Prolog

Capitolul 1.

Sakura's point of view

Plouă torențial.Cerul întunecat cu firicele roșiatice iși rasfrange suferința peste intreg orașul.Vântul urlă asemeni unui lup la miezul nopţii, răspândind înfiorare prin toate cotloanele New Yorkului. În depărtare, luminiţe multicolore danseză prin negura apusului, străduindu-se parcă să înveselească acest macabru peisaj de sfârşit de toamnă.Arunc o ultima lacrima în abisul nesfârșit al culorilor apoi ma îndepărtez de geam căzând din nou prada gandurilor.Parul meu rozaliu stralucea in lumina puternica a becului.Ma gandeam la el.


Ma sfasie pe interior stiind ca el este undeva pe acolo.Nu imi puteam lua gandul de la baiatul acela care ma vrajit.Niciodata nu a stiut ce este dragostea dar el mi-a aratat-o printr-un mod ciudat.Acel om cu inima de gheata mi-a incredintat mie iubirea lui.Acel parfum al dragostei fara de care nu as putea traii.Nu mi-am dat seama, pana acum dar, eram inabunita dupa el si incerca pe cat posibil, sa imi deschida ochii.


Stau și mă întreb: oare care este cea mai mare durere care poate exista? Oamenii se refac destul de repede după o boală fizică sau după ce suferă o pierdere financiară. Pentru dureri fizice avem medicamente, pentru bani muncim și facem alții. Dar când este vorba de inimă, de suflet? Când ești rănit în inimă eşti terminat… Dacă cel mai important om din viaţa ta îţi întoarce spatele, dacă persoana pe care o iubeşti te respinge, dacă cel căruia i-ai împărtăşit cele mai adânci taine ale sufletului te trădează… te simţi devastat; ești gol şi singur. Nu cred că vrei să treci prin așa ceva…


Și cum să-i spui acum că dragostea de care vorbeai adineaori… nu era chiar dragoste? E prea târziu acum să te retragi fără să provoci în viața celuilalt sentimentele de care vorbeam mai sus. Este să păstrezi mereu echilibrul între rațiune și sentiment. Da, e frumos să iubești! Dar așa cum spune și înțeleptul Solomon: toate lucrurile sunt frumoase la vremea lor. Ai răbdare să vă cunoașteți mai bine. Așteaptă să fii sigur pe ceea ce simți. Asigură-te că nu vei răni persoana pe care o iubești!.Dragostea ne aduce Cerul mai aproape…


Acum uitema aici,intinsa pe pat cu gandul la el.Lacrimile nu incetau sa apara dar,ce rost mai are sa plangi?.Nimeni nu ma intelege dar,si eu am devenit distanta.Imi aduc aminte cum mergeam la cel mai inalt punct al orasului si priveam apusul ce tragea cu sulite in cerul aproape stins.


Ma ridic de pe patul moale si ma indrept spre parter.Acolo era fratele meu care se distra.Zambesc desi pe interior sunt rupta putin cate putin..Nu vreau sa mai sufar dupa cineva care m-a mintit.A plecat si m-a lasat cu inima facuta bucatele.Il iubeam siinca il iubesc dar,nu pot face nimic ca el sa se intoarca inapoi.Imi iiau geaca de blugi alba si o pereche de tenesi apoi ies in fuga afara.


Aveam nevoie de o plimbare ca sa imi fac ordine in ganduri.Viata mea a luat o intorsatura foarte vaga si rapida.Era pierduta in ganduri in timp ce ochii mei tristi priveau stelele.Imi amintesc atat de multe amintiri cu el.Priveam cuplurile care erau fericiti si fara griji.Voiam sa fiu si eu ca ei dar,nu pot fiindca viata m-a pus la incercari grele pe care inca mai trebuie sa le infrunt.Lacrimile isi fac loc pe fata mea uscata si alba.Eram foarte trist si deprimata din cauza amintirilor care nu imi dau voie sa-mi traiesc viata.


Oamenii ma priveau cu mila.Nu am nevoie de mila lor.Sunt niste ipocriti care doar profita de pe urma ta.Incep sa fug scarbita de oamenii acestia falsi.Pana la urma ma asez pe o banca foarte retrasa si incep sa privesc stelele.Parca se uitau la mine cu tristete si formau un joc foarte frumos in care eram prinsa.Toata aceasta magie a fost distrusa de catre telefonul meu ce scotea un zgomot enervant.


Il scot din buzunar si apas pe un buton.In fata mea apare o holograma care imi spune ca trebuie sa plec intr-o noua expeditie.Ii spun ca vin imediat apoi,fug repede acasa.Imi placea sa alerg mai ales ca sunt foarte atletica.Alergam,alergam iar,asta imi aducea aminte de prima mea expeditie.Atunci am alergat de niste animale salbatice.Ajung acasa foarte repede si merg sus in cea ai mare graba.Intru si inchid uasa cu cheia apoi merg la dulap.De acolo imi iau un costum cu bluză verde mulată, pantaloni scurți beji, ciorapi albi și bocanci.


Ma voi duce din nou intr-un loc periculos dar,daca asta inseamna sa imi aduc parintii inapoi,am sa fac orice.Parintii mei s-au pierdut printr-un portal care s-a deschis cu sabia Excalibur in Bolivia.De atunci caut partile sabiei ca sa imi pot aduce parintii inapoi.Pierduta in ganduri nu am observat ca a venit deja elicopterul.Imi pun la pantaloni arsenalul de arme apoi sar pe geam.Ma prind de scara apoi urc sus unde ma astepta colega mea.Poate va intrebati ce sunt?.Sunt o femeie arheolog foarte atrăgătoare și mereu în căutare de comori pierdute în genul Indiana Jones.Eu de mica m-am antrenat. Vizitez des ruine vechi, pline de pericole, cu capcane și puzzle-uri intrigante. Pe lângǎ acestea, am de înfruntat mulți inamici, precum gangsteri, animale periculoase sau creaturi legendare.

Intr-un sfarsit ajung sus unde ii salut colega care imi este cea mai buna prietena de cand am venit aici. .Ea doar ma ajunta in expeditii,acum mergem in cautarea bucatilor de sabie.Dintr-o data in incapere se aude o voce.Era seful meu care este Naruto Uzumachi.Suntem toti trei foarte buni dar,nu asta este important acum.Trebuie sa gasesc sabia inaintea Amandei care vrea sa se razbune pe mine.
-Unde vom merge acum sefule?,spun eu pe un ton enervat.
-Veti merge in Cornwall (Anglia),spun el la fel de calm.
-Va fi floare la ureche plus ca vreau sa gasesc bucata aia de sabie cu orice pret,spun eu amintindu-mi de parintii mei.
-Ai grija Lara Croft!!