Buna. Abia am apucat sa iti citesc si eu ficul, sa stii ca imi place foarte mult. Actiunea decurge lent, descrierea este fluida, usor de inteles. Imi place dialogul, fiecare replica este interesanta si ma captiveaza.
Ma intreb ce are Sasuke in cap; dar cert este ca doreste ca Sakura sa ii fie sub picioare. Cel putin asta observ eu. Si modul in care Naruto i se adreseaza ''Caine'' chiar e fain. Eu voi astepta mesajul tau privat referitor la next, bafta si spor la scris.

Este minunat! Este foarte original!Nu-mi vine sa credEste foarte frumos!Imi place atitudinea Sakurei, este vicleana,marsava,badgirl etc.
Minunat,abia astept next-ul!Te rog sa ma anunti si pe mine cand vii cu el!
Ja ne!

Hei! Imi place foarte mult ficul tau, si imi place personalitatea Sakurei! Tot ce pot sa zic e sa pui next-ul cat mai repede si sa ma anunti si pe mine te rog! :*:Succes in continuare!

Bunaaa ^.^
Am aterizat si eu pe-aici. Sincer, am ramas placut surprinsa cand am citit primul capitiol, mai exact prima randuri. M-a cuprins cu totul in poveste felul tau de-a scrie, incat nu m-am mai putut opri din citit. Ador cand mi se intampla chestia asta!
M-a atras titlul, care mi s-a parut foarte interesant. Desi suna practic banal, mi-a captat imediat atentia. De fapt, voiam sa-l citesc inca de vineri cand am ajuns de la scoala, dar m-am luat cu alte chestii si n-am mai avut cand.
Ideea mi s-a parut un pic asemanatoare cu una pe care o aveam eu pentru un viitor fic. Ma refer la atitudinea Sakurei si la relatia din ea si brunet. In rest, totul este mult prea diferit.
Oricum, mi-a placut foarte mult felul in care se comporta peronajele, atitudinea lui Naruto ( de obicei, in mai mult de jumatate din ficuri, el este un idiot ), felul in care decurge totul. A fost de-a dreputl magnific! Clar, eu sunt fanul tau numarul 1! Mai este inca valabil locul? Sper ca da, pentru ca n-ai idee cat de mult iti iubesc creatia!!! As citi la nesfarsit dintr-o asemenea opera a unui geniu ca tine, sincer vorbesc.
De fapt, cand am vazut ca sunt patru pagini, credeam ca sunt mai multe capitol ... cam doua pe pagina sau ceva de genul asta. Si cand am observant ca s-au terminat am zis ca innebunesc. Asa ca, te rog eu enorm de mult sa aduci nextul cat mai repede cu putinta pentru ca am sa devin si mai obsedata decat sunt de ficul tau deja, daca va trebui sa astept mult. Bineinteles, scoala este pe primul loc, asa ca iti urez succes!
Ah, da, mai voiam sa te rog ceva, si anume sa ma anunti si pe mine cand pui nextul. Iti promit c-am sa comentez de acum la fiecare capitol imediat ce primesc notificarea sau mp-ul. Ai intrat in topul meu de scriitoare preferate, iar ficul tau, de asemenea, si-a asigurat un loc in topul ficurilor mele preferate. M-ai cpatat cu totul cu aceasta minunatie!
Te rog sa ma ierti daca am aberat cu o excesivitate mult prea mare, dar, nah, eu sunt mai nevuna si vorbesc cam mult cateodata.
Sper sa nu ti se para prea lung comentariul meu.
Iti urez spor la scris, o tona de inspiratie nesfarsita si mult success la scoala. Si, desigur, o groaza de chef de scris. Sa faci un capitol cat mai lung posibil, pentru ca mor de curiozitate sa vad ce voia Naruto sa-i zica lui Sasuke si ... in fine, restul lucrurilor.
Te pupacesc
Paaaa ^..^

