Regrete cu efect intarziat!

Third chapter...



In tot acest timp, Denis era inca in parc gandindu-se la frumoasa bruneta ce ii rapise inima si la toate clipele frumoase petrecute impreuna. Toate acele amintiri rulau prin fata ochilor baiatului precum un film la cinema.
"Doamne, trebuie sa uit de ea! Si-a batut joc de sentimentele mele... A plecat si nici macar nu i-a pasat ca a lasat in urma ei un suflet chinuit, o inima sparta in mii si milioane de bucatele, un prost care inca o iubeste desi ea nu merita atentia lui... " gandea roscatul in timp ce o lacrima fierbinte i se prelingea pe obrazul fin, insa acesta o indeparteaza rapid gandind ca fata nu merita nici macar sa se gandeasca la ea dar sa mai si planga pentru o fiinta atat de, atat de... josnica dupa parerea lui.

Dupa inca treizeci de minute de depanat amintiri de unul singur, roscatul se hotaraste sa plece din parc pentru a se indrepta spre casa deoarece deja era ora 21:00 si noaptea isi facea simtita prezenta. Acum negura serii se asternuse peste intregul oras, plapuma obscuritatii acoperind si suprafata parcului, astfel ca acum singura sursa de lumina pe care o avea Denis pentru a se ghida erau felinarele vechi ce atarnau de cate o creanga a vreunui copac deja trecut de vremea lui. Era o atmosfera numai buna pentru o seara romantica in parc cu persoana vietii tale sau cel putin pe moment, insa acum pe el il deprima aceasta atmosfera...
In mai putin de cincisprezece minute, roscatul ajunge in apartamentul in care locuia si isi face un dus rapid urmand ca mai apoi sa se bage in pat si somnul mult asteptat il cuprinde incetul cu incetul ducandu-l catre tara viselor. O tara unde nu exista nici Andreea, nici Denis... O tara unde nu exista tristete, suferinta, lacrimi amare sau persoane fara inima, ci doar fericire, pace si persoane extraordinar de bune la suflet...
Si totusi, in somn baiatul are impresia ca o vede pe Andreea trimitandu-i un sarut prin aer, urmat de o privire gingasa dar si plina de tristete in acelasi timp, si parca roscatul are impresia ca a si simtit o mangaiere pe obrazul stang. Atingere ce se parea ca provenea de la frumoasa bruneta... Totusi, unele lucruri sunt doar vise, altele inchipuiri dar el simtea ca era adevarat, insa totul se termina in mai putin de trei minte si baiatul cazu iar intr-un somn adanc dar fara vise de data asta.

A doua zi pe la ora zece, roscatul se trezeste, isi face un dus rapid urmand ca mai apoi sa manance un bol cu cereale cu lapte ca in fiecare dimineata. Dupa un mic-dejun suficient pentru el, Denis se hotaraste sa mearga sa verifice corespondenata sa cum facea in fiecare dimineata, insa nu gaseste in cutiuta de scrisori corespunzatoare apartamentului sau decat un plic alb.
Acesta urca repede scarile blocului ajungand la apartamentul sau si hotaratste sa meraga sa vada ce era de fapt in acel plic asa ca merge in living, se asaza pe canapea, in fata unei o masute frumoasa din sticla si deschide plicul. Ramane destul de uimit cand vede ca in interiorul acestuia se afla o scrisoare frumos impaturita si un miros placut de crini ii inunda narile baiatului in momentul in care despatureste hartia pentru a citi ceea ce scria in ea.


"Iubitul meu, te rog sa ma ierti pentru ceea ce o sa citesti, dar nu mai pot sa traiesc cu sentimentul asta... sentimentul de a fi fost violata. Nu te speria, pentru ca mie o sa imi fie bine acolo unde o sa fiu. Stii, aseara am avut norocul ca un inger trimis de Dumnezeu sa ma viziteze in somn. Un inger mi-a invadat visurile, dandu-mi sansa la o ultima dorinta, orice imi doream eu si mi se indeplinea.
Vreau sa iti spun si tie ce dorinta mi-am pus pentru a putea intelege mai bine visul avut de tine azi-noapte...

< Ia stai putin... De unde stie ea de visul meu de aseara? Oare a fost realitate si nu am visat? Dar, asta e imposibil... in fine o sa citesc in continuare pentru ca a zis ca o sa imi explice.> si baiatul continua lectura scrisorii.

"Doamne, ajuta-ma sa ma conformez cu moartea si cu ideea ca nu o sa-l mai vad niciodata.
Stiu ca e alegerea mea, dar decat sa il fac sa sufere mai mult decat am facut-o deja si sa sufar si eu in continuare, prefer sa... mor.
Oh, cat mi-as dori de la el doar... o ultima privire, o ultima atingere, mangaiere. Visez la un ultim sarut de-al lui. Tanjesc dupa buzele-i moi si catifelate care odata ce le ating pe ale mele ma fac sa ma simt ca in al noualea cer si ma fac sa vreau mai mult de la acea fiinta pe care o iubesc mai mult decat propria-mi viata..."

