fic-ul tau. Imi place ce vad. Ideea este absolut magnifica. Anunta-ma cand pui continuarea

Buna !
Ms. ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Anunta -ma cand pui nextul te rog !
P. S. : as vrea sa fie mai lung !
Imi place descrierea !

Iar mai apoi ma trezesc ca sunt aici inchisa practic intr-un spital...
„Mi-e asa de rusie de mine...” dar parca stiam ca fiecare mustrare pe care mi-o faceam o meritam din plin. Imi asumasem totata raspunderea,stiam ca asta ma va dce la pierzanie...a m pierdut oricum tot. Oftez incet si incerc sa ma pun sa adorm umpic , poate cand ma voi trezi voi putea macar daca nu sa ma misc , sa vad lumina zile.

In camera de recuzita a spitalului medicul rezident Sasuke Uchiha , sta pierdut si priveste niste analize cu o cafea in fata.Parea obosit,trist si tot odata confuz si ingandurat.


„Doamne...e aproape imposibil ca am salvat-o pe fata asta...sunt mai mult ca sigur ca sansele ca ea sa supravietuiasca erau mai mult decat imposibile si ia-ta! Nu,nu ma bucur ca am facut aceasta minune ! Va intrebati de ce ? Pentru ca aceasta fata , aceasta copila ...nu stiu...simt parca ca ar fi trebuit sa se stinga,parca asa i-ar fi fost mai bine. Nu ma intelegeti gresit nu vreau sa imi incalc juramantul dar ... nici macar nu imi pot da seama de mine.

- Sasuke ! Se aude vocea cunoscutului meneger al spitalului.
Oftez de parca , ar fi fost cel mai prost moment in care sa imi intrerupa gandurile aceasta femeie , Tsunade.Ea deobicei isi alege cele mai proaste momente,dar asta este ... in sinea ei stiu ca e o femeie buna , si ca doar isi face datorie.

- Va rog , spun eu sec ... parca in transa.

- Te deranjez ?! Pot sa revin mai tarziu , spune aceasta simtindu-se parca prost de reactia mea si de faptul ca fata mea ii transmisese ceea ce gandeam eu.

Desi mi-ar fi placut enorm sa ii zic ca asa ar fi cel mai corect , pentru ca in primul rand sunt in pauza si tot lucrez si pentru ca ... offf ... de ce ma tot chinui ? Sunt medic , asta imi e meseria ...
- Nu se cuvine sa zic ca ma deranjati , doamna . Ce s-a intamplat ?

- M-ai pus sa ma informez despre cazul domnisoarei Haruno Sakura.

- Da,asa am facut . Ce a-ti putut afla despre familia ei ?

- Mai bine va las aici sa citesti singur . O sa fi uimit ... chiar e un miracol ca macar i-ai putut oferi posibilitatea de a vedea macar lumina zilei;spune doamna scunda dar tot odata bine proportionata blonda cu ochelari cu un glas jos si tot odata brutal.