Genialossimo!:x De mult nu am mai citit un fic atat de buuun!:x OMG! Ador apelativele pe care si le atreseaza baietii, sunt atat de... de.... nu stiu, nu gasesc cuvantul potrivit!:x Omo! Inca nu pot sa cred ca s-a terminat, as fi vrut sa dureze o vesnicie, iar capitolele sa nu se termine:>:> Uh:X
Esti un mic mare geniu! Ador cum descrii, narezi, dar si dialogul e splendid!:x Adorez!:x Te pup si sper ca vei aduce cat de curand next-ul. Si daca poti, sa ma anunti!:*

draga mea,nu am terminat de citit acest fic,dar sunt sigura ca ma va surprinde continutul sau in continuare,in orice caz,anunta-ma de next da?ca de nu.......spor la scris .Akatsuki_lavy ti pupaaaaaaaaaa.

Buna! In primul rand, imi place la nebunie ficul tau, si in randul fix din spate, mi-a provocat dependenta! Serios acum, e genial! Absolut genial! Si asta o spun eu! Nu citesc multe ficuri poate din cauza timpului sau a lipsei de chef, dar asta..... Tot ce pot sa zic e...Hai cu next-ul mai repede!
Pupici!
Dara
P.S. Sa ma anunti si pe mine cand pui urmatorul capitol, te rog!

Astazi ti-am citit si eu ficul!! Este absolut minunat. Actiunea de cartier..si felul cum ai facut-o pe Sakura o fata de gasca..Ohh... e super! Te rog sa pui next-ul cat mai repede..nu mai suport asteptarea!!
Te saluta Angely!!!

Groaza te cuprinde,
Lumina se aprinde,

Da nu-i nimic, copile,
Fă ceva să-ți fie ție mai bine.

Fugi de aici și pleacă
Pleacă departe

Că eu sunt ok,
Sunt ok într-o adunătură de derbedei.




Chapter V
“Surpriză?”

Sakura’s point of view:



„ Ce faci când te trezești într-o lume plină cu hiene gata gata să te mănânce?
Într-o lume crudă, pregătită să te arunce în cușca leilor flămânzi? Te resemnezi? Te resemnezi în loc să lupți?
Răspunsul nu putea fi mai clar pentru mine.
De-a lungul timpului am întâlnit multe persoane, fiecare diferită bineînțeles.
Persoane care erau și sunt gata să lupte cu tot ce au ca să se ridice deasupra celorlalți, celelalte fiind lașe sau indiferente.
Hmp. Treaba ciudată e că... fiecare persoană dispusă să lupte... se află în gașca mea, partea mea de cașcaval. Partea pe care niciodată nu o s-o împart cu vreun bărbat încrezut și prostuț. ”

             - Uite ce am gasit! rosti roșcata, trăgând o păpușe de brațul ei fragil.

             M-am apropiat încet de cele două, analizând-o pe victimă între timp. Bretonul îi acoperea fața așa că n-am observat nimic mai mult decât haine și iar haine. Cum puteam ghici. Tot ce purta păpușa era de firmă, absolut tot, până și agrafa ce-i căzu pe jos de la atâta ciufulit. Ajunsă lângă ele i-am îndepărtat mâinile roșcatei, eliberând-o din strânsoare pe brunetă. Nu aveam timp de păpușe idioate. Aceasta îmi mulțumi cu vocea tremurândă fără să-și ridice capul.

             - Credeam că... ești o persoană rea... dar m-am înșelat, mă informă printre gâfâieli, abea înțelegând-o și atunci mi-a picat fisa.

             I-am ridicat chipul cu două degete din reflex. Ea era! Păpușa ce a intervenit între mine și păpușel, salvându-l la fix de umilință. Îmi era datoare. Mi-am fixat ochii în privirea de un lila superb, înfiorând-o în doi timpi și trei mișcări. Multe gânduri îmi circulau prin mintea bolnavă de care dispuneam, însă nu o puteam cruța de nimic. Ce s-ar întampla dacă nu mi-aș mai lua datoria în serios iertându-i pe toți de datorii? Iertându-i, ca în cele din urma să-mi greșească din nou. Praful s-ar alege de mine! Nu permit așa ceva.

