Bun asta e primul meu fic asa ca astept critici! multe critici!
Sper sa va placa.daca va place am sa pun nextul maine sau poimaine daka nu va place nu mai pun nextul
Oricum :sakku: va pupaceste
lectura placuta

Capitulul 1....


Cel mai rau doare cand persoana iubita de tine,in secret iti spune ca te uraste.Cel mai rau doare cand,prietena ta cea mai buna te paraseste.Dar aste e viata,nu tot se intampla dupa cum vrei tu si nu toti,danseza dupa cum canti tu.Toata lumea ma uraste!Parca as fi izolata de tot si de toate.Dar...asta sunt eu Sakura Haruno.Traiesc in Tokio alaturi,de parintii si de,fratele meu mai mare.Familia mea este bogata,ambii parinti fiind sefi la cateva firme.Mama si tatal meu,mereu au fost reci fata de mine si fratele meu.Singuri am invatat sa luptam,sa invatam pentru,a avea un rol in societate si sa nu fim cunoscuti sub numele de copii Ayamei si a lui Ichiro Haruno.Invatam la un liceu privat unde se afla numai copii de bani gata,cu slugi la picioarele lor,cu mii si mii de masini scumpe si multe haine sofisticate.Nicioadata nu mi-a placut sa fiu asa.Sunt o fire mai retrasa si urasc sa fiu in centrul atentiei.Traiesc intr-o vila uriasa de 4 etaje decorata cu bun gust.La primul etaj se afla holul,sufrageria care e super uriasa,bucataria si camerele angajatilor si totul este vopsit in bej.Etajul doi e al parintilor dar nu e prea vizitat deoarece ei sunt mereu plecati.Etajul trei e al fratelui meu.Totul este decorat in stil punk.Si ultimul etaj e al meu.Fiecare camera are "stilul" ei.

Astazi e prima zi dupa vacanta de iarna.Imi fac rutina de dimineata si ma imbrac cu obisnuita uniforma formata dintr-o camasa alba,sacou alb cu nasturi mai sus unpic de piept,o fusta crem cu doua palme mai sus de genunchi.C-am scurta nu?Si niste cizme tot crem pana la genunchi.Urasc uniforma asta dar nu am ce face.Daca nu o port ma vor exmatricula.Cobor la etajul 3.Misiunea mea,sa il omor pe fratemiu de inima!Iau masca de zombie din dulap si o cana de apa rece.
-Trezirea!!!!!!!!Si arunc cana de apa pe el.Saracu cand ma vazut sa si imbracat sa si spalat si a sters-o la bucatarie.
Am chemat soferul si am plecat la liceu impreuna cu dragul meu fratior.
-Sakura mai repede.Intarziem!
-Nu e vina mea ca parcarea e plina de masini si ca tu te-ai trezit tarziu!
-Bine scuze!dar hai mai repede!
Si zicand asta ma ia in spate si incepe maratonu!Fugea de manca pamantul.Credeam ca mor.Cand am ajuns in clasa am avut marea surpriza de a vedea un baiat in banca mea.Ma asez langa el si imi scot matematica.Din cate am auzit de la colegi profa nu avea sa vina azi asa ca mi-am luat cartea din geanta si am inceput sa citesc dar cineva ma intrerupe era acel baiat.
-Buna!sunt Sasuke,Sasuke Uchiha iar,tu esti!
Ridic capul si zaresc un zeu.Avea ochii negrii ca cel mai intunecat abis parul negru si un zambet urias pe fata.Afisez un zambet inocent si ma prezint.Cica a venit aici cu sora,varul si prietenul sau din copilarie din Yokohama.Presupun ca e inca un fitos.Voi afla totul despre el pana maine.Dupa o lunga zi de scoala ajung acasa.Imi fac temele,fac un dus ma schimb intr-o bluza vrede si o pereche de blugi scurti negri imi prind parul intr-un coc si merg spre sufragerie.Cand intru in sufragerie,pe canapea,alaturi de fratele meu era...suspansul si ma barfea

Ma scuzi dar chiar nu am stiut.
Nu prea stiu sa umblu pe aici,asa ca te rog sa ma scuzi.
Data viitoare asa am sa fac.Multumesc.
Si scuze inca odata

Deci iata ca dupa trei decenii am venit si eu cu nextu.
In sfarsit mi-am facut si eu timp liber.
Sper sa va placa chiar daca nu e prea inspirat.
SPOR LA CITIT!!!!