Ma uit la ea mai mult decat ciudat . Ce poate fi asa de rau?
O vad pe aceasta cu imi lasa un dosar negru peste fisele pe care deja le aveam in fata , lasand in urma ei la plecare o dara de parfum puternic chiar si pentru a acoperi acest miros de spital . I-au incet foile fara a le pune intr-o ordine anume si ma indrept catre salonul fetei . Spitalul acesta este unul dintre cee mai bune spitale din tara aproape,chiar daca este de stat si chiar daca conditiile mizere si inumane sunt aduse in limita extremului , medicii iubesc pacientii in special cel mai mult tatal meu , care mi-a lasat in grija acest spital fondat de el ... scumpul meu tata care s-a stins cand eram in liceeu ... Un sentiment de tristete ma acopera si simt cum picioarele mi se opresc in loc . Simt parca nevoia sa ma descarc sa spun cuiva ce simt , ca imi e dor de el ,ca vreau sa ii mutumesc pentru tot ce m-a invatat , m-a invatat cum sa salvez oameni , nu sa ii ucid cu sange rece ... Fara a-mi da seama ma aflu in pragul scarilor inca un etaj , prima pe stanga salonul 414 terapie intensiva . Parca aveam emotii . Inspir adanc aerul mizer de mofina si pasesc incet in camera fara a face prea mult zgomot si a asez pe scaun la fel de sec cum sut sunt fel . Sunetul asurzitor facut de aparate ma face sa ridic privirea in sus , totul era normal , parca prea normal . Stiam ca acest sentiment era unu rau desi totul parea a fi bine , era acelasi sentiment pe care il avusesem cand tatal meu a murit . Incerc sa ma calmez ,scot din dosarul cel negru foile ma uit daca sunt asezate in ordine si incep sa le citesc.
Eram nu uimit,uimit era un cuvant prea putin si prea mic si insignifiant pentru tot ce scria aici . Aproape era a fel de imposibil ca si cum nu stiu ... aceasta fata ar fi treuit sa fie ajuta-ta sa isi intemeieze o viata ... nu avea absolut nimic , nici macar fericirea zile ca ii va avea pe parinti langa ea.
Pentru un moment ochii imi fug catre patul micut in care statea ... Era ingrozitor de palida. Parul sau , era ravasit pe perna si se putea citi ca corpul era slabit dupa buzele ce ii erau uscate probabil de sete si deshidratare. Fruntea si trasaturile ei nu aveau nici o expresie.Statea cu gura intre deschisa de parca oricand ar fi putut contesta faptul ca este in momentul acesta doar un cadavru.Pe sub ochi i se puteau citi pungile negre . Simt nevoia sa ma apropii si mai mult de ea ,ba chiar fara sa imi dau seama ma asez incet pe patul ei si ii ia o palma in mana iar cu cealalta ii mangai obrazul ,era destul de rece dar nu era in pericol. Stau si ma uit la ea de parca inima mea era cuprinsa de mila , sau poate nu ... Am acest sentiment ciudat cum am zis . Vad ca avea urme de lacrimi pe obraji .Nu vreau sa ii sterg as putea trezi-o si dupa efectul calmantului se va duce .


Multumesc frumos de pareri,scuze pentru intarziere ,pupici!

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Ei o sa fie impreuna ?
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Hello, dear! Minunat capitol si iti multumesc pentru anunt. Ador fic-ul tau. Nu uita sa ma anunti cand pui continuarea.

Buna! Foarte draguta idee ai tu aici. Imi plac sentimentele si povestea in sine ma atrage. Sakura lua droguri, si din cauza asta a avut de suferit, dar n-o condamn, avand in vedere ca a simtit ca i se prabuseste lumea, nu? Sasuke doctor? Pe asta n-am mai auzit-o! E draguta meseria, si daca stai sa ti-l imaginezi ii sta chiar bine. M-ai facut curioasa in legatura cu numele celui care fruniza drogurile rozaliei. I.U. Oare de la cine vine? E vreun personaj din anime? Te astept cu nextul, spor la scris si la idei!

Naty~

HEY am aterizat si eu pe la ficul tau si e super tare imi place la nebunie adu NEXTUL cat de repede posibil altfel PS: anuntama cand pui nextul

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.

FanFic redeschis. Spor la postat. :)

Buna! ma bucur ca a redeschis acest fic, fiindca imi place. Stiu ca l-am mai citit o data, dar mi-a fost lene sa las un comm, iar acum il vad redeschis. In fine, eu ma bucur ca a de gand sa scrii l-a el si poate il si termini. Ideea mi se pare draguta si astept sa vad cum o conturezi, fiindca eu am deja cateva idei, dar mereu ce gandesc este banal, deci... Mda, Choco are dreptate in privinta esteticii. Ar trebui sa mai lucrezi l-a ea si in specal l-a lungimea capitolului, fiindca mi se par foarte scurte. Asa, acum sper ca o sa postezi cat de curand capitolul si sa ma anunti si pe mine.

Buna, Bell! Ma bucur ca ai fost harnica si ai postat capitolul. Ce pot sa zic? Estetica este mai buna decat ultimele capitole, asta-i clar. Incerca sa scrii cu marimea 14, fiindca mi se pare mai potrivita si ma ajuta sa citesc mai usor, cel putin pe mine. Si sa lasi spatiu dupa punct, virgula, semnul intrebari/exclamarii. In fine, despre capitol in sine ce pot sa zi? M-a placut. Credeam ca Sasuke este mai tanar, dar oricum nu conteaza. Eu una sunt curioaa ce o sa se intample capitolul urmator, fiindca vad o multime de posibilitati. Mersi ca m-ai anuntat de acest capitol. Spor la scris si sa vii repede cu nextul. ^-^

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.