Capitolul 1





Stateam intinsa pe pat gandindu-ma... Asta fac mereu inainte sa adorm, insa acum e diferit. Totul s-a schimbat. Am pierdut controlul a ce e in jurul meu si asta doar din cauza lui. De cand l-am vazut prima oara am crezut ca inebunesc. Atat de linistit si parca nimic din jurul lui nu-l intereseaza. Doar uneori poti sa zaresti cate un zambet fantomatic pe fata lui alba. Ma intreb daca voi reusi vreodata sa-l inteleg, sa pot sa descifrez gandurile lui... Totul e atat de ciudat. Nici macar nu pot sa-mi dau seama cum s-a intamplat. L-am vazut prima oara pe coridor.

Ma indreptam cu repeziciune spre sala de clasa sperand sa nu intarzii. Chiar daca se sunase pe hol era multa agitatie. In brate tineam un morman de carti mari si groase. Eram prea grabita sa ma uit in jurul meu si din greseala am dat peste el. Toate manualale au cazut pe jos. L-am privit in ochii lui caprui inchis si de atunci totul e diferit. M-a ajutat sa-mi strang cartile apoi a schitat un zambet si a plecat, insa eu am ramas acolo, muta, nu mai puteam scoate nici un cuvant si ma gandeam doar la el.

Acum stau cu o fotografie de a lui in mana in timp ce las lacrimile amare sa mi se scurga pe fata. Suntem in clase paralele si ne intalnim mereu pe hol, radem si ne jucam, insa niciodata nu stau cu el mai mult de o ora. Singurul loc in care mergem impreuna este terenul de baschet din curtea universitatii, iar atunci mai mult stau si il privesc visand. De ce? De ce trebuie sa fie totul asa de greu? Deja e un an de cand il iubesc si inca nu pot sa-i spun, niciodata n-am avut curajul. Strang fotografia intre palme, in timp ce o adiere de vant, calduta ma linisteste. Aud o bataie in usa, insa nu zic nimic, stiam cine este.

In camera intra Adria. Cea mai buna prietena a mea. Avea parul lung pana la umeri si ochii de nuanta unei ciocolate fierbinti. Ea era singura care ma intelegea cu adevarat, singura care ma sprijinea mereu fara sa ceara nimic in schimb si cea cu care puteam sa impart orice. Se aseza pe pat si ma strange in brate. De-ar sti cat de bine ma simt ca e langa mine. Imi sterge lacrimile si ma mangaie pe fata.

-Iarasi plangi din cauza lui? Ma intreaba pe un ton jos, dezamagita si suparata. Parca o parte din suferinta mea era in inima ei. Dau aprobator din cap si incep sa tremur involuntar. Ma dureau tamplele si aveam frisoane. Probabil ca aveam sa ma aleg cu o raceala draguta sau chiar cu gripa. Adria inchide geamul si ma pune sa ma intind in pat apoi ma inveleste cu o patura. Imi spune sa astept aici apoi iese din camera. Aveam paturi supraetajate iar eu il aveam pe cel de jos. Din nou in minte imi apare imaginea lui. De ce nu pot sa uit macar o clipa de el? Cand deschis ochii mei ii vad pe ai lui, nu mai pot rezista! Strang din nou poza in mana cu putere. Eram nervoasa pentru ca nu pot sa ma stapanesc. Nu faceam nici un pas fara sa ma gandesc la el. Nu a fost de la inceput asa. In vacanta de vara am inceput sa-l uit, insa acum a inceput scoala si il vad mereu. Ah... Sirul gandurilor imi este intrerup de Adria care intra in camera cu o cana de ceai din care ieseau aburi.

-Uite, bea! O sa-ti prinda bine, imi spune ea cu un ton bland care emana numai caldura si bucurie. Presimt ca va fi o mama extraordinara. Ma mangaie incet pe par in timp ce eu sorbeam cu scarba din ceai. De cand a inceput scoala am slabit 10 kilograme. Nici macar sa mananc nu mai pot. Fara sa-mi dau seama scot de sub patura mana in care tineam fotografia. Adria o priveste si mi-o ia.

-Cat timp ai de gand sa continui asa? A trecut un an. Bianca nu mai suport sa te vad asa. Te rog uita-l. Sunt mii de baieti in lumea asta, de ce l-ai ales tocmai pe el? Vedeam cum ii sclipesc ochii. Ii venea sa planga. De asta o iubesc atat de tare. Nu stiu ce m-as face fara ea. Pun cana pe noptiera si ma ridic in capul oaselor raspunzandu-i pe un ton lipsit de orice emotie. ,, Daca e nevoie am sa o fac pana mor si inca o data in lumea de dincolo.'' A ramas fara cuvinte. Pana si eu recunosc ca sunt o cauza pierduta. Se ridica, lasa fotografia pe pat si iese din camera. Nu o condamn. Probabil nu ma mai suporta, o inteleg... Aud telefonul. Ma ridic lenesa din pat si raspund cu un ,,Alo?'' stins. De la celalalt fir nu se aude nimic. Pun jos receptorul fiind destul de nervoasa. De vreo o luna un idiot tot suna la ore tarzii si nu spune nimic. Iau poza in mana si ma pun inapoi in pat. Nu am dormit de cateva zile si aveam niste cearcane adancite. Poate o sa vina si pe la mine Mos Ene...


