Draga jurnalule...

Subiect: Draga jurnalule... Vin 07 Sept 2012, 02:06

Draga jurnalule,

Stiu ca…nu ti-am mai rasfoit paginile de catifea de ceva timp, dar acum ma simt ravasita. Simt ca toti oamenii din jurul meu ma vor moarta. Nici nu stiu ce le-am facut, dar n-am crezut niciodata ca existenta mea va afecta pe cineva. Hilar, nu ? Acum cativa ani cand aveam de toate imi bateam joc de oamenii mai nefericiti, iar acum isi bat joc ei de mine. Credeam ca viata mea va fii un basm cand voi creste mai mare, plina de dragoste si distractie. Nu am niciun drept sa ma plang, am facut cateva lucruri de care nu sunt mandra. Stii, daca ar fi fost mama langa mine, sa ma iubeasca si sa ma aline la fiecare pas greu pe care il faceam…la fiecare povara pe care o duceam in spate. Imi aduc aminte la varsta de treisprezece ani cand doream sa fiu independenta si ca mama sa inceteze cu toate grijile si dadacelile ei. Nu-mi dadeam seama prin ce greutati urma sa trec. Adevarul e ca… regret acele zile. Am fost penibila sa-mi doresc ca mama sa dispara si sa ma lase singura pe lumea asta rea si indiferenta.

Intr-o zi, dorinta m-i s-a implinit…mama murise intr-un accident de masina alaturi de fratiorul si tatal meu. Regret asta, intelegi? Ma intelegi? Sunt singura, n-am pe nimeni. Vreau sa-mi cer scuze pentru picaturile de pe paginile tale dar…sunt ravasita. Tot ce fac e sa-mi plang de mila. Inima mea e plina de cioburi iar sufletul meu plange dupa acele clipe cand eram cu familia mea fericita. Stii cum se spune ai grija ce iti doresti ca se poate intampla. Eu nu am avut grija, si acum platesc. Un “prieten” mi-a spus o data ca plansul te infrumuseteaza. Preferam sa raman asa cum eram inainte, decat sa trec prin tot ce am trecut pana acum. De cand au murit parintii mei nu am mai cunoscut iubirea. Am fost la orfelinat o perioada, pana cand o familie s-a gandit sa ma adopteze. Am crezut ca voi ajunge sa fiu iar iubita, dar nu a fost asa. A fost un chin; parintii mei adoptive ma bateau, iar fratele meu isi batea joc de mine cu fiecare ocazie pe care o gasea. Eram ca o carpa pentru ei; sluga lor.

Am locuit la ei doi ani, pana cand s-au plictisit de mine si m-au adus din nou la orfelinat. Nu credeam ca ma voi bucura asa de tare de acest lucru. Puteam spune atunci ca ma simteam cat de cat bine, dar imi lipseau clipele minunate alaturi de parintii mei. De cand murisera ma indepartasem din ce in ce mai mult de prietenii mei, reusind san u mai tin legatura cu ei. Incercau sa fie alaturi de mine si sa ma consoleze, pana intr-o zi cand se saturasera de mine si au inceput sa ma lase singura in lumea pe care incercam sa o traiesc. Intr-o zi am incercat sa vorbesc cu ei, dar am vazut ca incepusera sa ma ia peste picior si deabia atunci mi-am dat seama ca asa fusese-m si eu. O fitoasa care nu era multumita de nimeni si nimic, o aroganta care isi batea joc de toata lumea. Persoana care eram atunci este mult prea diferita de ceea ce am devenit. Am invatat sa pretuiesc viata cu mult mai mult…dar viata please deja din mine.

Stii vorba aia din batrani ca numai atunci cand pierzi un lucru iti dai seama cat de prost ai fost ca nu l-ai pretuit cat timp l-ai avut? Asa sunt si eu… si imi pare rau pentru ceea ce eram. Imi este rusine de ceea ce devenisem atunci. Facuse-m mult rau iar roata se intorsese si trebuia sa suport consecintele. Ma simt mult mai usurata ca iti povestesc tie toate astea…Esti mereu aici pentru mine si nu ma judeci pentru toate greselile pe care le-am facut. Imi pare sincer rau, pentru tot ce am facut. Regret viata pe care mi-am dorit-o pana acum. Unii ar crede ca sunt depresiva, dar nu este asa. Sunt inca in toate facultatile mintale. Sunt schimbatoare ca vremea, asa-i? Adineauri eram trista si acum o dau pe amuzament. Minte de scriitoare…ce poti sa-i ceri uneia ca mine? Numai scrisul ma mai tine in viata.

pai astept pareri, este ceea ce mi-a venit pe moment si scuzati greselile de tastare...

Subiect: Re: Draga jurnalule... Vin 07 Sept 2012, 02:58

Mi-a placut enorm.
Nu stiu daca este inspirat din ceva anume, dar ti-a iesit atat de bine aceasta mica povestioara!
Descrierea sentimentala a fost cea care m-a impresionat. M-ai facut sa simt fiecare emotie.
Nu prea mai am ce zice.
Te .

