Foarte, foarte , foarte frumos Si ma faceai pe mine un geniu in ficuri, dar nu sunt. Tu esti aceea Foarte bine, continua tot asa si iarta-ma ca nu pot fi prima macar la un capitol din ficul tau. Se pare ca altii mi-o iau inainte mereu

Capitolul 6
Deznodamantul?

Sasuke:

Sunt total dezorietat. In doar cateva secunde am vazut cum viata imi era distrusa cu atata placere de un maniac, un obsedat de putere lipsit de scrupule. Intr-un fel sau altul Madara a aflat adevarul, a aflat despre mine si Sakura, a aflat ca ea era Aleasa si a decis sa puna capat la tot. A decis ca se poate lipsi de mine, ca nu mai am nicio importanta, ca sunt doar un pion fara rost in planul sau si a incercat sa ma omoare. Dar Sakura nu a lasat sa se intample una ca asta. S-a pus in fata mea si s-a lasat lovita de Madara fara macar sa se gandeasca ca va muri doar pentru a ma proteja. Trupul ei firav a fost strapuns de chakra lui Madara, dupa care s-a prabusit pe pamantul rece, zacand fara suflare. In acel moment am simtit cum toata lumea mea se destrama, se imprastia in mii de particule fara a mai putea fi reconstruita vreodata, caci singura fiinta care ma putea face fericit nu mai exista. Cu ultimele puteri si-a ridicat mana si mi-a atins usor fata cerandu-si scuze ca pleaca atat de curand si ca nu-si popate tine cuvantul de a fi mereu impreuna, de a fi din nou Echipa 7. A spus ca tot ce vrea e ca eu si Naruto sa fim fericiti si sa oprim impreuna razboiul, iar eu sa ma intorc in Konoha. M-a rugat sa am grija de matusa ei si sa fiu eu urmatorul Hokage, pentru ca era convinsa ca voi sti ce e de facut. Nu stiu cum de s-a putut gandi la una ca asta, la urma urmei ea trebuia sa fie cea care conducea lumea spre o era a pacii, nu eu. Mi-a zambit gingas si mi-a spus ca ma iubeste mai mult decat orice pe lume, dupa si-a inchis ochii negri atat de frumosi pentru totdeauna. I-am sarutat fruntea si am i-am dat drumul din brate. O lacrima mi-a cazut pe pamantul inert, iar apoi imreuna cu Naruto am pus capat vietii celui ce-a provocat atata suferinta lumii. Am scapat atat de Madara cat si de Kabuto si am oprit razboiul si ne-am intors in Konoha. Chiar daca toata lumea era fericita si armonia domnea peste cele 5 mari natiuni eu nu puteam zambi, nu-mi puteam gasi fericirea. O parte din mine disparuse pentru eternitate, fara posibilitatea de a o aduce inapoi. As fi putut avea orice fata, dar eu o voiam doar pe Sakura, ea fiind singura care ma intelegea, care ma iubea si cea care sacrificase totul pentru mine.
Sirul gandurilor mi-a fost interupt de un ciocanit insistent. Am reusit in cele din urma sa deschid ochii si sa privesc camera intunecoasa in amanunt. M-am dat jos din pat si m-am indreptat catre usa. Deschizand-o, in fata mea a aparut un baiat destul de inalt cu parul argintiu si ochii de un mov intens, era Suigetsu.

- Ce ti-a luat atata? m-a intrebat acesta pe un ton nervos.
- Ce cauti aici? i-am raspuns pe acelasi ton.
- Am venit sa-ti spun ca s-a intors Juugo cu Karin. Si ca Madara vrea sa te vada. Ce ai si tu de esti mai morocanos ca de obicei?
- Ce Karin? Care Madara visezi si tu?! Madara e… si in acel moment o roscata m-a imbratisat strans. Am indepartat-o nervos si am intrebat-o ce are. Mi s-a explicat detaliat situatia si am inteles atunci ca totul fusese doar un cosmar, unul care s-a accentuat si in realitate din cauza ca s-a intors enervanta de Karin. Totusi, pentru prima data de cand o cunosc, intr-o mica masura imi face placere prezenta ei. La urma urmei daca nu s-ar fi intors pacostea asta acum inca as fi trait acel cosmar.