             - Karin, scoate-mi briceagul din buzunar, tipa mi-e datoare. I-am zis roșcatei pe un ton ce nu lăsă loc de refuzuri.

             Ca răspuns îmi îndeplinise cererea rânjindu-mi diabolic pe urmă. Mă întrebase de câteva ori ce doream să-i fac, însă nu îi răspunsesem. Mă gândeam și iar mă gândeam ignorând vocea disperată a brunetei și pe cea a roșcatei. Le ignoram și, păpușa putea să-și ceară scuze și să mă roage toată ziua, că tot nu o voi cruța. Nu voi ierta pe nimeni de pedeapsă. E simplu: cine se amestecă în treburile mele, plătește.

             Afară era frig, dar păpușa în lipsă de inspirație optase pentru fustiță. Ha! Ce scârbă îmi provocau astfel de specimene. Să se îmbrace așa pe vremea asta să li se vadă chiloții când suflă vântul. Am strâmbat din bot, apoi am rânjit iar. O idee briliantă mă lovi drept în moalele capului...

             - O să plătești pentru asta! strigă în timp ce ne îndepărtam de ea.

             Am râs cu poftă la vederea feței îngrozite și nervoase în aceelași timp a păpușei când se văzuse cu rochița distrusă și murdară, legată de gardul liceului. Acolo avea să rămână pentru o vreme... ceea ce mă amuza peste măsură. Acum mă aflam în autovehicolul roșcatei gonind pe străzile aglomerate, râzând cu pofta. Adoram să-mi bat joc de ăstea, să le văd mutrele grețoase încărcate cu fond de ten. Oare nu o să moară dacă îmi doresc asta? Toate, nu doar una.

             Daca nu s-ar îmbrăca așa și și-ar schimba comportamentul, ar fi o vagaboantă perfectă, poate. m-am gândit în timp ce am mărit considerabil viteza mașinii.

*

             Lumea era ciudată. Asta susțineau majoritatea, dar eu preferam să cred că e neînțeleasă. De ce? pentru că... nici eu nu știu. Asta preferam să cred și gata. Adoram să mă trezesc în fiecare dimineață cu micul dejun la pat, să fac baie într-un jacuzzi uriaș. Iubeam și iubesc să fumez un cui în timp ce mă răsfăț cu spuma și apa fierbinte ce-mi cercetează fiecare colțisor al trupului. Îmi place să ies cu gașca, să îmi fie achitate toate datoriile cretinilor ce-și îmaginează că se pot pune cu mine, să beau împreună cu oamenii mei până ne facem muci și nu mai știm de noi și mai nou... îmi place să mă joc cu noua mea jucărioară. Păpușelul.

             Gândurile continuau să curga în timp ce-mi alegeam hainele pentru seara asta sub privirea curioasă a roșcatei. Mda. Puteam scăpa oare de asta? Curiozitatea oamenilor nu m-a încântat și nu o să mă încânte niciodată. Adică frate, prefer să vorbesc când simt eu că trebuie, când vreau, să nu fiu întrebată nimic, dar asta e imposibil. Natura omului e astfel... curioasă de tot ce mișcă.

             - Spune, am făcut către Karin fără să-mi iau privirea din dulap.

             Nu știam ce să aleg. Ținută elegantă sau ținută obișnuită? Era o noapte specială, deci îmi era greu să mă decid. Puteam să jur cu mâna pe inimă că tocurile și fustele nu mă încântau deloc, dar câteodată mai trebuie să le pui pe tine și să mergi înainte, cu scârbă, desigur.

             - Ce să spun? mă întrebă făcând pe proasta.

             Am oftat.

             - Ce vrei să afli, și nu fă pe proasta că nu ține și o știi prea bine. I-am dat replica.