Denis, te rog sa ma uiti! Uita ca am existat vreodata in viata ta pentru ca tot ce ti-am adus a fost numai suferinta.
Daca totusi m-ai iubit sau ma iubesti asa cum te iubesc eu pe tine, incearca te rog sa uiti toate momentele neplacute cu mine si aminteste-ti doar clipele frumoase petrecute impreuna.
Ah, iti mai amintesti oare? Prima privire, prima atingere, prima managiere... apoi sarutul. Primul meu sarut a fost cu tine si a fost atat de frumos, incat imi amintesc de parca ar fi fost ieri.
Regret faptul ca nu am putut sa iti ofer si cel mai de lucru lucru al meu, si anume virginitatea mea, dar din pacate Alex a distrus totul.
Oricum, nu am scris aceasta scrisoare pentru a vorbi de lucruri triste, ci doar pentru a te face sa nu regreti faptele mele si in niciun caz sa nu te simti vinovat!

Uff, e atat de greu sa stiu ca nu o sa te mai vad niciodata... Doar atat as mai vrea sa adaug: scurt, dar din inima :"Te iubesc!"
Da, te iubesc mai mult decat tot ce am sau am avut pe lumea asta, si tocmai pentru ca te iubesc fac toate astea. Nu as suporta ca tu sa stii ca eu traiesc cu sentimentul ca am fost violata si nimeni si nimic nu o sa poata schimba asta... din pacate!
Dar chiar daca eu te iubesc, tu... uita- ma! Gaseste-ti pe cineva care sa nu te faca sa suferi asa cum am facut-o eu, pe cineva sincer care sa tina la tine si sa fie in stare sa isi dea si viata pentru tine, asa cum o fac eu.

ADIO!

Te iubesc!



Dupa ce termina de citit scrisoarea, roscatul da cu pumnul in masuta de sticla din living fortand-o pe aceasta sa se sparga in mi de bucatele, precum era si inima lui in acel moment...
Intr-un moment de disperare... nebunie pura ar spune unii, baiatul izbucneste in plans nepasandu-i daca va fi auzit sau nu.
In fond, de ce i-ar mai pasa de ceva atata timp cate ea nu mai era langa el si nu mai putea sa vina si sa ii spuna ca totul va fi bine. Ca daca se iubesc, dragostea lor va invinge toate obstacolele si nimic nu le va sta in cale.

Adolescentului de numai saptesprezece ani, ii vine ideea nebuneasca de a lua un ciob din cele care odata alcatuisera masuta frumoasa din living -masuta la care o data a stat si ea, masuta pe care a atins-o si curatat-o... ea- si sa isi cresteze pielea fina de pe gat, ante-bratul stang, bratul drept, si piciorul stang.
Baiatul plangea incontinuu, nedand semne cum ca ar vrea sa se opreasca, iar la contactul dintre o lacrima amara varsata de el cu sangele pur ce acum se scurgea pe tot corpul acestuia, roscatul mai scotea cate un icnet de durere, insa la un moment dat nu mai suporta durerea sfasietoare ce il termina incetul cu incetul, asta ca baiatul incepe sa strige din toate strafundurile sufletelului sau ce acum era aproape inexistent: "Andreea, te iub..." insa nu reuseste sa termine ultimul cuvant, deoarece se pare ca durerea mult prea mare invinsese lupta ce o initiase in urma cu mai mult de o ora cu baiatul, astfel ca acum acesta deja nu o mai putea simti.

Doar un cantec in surdina se mai auzea pe fundal... un cantec format din sirena ambulantei si o multime de voci care strigau, tipau si implorau trezirea la viata a unui suflet ratacit insa deja era prea tarziu.
"El" deja nu mai avea habar despre ceea ce se intampla in lumea pamantenilor, acum el nu mai facea parte din aceasta lume...

Doua suflete ratacite care acum bantuie o alta lume in speranta ca se vor regasi vreodata si ca vor mai putea fi impreuna. Inca aveau incredere ca dragostea lor poate invinge orice obstacol, insa se pare ca moartea e un obstacol invincibil la care din pacate nu poti zice "pass" si sa treci mai departe...

Doua suflete acum trecute in nefiinta, doua zambete ce odata puteau trezi lumea la viata acum erau inexistente...
Doi copii stinsi mult prea devreme, doua persoane ce au lasat in urma lor numai lacrimi amare, suferinta si indurare, mii de suflete distruse...
Se pare ca atunci cand un suflet trece in nefiinta, lasa in urma sa mai multe suflete distruse...
Mii de persoane acum plang moartea celor doi ingeri care acum inca se cauta in cer, si poate ca o sa se si regaseasca.
Dar, oare mai are vreun rost?!


Tot ce a ramas acum sunt doar niste... "regrete cu efect intarziat!"

Este superb.!Imi place .:x.

Edit Anna~Anitta: Atunci cand comentati un fic/ one-shot, veti folosi minim 10 cuvinte. Te rog sa-ti editezi comentariul pentru a nu fi considerat spam. Multumesc!

foarte frumos si foarte profund

Hey Misses imi place mult de tot`

Si mie imi placee !!