Capitolul II
[ PaRtEa InTaI ]


ˇ^˘˛ Umbra °`·´



Cand intru in sufragerie pe canapea, alaturi de fratemiu, statea acel "zeu" pe care l-am intalnit in clasa. Acesta ii spunea nu stiu despre ce crime fratelui meu in timp ce el aproba. Nu am vrut sa intervin in discutia lor, asa ca am plecat la bucatarie sa-mi fac un sandwich. Intre timp presupun ca acestia au plecat pentru ca atunci cand m-am intors nu mai erau. Am deschis televizorul dar m-am gandit ca ar fi mai bine sa ma odihnesc deoarece maine urma sa am o zi incarcata la liceu . Dupa nu am mai stat pe ganduri si am inceput sa urc pe scarile uriase care pareau nesfarsite. Pe la jumatatea drumului ma simteam urmarita asa ca am grabit pasul. Cu un picior aproape rupt am ajuns in camera mea si m-am baricadat, dupa care am fugit sa fac un dus.


M-am dezbracat la repezeala si am intrat in cabina de dus. Imi era frica sa mai ies de acolo. Asa ca am dat voie picaturilor transparente de apa sa isi faca de cap pe corpul meu fin. Dupa 15 minute de rasfat am iesit din cabina si am imbracat lenjeria intima neagra si o rochie transparenta de noapte de aceeiasi culoare. M-am bagat in pat si am incercat sa adorm, dar nu reuseam auzeam zgomte in toate partile. Deodata un sunet asurzitor s-a auzit de pe balcon. Am tresarit si m-am ridicat repede din pat iesind la geam. Am ramas uimita de ce am vazut. Tocmai luam parte la un macel. O "umbra" injunghia o persoana. Am plecat din camera si cu cea mai mare viteza am coborat scarile fugind afara. Intr-o balta de sange zacea . . .


Editat de Choco :) : un capitol trebuie sa aiba minim 25 de randuri, dupa cum scrie in Regulament. Al tau are 10, sa spunem 11 randuri. Mai multa grija si atentie pe viitor.

Fic închis la cererea autoarei.

Fic redeschis la cererea autoarei.

Ieeeee ! Mersi Sakku ! Fic redeschis, uraaaa ! Pai eu cam ti-am spus in mesaj ce parere am. Probabil ar mai fi de adaugat si ca trebuie sa te apuci imediat de scris continuarea ! Imediat , ai auzit ? Nu am multa rabdare si sunt in suspans .

NeXt ! . . . !


Capitolul II
[ Partea a II - a ]

Pov. By Sakura . . .


Am plecat din camera si cu cea mai mare viteza am coborat scarile fugind afara. Intr-o balta de sange zacea . . . fratele meu. Lacrimile au inceput sa isi faca drum pana la obrajii mei palizi. Incepeam sa plang din ce in ce mai tare. Asteptam un miracol. Asteptam ca fratele meu sa invie si sa imi spuna sa nu mai plang ca imi fac rau singura. Si cand ma gandesc ca nici macar nu mi-am luat ramas bun . . . Am tipat o data fara sa vreau. L-am strigat sa vina inapoi la mine sa nu ma lase. In casa vecina s-au aprins becurile si un om bine facut, vine langa mine si ma trage de langa fratele meu ducandu-ma in casa. Mai departe nustiu ce s-a intamplat, pentru ca am lesinat, iar singurul luru pe care l-am mai auzit a fost o sirena dupa . . . totul negru.

Nu stiu cat am dormit, dar, cand am deschis ochii ma aflam in camera mea. Nu stiam daca l-au inmormantat sau daca parinti mei au venit acasa. M-am ridicat usor din pat si am coborat jos. Nu am gasit pe nimeni asa ca m-am dus sa ma imbrac. Nu am mancat si am plecat la vecinul meu sa il intreb de mormant, dar am obervat cu stupoare ca nu era nimeni acasa, asa ca am plecat la cimitir sa caut mormantul lui Shin. Intr-un final l-am gasit. Proaspat acoperit, plin de coroane. Nu m-am putut abtine si am inceput sa plang. Imi era dor de el, asa ca nu am ezitat si am inceput sa vorbesc cu fratiorul meu.


Three years later . . .