Sakura:

Madara s-a napustit asupra mea dornic sa ma ucida, spunand ca voi esua asa cum a esuat si Chikara Kioshi, ca am sa mor tot de mana lui si nu voi apuca clipa cand el va savura distrugerea lumii, ale carei ruine le va stapani. Mi-a atins curiozitatea cand a pronuntat acel nume, Chikara Kioshi, as fi vrut sa aflu cine era aceasta femeie, dar stiam ca nu o voi face. Eram ranita grav si nu eram in stare nici macar sa ma feresc de kunaiurile si shurikenurile aruncate spre mine. M-am lasat pe spate si mi-am asteptat in liniste sfarsitul, dar in loc de asta am simtim doar cateva picaturi udandu-mi chipul. Am deschis ochii si am vazut cum pe fata mea picura un lichid rosiatic, iar deasupra mea era nimeni altul decat Sasuke. Si-a sacrificat viata doar pentru ca eu sa traiesc si nu parea ca are vreun regret, din contra a zambit si mi-a spus ca de acum ma vaghea de sus, alaturi mama si de ceilati. Si-a cerut scuze ca ma paraseste si s-a prabusit langa mine fara suflare. In urmatoarea secunda am simtit cum totul in jurul meu disparea, m-am lasat prada disperarii si nervilor si am tipat cat de tare am putut. Simtind cum lumea mea se spulbera datorita unui neispravit. M-am ridicat si m-am pregatit sa incei lupta chiar in acel moment. Aveam de gand s-o razbun pe Chikara, sa-i razbun pe toti si sa-l omor pe Madara. Am rupt sigiul sacru al Korrei, spiritul ce zacea adanc in interiorul meu sigilat la nasterea mea de Kea. Korra era spiritual lumii, cea care imi permitea sa fiu Aleasa si sa detin atata putere. Am fost invaluita intr-o chakra mov si in fum, dupa corpul meu a inceput sa straluceasca in intregime, ma transformasem in energie pura si puteam controla orice. Mainile mele erau insemnate cu semnele trecutul si viitorului, iar fruntea cu semnul puterii supreme, Chikara. Puteam controla orice doar cu gandul, m-am lasat absorbita de Korra, fara a mai fi constienta de actiunile mele. Tot ce-mi amintesc e ca l-am ucis pe Madara dupa care am lesinat.

M-am trezit intinsa pe un pat alb si inconjurata de matusa si de ceilati colegi. Mi-am dus mainile la cap, simtind o durere insuportabila pe care am incercat s-o calmez. Am observant ca un chip drag mie lipsea, acela era Sasuke. Am vrut sa intreb unde e, dar cuvintele nu doreau sa iasa din lacasul gurii mele. Mi-am amintit in cele din urma ce se intamplase. M-am ridicat din pat si am fugit, auzindu-i in urma mea pe toti strigandu-ma. Dar nu m-am intors. M-am dus drept la muntele unde erau sculptate fetele conducatorilor satului, ignorand pe oricine imi iesea in cale. M-am oprit in fata muntelui si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Vazand chipul celui de-al treilea Hokage m-am interbat de ce, de ce eu, de ce mi se intamplau toate mie tocmai cand imi era lumea mai draga, de ce? De ce oare a trebuit sa ma puna in echipa cu Sasuke si Naruto, de ce tocmai echipa 7? Nu stiam raspunsul la aceste intrebari si stiam ca nimeni nu mi-l putea da, poate doar el, Sarutobi Hiruzen sau acea Chikara Kioshi de care vorbea Madara. Am intrat in munte, am mers prin coridoarele lungi, inguste si intunecate si m-am oprit la un moment dat, cred in chipul lui Minato Namizake. M-ai avea vreun rost sa-I numesc Hokage sau altcumva? Erau oricum morti. M-am asezat si am dat drumul lacrimilor. Nu-mi pasa de nimic, nu mai aveam niciun rost pe lume. Singura persoana care conta pentru mine murise, ma simteam singura, parasita si trista. Desi stiam ca lacrimile nu-l vor adduce inapoi si ca un shinobi nu are voie sa-si dezvaluie sentimentele nu ma puteam opri din plans. Ma durea mult prea tare ca sa mai tin in mine totul. Ochii mi se inrosisera si simteam cum raman fara aer. Nu-mi doream nimic altceva decat sa mor, sa dispar si sa nu mai fiu vreaodata capabila sa simt ceva. Am auzit pasi care emanau ingrijorare si mi-am ridicat capul. In fata mea se afla acelasi blond cu ochii ca marea, dar zambetul sau vesnic era acum inlocuit de o expresie ingrijorata. S-a lasat jos langa mine si mi-a pus mana pe umar.