Subiect: Re: Draga jurnalule... Vin 07 Sept 2012, 12:28

Foarte trist crying

Nu ma intelege, gresit, e foarte frumos cum ai scris doar ca eu sunt mai sentimentala si nu prea mai citesc lucruri triste in love

Subiect: Re: Draga jurnalule... Vin 07 Sept 2012, 18:49

Draga jurnalule,

O noua zi, un nou inceput. Dupa cuvintele pe care le-am scris aseara am dormit mult mai bine. Cred ca o sa-mi fac un obicei din a-mi spune oful paginilor tale albe ca zapada imaculata.

A fost ceva ciudat….nu am mai avut niciun cosmar, dimpotriva l-am visat pe cel mai bun prieten al meu din copilarie, Vali. A plecat in Italia alaturi de parintii lui si nu s-a mai intors. Inca mai sper ca se va intoarce si ca vom fii din nou cei mai buni prieteni. In vis, imi spunea ca viata este frumoasa si ca merita traita. Nu vroia niciodata sa ma las batuta in ceea ce fac, imi era ca un frate. Daca ar fi stiut el de cate ori incercam sa imi aduc aminte cuvintele lui si sa nu ma las batuta. Trebuia sa fiu puternica. Pana la urma am clacat, lasand sentimentele sa ma doboare. A fost greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca numai am pe nimeni si ca trebuie sa-mi iau viata in propriile maini si sa o explorez cu atentie.

Credeam ca sunt pregatita sa fiu independenta, doar asta imi era dorinta. Cate lucruri rele mi se mai puteau intampla, corect? Eram si sunt doar un copil! La varsta cand au murit parintii mei, trebuia sa ma joc cu papusile, dar mie imi trebuia libertate, baieti si distractie. Ce caraghioasa eram! Imi e dor de acele clipe frumoase alaturi de familia mea, cand vedeam totul in culorile calde ale vietii.

Poate ca dramez cam mult, dar am trecut prin multe ca sa ajung unde sunt acum. Am o casa mare, sunt bogatasa, baieti la picioare si sunt o scriitoare faimoasa. Nu e ceea ce mi-am dorit din totdeauna? Adevarul este ca m-am schimbat mult dupa plecarea alor mei acolo sus. Ma mir cum de lumea nu isi da seama ca povestile pe care le fac sunt bazate pe viata mea. Omul care a spus ca banii nu aduc fericirea a fost foarte destept. De ce sa fi bogat si singur, cand mai bine esti sarac si alaturi de cei dragi?

As vrea sa imi am din nou prieteni si sa-i pretuiesc mult mai mult decat am facut cand i-am avut. Vreau sa invat sa traiesc din nou, sa zambesc, sa iubesc. Niste vorbe cam mari, pentru fitoasa ce eram inainte, nu? Imi este rusine de ceea ce am fost atunci. Credeam ca viata este doar asa, sa-ti bati joc de ea si atunci cand te astepti mai putin, sa se transforme intr-un basm. Nu este asa. Viata este un joc cu multe obstacole si multi omuleti mici care vor sa te doboare. Daca esti doborat o iei de la capat pana castigi jocul.

Eu, mai am de incercat de prea multe ori pana voi reusi sa castig acest joc, si de aceea nu trebuie sa renunt oricat ar fi de greu…
Ma gandesc ca totul pe lumea asta se intampla cu un scop si ca va veni clipa cand voi fi fericita si voi intelege cu adevarat ce inseamna dragostea.

nu este corectat, scuzati greselile

Subiect: Re: Draga jurnalule... Vin 07 Sept 2012, 19:32

Multumesc ca m-ai anuntat.
Din nou, mi-a placut foarte mult, chiar daca e trista.
Oricum, in ultimul timp, mai mult acest gen ma atrage.
Ai o descriere foarte buna.
Sper sa ma anunti si data viitoare cand postezi.
Te .

Subiect: Re: Draga jurnalule... Vin 07 Sept 2012, 19:48

Foarte frumos in love

Intr-adevar speranta moare ultima. in love

Te rog sa ma anunti cand pui next a hug

Subiect: Re: Draga jurnalule... Dum 09 Sept 2012, 15:59

Draga jurnalule,

Vreau sa-ti spun un secret: m-am indragostit. Nu stiu cum si de ce dar inima mea o ia la goana cand imi aduc aminte de acei ochi caprui superbi care puteau vrajii orice fata…

Am dat din gresala peste el in parc si de atunci simt ca inca mai exista o speranta pentru mine. Oricat de mica ar fii am sa profit de ea. Tipul peste care am dat, avea parul brunet facut tepi si era foarte aratos. O sa ma agat si de speranta asta; cum am facut pana acum. Simt ca va fii cu totul diferit. Pfff…da, asa am spus si data trecuta si a iesit un mare dezastru.

Am aflat ca il cheama Alex, si ca are varsta de 18 ani. Era putin ciudat deoarece la 18 ani nu prea mai plimbi catelul prin parc, dar nu am bagat acest mic amanunt in seama. Nici nu stiu cum a putut sa-I vorbesc fara sa ma balbai, ar fii fost foarte jenant. Sunt un dezastru in preajma baietilor, nu ca am avut prea multe relatii pana acum. Nu vreau sa ma foloseseasca doar pentru faima mea.