Priveam cerul intunecat si ma gandeam ce am sa fac de acum inainte. Am ramas fara nici o ruda. De ce a trebuit sa moara? De ce a trebuit sa ma lase singura pe lume? Mii de intrebari imi invadau capul. De cand a murit el viata mi s-a schimbat radical. Trecusera 3 ani de la moartea lui Shin. Cu toate ca ma mutasem nu am vandut cealalta casa. Vroiam sa ramana intacta. Parinti mei au murit la doi ani dupa el. Ramasesem singura. Compania mi-a revenit mie. Totul a cazut de odata pe umerii mei. Eu trebuie sa duc totul in spate. A trebuit sa ma maturizez inainte de varsta la care trebuia. Imi era dor de vechea mea viata, cand faceam totul cum imi taia capul, cand era o adolescenta obisnuita.

Prinsa in ganduri nu am observat ca eram in masina conducand. Am observat ca eram aproape de imensa companie Haruno, care se ocupa cu vindera armelor. Am intrat val-vartej pe usa, nesalutand pe nimeni si am zbughit-o in birou meu. M-am asezat usor pe scaunul moale, tapitat cu piele alba. Priveam absenta pe geamul imens si ma gandeam ce voi face la sedinta de astazi. Aveam intalnire cu un grup de mafioti pentru a face o alianta. Visand nu am auzit ca cineva batea de zor la usa.

-Intra! am zis cu o voce stinsa.

-Buna Sakura!

-Buna Ino! Ce vant te aduce la mine in birou? Probabil ca nu stiti cine e Ino nu? Ei bine e asistenta si prietena mea cea mai buna. Ea mi-a fost alaturi cand mi-au murit parinti. Are parul blond, lung si niste ochi albastri ca marea involburata, este desteapta, descurcareata si certareata. Cu toate ca are unele defecte eu tot o simt ca pe o sora.

-Pai sti . . .

-Au venit nu?

-Da. Si spunand asta a plecat din biroul meu lasunadu-ma sa ma aranjez. Nu am facut decat sa imi intind fusta alba si stramta, dupa care am plecat spre acea camera unde ma asteptau respectivi domni. Aveam presimtirea ca ceva de rau o sa se intample. "Sper sa iasa bine afacerea ca de nu pa-pa creierasi". Si zicand astea mi-am luat inima in dinti si am pasit elegant inauntru.



Bine iata ca am adus si nextu. Sper ca v-a placut. Am sa mai astept dua trei capitole sa vina mai multi cititori si puteti adresa intrebari personajelor. Cam atat am avut de spus. Va pup. Zbye!!!

Aloha! Ma bucur ca ai redeschis ficul si observ ca s-au petrecut schimbari la capitole. Sunt mai lungi, dar ar merge si mai mari de atat,iar descrierea...mi-ar placea daca te-ai axa si mai mult pe Sakura si pe sentimentele ei. Am simtit cat de trista e, ca e furioasa ca s-a maturizat, ca regreta moartea fratelui ei, dar puteam sa simt asta la un nivel si mai intens. Data viitoarea fa-ma sa plang - de bucurie sau tristete, vom vedea. Mai multe nu iti pot spune si daca mai vrei vreun sfat da-mi un mesaj.
In concluzie, astept nextu pentru ca ideea imi place. Vreau sa vad cum o conturezi. Te rog sa ma anunti.
Ja ne!

Okay! Deci iata ca a mai venit cineva si la mine. Ma bucur ca iti place, asa ca incerc sa aduc nextul vineri sau sambata depinde. Daca il scriu maine in ora de chimie sau fizica, maine il postez

anunta-ma cand urci next-ul te rog.Akatsuki_lavy

Choco :) : Comentariile din zona fanfiction trebuie sa contina cel p;utin 10 cuvinte. Mai treceti pe la Regulament.

Pam Pam! Uitati ca dupa 2 saptamani am venit si eu cu Capitolul 3. Imi cer scuze dar am avut niste probleme cu directoarea si profesorii din cauza uniformei.
In fine.
Astept pareri.


Lectura placuta!!!




Capitolul III
[ Intalnirea ]


Sakura' s point of view :

Pasesc usor si elegant pe covorul gri. Imi indrept privirea spre respectivi domni. Si ce sa vezi, doi mosi. Dar nici bine nu apuc sa duc spre masa ca cineva ma tranteste pe podeaua rece. Un val de furie m-a apucat vrand sa iau persoana respectiva si sa o arunc pe fereastra. Ma ridic la viteza de pe jos intorcandu-ma la acel cineva care mi-a rupt spatele si dau de doi ochi negri ca taciunele. M-am departat pentru a analiza mai bine. Si o frumusete de baiat mi s-a aratat. Era inalt bine facut, avea un par lung si brunet, iar acei ochi ii decorau frumos fata palida si lipsita de riduri. O voce ma trezeste din gandurile mele:

-Te rog sa ma scuzi.
- Nu-i nimic! spun eu cu o urma de rusine.
Dupa "lunga" noastra conversatie ne asezam la masa pentru a lua parte la tortura.

