Libertate Cheia Puteri ( eventual +16)

Buna! Ideea asta ma cam bantuie tot timpul cand ma gandesc la SasuSaku asa ca am zis : ,,De ce sa nu o scriu?” Astept comentari !! Pupisiii
Libertate
Capitolul 1
Sakura:
Pot spune cu durere ca toata viata mea a fost o inchisoare nenorocita, o lume in care eram inchisa, unde eu eram criminalul dar in acelasi timp si victima. Mereu incercand sa evadez nu imi dadeam seama ca ma adanceam si mai tare iar cu fiecare moment agonia devenea mai puternica. Stiam ca imi face rau insa nu ma puteam opri de parca imi plac, poate asta e, era atat de placut sa vad macar o persoana suferind, imi placea sa ma fac singura sa sufar. Nu mi-am dat niciodata seama cat de jos am ajuns, sa ma ranesc singura, eram practic sinucigasa, iar tot ce doream, singurul lucru dupa care tanjeam era LIBERTATEA.
Cateodata si eu ma speriam de ce am devenit, eram un nimeni, o fata a caror puteri nu isi putea face rau decat ei insasi, nu putea ajuta pe mine, dar mite sa faca pe cineva fericit. Ajunsesem intr-un punct mort, dar inca nu imi dadusem seama unde am gresit, ce am facut sa ajung aici?! De ce era asa greu sa fiu si eu fericita macar o data? Respiram adanc parca vrand sa ma linistesc insa tot ce faceam era sa ma agit mai tare, ma ridic domol de pe jos parca incercand sa nu imi rup ceva, alunec incet spre margina apei privind cu atenti reflexia apei, pot spune ca eram frumoasa, insa nu destul, ating incet apa care la contact cu degetul meu parca spargandu-se in valuri mici.
Lumina luni se reflecta incet in apa stralucitoarea, facandu-ma sa vreau sa o ating , ma intind incet dar in loc sa ating mica particica de luna cad in apa stricand reflexia zeitei. Bag capul incep sub apa simtind din plin apa rece ca ghiata care ma inconjura din cap pana in picioare. Deschid ochii iar apa imi patrunde in ochii intepandu-ma, ies cu viteza la suprafata facand parca contact cu un perete invizibil.
Sunt sigura ca va intrebati cine sunt, si ce n*iba vreau sa zic. Sa incep cu inceputul, nu de alta dar nu vreau sa va derutez. Sunt Sakura Haruno am 16 ani, si dupa cu mati aflat am o mare problema. Problema mea numarul unu este prostia pe care am facut-o,
*Flash Back*
Suntem abia la inceputul razboiului iar inamici au creat o tehnica pentru a ne dobora, iar Naruto impreuna cu Bee adica cele doua bestii cu coada si prieteni mei s-au alaturat luptei insa nu sunt sigura ca o sa poata doar ei doi sa le tina piept atator armate puternice. Pot spune ca sunt disperata, din nou ajung sa ma bazez pe alti, niciodata nu pot sa rezolv un lucru de una singura. Simt nevoia sa gasesc putere, am nevoie de putere ca sa ii ajut am nevoie sa apar satul…. Si nu pot face nimic, tot ce fac ii sa stau si sa astept ca cineva sa vina si sa ma ajute. Eram un nimic atat! Ma furisej incet pe langa garzile care aparau cortul si ma indrept spre mijlocul muntelui unde se afla o pestera care am gasito nu de mult.
Intru inauntru crezand ca sunt singura, inaintez incet lasandumi gandurile sai si cante al lor cantec trist plin de nostalgie si durere. Ma asez incet pe pamantul rece incercand sa ordonez gamele pentru a transforma acel cantec de jale in unul optimist insa nu reusesc prea bine. Ma ridic incet incepand sa cutreier pestera in lung si in lat pana ajung intr-o incapere mare iar in fata mea se afla o statuie mare a unei besti ciudate cu 10 cozi. Curioasa din fire ma urc dintr-o saritura pe nasul besti si ating un ochi.
Nu stiu exact ce sa intamplat in momentul respectiv insa stiu sigur ca un barbat cam de 78 de ani a aparut in fata mea.
- Deci tu esti urmatoare? Raman putin muta si il intreb cu delicateza si mila ce vrea sa spuna, insa el imi raspunde pe un ton autorita. Tu esti urmatoarea Cheie! Tu poti deschide drumul spre 10 cozi! Neintelegand il rog sa imi explice mai bine. Atunci cand toate bestile cu cozi sunt unite iti dau o putere extrordinara insa atunci cand conectezi si Cheia poti elibera bestia cu 10 cozi insa doar Cheia o poate controla, insa asta nu e tot puterea Chei inseamna jumatate din puterea lui 10 cozi care este enorma.
*End FlashBack*
Si uite asa am devenit Cheia spre 10 cozi insa nimeni nu stie, asta s-a intamplat acum cateva zile deci nimeni nu a observat si ma stradui din toate puterile sa nu imi arat puterea. Insa toata puterea asta inseamna sa….
Veti afla data viitoare :D Sper sa va placa ! Ja ne .

