Capitolul 1

Amintiri pe care aş vrea să le uit....

De ce? De ce eu? De ce, n-am fost suficient de puternică, să lupt pentru ceea ce am iubit. Nu spun că nu am încercat, dar... Simpt că dacă m-aş fi străduit mai tare acum nu aş mai suferii atât de mult. Spun asta, gîndindu-mă la cei doi coechipieri ai mei: Sasuke Uchiha un băiat cu părul negru ca pana corbului , ochii asemenea unui diamant negru care straluceşte în lumina nopţii şi inima acoperită de un zid, sub zidul acela afându-se toată ura şi setea lui de răzbunare şi Naruto Uzumachi un băiat cu părul asemenea celor mai pure şi strălucitoare raze de soare şi ochii albaştrii ca un ocean in care te poţi pierde uşor, dar înnainte de aspect băiatul ăsta are o inimă de aur , şi un suflet bun care a trecut prin multe încercări în viaţă. Sasuke a plecat din sat din cauza setei lui nemărginite pentru putere. Ura ce îi întunecase mintea şi îi închisese sentimentele l-a făcut să plece, trecând astfel de partea răului. Atunci, în acea seară blestemată, care părea a fii o seară liniştită, luna era înnălţată în înnaltul cerului, ca o pată de lumină într-un ocean negru, în aceea seară el a hotărât să părăsească satul şi să devină un ninja fugar. Iar eu la cât de indrăgostită şi de naivă eram atunci mi-am mărturisit sentimentele. Tot ceea ce simţeam pentru el, Fiecare părticică din iubirea pe care i-o purtam şi i-o pot şi acum i-am împărtăşit-o. Iar el n-a făcut altceva decât să mă numească "enervantă". Eu îl ameninţasem că o să ţiip dacă mai face un singur pas, iar el cu un singur salt discret în spatele meu, m-a imobilizat, prinzându-mă intr-un genjutsu. Ultimele sale cuvinte pe care le-am auzit au fost "Sakura, îţi mulţumesc!". Apoi totul a devenit negru, până în ziua următoare când Naruto şi Kakashi sensei m-au găsit în accelaşi loc, doar că eram aşezată cu grijă pe o bancă. În ziua acea , Naruto a plecat în căutarea lui , impreună cu ceilalţi prieteni ai noştri, ajungând a doua zi , înnapoi în sat , foarte grav rănit. Acesta îmi promisese atunci, că îl v-a aduce pe Sasuke înnapoi cu orice preţ. Aşa a plecat şi el la câteva zile din sat, pentru a se antrena cu Jiraya-sama. Atunci simţeam că mor. Persoanele la care ţineam cel mai mult , mă părăsiseră în drumul lor catre putere. Dar cu timpul, am început să-mi revin, Tsunade-sama , fiind de acord să mă antreneze pentru a devenii un ninja-medical, sau cel puţin un ninja mai bun.

