CAPITOLUL 18
-Kabuto...Yakushi... spun eu privind in gol si calatorind spre amintirile din trecut legate de acesta. Un zambet strengar mi se schiteaza pe chipu-mi angelic iar in minte imi vin milioane de idei de tortura pentru vechiul meu prieten...Kabuto. Sunt trezita din visare de o voce foarte cunoscuta care imi spune cu un suras straniu:
-Deci papusa...ai nevoie de mine, nu? intreaba acesta.
Un gand nebun imi trece prin minte, asa ca imi activez Mangeqou Sharingan si ma uit in ochii sai negri ca taciunele ce exprimau superioritate, insa nu pentru mult timp. Se afla in genjuts-ul meu pentru moment asa ca pot sa ma distrez cu el o perioada. Insa, din pacate, Zetsu l-a scos din genjutsu. Kabuto ma privea normal, ca si cum s-ar fi asteptat la asta.
-Aceeasi roscata vulcanica ai ramas, Kushina... spune Kabuto cu o voce rece. Kushina...sti foarte bine ca va trebui sa castig si eu ceva din razboiul asta, nu doar satisfactie.
La auzul acestor covinte imi bag mana in buzunarul lui Zetsu si ii dau 100 de euro pentru a trece de partea noastra. In cele din urma acesta a acceptat, asa ca ne-am indreptat la ascunzatoarea Akatsuki pentru a ne pregati de razboi. In ochi mi se putea citi ura fata de acest sat care m-a lasat fra parinti si durerea lasata in urma acestei fapte. Nu mai suport viata asta buna de nimic. La ce bun sa fi om? Imi indrept privirea spre marea boltii ceresti ce se pare ca s-a inegrit usor usor cu venirea noptii. Luna ma privea debusolata de ceea ce mi se intampla, isi dorea si ea sa fie totul bine...insa...nu se poate. Pasarile ciripeau somnoroase zburand spre casuta lor. Vantul batea domol facand crengile sa danseze un vals in mijlocul noptii. Reflexia lunii stralucea in raul cristalin. Fac pasi sfiosi spre camera mea, unde imi fac un dus si ma imbrac in pijamale. In cele din urma pasesc usor spre lumea viselor, unde totul e cum vreau eu.

Dupa 4 zile

Intr-un sfarsit a trecut si saptamana asta, iar acum a venit ziua mult asteptata de mine. Ziua in care ma voi razbuna pe acest sat bun de nimic! Kabuto a inviat zece milioane de fosti shinobi ai tarii Focului iar impreuna cu Zetsu albi o sa fim de neinvins. Imi leg parul intr-un coc in varful capului, imi aiu niste pantaloni scurti negri, un maieu alb cu Jack Daniels si niste tenesi albi cu sireturi negre. Ies din camera mea, unde ii zaresc pe Zetsu si Kabuto vorbind si ceilalti membri ai acestei organizatii uitandu-se la mine ca la un OZN.
-Voi de ce va uitati asa la mine cre*inilor? ii intreb la fel de rece ca de obicei, insa acestia isi intorc fata spre Zetsu si Kabuto care se uita la fel de mirati la mine.
-Ce frumoasa esti azi ,Kushina! imi spune Kabuto plin de farmec. Ii spun un „mersi” nepasator, insa dupa imi dau seama de ceva si il pocnesc azvarlindu-l la 10 metri distanta de noi.
-Adica ce vrei sa spui, idi*tule, in celelalte zile n-am fost frumoasa?!? ii zic eu vizibil iritata, iar acesta iese cu greu din faura pe care am realizat-o si imi spune ridicand din spranceana dreapta:
-Tu esti frumoasa mereu, dar azi esti mai s*xy ca oricand! la aceste cuvinte eu surad usor, ademenindu-l in capcana mea, iar dupa il azvarlesc din nou, de data asta la 20 de metri, ramanand blocat intr-un put. Cu chiu cu vai Zetsu a reusit sa-l scoata iar dupa ne-am indreptat spre Konoha. Kabuto a ramas in organizatie pentru a manui mortii, iar eu si Zetsu, impreuna cu ceilalti din Akatsuki ne-am indreptat spre sat. Vremea era catacteristica unui razboi. Cerul gri era gata sa verse milioane de lacrim pentru oamenii ce aveau sa moara in acest razboi. Chiar si vantul suera primejdios, ca si cum ceva se va intampla.
Candva...vroiam sa fiu Hokage in acest sat. Vroiam sa devin unul recunoscut de lume, respectat si iubit. Insa se pare ca am ajuns sa lupt impotriva acestuia. Impotriva omului pe care il iubesc...cel care a ajuns Hokage. O lacrima cristalina mi se prelinge pe obrazu-mi drept si mii de ganduri fulgeratoare imi strapung mintea facandu-ma sa vreau sa mor, insa voi lupta pentru telul meu, cel de a fi o razbunatoare.
Ajungem intr-un sfarsit in sat, unde sunt foarte uimita de faptul ca Kabuto si-a inceput deja munca. Milioane de shinobi mortii luptau impotriva shinobilor ai satului Konoha. Alerg spre biroul Hokagelui, in speranta de a-l gasi pe Minato, ceea ce se si intampla. Intru silentios pe usa si observ ca acesta se uita pe geam privind in gol.
-Ma bucur sa te revad, Minato! ii spun eu cu o voce plina de ura, parca scuipand acele cuvinte.
-Deci nu ai degand sa te opresti din aceasta prostie legata de razbunre... Amintesteti ca voiai sa devii Hokage, ca de fiecare data cand vroiam sa vorbesc cu tine cand eram mici mereu priveai prietenia noastra doar ca o rivalitate. Te rog Kushina, macar o data asculta-ma...acesta nu apuca sa spuna ce are de spus pentru ca eu il intrerup:
-Taci din gura! Hai sa terminam asta o data! ii spun iritata si incerc sa-l lovesc cu Chidori, insa acesta se fereste deplasandu-se in partea dreapta.
Face pasi domoli spre mine, insa eu incerc sa-l lovesc, ceea ce nu-mi reuseste datrita faptului ca lupt cu Fulgerul Galben! Acesta apare in fata mea si ma ademeneste intr-un sarut dulce, care m-a facut sa raspund la aceasta.

OMG ce draguta a fost faza cu sarutul..adica el sa o sarute in timp ce ea vrea sa il omoare? Irezistibil. Mai mult nu prea am ce sa iti spun decat ca imi place tare mult de tot cum scrii dar asta stii deja corect? Asa ca adu nextu cat poti tu de repede si anunta-ma!