             Un oftat prelung se auzi în întreaga încăpere. Unul ce nu era al meu, ci al roșcatei. Deja puteam să-mi imaginez ce o să mă întrebe, cât o sa insiste și ce sfat o să-mi dea pentru ținută, dar o să mă fac că nu știu. De data asta.

             - Naruto vine?

             Am dat din cap în sens afirmativ, întorcându-mă pe urmă la oile mele. Aveam să-l văd din nou pe câinele ăla demn de dispreț și spre mirarea mea nu mă deranja prea tare. Deja primise ceea ce meritase când încercase să-mi fure ce-i al meu de drept. Ah! Dulcea victorie... Cred că nu mă bucurasem mai mult că văzusem o bătaie în viața mea. Blondinul stătuse două luni în spital pentru gândurile lui necurate. Își dorise atât de mult să-mi fure gașca încât călcase strâmb și ajunsese să piardă tot. Am rânjit ștrengărește. Un rânjet atât de caracteristic mie...

             - Auzi? Am auzit că ți-ai găsit o nouă jucărie. Așa-i?

             M-am întors lent spre roșcată, privind-o atentă. Trebuia să-mi dau seama că veștile circulă mult prea repede ca să fie oprite și... mai devreme sau mai târziu aceasta va ajunge și la urechile ei. I-am aprobat spusele gândindu-mă că avea să o lase baltă, însă nu.

             - Poate el o să fie norocosul... cine știe...

             În acel moment o ura imensă țâșni dinăuntrul meu împrăștiindu-se în aer. M-am repezit la Karin apucând-o violent de hanoracul de culoarea sângelui și, trăgând-o la nivelul chipului meu, am zis.

             - Să nu mai spui asta niciodată! El e o simplă jucărie, un elev, tocilar nenorocit... un nimic. Cum să ajungă „familia” în mâinile unui tip ca el? Ar fi culmea! Eu sunt singura vrednică să vă îndrum... eu, eu v-am adus pe toți lângă mine și nu o să vă dau drumul în favoarea nimanui. Ai înțeles, Karin? am lăsat volumul mai încet abea la ultima propoziție. Dădu din cap confirmând, apoi nu mai comentă deloc.

             Asta mai lipsea... să-mi las jucăria să îmi fure locul. Niciodată. Niciodată nu o să se întâmple așa ceva!

**

             Goneam pe străzile aglomerate a New York-ului fără nici o grijă. Nu îmi păsa de ziua de mâine, de nimeni, nici măcar de parinții mei, dă-i la dracu'!

             Alesesem mașina decapotabilă ca să simt cum vântul îmi mângâie chipul alb precum laptele, să-mi fluture în aer părul roz, să se joace cu el și să-mi calmeze nervii creați de roșcată. Da. Încă simțeam cum ura mă cuprindea în brațele ei întunecate, simțeam cum... cum... așteptam ca roșcata să-mi spună un cuvânt greșit sau să facă ceva nelalocul ei. Orice. Să facă asta ca să pot s-o execut, ca să mă bucur de sângele ei cum se bucură lilieci de el.
Chiar daca nu-s vreo creatură deasta magică. Îmi plăcea să văd suferință, durere și lacrimi, însă chiar și cu gândurile ăstea tot nu i-aș face nimic. Era din gașca mea și un lider bun îi ghidează pe oamenii lui înspre drumul corect.

             Am oftat prelung.

             În seara asta puteam să mă relaxez și să beau după ce se termina discursul pe care aveam să-l țin. Mda. Un lider mai avea și responsabilități în afară de distracție și bani. Apropo de bani, azi era și ziua pentru achitat datorii, datorii pe care alții o să le plătească. Era și o parte bună în asta.

             - Sakura? mi-am auzit numele de îndată ce am părăsit autovehicolul bine îngrijit.

             M-am întors ca să văd cine îndrăznea să-mi spună pe numele mic, observând un blond cam încăpățânat și tupeist având în vedere că se afla pe teritoriul meu. I-am zâmbit ironic, băgându-mi mâinile în hanoracul de culoarea ierbii. M-am hotărât pe ținuta normală, nu cea elegantă, că pe aia o urăsc.