-------------------------------------------------------------


Nu Stiu ce m-a apucat insa simt nevoia sa ma descarc . Totul este aproape real, personajele sunt adevarate, insa nu suntem la scoala in gimnaziu suntem la facultate in Bucuresti, departe de Baia Mare.

Sper sa va placa. Lectura placuta.

Capitolul 2





O lumina puternica imi bate in ochi, in timp ce caldura ei ma dezmierda. Deschid usor pleoapele si vad printre gene razele aurii ale soarelui care impodobeau perdeaua alba. Ce frumos era acest rasarit, atat de pur si de simplu insa totusi care te face sa zambesti prin simplul fapt ca exista. Ma ridic lenesa din pat si merg la baie. Azi era o noua zi in care iarasi voi suferi in tacere sperand sa se intample o minune. Ma intreb totusi unde este Adria, pentru ca nu am auzit aseara cand a venit iar acum nu e in camera. Probabil s-a dus deja la facultate. Fac un dus rapid, lasand picaturile caldute de apa sa-mi mangaie corpul. Ah, din nou in minte imi apare imaginea lui. Ma intreb daca ar putea sa ma lase cinci minute in pace. Imi infasor un prosop in jurul corpului si imi iau din sifonier o pereche de blugi, un tricou si un jerseu, ma imbrac apoi pornesc spre universitate, nu inainte de a pune in geanta poza cu el.


In treacat vad doi indragostiti ce se tineau de mana. Ma intreb daca voi avea si eu parte vreodata de asa ceva. Parca destinul lupta mereu importiva mea. Niciodata nu am avut noroc in dragoste si nu cred ca am sa incep de acum. Insa atunci cand ma gandesc cat de mult pot sa-l iubesc... Of, de ce e asa de complicat? Sirul gandurilor imi este intrerupt cand ma lovesc de cineva. Spun un ,,Scuze!'' Cu jumatate de gura si pornesc mai departe, insa sunt prinsa de incheietura si trasa spre acel cineva.


Privirile ni se intalnesc si cand realizez cine era in fata mea inmarmuresc. Timpul s-a oprit in loc si nimic din jurul meu nu mai are sens. Ii analizam cu atentie chipul, pielea fina pe care as fi dat orice sa o ating, buzele dulci pe care as fi vrut din toata inima sa le sarut si ochii. Acei ochi atat de frumosi, negri ca si un abis intunecat in care te poti scufunda pe vecie pentru ca nu au sfarsit. Secunde, minute, zile, nu stiu cat a tecut si nici nu-mi pasa. Insa totul se termina iar vocea lui cristalina imi rosteste numele. Scutur repede capul si imi cer din nou scuze zambind dulce. Imi privesc mana care se afla in a lui. Incepem sa radem apoi imi da drumul si pleaca.


Wow... raman acolo inca cateva minute pana cand imi revin din soc. Privesc cu atentie ceasul si... In cateva minute se suna. Pornesc spre clasa. Usa era inchisa, insa ora nu incepuse pentru ca se auzea galagie. Intru si ma asez in banca mea langa Adria. Privea absenta pe geam, insa o intrerup din visare salutand-o si zambindu-i. Face acelasi lucru apoi clopotelul se aude si profesorul intra in clasa.


Ora asta trecea atat de greu. De obicei as fi fost activa pentru ca aveam biologie si imi placea la nebunie, insa acum nu ma gandeam decat la cele intamplate mai devreme. As vrea sa pot da timpul inapoi si acest lucru sa se intample din nou, din nou si din nou... Dar totusi, oare ce s-ar intampla daca ii spun? Macar o sa fiu linistita ca stie. Zambesc triumfator. Un gand sumbru imi strafulgera mintea. Dar daca nu ma iubeste? Ah! Imi urasc viata. In cele din urma se suna si profesorul iese din clasa. O trag pe Adria de mana si ii spun tot ce s-a intamplat.


Zambeste si ma prinde de umeri. Apoi spune pe un ton plin de compasiune.
-Nu vreau sa crezi ca te urasc, insa asta nu inseamna nimic. Probabil doar a vrut sa te salute sau ceva de genul insa nu cred ca era nimic mai important de atat. As vrea sa ma insel si sa nu spun acum adevarul, insa totusi gandeste-te si tu putin.