Astăzi se face 3 ani de la plecare celor doi. În aceşti 3 ani pot spune că m-am maturizat destul de mult. Nu mă refer doar la fizic, despre care pot spune că seamănă destul de mult cu cel al maiestri mele înnafară de talie a mea fiind mai subţire, sau despre părul meu rozaliu care a crescut până la fund, ci şi pshihic. Nu mai sunt fetiţa accea naivă , care credea că tot ce zboară se mănâncă. Şi chiar dacă încă sufăr după plecarea celor doi, încerc să-mi interiorizez cât mai mult sentimentele de melancolie şi tristeţe. Încercând să fiu cât mai veselă posibil sau serioasă dacă e cazul. Acum sunt în drum sper biroul hokage-ului. Prietena mea bună Hinata, m-a anunţat că Tsunade-sama are o surpriză pentru mine. Ce surpriză poate fi înafară, de o misiune plictisitoare in care v-a trebui să păzesc pe cineva sau să duc un pergament in alt sat, crede-ţi că păate să fie? Eu, sunt mai mult ca sigură, că v-a fi ceva de genu sau chiar mai plictistor. Drumul a fost scurt, eu ajungând in mai puţin de două minute la sediul hokage-ului. Intru în aceasta, o salut pe Shizume şi pe porcuşorul ei , care aveau amândoi un zâmbet mare şi larg, şi fără să mai bat la uşă, am intrat în biroul maestrei mele. Acolo am parte de cel mai plăcut cadou. Unul din coechipierii mei s-a reântors în sat. Acesta mă întâmpină cu un zâmbet larg şi îmi rosteşe numele cu multă dragoste, dar şi cu uimire. Eu nu mai stau mult pe gânduri şi îi sar în braţe. Acesta începe să mă învărtă prin aer, la un moment dat oprindu-se şi îmbrăţişându-mă strând. Aţi ghicit cine e? Vă spun eu. Nimeni altul decât fratele ce mi-a lipsit în toţi ani aceştia, Naruto. Mi-a fost atât de dor de el... Şi chiar mă simpt vinovată, că l-am obligat atunci, să plece după Sasuke. Dar să revenim la oile noastre. Tsunade ne privea cu multă dragoste pe amândoi, şi cu un zâmbet larg. N-a mai zâmbit aşa de mult timp. Buzele ei cele roşii parcă se blocaseră, într-o poziţie din care nu mai vroiau să fie deranjate. Dupa câteva minute, se aude un tuşit forţat. Îmi întorc capul către sursa zgomotului , şi cel care l-a creat era nimeni altul decât băiatul cu inimă de gheaţă şi chip de înger. Mare mea iubire, Sasuke. Privirea mea plină de mirare de mai devreme nici nu se compara cu cea de acum.Acum e şi plină de ură şi mânie. Cu greu, mă despart din îmbrăţişarea lui Naruto, şi plec nervoasă din biroul hokage-ului, lăsându-i pe toţi cu gurile căscate. Toţi înafară de maestra mea, care ajunsese să îmi cunoască cel mai bine sentimeltele. Goneam pe străzile aglomerate ale konohăi ca o nebună. Şi cel mai neaşteptt lucru, e că Sasuke mă urmărea. Eu m-am prefăcut că nu l-am văzut şi mi-am continuat fuga nebună. După câteva 10 de minute în care am alergat în jurul oraşului, ajungem la locul de antrenament al echipei 7.