Dau edit cand termin de citit.

Edit!
Hynd primul capitol al ficului e bun , dar am descoperit ceva frumos despre ideea ta. Mia placut la nebunie si imi pare bine ca eai dat o putere speciala SAkurei si e bine .
Oricum vreaus a vad next-ul mai repede , poate cand ai timp trecisi pe la fiocul meu .

Hei!
Ficul e foarte drăguț, ideea interesantă, însă am observat câteva greșeli destul de deranjante atât în capitol, cât și în titlu.
Se rezolvă cu un edit.
Oricum, aștept cu nerăbdare next-ul!
Anunță-mă și pe mine, please!
Kiss, kiss.

Capitolul 2

,, A power search is similar
to seek death… A search
for love is like looking
for life.”

Sakura :
Chiar daca traiam cu aceasta indatorire de cateva zile simteam ca ma sufoc, am inceput sa ma retrag tot mai mult, eram distanta, nu eram aceasi simteam singura cum ma schimbam, ma simteam murdara, ma simteam plina de pacate, ma simteam urata de toti parca incercand sa imi iau viata singura. Cautam disperata o cale de iesire din situatie o usa de scapare o persoana care sa imi intinda mana si sa imi zmanbeasca zicandu-mi ca totul va fi bine, insa nimic ! toti se uitau ciudata la mine parca analizandu-ma din cap pana in picioare. Simteam tot mai des privirile atintite pe mine cu ura sau o dorinta de a ma vedea jos . poate eram paranoica poate ca puterea asta ma facea sa iincep sa urasc oameni, ei nu pot spune ca inainte eram foarte fericita insa niciodata nu m-am simtit atata de singura simteam cu agonia imi masura fiecare celula incercand sa gasesasca punctul slab si sa ma distruca de tot. Alunec printre oameni care se uitau ciudat la mine din cauza ca eu era macolo in cortul principal departe de orice pericol iar ei stateau aici asteptand ca cineva sa ii injunghie pe la spate. Ei bine oameni buni nici eu nu sunt mai fericita !!
Respir adanc si inaintez ca diva ce sunt printre oameni care parca inebunesc de frica, ce e cu voi ? e razboi ce ati vrea sa stati si sa va uitati cu alti lupta? Mai faceti si voi ceva, lenesilor. Din spate sunt atacata de un Zetsu-Alb, perfect pot spune ca ziua asta a inceput minunat, imi activez noua tehnica , sa va explic acesta tehnica e inversul tehnici de vindecare in loc de chakra verde este o chakra de un rosu sangeriu pot spune ca e o culoare frumoasa , zona in care ating dusmanul cu aceea chakra pur si simplu devine nefolosibil, adica distrug nervi muschiului ca sa nu mai poata misca membru respectiv. Il nimeresc undeva aproape de inima asa ca ramane practic paralizat iar cu o singura miscare il decapitez, cam crud, nu? Ei bine merita! Cat tupeu sa imi strice ziua. Vedeti cum am zis am devenit rea si cruda nici eu nu ma recunosc. Intru in cort dand nas in nas cu Yel care ma priveste cu subinteles, parca dandu-mi seama ca ceva s-a intamplat. Intrb cu o voce grava ce s-a intamplat iar acesta imi spune ca Naruto s-a alaturat luptei. Zambesc in interiorul meu se pare ca foarte curand o sa imi reintalnesc scumpul blond, incerc sa il rog sa anunte baza ca plec sa il ajut insa totul suna mai mult a ordin.
Deja ma aflam la cativa metri departare de masivul muntos care inconjura baza medicala, respir eliberata parca de tot imi simteam toti muschi cum se eliberau de tot stresul pe care il acumulasem in aceste zile pline, pasi mei de felina aluneca cu o viteza ametitoare spre desertul acela mai plin de dusmani decat de nisip. Urasc razboiul asta, urasc ceea ce am devenit si mai ales incerc sa il urasc pe Sasuke pentru ce mi-a facut mie si satului si intregi lumi. Ma tradat si ma facut sa sufarma facut sa par un gunoi mi-am dorit sa fiu puternic ca el mi-am dorit ca o singura data sa se uite la mine satisfacut spunandu-mi ca sunt puternica ca nu mai sunt enervanta, am visat momentul in care el se va uita la mine ca la un aliat de nadejde nu ca la un nimic far anici o importanta, ma simteam atat de pregatita sa il intalnesc si sa ii spun cat de multa m suferit din cauza lui si cata dorinta am sa il vad suferind, cat de mult doresc sa il vad sub picioarele mele sa vad cum imi cere indurare insa eu nu o sa i-o dau pentru ca nici lui nu i-a pasat de mine can dam suferit dupa el cand speram in fiecare moment sa imi spuna ca totul a fost un vis urat. O lacrima imi scapa pe fata jucandu-se in voie pe tenul meu alb precum laptele chemand intr-o limba proprie pe surorile ei sa i se alature in dansul suferintei , sfarsind toate pe pamantul rece ducand durerea mea spre nicaieri acolo unde nimeni nu va afla cat de mult sufar fara sa stie nimeni cate lacrimi am lasat sa isi cate agonia intr-un neant fara sa ma creada cat de mult mi-am dorit ca macar una din lacrimile mele sa cante macar un vers de fericire macar o data sa simt bucuria care a pierit de mult a carui dulce gust nu visez ca o sa ma gust, ma opresc incercand parca sa imi prind lacrimile insa ele aluneca cu viteza spre pamant lasand in urma doar acel gust amar.
Alergam sigur de ceva vreme stiam sigur ca eram aproape ii simteam prezenta, simteam o prezenta puternica insa nu infricosatoare, poate ca puterea care o emana vulpe era un miraj al uri si geloziei si nevoi de sange insa simplul gand ca era el ma facea sa cred ca totul e bine ca toata durerea si supararea va disparea si pentru prima data dupa atata timp cineva o sa ma faca sa zambesc din nou cineva care ma iubeste din toata inima cineva care are incredere in mine mai presus de orice si ar face orice doar ca eu sa fiu in siguranta cineva care se gandeste la sentimentele mele cineva care nu ma vrea pentru puterea sau pentru inteligenta mea acel cineva care ma vrea pentru ca sunt eu aceea persoana care inseamna familia. Nu pot sa spun ca am sentimente pentru Naruto insa el e familia iubitoare si grijulie care nu am avut-o niciodata fratele acela care nu vreau sa fiu ranita chiar daca ar insemna sa isi dea viata pentru asta si daca cineva mi-ar spune sa imi dau viata ca el sa fie fericit cu singuranta nu m-as uita inapoi nici un moment. Inaintez si inainte mea se facu prezente ca de nicaieri niste persoane mai mult niste umbre dar stiam ca era….