Uram ceea ce zicea insa avea dreptate. Simteam cum ochii incepeau sa ma intepe si deveneau greoi. Ma sterg repede cu mana si dau cu pumnul in perete. Totul e asa de complicat. Chestia asta imi scapa de sub control si nu pot face nimic sa ma linistesc. As vrea sa ma iubeasca, totul ar fi mult mai simplu...

Capitolul 4




Ma trezesc de dimineata cu un chef nebun de viata. Vineri, week-end, azi nu avem ore la scoala pentru ca profesorii au consiliu. Daca ma intrebati eu sincer habar n-am ce e ala, dar atata timp cat scap de facultate e un lucru grozav. Ma ridic lenesa din pat si merg la baie. Deschid usa si... O inchid repede inapoi, pentru ca Adria isi facea siesta. Avea un corp bine conturat, cu forme frumoase, insa credeti-ma ca nu vreti s-o vedeti sub dus cantand ,,My heart skips, skips a beat!''. Ma duc in camera si imi aleg niste haine. Blugi albastru deschis si o camasa alba asortate cu o pereche de sandale bleumarin. Imi impletesc neglijent parul in doua codite si dau drumul la muzica.


-Editat de High: F***K you( data viitoare nu uita sa cenzurezi :) ) !!! Oh da, Bee e pe val! Ma fataiam prin camera, dand din fund in timp ce cantam cu multa maiestrie aceasta piesa. Nici macar nu am auzit cand Adria a iesit de la baie. Nu inteleg de ce naiba se rostogolea pe jos de ras, batand cu picioarele in podea. Se ridica si incepe sa ma imite cu o voce pitigaiata.

-Ha, ha! Nu-i amuzant deloc! Spun eu pe un ton ironic. Imi iau geanta si ies din camera, avand castile in urechi. Ma indreptam spre mall, insa nu eram sigura daca vreau sa merg acolo. Umblam agale pe strada si admiram peisajul de septembrie. Era mai cald decat ar fi trebuit sa fie! 25 de grade nu e deloc normal pentru aceasta parte a anului. Nu ca nu mi-ar placea... sa nu ma intelegeti gresit.

Mergand cu ochii in pamant si fredonand o melodie dau peste cineva. Imi cer scuze insa aud vocea iritata a celei peste care am dat. ,,Fii atenta fato!'' imi rasuna eco-ul in minte. Imi ridic privirea si vad o blonda, pe tocuri si cu o rochie roz stramta.

-Du-te dracu`! Spun eu nervoasa aratandu-i degetul meu mijlociu pe care se afla un inel din argint. Se uita la mine speriata insa imi continui drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ajung in scurt timp langa marele centru comercial. Stiti vorba aceea: ''Why do we need boys if we have credit cards?'' Destul de adevarat insa cand le ai pe amandoua esti in culmea fericirii!

V-as spune cu toata placerea ce mi-am cumparat in acea zi si cam cate ore am petrecut pe acolo, insa cred ca v-as plictisi de moarte. Sunt sigura ca nu vreti sa ascultati cum am cumparat 4 perechi de pantofi, 3 fuste, 6 perechi de blugi si 10 tricouri. Ma credeti sau nu toate cu doar 500 de lei. Sincer nu credeam ca reducerile de 60% sunt chiar atat de... Reduse!

Am pornit spre casa cu plasele pline la fel de incet cum am si venit. Mergand ganditoare pe strada pustie, aud din departare o usa trandindu-se. Din blocul acela vad ca iese o silueta cunoscuta. Era.....




_-_-_-_-_-_-_-_-_•••_-_-_-_-_-_-_-_-_

Deci. Capitolul acesta nu a facut neaparat parte din poveste. A fost doar asa pentru ca nu am avut inspiratie. :)) Si mai bine ceva amuzant acolo decat nimic. :D Oricum sper sa va placa si ia sa vad daca ghiciti cine iesea din bloc. >:)

Asa si piesa pe care o cantam atunci in camera este aceasta:

https://www.youtube.com/watch?v=pc0mxOXbWIU&ob=av2e - Deci sincer nu o iubesc insa n-am gasit un titlu mai amuzant. :D

A si daca va intrebati de unde naiba vine tot acest capitol... In fic e vorba despre mine, deci eu ma schimb de la o zi la alta. =))

Lectura placuta! ^.^

Capitolul 5


Nu se poate! Atsa chiar nu poate fi adevarat. Credeam ca sunt in Timisoara. Ce naiba? O iau la fuga spre cele trei. Erau cam 25 de metri intre noi insa cand te grabesti ca si cand ai fi vazut o fantoma este foarte posibil sa-ti rupi un toc. Cum am facut eu. Ma opresc inspirand adanc si il rup si pe celalalt. Parca arata mai bine fara. Zambesc satisfacut apoi strig cat ma tin plamanii.