             - Ce vrei, "câine"? l-am întrebat accentuând ultimul cuvânt.

             În doi timpi și trei mișcări privirea asemeni mării neliniștite, cam senină acum un minut, se schimbă în una ușor nervoasă. Îmi plăcea să-l enervez. Aproape că uitasem cum e.

             - Hai cu mine un moment, mi-a zis pe un ton aproape rugător care era și fals bineînțeles, arătându-mi cafeneaua de alături.

             Am dat din cap în semn că nu, îndepărtându-mă de el fără a-i mai adresa un cuvant. Nu știam ce dorise să-mi comunice sau dacă fusese o capcană ceea ce era cam riscant pentru el, însă nici nu mă interesa. Trebuia să ajung la ai mei și să le spun în față opinia mea. Aceea că nu aveam nevoie de un bărbat ca să-i conduc și asta... vroiam s-o fac cât mai repede posibil. Așa uram regula asta stupidă... pe care-o puseseră lideri de găști din New York pe vremea lor și pe care toți le respectau.

             - A venit șefa bă! Gura! țipă o blondină pe nume Yume.

             Le-am zâmbit tuturor analizand între timp locul de întâlnire. Era propriul meu club ce avea inclusă și o sală de jocuri ce din păcate pentru uni și noroc pentru mine produc dependență asemeni ierburilor „periculoase” cum zice nenea din TV. Totul arăta impecabil, totul era curat fără vreo urmă de mizerie și fără adolescenți cu chef de party deoarece le zisesem că vreau să fim doar noi „familia”. Toți își aprinseseră câte un pai ca și mine de altfel, ocupând loc pe unde vroiau fiecare în parte. Personal preferasem să ocup un loc pe mini-bar.

             - Deci... ne-am adunat azi aici... am început să spun printre râsete, imitându-l pe idiotul de taicămeo.

             În momentul în care am vrut să-mi continui spusele ușa de la intrare se izbise cu putere de perete, producând un sunet neplăcut ce-mi zgâriase timpanele. M-am ridicat rapid de pe mini-bar dorind să-l dau personal afară în șuturi pe cel care îndrăznise să mă întrerupă, însă când îmi făcusem loc printre toți și găsisem cale de ieșire amuțisem pe moment. Acolo... în fața mea stătea... păpușelul?!

             - Păpușel, ce cauți aici? am întrebat pe tonul meu specific, batjocoritor.

             Îmi rânji.

             - Ce caut? Cum ce caut, dragă? Mai nou nu am voie să-mi vizitez iubita? mă întrebă șarmant în timp ce mă privea printre genele dese fixându-mă cu ochii lui negricioși și adânci.

             Aproape că-mi căzu fața pe jos când îl auzisem și mie și alor mei, însă după un minut în care am digerat tot râsul meu inundă întreaga sală captând atenția tuturor.

***

             Probabil iarba și alcoolul din mine nu mă lăsau să văd. Poate a fost altceva, nu știu. Cert e că vedeam acum schimbarea din purtarea păpușelului, dar nu mă înfiora deloc. Nu mai părea un elev oarecare, nu mai era tocilarul pe care-l cunoscusem și-l umilisem în fața clasei. Era altul. Se decisese să lupte din toate puterile fără să-i pese de consecințele faptelor lui. Se avântase în gaura șerpilor fără să-și ia o protecție care să-l apere, fără să-l intereseze. Onoarea și orgoliul îi erau rănite. Venise pentru pansament. Bun atunci!

             Mă bucur că acceptase să se schimbe, căci nu prea are rost să te lupți cu cineva căruia nu-i pasă de soarta lui. Nu are rost să-l faci să sufere pentru că oricum nu o să riposteze niciodată. Mă bucuram și râdeam de această situație fiindcă nu mă așteptam la una ca asta. Mă luase prin surprindere și de aceea, o să-l răsplatesc cum se cuvine. Mă gândisem, trăgând un fum din pai, rânjind pe urmă ștrengăreste.