Itachi' s point of view :

Nu se poate! Sakura? Cum? Adica ce face ea aici? E mai mica decat mine cu trei ani. De ce e ea sefa aici? Nu imi vine sa cred ca dupa atata timp. . . Avea noua ani ultima data. Ma mir cum de nu mai mai cunoaste. Dar gandul cum de ajuns ea aici ma framanta. Tatal ei a zis ca dupa moarte lui o va lasa pe Sakura sa ii preia toate afacerile. Dar terminand cu ganduile rele. . .
S-a facut mai fumoasa. E mai dezvoltata atat fizic cat si psihic. Nu mai pare fetita sensibila si plangacioasa care era inainte.

Three hours later . . .

Sakura' s point of view :

Ma ridic de pe scaun salutandu-i pe respectivi domni. Dupa ce toata lumea paraseste camera dau si eu sa ies dar, cineva ma prinde de umar. Era baiatul care m-a trantit pe jos acum trei ore.

-Ce doresti? intreb eu curioasa.
-Sakura nu ma mai cunosti?
-Te-am intalnit acum trei ore de unde ai vrea sa te cunosc?

O liniste apasatoare se asterne in toata incaperea, pana cand brunetul o sparge:

-Presupun ca nici pe Sasuke nu il mai cunosti, nu?

Atunci raman masca. Itachi? Nu imi vine sa cred. Nu il mai cunosc pe cel care mi-a fost alaturi toata copilaria. Cred ca accidentul m-a afectat foarte tare. Uimita de revederea baiatului nu mi-am dat seama ca gandesc cu voce tare.

-Ce accident? intreaba Itachi alarmat.
- Pai sti. . . La un an de la moartea lui Shin, parinti mei l-au urmat. Nemaivrand sa stau in acea casa mi-am cumparat un apartament. Dar intr-o noapte a igzbucnit un inciendiu la etajul in care ma aflam eu. Nimeni nu a anuntat pompieri deoarece era doua dimineata si mai locuia o singura persoana in acel bloc care a ars. Eu spariata de situatia in care ma aflam am sarit pe fereastra dar nu am mai apucat sa ma prind de ceva si am cazut pe trotuarul din fata blocului, lovindu-ma grav la cap. Am stat trei luni in coma, iar cand m-am trezit doctorul m-a anuntat ca din cauza lovituri imi voi aminti cu greu intamplarile si evenimentele din trecut. La o saptamana dupa aflarea vesti am cumparat o noua casa, iar pe cealalta am lasat-o asa cum o stiai tu.

Ma privea fara sa clipeasca. Dar intr-o secunda de neatentie, m-am trezit in bratele lui. Am simtit doua picaturi de apa scurganduse pe gatul meu ajungand apoi pe sacoul alb pe care il purtam. Plangea. Plangea din cauza mea. I-am luat capul in palme si l-am pupat usor pe obraz. Dupa cateva momente de tacere a ineput sa lege cateva cuvinte:

- . . .



Stiu ca nu e prea reusit, dar asta se intampla daca scri in ora de chimie.

este olecuta cam scurt,dar nu-i bai.asa e cand esti la scoala.:x.vino mai repede cu next-ul si sper sa ma si anunti cand il pui.mor de nerabdare sa vad ce se intampla.pupici

:)) Eu scriu in ora de fizica sau la biologie, deci......nu sunt in masura sa te critic :)) Si nu te mai minti singura, e chiar reusit, a iesit bine! Poti fi mandra de tine, eu asa cred. Cand i-a spus Sakura lui Itachi despre accident....mi s-a parut singura parte care n-a iesit prea bine, adica a fost prea lunga povestirea ei. Sfarsitul a iesit nemaipomenit, cu emotiile si imbratisarea si articularea catorva cuvinte, asta mi-a placut, serios, chiar sunt curioasa ce-i va spune, ce o sa mai faca.....asa ca te rog, intarzie mai putin (ce expresie idioata, cum sa intarzii mai putin? in fine) doar adu ai repede next-ul ala pentru ca, curiozitatea nu e cel mai misto sentiment!