Nu ar fi corect ca eu sa ma indragostesc de el si sa-si bata joc de mine, cum au facut majoritatea persoanelor cu care am avut vreun contact. Asta-i soarta, corect? Roata se intoarce iar eu, o merit din plin. Eram si sunt o fraiera fara prieteni. De ce numai mie mi se intampla asta? Mama, as vrea sa fi langa mine, sa ma sfatuiesti…

Dar nuu…tu ai ales sa pleci la dorinta mea stupida! Tu si tata m-ati lasat singura pe aceasta lume! Noroc cu bunica care m-a crescut si mi-a dat un nou fir al vietii. Dupa doi ani s-a dus la ceruri, alaturi de voi! Toti va uitati la mine si radeti, la cat de patetica sunt! Stiti ca in timp ce traia bunica, m-a ingrijit incercand sa-mi ofere totul? Lucru pe care voi nu l-ati facut, vrand sa plecati acolo! E numai si numai vina voastra!

Cu ajutorul ei inca mergeam la scola, unde am fost descoperita de profesoara mea de arte, care mi-a citit toate creatiile spunand ca sunt buna in ceea ce fac si ca nu trebuie sa ma las de compus si de scris. Asa am ajuns celebra. Vestea ca scriu s-a raspandit foarte repede, iar lumea vroia sa imi vada creatiile.

Pana la urma am semnat un contract cu o companie care cauta talente tinere in arta scrisului. Asa am ajuns ceea ce sunt acum...o pustoaica de 17 ani, cu bani, trecuta prin toate greutatile vietii, fara prieteni si foarte singura. Nici nu stiu cum de nu sunt depresiva, dar un lucru e cert: cata vreme lumea care imi citeste cartile, crede in mine….nu ma voi lasa batuta…

Subiect: Re: Draga jurnalule... Dum 09 Sept 2012, 17:53

Uite exact asta am vrut sa vad! in love

Dragoste.
Ma bucur mult ca ea si-a facut o viata si ca nu mai sta pe la orfelinat in love

Poate e, sau poate mi se pare mine dar cred ca acum povestea aceasta e mult mai vesela lough

Oricum, ideea e ca imi place! Vreau sa citesc continuarea asa ca te rog sa ma anunti a hug

Subiect: Re: Draga jurnalule... Dum 09 Sept 2012, 19:18

Multumesc de anunt.
Mi-a placut foarte mult.
Se pare ca a aparut speranta.
Ma bucur pentru ea. Nu s-a dat batuta si a gasit ceva care sa o inveseleasca.
Spor la scris!
Te .

Subiect: Re: Draga jurnalule... Vin 14 Sept 2012, 15:20

Iubirică iubirică. Îmi suna cunoscută mintea fetei ... oare cu cine? Am voie să spun? Dacă nu, şti tu pe cine încurajez eu mereu şi îi spun să nu se mai jignească singură nu?
Uite cam aşa e şi aici, o copilă care crede că viaţa sa sfârşit... Viaţa merge înainte chiar dacă are numai greutăţi, regrete şi eşuări, o copilă orfană. Parcă e un fan-fic numai cp e mult mai frumos, intens şi faşcinant.
Şti că iubesc ceea ce scri nu? şti că îţi iubesc creaţiile, dar te iubesc pe tine. Cum de nu am aflat de acest jurnal al tău în care îţi exprimi indirect toate gândurile şi suferinţele tale.
Iubirică, să şti că nici o dată nu vei fi singură chiar dacă în scris spui asta există cineva pentru toţi, trebuie să'l găseşti şi să'l agăţi.
Revenind la creaţia ta, o iubesc fără aer, cu aer şi cu sau fără cele trebuitoare , îmi place cum exprimi sentimentele alea indirecte dar care te fac să simţi totul

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Iubirică te iubesc şi anunţămă şi pă mine la următoarea "pagină albă ca zăpada" scrisă.

Subiect: Re: Draga jurnalule... Vin 14 Sept 2012, 15:30

mely m-ai facut sa plang manca-te-as ,
serios .. iti multumesc mult..
sii...acum ma simt mult mai bine...deci gata cu jignirile asupra persoanei mele, momentan =))))

o sa te anunt cu mare placere si va multumesc si voua fetelor ca imi citit mica mea creatie :)))

va iubesc ^^

Subiect: Re: Draga jurnalule... Dum 30 Dec 2012, 13:27

Este ata te minunat, am citi totul de la cap la coada si iti ador jurnalul... Mami meu e cea mai tare. In caz ca mai aduci sa ma anunti, te pwp kiss

Crisulet Cristulet...Am citit totul...si spun '' WOW '' M-ai lasat ... masca. In ciuda faptului ca mi-ai spus ca scriu mai bine ca tine...desi ... nu o fac de mult...Retrage-ti totul . Sincer...ce-i asta ? Nici poetii nu au asa ceva . Deci scrii super... Sper ca ... pe viitor , vor mai fii astfel de creatii ... din partea ta . Felicitarile mele .