Bună ! Da știu nici măcar nu am început de mult un fic și se pare că deschid altul acum … Însă ce să-i faci ? Ideea acestui fic mă bântuie de ceva vreme … și sper să vă placă și vouă . Este vorba despre un fic în care Sasuke și Sakura nu se prea au la inimă însă odată ce își petrec mai mult timp împreună devin mult mai apropiați, ei însă sunt mult prea încăpătânați și independenți încât nu își recunosc sentimentele în fața celuilalt . Această idee nu sunt sigură dacă este foarte originală însă pe parcurs va fi mult mai ok . Păi … hai să vedem dacă îmi iese ceva !
P.S : Începutul ficului acestuia este făcut de mine, însă îl am și pe celălalt fic al meu .

Prima impresie - greşită total

Primul capitol * Partea întâi * - Polii opuși se atrag ? -

- Din punctul de vedere al Sakurei -


        Razele jucăușe ale soarelui îmi mângâie chipul albicios . Printre genele dese mi se întrezăresc ochii verzi precum iarba crudă de primăvară . Buzele moi și catifelate formează un zâmbet inocent și drăgălaș . Părul îmi este împrăștiat pe perna moale și pufoasă . < < O nouă zi mă așteaptă ! > > îmi spun veselă în minte, după care mă ridic cu greu din pat . O data ce talpa piciorului face contact cu parchetul rece, un fior de gheață îmi trece pe șira spinării . După două-trei secunde încep să mă obijnuiesc cu temperatura scăzută a parchetului și mă îndrept înspre baie . Îmi dau hainele jos, pe care le pun în coșul cu rufe și intru în cabina de duș . În momentul în care picăturile calde de apă se zdrobesc de pielea mea tresar ușor . Mă bucur de liniștea ce mă înconjoară, un sentiment de relaxare făcându-și rapid apariția . După o jumătate de oră plină de plăcere, ies din cabina de duș și îmi învelesc trupul cu un prosop moale . Mă spăl pe dinți uitându-mă într-un punct fix, parcă plictisită de acest ,, ritual de dimineață ’’ . Intru în propria-mi cameră și deschid dulapul . Un mic oftat iese din buzele mele crăpate, de această data . Nu știu cu ce să mă îmbrac ! Mai stau cinci minute holbându-mă la hainele ce stăteau așezate, parcă plictisindu-se și ele de nehotărârea mea și îmi aleg o lenjerie intimă neagră, cu dantelă, niște colanți negrii, mulați, o fustiță scurtă cu volănașe, neagră, o cămașă albă, cu mâneci scurte și o pereche de cizme vișinii, lungi până la genunchi, cu toc de cinci-șase centimetrii .Odată ce am ales articolele vestimentare pe care urma să le port în acea zi mă apuc să fac și ghiozdanul . Îmi pun toate cărțile și caietele de care aveam nevoie și îmi mai iau și câteva pixuri, stilouri și creioane . Cine știe când voi avea nevoie de ele ?Mă îmbrac rapid după care încep să îmi periez părul rozaliu . Mereu am fost jignită datorită culorii părului meu, din cauza acestuia am fost dată mai mereu la o parte . Niciodată nu am putut fii înțeleasă sau ascultată . Niciodată … Probabil acesta este destinul meu însă aș vrea măcar odată să mă înțeleagă cineva sau măcar se încerce acest lucru . E chiar atât de greu ? Cer chiar atât de mult ? Îmi scutur ușor capul încercând să dau uitării ce mi s-a întâmplat până acum și deschid ușa camerei mele, mai apoi coborând scările, destinația mea fiind bucătăria . O dată ajunsă îmi pun niște cereale cu lapte într-un bol . Mă uit la ceas și observ că sunt în întârziere, îmi termin rapid bolul de cereale și ies pe ușă . Încep să alerg prin sat uneori mai salutând cunoscuții, alteori rezumându-mă doar să dau din cap în semn de salut .
        Astăzi este o zi importantă : prima zi de liceu . Am trecut în clasa a noua, într-un sfârșit . Nu îmi va fi dor de foștii mei colegi însă … mereu m-au disprețuit și și-au bătut joc de mine . Niciodată nu au vrut să mă înțeleagă sau măcar să încerce asta ... asta însă nu mai contează acum ! Trebuie să uit de trecut, să trăiesc prezentul și să îmi croiesc viitorul . Totul se va schimba de aici înainte, sper că în bine totuși . Prinsă în gânduri nici mi-am dat seama că am ajuns în fața liceului . Picioarele încep să îmi tremure, mâinile încep să îmi transpire, tremurând și ele, inima îmi pompa sângele în vene cu o viteză incredibilă, respiram alert iar pupilele mi se dilataseră . Îmi era frică … Mi-am închis ochii după care am luat o gură mare de aer . Haide Sakura, curaj ! Mi-am redeschis ochii după care un zâmbet simpatic îmi înflorii pe chip . * Ding, ding, ding ! * . Se sunase ! Ah … trebuie să mă grăbesc . Cum intru în liceu toate privirile sunt ațintite pe mine, fără să vreau încremenesc de teamă . Mă simțeam foarte incomod deoarece acești copii îmi urmăreau fiecare mișcare, analizându-mă atent . Încetați, vă rog ! Da … de parcă te ascultă pe tine Sakura . Nu după mult timp încep să aud în jurul meu anumite șușoteli și bârfe, unele fiind despre mine altele despre culoarea părului meu . Îmi dau ochii peste cap plictisită, după care mă îndrept înspre intrarea în liceu . Of … sper să nu fi întârziat, nu din prima zi ! Bun, am intrat . Acum trebuie să caut Sala 9B . Sper să fie prin apropiere … liceul acesta este imens ! Mă uit în jurul meu analizând atent sălile claselor . Nu este aici … probabil la etaj !? Oftez după care încep să urc scările ce duceau la primul etaj . Să vedem … ah ! Uite-o ! Phiu … sper ca profesorul sau profesoara să nu fi intrat deja la oră . Ar fi ceva foarte jenant . Mă apropii de ușă după care încep să ascult . Era o zarvă totală înăuntru, mă îndoiesc că vre-un profesor ar fi la oră . Pun mâna pe clanță după care îmi las greutatea pe aceasta, deschizându-o .