Câte amintiri plăcute am cu acest loc. Şi nu sunt singura care s-a oprit un moment pentru a savura amintirile emanate de acest loc.
Se pare că şi Naruto ea venit aici de ceva timp. Sasuke încă se afla la câţiva metri în spatele meu... singurul care ar mai lipsii ar fi Kakashi-sensei. Dacă ar mai venii şi el aici am fi toată echipa 7 reunită. Încet mă apropii de blond, care se pare că nu mi-a simţit prezenţa, şi îi spun pe un tton oaarecum timid şi plin de melancolie:
-Naruto îţi mai aduci aminte toate năzbâtiile pe care le făceai în trecut?Cum mi-a auzit vocea acesta şi-a întors capul către mine şi îmi răspunde pe un ton dulce şi cu zâmbetul pe buze:
-Cum aş pute uita, tot ce s-a petrecut aici... Miile de exerciţii pentru a devenii mai bun ca Sasuke, întrecerile noastre amuzante declanşate din orice motiv banal, modul în care tu încercai să îl cucereşti pe Sasuke... De după tufişuri se aude o voc absolut divină, care continuă de enumerat ceea ce a zis Naruto:
-Să nu uităm de loviturile pe care ţi le dădea rozalia când făceai vreo prostie, sau pedepsele primite de la al 3 lea hokage sau cel mai impîrtant lucru: faptul că orice se întâmpla noi rămâneam mereu uniţi şi ne ajutam la greu. Mai ales pe tine Sakura. Eu ce Naruto,
am încercat mereu să te protejăm, indiferent de situaţie sau dacă ne riscam vieţiile. Şi ştiu că pare ciudat venind din partea mea, dar cineva trebuie s-o spună: Pentru noi ai fost şi vei fi o surioară mai mică, care trebuie protejată şi de are ne-a fost un dor nespus.
-Sakura, Sasuke, are dreptate. Poate că nu pare ,dar ne-a fost ciar foarte dor de tine. Cei doi m-au lăsat mască şi nemairezistând impulsului, le sar în braţe şi îi strâng foarte tare la pieptul meu generos. Aceştia la început s-au înnroşit la faţă, dupa care răspunzându-mi la îmbrăţişare, ba chiar strâgându-mă maai tare.
Naruto îmi spune pe un ton glumeţ, că nu m-am shimbat deloc. Eu îi dau un pumn prieteneşte în umăr, după care începem să râdem toţi 3. Chiar şi Sasuke , după mult timp a râs chiar foarte cristalin. Eu le propun băieţilor să mergem la ramen ca să mai povestim ce am făcut în ultimii 3 ani. Naruto cum a auzit cuvântul ramen , a şi pornit în drum către Ychimaru, spunându-n că ne aşteapăt acolo. Eu chicotesc puţin, la gândul că, blondul ăsta nu s.a prea schimbat. Dar faptul ăsta mă bucură, deoarece a rămas accelaşi blond hiperactiv, plin de viaţă care te face să râzi ori de câte ori îţi vine să plângi , într-un cuvând, Naruto. Am rămas singură cu Sasuke. Eu mergeam în faţă, uitându-mă la cer, iar acesta mă examina din cap până în picioare. Dar nu m-am deranjat să îi spun ceva ci doar mi.am continuat drumul. Mergem eu ce mergeam , până m.am impiedicat de o piatra foarte mare. Sasuke , cu o viteză supra omenească s-a pus în faţa mea prinzându-mă în braţe asemenea unei mirese. Pentru câteva momente, am rămas impietriţi ca statuile uitându-ne unul în ochii celuilalt. Unda mea verde, străbătea încet oceanul lui prin de întuneric. Eram amândoi prinşi într-o vrajă. Cred că am fi rămas aşa mereu, dacă nu apărea Ino. Recunosc că îmi e una dintre cele mai bune prietene şi o iubesc, dar uneori poate fi chiar enervantă. Aceasta când îl vede pe Sasuke, rămâne stană de piatră, şi îi sare în braţe, bineînţeles după ce acesta m-a lăsat cu grijă jos. Brunetul încerca să o dea jos cât mai drăguţ, dar ea nu mai vroia să.i dea drumul sub nicio formă. Sasuke neavând altă soluţie, se teleportă în spatele meu, şi mă luă din nou în braţe, destinaţia noastră fiind Ychimaru. Cu vreo 10 metrii mai departe de local, Sasuke m-a lăsat cu mare grijă jos. Eu l-am întrebat pe un ton puţin amuzat, dacă aşa făceam şi eu, iar el mi-a răspuns pe accelaşi ton , că doar uneori. Eu încep să râd la gândul ăsta, şi îi spun un scuze cât se poate de sincer, după care îi dau un pupic dulce pe obraz. Acesta se inbujorează puţin, întorcându-şi capul ca să nu-l văd, şi imi spune privind în pământ că şi lui îi pare rău că mi-a zis că sunt enervantă. Eu îi zis că ne e nicio problemă. Şi pornim din nou către local. Ajunşi acolo avem marea surpriză să-i vedem pe Teamari , Shikamaru, Tenten, Neji, Hinata, Kakashi-sensei,o roşcată nu foarte drăguţă, dar nici urâtă cu ochelari şi bineînţeles nătângul nostru, Naruto. Se pare că, Prietenii noştri erau aranjaţi pe "cupluri". Gândul ăsta mă face să chicotesc puţin. Temari stătea foarte aproape de Shikamaru, Tenten cu Neji la fel , Hinata se chinuia să nu leşine deoarece stătea foarte aproape de Naruto, Iar Kakashi-sensei lângă roşcată. Sasuke zâmbea şi el, gândindu-se cred la accelaşi lucru ca şi mine. Ne aşezăm şi noi la o masă, şi începem să povestim. Am povestit noi ce am povestit, cam vreo 4 ore, după care am hotărât să merg acasă deoarece , încet cu încetul marea bilă de foc, se hotărâse să se ascundă , lăsând astfel regina nopţii să-şi ocupe locul pe tronul ei. Din ce am discutat şi glumit cu Sasuke, am aflat că el s.a antrenat chiar serios în ultimii 3 ani, reuşind să-şi uchidă fratele, şi pe Orochimaru. Am mai aflat şi că pe roşcată o cheamă Karin şi că după părerea lui e cea mai enervantă şi obsedată fată pe care o ştie. Şi eu i-am povestit ce am făcut în ultimii 3 ani, iar el a rămas uimit când i.am spus că mi-am depăşit maestra. Dar cu lacrimi în ochi i-am povestit şi suferinţa pe care am trăit-o atunci când el şi Naruto au plecat din sat , acesta cerându-şi scuze. După scuzele primite din nou de la brunet, acesta dispare în negura nopţii lăsându-mă din nou singură, doar că de aceasă dată mă aflam în faţa casei mele.
Mă duc leneşla mine în cameră, îmi aleg nişte schimburi şi intru în baie. Micile picături de apă caldă, se loveau brutal de corpul meu, creând un mic masaj. După 15 minute de răsfăţ, imi iau pijamaua mea cea scurtă şi roz şi mă îndrept , pe jumătate adormită, către patul meu cel moale. Ajunsă în pat, mă scufund în minunata lume a viselor, din care nu voi pleca până mâine dimineaţă.