- Sakura-chan…. Te rog, te implor nu mai plange. Stiu ca te doare, dar ma doare si pe mine sa vad ca suferi, pe toti ne doare. Nu trebuie sa fie asa! Te rog, Sakura-chan, te implore, trezeste-te! Trezeste-te!!

Vorbele sale mi-au rasunat tare si clar in cap. Nu stiam la ce se referea, dar am decis sa deschid ochii si sa-l privesc. Spre surprinderea mea n-am vazut decat interiorul cortului medical, cativa raniti si pe Shizune care mi-a spus sa ma odihnesc pentru ca exagerasem. Am refuzat, la urma urmei n-as mai fi putut dormi nici moarta dupa cosmarul pe care l-am avut. Daca n-ar fi fost Naruto… dar de unde a stiut el? Sigur ca da! Precis era in modul Sage si s-a decis sa-mi faca o vizita.

- Sakura, daca tot nu vrei sa dormi atunci ajuta-ma. A venit Tsushikage sama si e ranit destul de grav. Am primit informatii de la sediul central si noi ordine, sa nu mai acceptam alti raniti deoarece nu putem distinge chakra aliatilor de a inamicului. Acum ajuta-ma sa-l vindec pe Tsushikage sama! s-a auzit glasul ingrijorat, totusi serios al lui Shizune.
- Oh, m-ai lasa-ma si tu in pace! Nici nu-mi pasa mie de Ohnoki, e doar un batranel cu dureri de spate si exces de adrenalina. Ar trebui s-o lase pe fitoasa de nepoata-sa, pe Kurotsuchi aia, sa fie Tsushikage. Ce-a fost in capul lui sa mearga sa lupte in starea in care e? Si oricum eu pot distinge usor pe aliati de Zetsu Alb! i-am reprosat nepoliticos brunetei care s-a crucit auzindu-mi spusele.
- Domnisoara, ar trebui sa stii ca nepoata mea nu e inca pregatita sa fie Kage, are doar 17 ani! Oi fi eu batran, dar sunt puternic si am vointa. Si daca tot esti tu asa de priceputa la lupta si la sigilii de ce stai si pierzi vremea aici in loc sa-ti ajuti camarazii in lupta? mi-a facut Ohnoki morala. Recunosc ca am fost usor surprinsa sa-l vad, dar nu intr-atat incat sa-mi cer scuze sau asa ceva.
- Doar 17 ani? Gaara a devenit Kazekage la 15 ani! Si eu sunt blocata aici din cauza ordinelor matusii si a nesuferitului de Raikage! i-am reprosat fara ezitare si pe un ton deloc politicos.
- Sakura, vorbeste frumos! Esti totusi fata. Mi-am indreptat privirea catre cel ce spusese asta si am observant ca era Gaara. Am sarit din pat ca arsa si m-am dus sa-l ajut.
- Scuzele mele, Kazekage sama! Permiteti-mi va rog sa va ajut! Eram foarte politicoasa cu Gaara, iar asta i-a facut curiosi pe cei din incapere. Eu de obicei nu-mi cer scuze si nu sunt asa politicoasa cu nimeni.
- Sakura, iti spun a mia oara sa-mi spui Gaara sau daca vrei asa cum mi-am spus acum doua saptamani cand ne-au interupt Naruto si ceilalti, ca eu nu ma supar, mi-a spus acesta mai incet ca sa nu ne auda cineva.( Mentionez ca toti shinobi aflasera intr-un fel sau altul de acea intamplare.) Si daca tot esti dornica sa lupti vreau ca imediat cum termini aici sa vii cu mine in lupta.
- Cum doresti. Chiar mi-ar face placere!

Desi stiam ca matusa si Raikagele vor face o criza cand vor afla ca am plecat de la cortul medical, imi era imposibil sa ratez ocazia de a ma certa cu Raikage si bineinteles de a petrece ceva mai mult timp cu Gaara si cu restul. Eram satula pana in gat sa stau si sa astept. Cu toate ca as fi fost mult mai de folos pe teren, unde puteam atat vindeca oamenii, cat si lupta si sigila pe cei inviati cu Edo Tensei de Kabuto, Raikage si matusa mi-au dat sentita sa stau si ma plictisesc intr-un cort alaturi de Shizune care-mi era dadaca. Ce m-as fi facut eu fara Gaara? Probabil ca muream de plictiseala in cort sau muream de la cosmaruri. Trebuie sa am grija cu somnul si sa aflu cine e Chikara Kioshi asta. Bravo, Sakura! Nu poti sta departe de pericol cu niciun chip! Stiu sigur ca eu o sa mor de nebuna, nu de altceva.