             Minutele treceau în zbor și știam că tot ce trebuie să fac este să păstrez tăcerea. Să păstrez tăcerea era misiunea mea principală, deoarece oameni mei știu ce au de făcut. Dacă în 20 de minute nu spun nici un cuvințel fie el cât de mic, sărăcuțul păpușel o să-și petreacă urmatoarele luni în comă sau în mormânt. Un mormânt pe care o să-l pregătesc eu special.

             Decisese să mă înfrunte nu? Deci nu aveam ce să-i fac. Puțini făceau asta și cei care-o făceau... ajungeau hrană de gândaci. Rânjisem din nou. Mă întreb, cu cine seamăn de sunt așa o sadică?

             Pașii apăsați ai brunetului îmi atrăseseră atenția. Nu puteam să las garda jos chiar dacă era un biet păpușel ce nu știa nimic. Dacă se schimbase cu privință la un aspect e posibil s-o fi făcut și la altele. În lumina becurilor colorate ce continuau să se miște pe pereții, arăta superb. Îmbrăcat precum un derbedeu, având ca accesoriu privirea aceea negricioasă putea să ucidă orice fată. Mai puțin pe mine. Eu nu mă lăsam păcălită de aspect, de cuvinte sau de orice altceva. Eu nu cedam niciodată. Eu eram și o să fiu pentru totdeauna Sakura Haruno, o vagaboantă. O nemernică.

             Mi-am lăsat privirea asemeni ierburilor să cadă pe ceasul de pe mână, constatând că timpul se scursese. Un foc de armă se auzi și-un zbierat. Un fum de țigară și-un oftat. Un fum năucitor se ridică în aer. Un fum gros ce putea fi tăiat cu cuțitul... um fum ce mă împiedică să privesc frumosul cadavru.


____________________________________
In primul rand va multumesc pentru comentarii si ma bucur ca va place. sper sa va placa si acest capitol si, apropo de asta, l-am adus asa repede drept bonus ca a-ti asteptat dupa celalalt prea mult. V-am pupat la revedere!!

Cadavru??? Ce cadavru? In primul rand vreau sa-ti spun ca iti ador ficul si astept cu nerabdare NEXT!
Te saluta Angely! Pupici!

Incredibil! Sakura e o sadica? Asa crezi? Eu cred ca tu esti o sadica pentru ca ne-ai bagat intr-un suspans ca asta!:))
Capitolul a fost genial, la fel ca si celelalte, ce pot sa spun, il ADOR!:x Uf, imi place foartte mult genul acesta de ficuri, sunt atragatoare si speciale. Si mai ales, iubesc felul in care tu povestesti totul. Si ce a facut? Sasuke, cadavrul?:O wtf? Calm down, Rin, calm down. Uh. Sper ca vei aduce next-ul repede repejor ca na, urmeaza saptamana Altfel si yuhuu:x Ok, gata!=)) Te pup:*

Aaaaaa! Înebunesc! Vreau next cât mai repede! E genial! E greu să fi bun la asta, dar tu ești extraordinar de bună! Felicitări!
Multumesc pentru anunț și sper că mă vei anunța și pe viitor!
Pupici!
Dara

da da da da.imi place.anunta-ma in continuare de next da?si merci ca m-ai anuntat

Tulai Doamne! Deci acesta a fost un superb capitol, pe cuvant! Ador felul in care ai descris actiunea, momentul in care Sakura se zbiara la Karin, celalalt cand Sasuke intra in club, si mai ales ultima parte. Deci, iubesc acest fan fic.
Narezi lent, asta imi place; nu grabesti actiunea, si imi pot imagina in minte actiunile ce se petrec, simtind ura si dezgustul personajelor principale, facandu-ma sa cred ca eu sunt cea care este o vagaboanta, ca eu sunt cea care isi bate joc de boboacele speriate, ca eu sunt cea care conduce o ''familie''.
Citatul meu preferat din acest a fost acesta:

Citat :

Mi-am lăsat privirea asemeni ierburilor să cadă pe ceasul de pe mână, constatând că timpul se scursese. Un foc de armă se auzi și-un zbierat. Un fum de țigară și-un oftat. Un fum năucitor se ridică în aer. Un fum gros ce putea fi tăiat cu cuțitul... um fum ce mă împiedică să privesc frumosul cadavru.