Naruto:

Alerg parca spre nicaieri trebuia sa ajung ma repede pe campul de lupta ei contau pe mine, ea conta pe mine. Imi era dor de Sakura, speram din tot sufletul ca era in singuranta si ca nimeni nu i-a facut niciun rau. O prezenta ciudata isi facu aparitia emana o putere imensa aproape la fel de mare ca a mea, asta nu e de bine! Din departare o umbra parca incerca sa contureze o mica si gingasa faptura a care-i putere putea nimici o armata fara sa aiba vreo problema. Era rapida in timp se misca cu pasi de felina iar in vijelie se vedea doar parul roz foarte bine cunoscut, eram putin uimit pana in momentul in care aceea frumoasa finta ma izbi cu putere insa totusi intr-un fel gingas facandu-ma sa ma dezechilibrez in strang incet lasandu-i putin aer. Se indeparta incet putand sa o privesc era la fel ca intotdeauna, frumoasa, doar era…

La La La La nu va mai spun nimic :P Cam atat pentru azi :D
Ja ne dragilor :*
O poza cu Sakura:

Uploaded with ImageShack.us

Drăguț capitol! happy

Dar again, multe greșeli. Uneori virgulele nu sunt puse când trebuie, iar unele fraze sunt parcă interminabile. E bine că faci fraze complexe, dar nu trebuie să fie chiar atât de mari. Îti dau impresia că ai scris totul dintr-o suflare așa.
Cu suspansul nu stai foarte bine, așa eram și eu tentată la început să-l realizez, dar mi s-a spus că greșesc și am progresat, cred eu.
Oricum, te sfătuiesc să ceri o critică în curând, deoarece de la un critic vei primi sfaturi mult mai complexe decât cele date de mine. Eu nu sunt critic și de aceea nu-ți pot arăta decât mici greșeli.
Nu te descuraja, progresează!
Aștept next-ul și te rog să mă anunți!
Kiss, kiss.

Edit: Încearcă să dai spațiu între fraze, câte un rând e okay. E mai ușor de citit așa! kiss

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.