Am venit si eu cu nextul dupa 300 de ani, dar am o scuza credibila. Nu am avut timp deoarece profesorii ne-au tinut numai in lucrari si proiecte. Nu prea am avut inspiratie, dar . . . sper sa va placa!

Lectura placuta!



Capitolul IV


Itachi' s point of view:


- I-Imi pare rau . . . Imi pare rau ce te-am lasat si am plecat. Dar . . . nu ai cum sa sti ca eu am plecat din cauza. . .
M-am oprit brusc si am parasit camera. Nu vroiam sa afle cine sunt cu adevarat. Nu vroiam sa o pun in pericol, asa, ca am facut mai bine daca am plecat. Inca nu imi vine sa cre ca am plans. Probabil ca imi era frica ce ea a patit asa ceva. Ca viata i-a fost pus in pericol de nenumarate ori. Am facut foarte bine ca i-am zis ca sunt servitorul mafiei. Daca ii spuneam adevarul ar fi durat-o. Biata de ea . . .


Sakura' s point of view:

Am ramas prinsa in ganduri in mijlocul camerei, intrebandu-ma ce a vrut sa spuna si dece nu a continuat. Sunt trezita la realitate de un chicot venit din partea lui Ino:

-Cine era?
-Doar . . . un vechi prieten. Si spunand asta am plecat grabita spre iesire. Nu vroiam sa mai interactionez cu nimeni. Toata lume ma plictisea. Aveam nevoie de putina singuratate pentru a-mi limpezi gandurile. Ma urc in masina si o iau spre alta locatie numai in directia casei mele nu. Habar nu aveam si nici nu vroiam sa aflu unde ma indrept sau unde voi ajunge.

Am luat-o spre padure lasand masina in parcarea unui mall apropiat. Am luat-o pe jos pana la intrarea in padure, cand am simtit ca sunt urmarita si am intrat in padure avantandu-ma in adancul ei, la un moment dat nici eu nemai stiind unde ma aflu.

Simteam cu o pereche de ochi ma priveau. Eram speriata, ametita . . .
Costumul alb pe care il purtam era acum rupt si plin de noroi. Pantofii cu toc inalt nici nu stiu pe unde se aflau. Facusem cea mai mare greseala sa intru in padure. Deodata, din tufisuri, s-a auzit un zgomot. Speriata am inceput sa alerg avantandu-ma si mai mult in inima ei. Dar din neatentie am alunecat intr-o vale.

Ma rostogoleam cu repeziciune la vale prin spini, zgariindu-ma si lovindu-ma peste tot. Am cazut cu capul de un copac, apucandu-ma apoi bine de el pentru a nu ma mai aluneca. Durerea isi facea aparitia pe tot corpul dandu-mi o stare de disperare. Am ridicat capul spre cer si am tipat cat de tare am putut. Imi doream ca totul sa fie un cosmar.

Cerul se inuneca din ce in ce mai tare dand drumul picaturilor reci de apa ce parca ma linisteau. Dar durerea se agrava din ce in ce mai tare intr-un final nemai rezistand, am lesinat . . .


Deschid ochii si aflu cu stupoare ca ma aflam intr-o camera imensa. Imi mut privirea dintr-o parte in alta incercand sa o analizez. Era un dormitor decorat in stil clasic. Peretii erau in contrast cu perdelele si covorul gri, din tavan atarnand un candelabru urias. Camera avea doua geamuri dintre care o usa ce ducea pe balcon. Nu am mai bagat in seama micile accesorii asezate pe dulap, deoarece imi venea sa vomit asa ca am incercat sa ma ridic. Am dat usor patura cu care eram inveita la o parte incercand sa ma proptesc de noptiera. Proasta miscare in urmatorul moment am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare. Am inchis ochii asteptand impactul cu podeaua, dar chiar in acel moment simt cum cinev ma ia pe sus asezandu-ma la loc in pat. Am deschis ochii clipind de cateva ori uitandu-ma prin jur sa vad cine m-a salvat. Ma uit in stanga in dreapta, dar cand am intors capul langa mine se afla . . .


P.S. Capitol Necorectat!

e frumos sa sti.cu sau fara lipsa de inspiratie de care mi-ai zis.sa ma anunti in continuare

Foarteeee frumos !!!!!!!
Multumesc ca mai anuntat
pup
Cannd pui next-u ma anunti

Nu imi vine sa cred! Inca un cititor! Daca ai sti cat ma bucur . . .
Itachi ei bine e secret ce ascunde, iar ficul e mai complicat. E itasasusaku! O sa vedeti voi!