        Intru în clasă însă nimeni nu se obosește să vadă cine a mai venit . Eh … mai bine ignorată decât să fiu în centrul atenției precum o mimoză disperată după popularitate . Zâmbesc amuzată văzând ce hărmălaie mai era în clasă după care analizez toți elevii sau măcar cei care se aflau în încăpere . Într-un sfârșit găsesc un loc liber însă chiar când să înaintez ușa se deschide în spatele meu . Cu siguranță profesorul sau profesoara a venit . Elevii își dau seama imediat de cine a intrat în clasă și fac o liniște mormântală, esta chiar hilar dacă te gândești că acum câteva secunde cred că se auzea în toată școala zarva de aici . Se pare că este o profesoară totuși …
        - Bună dimineața ! spusese profesoara cu un glas vioi .
        - Bună dimineața ! răspunseră și elevii, printre care și eu .
        Profesoara mă roagă să îmi găsesc un loc, după care se așează la catedră . Eu mă rezum doar la a da din cap în semn de acord, după care mă așez în ultima bancă de la perete, lângă fereastră . Aici mă simt cel mai comod și în largul meu . Profesoara ne spuse :
        - Mă numesc Shizune și sunt diriginta voastră . Sunt și profesoara voastră de biologie, în același timp . Sper să ne înțelegem în acești ani pe care îi vom petrece împreună . Acum prezența !
        Este chiar de treabă diriginta … Chiar foarte de treabă ! Mă uit la ea și încep să o analizez . Avea o față cu trăsături fine și delicate, ochii negrii, părul de asemenea negru și scurt . Părea foarte dulce și calmă, ceea ce și era . Mă bucur că avem o astfel de dirigintă frumoasă și drăguță . Peste ceva vreme începe să strige diferite nume, copiii ridicându-se din bănci și prezentându-se . Eu eram foarte atentă, reținându-i pe toți . Nu după mult timp îmi aud numele însă chiar când să mă prezint ușa sălii de clasă de izbește de perete . Toți ne uităm curioși spre aceasta și ce să vedem : doi adolescenți cam de vârsta noastră . Shizune le face o morală lungă, ei fiind neatenți și uitându-se pe pereți, după care îi trimite în bancă . Unul dintre ei se pusese lângă mine, iar celălalt în ultima bancă de pe mijloc, în partea dinspre băiatul de lângă mine . Diriginta îmi spune că pot continua acum, zâmbindu-mi cald . Eu îi răspund printr-un zâmbet inocent, începând să mă prezint :
        - Mă numesc Sakura Haruno și sunt o adolesecentă de șaisprezece ani, ca și voi presupun . Îmi place să fac mici plimbări prin parcuri, să învăț,să ascult muzică, să desenez și nu îl ultimul rând să dansez . Culoarea mea preferată este albastrul deschid . Sunt o fire mai timidă la început însă dacă mă veți cunoaște veți observa că sunt mult mai îndrăzneață decât credeți . Sper să ne împrietenim .
După această prezentare toți mă priveau atent, analizându-mă detaliat . Am spus ceva greșit !? Nu … nu cred că este asta . Eh, ce o fi o fi . Nu mai contează ! Faptul este deja consumat . Voi vedea în pauză ce am făcut greșit . Gândurile îmi sunt întrerupte de dirigintă care strigă :
        - Sasuke Uchiha ?
        Îl observ pe colegul meu de bancă, cum se ridică în silă și spuse batjocoritor ,, Prezent ! ‘’ . Hm … deja mi-am făcut o părere ,, foarte bună ‘’ despre el . Este foarte nepoliticos și obraznic . După cum văd este foarte nepăsător și indiferent față de tot ce se petrece în jurul lui . Urăsc acest tip de oameni ! De ce ? Nu știu … pur și simplu nu îi suport . Mi se par demni de milă, sincer . Acest Sasuke însă … arată foarte bine . Ochii săi sunt de un negru captivant precum un abis întunecat, părul îi este scurt și făcut țepi la spate, negru cu reflexii albastre . Este destul de înalt, fiind cu un cap mai mare decât mine . Trăsăturile feței parcă îi sunt sculptate nu alta, arată atât de perfect … Este ceva total ireal ! Nu am mai văzut până acum un astfel de băiat … perfect în adevăratul sens al cuvântului . Poartă niște blugi albaștrii tăiați, un tricou negru mulat, astfel punându-i în valoare musculatura impresionantă și ademenitoare, și niște adidași negrii cu dungi albastre, fosforeșcente . Se pare că este un tip bogat, unul îngânfat și indiferent . Cam așa sunt toți acești copii care au avut norocul de a avea părinți bogați ce îi îndeplinesc toate poftele și ar face orice pentru ei . Îmi este greață de astfel de persoane indiferente … Sper că o să se mute de lângă mine deoarece acesta este locul meu și nu am de gând să plec .
        - Mă numesc Sasuke Uchiha și am șaisprezece ani, spusese el până la urmă total plictisit și indiferent .
        Mă uit atentă la el . Are o voce atât de atrăgătoare și de tandră … în ciuda tonului indiferent pe care l-a folosit pentru a se prezenta . Și totuși este o persoană foarte iritantă, pe care nu aș vrea-o în preajma mea . Nu îmi pasă cât de popular poate fi acest ,, Uchiha ‘’, prima impresie a mea nu va fi schimbată atât de ușor . Oricum nu cred că iar fi păsat dacă am vre-o părere despre el, bună sau rea, nu contează . Probabil nici nu îi pasă cine sunt sau că suntem colegi de bancă . Oftez sonor după care încep din nou să mă uit într-un punct fix, dominată de gândurile ce nu îmi dădeau pace și mă nelinișteau total .