-Gabriela! Carla! Choco! Se intorc incet si se uita mirate. Acum stiam sigur ca sunt ele. Se indrepta spre mine iar eu ma duc spre ele si ne imbratisam toate patru lung, pentru ca nu ne-am vazut de un secol. Ei, bine nu chiar un secol, insa era mult timp. Dupa vreo cinci minute incepuse sa devina enervant.

-Ok, ok. Mi-a fost foarte dor de voi insa raman fara aer. Ne eliberam si peste noi se asterne o liniste apsatoare. Nici nu stiam cum sa deschid un subiect de discutie. In cele din urma le intreb de ce nu sunt in Timisoara. Se uita una la cealalta si imi spun in cor, pe un ton extrem de vesel ca s-au mutat, toate trei la o facultate de aici. Puteam sa pariez ca nu e aceeasi la care sunt eu si am avut dreptate.

-Bee, am vrea sa mai vorbim insa trebuie sa plecam la cursuri. Spune Gabi. Cursuri? Ma intreb eu derutata. Imi dau o palma peste frunte cand imi amintesc ca doar eu nu am ore, insa ma facuse sa regret pentru ca manile mele ascund o forta cam mare. Le salut apoi plec spre casa. Nu stiam de ce simteam o usurinta atat de mare. Oh nu! Unde sunt cumparaturile? Ma uit la mainile mele. Ma caut in buzunare. Nu erau acolo. Fug inapoi acolo unde mi-am rupt tocurile si caut disperata printre tufisuri si pe langa copaci. Ma intorc si vad ca se aflau direct in mijlocul trotuarului, exact cum le-am scapat. Imi fac cruce si multumesc Celui de Sus apoi le iau si pornesc spre camin sperand ca n-am mai uitat ceva.

Simt niste vibratii in buzunarul care era destul de aproape de zona ,,interzisa'' si m-a facut sa zambesc cu gandindu-ma la ceva. Las plasele jos si scot ,,I-phone-ul''.

-Alo? Intreb eu curioasa. De la celalalt capat al firului se aude o voce extrem de cunoscuta. Kattya! Exclam eu fericita. Ma asez pe o banca, luand cumparaturile cu mine de data aceasta si incep sa povestesc cu ea... Nici acest amanunt nu cred ca vreti sa-l stiti, pentru ca am stat vreo o ora vorbind cu ea. In cele din urma imi dau seama ca ar fi bine sa ajung azi acasa asa ca imi iau la revedere si inchid.

Am pornit de acasa la ora 11:00 A.M. Acum e 4:58 P.M. Am stat aproape sase ore in oras. Am ajuns in cateva minute la camin si am deschis usa cu piciorul, lasand-o sa se tranteasca de perete. O suvita din par mi sa desprins din codita si mi-a alunecat peste fata. Cum nu am vazut am dat peste ceva saucineva si am cazut pe el.

-Fructu-ti gura mentei sa-ti fruct, patrunjel idiot, sa-ti dau mure! Imi dau la o parte suvita si cand vad peste cine am cazut ma rosesc instantaneu. Si am si injurat. Adica nu pot spune ca acea exclamare a fost o injuratura si o insulta fructoasa. Cred ca v-ati dat seama peste cine am cazut, nu? Ma ridic de pe el si ii intind mana. El mi-o apuca si imediat era in picioare. Se uita la plasele ce se aflau imprastiate in jurul nostru.

-Cred ca ai golit cateva magazine! Spune el razand dulce. Apoi ia plasele si urca spre camera mea.

-Oh, nu e nevoie! Spun eu, insa el continua sa mearga. Ajungem in fata usii, o deschid si intram. Multumesc mult! Am spus eu zambind, apoi l-am intrebat daca nu vrea sa ramana la un ceai. Spre uimirea si fericirea mea a raspuns afirmativ. Se aseaza pe patul meu iar eu ii spun sa astepte.

Si sperand ca gafele din aceasta zi sa se termine observ ca nu avem ceai...


------------------------------------------


Hey. Am adus capitolul mai repde, pentru ca m-am plictisit. Nici azi n-am avut inspiratie pentru ceva mai romantic, insa capitolul viitor va fi incins la maxim. >:)

Apropo, am zis atunci ,,I-phone'' inspirandu-ma de la un coleg de clasa. De fapt in fic am acest telefon: B-)

https://2img.net/r/ihimizer/img842/1269/telefonk.jpg

Asa si.... Atunci cu acea injuratura. De fapt nu e injuratura ci o replica de la DozaDeHas.. O emisiune de pe youtube. :))

Va dau si linku` ca sa nu ma banati. :))

https://www.youtube.com/user/DoZaDeHas?feature=watch#p/u/1/rGCmPeQM5Lk

Asa si lectura placuta!

P.S. I-am schimbat titlul :D