Nu stiu, sincer, m-a atras atat de mult. Ai pastrat cireasa de pe tort la sfarsit, nu? Si acele rime de la inceputul capitolului, trebuie sa le consider frisca. Abia astept next-ul acestui fic, sper sa ma anunti in continuare.

Imi place foarte mult capitolul acesta. Multumesc ca m-ai anuntat ca ai pus next-ul! Succes in continuare! Sa ma anunti cand pui next-ul! Te pup PaPa:-H:

Buna scumpa ^.^
Am ajuns si eu in sfarsit la acest capitol minunat. In primul rand, vreau sa iti multumesc din suflet ca m-ai anunat. As fi vrut sa ajung mai printer primele, sincer, dar nah, poate alta data.
Acum, revenind la capitol, nu am sa-ti spun decat cuvinte de lauda. A fost de-a dreptul fenomenal! Si partea de sfarsit m-a dat de spate! Acel ultim paragraph a fost de-a dreptul genial, conceput de geniul tau malefic. Doamne, ce-ti mai palce sa ma omori cu suspansul asta inevitabil. Si, ca sa spun adevarul, si mie-mi place. Asta doar ma face sa vreau si mai mult. sa mai vreau, si sa vreau, si sa vreau ... la nesfarsit!!!
Cand am ajuns la sfarsitul capitolului am ramas muta de uimire primele cateva secunde. Ma holbam ca o idioata la ecranul laptopului, fiind parca prostita de felul in care ma simteam. Practic, imi innebunesam ca nu mai aveam ce citi si ca voiam mai mult. Ma simteam mult si simplu ... nu stiu. Ciudat. Ca si cum as fi fost private de ceva fara de care n-as putea rezista. Ca un alcoolic care nu mai primeste alcool pe o perioada nedeterminata de timp. Si are nevoie de mai mult; nu pote sa se abtina. Mda, ceva de genul cred c-am patit si eu in cazul asta.
Ma bucur c-ai adus capitolul atat de repede. Ar fi extraordinar daca si urmatorul ar veni la fel de rapid. Mda, stiu, cer cam mult, dar ficul tau a ajuns ca un drog pentru mine. Am devenit dependent. De atitudinea Sakurei, de felul adorabil in care ii spune tot timpul "papusel", de tot. Imi place mult prea mult felul in care decurg lucrurile.
Ah, da, mi-am amintit ca voiam sa te intreb ceva inca de cand am inceput sa-ti citesc ficul. Versurile alea interesante de la inceputul fiecarui capitol, le compui tu sau le iei din diferite melodii? Si, alta intrebare, care este probabil mult prea stupida: La inceputul fiecarui capitiol, ai un fragmant scurt care este intre ghilimele; intrebarea mea este de ce pui ghilimelele? Am inteles ca sunt gandurile personajului respective, dar nu stiu ... mi se pare putin ciudat. Nu ca nu mi-r placea. Din contra, chiar ma atrage mai mult.
Vaaaaai, cred c-am sa mor din cauza curiozitatii. Sfarsitul ala ... are cumva legatura cu Sasuke? Ma rog, sigur ca are, doar ca, sper eu, nu el este acel cadavru de pe jos. As avea eu o teorie, cum ca el ar fi impuscat pe unul din oamenii Sakurei, dar poate ca ma insel. Oricum, n-as prea vrea ca brunetul sa fie in pericol de moarte, pentru ca am o vaga impresie ca este. Asta doar pentru c-ai pus acel "frumos cadavru". Si inainte Sakura ii analiza aspectul fizic de invidiat al lui Sasuke. Bineinteles, cred c-ai scris totul in acest mod numai pentru a ne induce pe noi, cititorii, intr-o confuzie imposibil de suportat. Ma rog, eu mai am inc-o mie si una de teorii, tot felul de ipoteze nebune, dar cel mai bine ar fi astept cat pot de linistita continuarea.
Sunt chiar foarte curioasa cum vor ajunge astia doi sa se indragosteasca unul de celalalt. Mor de nerabdare sa vad acele semen cum c-au inceput sa se mai dezghete, sa simta ceva mai profund - dar nu ura.
Aaaah, inc-o chestie de-a dreptul fabuloasa care ma face sa iti iubesc ficul si mai mult este felul Acela neobijnuit in care Sakura este mult prea mandra de faotul ca-i o asa vagaboanta, o nemernica fara scrupule. Ce-mi mai place chestia asta! De obicei, personajele de genul asta din ficuri sunt dejamagite de ele insele, dar la tine, in mod original, este total invers. Se bucura intr-un fel ca este asa si se incapataneaza ca n-are sa se schimbe in veci catusi de putin.
Biiiine, gata, incetez cu aberatiiile mele. Oricum, cred ca te-ai plictitsit sa citesti atat. Doar ca, nah, mie imi plac la nebunie comentariile lungi si analitice, asa ca, de la un timp, si eu am inceput sa le fac in asa fel incat sa fie interminabile.
In fine, iti multumesc inca odata ca m-ai anuntat si sper c-o vei face in continuare.
Spor la scris si o tona de inspiratie, iti urez!
Pupici