Cam aceasta a fost prima parte a primului capitol . A doua parte va veni peste câteva zile . Până atunci, în comentarii v-aş ruga să îmi puneţi anumite întrebări despre fic şi adresate personajelor, la care vă voi răspunde o dată pe săptămână sau chiar de două ori, într-o rubrică diferită . Sper că v-a plăcut acest capitol şi mă scuzaţi pentru eventualele greşeli . Pozele şi melodia capitolului le voi pune în partea a doua a ficului . Până atunci ... inspiraţie multă tuturor şi multe idei !

Buna, buna. Am fost atrasa de titlu, asa ca am intrat ca sa vad si eu despre ce-i vorba. Ideea nu mi se pare cine stie ce, cel putin nu inca. Nu stiu, ma asteptam la atatea variante in care ai fi putut dezvolta acest titlu, incat am fost chiar dezamagita cand am vazut ca era veceha poveste cu liceul. Bineinteles, e doar primul capitol si sper ca povestea va evolua in ceva frumos si original. Acum, ce nu inteleg eu este de ce ai pus sondajul sau, mai bine zis, ce este cu acele optiuni de la sondaj. Ai postat numai primul capitol, iar oamenii vor deja sezonul doi al ficului sau mai mult romantism intre protagonisti? E abia primul capitol, ce s-ar fi putut intampla incat sa vreau mai mult romantism? In fine...

Spor la scris in continuare si mult noroc cu ficul.

VREAU NEXTUUU-L CAT MAI REPEDE posibil sunt foarte
curioasa sa vad ce se intampla mai departe
sa ma anunti te roooog cand il pui , sigur daca poti