Extreeeeeem. Extreeeeem de frumoooos. Si de incitant. Esti un geniu mare de tooot! Ador cum narezi si iubesc ideea pe care se bazeaza ficul tau! Abia astept next-ul! Multumesc de anunt si sper ca ma vei anunta si in continuare!

Heeeeeeey!! Scz ca nu am comentat dar lenea e mare . Oricum iti ia cam mult sa pui alt capitol deci stiam ca nu v-oi pierde nimic. Imi place cum evolueaza lucrurile. Mias dorii sa o vad pe Sakura plangand pe umarul lui Sasuke cerand indurare. Ms ca m-ai anuntat , daca poti fa-o in continuare si sper ca planul lui Sasuke sa mearga

Cadavru?! ... Hm... Cadavru! Doar nu cumva....? Nu!... E imposibibil! Dar daca e posibil....!
M-ai cam pus pe ganduri. Si sper ca n-ai impresia ca asta e un lucru bun! Cum te-ai putut opri fix atunci cand in sfarsit mi s-a activat simtul curiozitatii?! Cum?! Ar fi bine sa coci un next care sa merite asteptarea, altminteri... :> Nu e indicat sa afli!
Lasand asta la o parte, sper ca nu cumva sa mi se adevereasa intuirile, altfel s-ar putea sa am nevoie de o doza mare de calmante. Daca si iar daca....
Oricum, un capitol fantastic, ca de obicei, si evident la fel de intrigant.
Te rog sa ma anunti la next!
Te dulce....
Sayonara!

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
A fost foarte frumos !
Sasuke a fost inpuscat ?
A fost foarte interesant si lung !
Imi place ideea de ,,iubita lui Sasuke '' !
Ei cand o sa fie impreuna ?
Spor la scris si anunta-ma te rog la next !
Te !

Vaiii!!!!! Deci nu cred ca este asa de lung si l-ai adus asa repede! Imi place muuuult. Unde ai invatat sa scrii asa oare? Bravo! Esti o scriitoare foarte buna. Siii.... Sper ca Sasuke nu a fost impuscat, nu? Ar fi pacat sa mai stea si el prin spital. Mersi ca m-si anuntat si scuze de intarziere. Spor la scris si sper sa aduci capitolul 6 la fel de repede.