Captolul 2
Cam scurt dar sper să vă placă :
Say : " I'm sorry !"

Sasuke's powint of view


Ce e bine e acasă! Acestea sunt singurele cuvinte care îmi vine în minte la gândul că m-am întors acasă în satul meu natal , Konoha. În toţi anii în care am fost plecat după răzbunare, chiar mi-au lipsit toate locurile în care mă jucam în copilărie, întrecerile amuzante pe care le aveam cu bunul meu prieten, Naruto, nopţile în care Kakashi-sensei mă antrena pentru a devenii cât mai bun chiar înnainte ca acesta să ne devină sensei în echipa nr. 7 sau nopţile în care mă strecuram pe balconul camerei rozaliei şi o priveam cu orele cum dormea. Mi se părea că e un înger atunci când doarme, şi că era foarte enervantă atunci când este trează. Dar cu timpul părerea mea s-a schimbat. Mai exact când am ajuns în acceiaşi echipă, când am împărtăşit acceleaşi misiuni, teste pshihice sau tragedii, cu alte cuvinte când am ajuns s-o cunosc. Şi cred că pe atunci nu-mi dădusem seama, dar înceusem să simt ceva pentru rozalie care creştea din ce în ce mai mult pe zi ce o vedeam. Nu ştiam la vremea respectivă şi recunosc că nici acum nu prea ştiu ce simţeam atunci, dar recunosc că era ceva puternic. Dar acel sentiment, pot spune că era mai puternic decât ura şi dorinta de răzbunare ascunse în sufletul meu. De accea la vremea respectică am considerat că este absolut necesar să scap de ele. Şi cum să fac asta? Simplu ! Am plecat în căutarea puterii, trecând astfel de partea răului, devenind într-un târziu un ninja fugar. Dar, nu-mi vine să cred că după atâta timp încă îmi mai este gândul la seara accea în care am lăsat-o pe Sakura pe banca accea. În accea seară când ea mi-a mărturisit sentimentele, nu ştiu de ce dar mă simţeam cu adevărat iubit pentru prima oară de când fratele meu îmi asasinase tot clanul. Şi eu ca un naiv ce eram pe vremea acceia, am lăsat-o cu ochii în lacrimi, tristă... Nu pot spune că nu îmi pare rău... ba din contră am avut cu adevărat multe remuşcări, şi cu fiecare zi care trecea mă gândem: Oare am făcut bine că am plecat? Oare Sakura este bine după lucrurile care s-au întâmplat? Oare mă vor ierta vreodată? Acestea erau doar câteva din miile de întrebări care îmi veneau în minte zilinic... până într-o zi, când Orochimaru mi-a spus că dacă nu las trecutul în spate niciodată nu voi putea să-.mi înfrâng fratele. În ziua acceia uitasem complet de prieteni mei şi de sintimentele confuze pe care le avem . Avem în gând doar un singur scop: să devin cât mai puternic pentru a-mi răzbuna clanul. Şi aşa au început antrenamentele cât mai dure cu putinţă şi eu, devenind treptat, un asasin fără sentimente care putea uchide fără măcar să clipească. Chiar îmi este ruşine de ceea ce am făcut în timpul în care am fost la Orochimaru. Am uchis multe persoane, l-am ajutat cu multe experimente de-ale lui cu scopul cercetării şi am făcut şi unele lucruri nu tocmai ortodoxe... De care cred că or să-mi fie jenă până la sfăşitul vieţii. Dar ceea ce contează acum este că m-a întors. Şi am degâng să recâştig încrederea, pe care cu greu o câştigasem. Dar, persoanele care aş vrea cel mai mult să mă ierte sunt, bineânţeles coechipierii mei, Naruto şi Sakura. Pentru mine cei doi sunt ca doi fraţi mai mici , care trebuiesc protejaţi. Naruto întodeauna mi-a fost cel mai bun prieten dar şi cel mai mare rival. Aşa a fost şi v-a rămâne până la sfârşitul lumii. Iar, Sakura este şi v-a rămâne cea mai importantî fată din viaţa mea. Acum iata-mă , prins atât de adânc în gândurile mele, încât nu am observat, că deja regele lumii şi-a făcut apariţia pe tronul său de safir. Trebuie să mă trezesc şi să plec la biroul Hokageu-lui petru a-mi lua îndatoririle şi misiunile pentru ziua de astări. Având în vedere, puterea mea cred că nu vor fi deloc uşoare.
Mă îmbrac repede, cu o perechie de blugi negri, un tricou albastru închis cu senul clanului ochia pe spate şi nişte adiddaşi albaştrii, îmi pieptăn părul şi sunt gata să plec la drum. Se pare că astazi v-a fi o zi destul de călduroasă. merg eu ce merg, pe drum, în timp ce căldura de care pomeneam mai devreme se instaura din ce în ce mai puternic, când din greşeală mă ciocnesc de cineva, căzând peste el sau ea . Cine credeţi că era? Nimeni alta decât mica mea floare de cireş cu parfum suav, Sakura. Imediat ce văd, de cine m-am ciocnit încep a-mi cere scuze. Eram amândoi îmbujoraţi la faţă şi ne priveam intens. Nu am observat niciodată până acum, dar Sakura are nişte ochi cu adevărat speciali. O piele albă superbă şi trasături divine. Şi nişte bize mari şi frumoase, de un roşu aprins. Nu ştiu de ce, sau dacă o să fac asta dar am o dorinţă arzătoare de a o sărtua în clipa aceasta. Mă aproprii încet de ea şi când suntem la 2 cm distanţă unul de celălat, apare un băiat cu părul şaten şi un cătel destul de mare, care se pare că sunt Kiba şi Akamaru. Acesta face ochii cât cepele când ne vede şi ne spus , roşu fiind la faţă, că îi pare rău că ne-a întrerupt. Mă ridic de pe sakura, iar ea îi spune cu zâmbetul pe buze şi pe un ton înfricoşător lu kiba că:

- .....

Capitolul 3

Cred că glumeşti!...



[comic sans ms] "Se pare că astazi v-a fi o zi destul de călduroasă. Merg eu ce merg, pe drum, în timp ce căldura de care pomeneam mai devreme se instaura din ce în ce mai puternic, când din greşeală mă ciocnesc de cineva, căzând peste el sau ea .Cine credeţi că era? Nimeni alta decât mica mea floare de cireş cu parfum suav, Sakura. Imediat ce văd, de cine m-am ciocnit încep a-mi cere scuze. Eram amândoi îmbujoraţi la faţă şi ne priveam intens. Nu am observat niciodată până acum, dar Sakura are nişte ochi cu adevărat speciali. O piele albă superbă şi trasături divine. Şi nişte buze mari şi frumoase, de un roşu aprins. Nu ştiu de ce, sau dacă o să fac asta dar am o dorinţă arzătoare de a o sărtua în clipa aceasta. Mă aproprii încet de ea şi când suntem la 2 cm distanţă unul de celălat, apare un băiat cu părul şaten şi un cătel destul de mare, care se pare că sunt Kiba şi Akamaru. Acesta face ochii cât cepele când ne vede şi ne spus , roşu fiind la faţă, că îi pare rău că ne-a întrerupt. Mă ridic de pe sakura, iar ea îi spune cu zâmbetul pe buze şi pe un ton înfricoşător lu kiba că:"


- Kiba, dacă spui cuiva, că ai văzut accidentul ăsta eşti mort, scumpete ! El înghite în sec şi spune cu o faţă speriată, un "Da!" forţat. Eu îi întreb pe cei doi, defapt mai mult pe Kiba, pe un ton plin de haz şi o urmă subtilă de superioritate:
-De ce îi este frică de o fată slabă ca Sakura. Întrebarea asta cred că a fost, una dintre cele mai proaste pe care le.am pus în toată viaţa mea, şi după cum bine ştiţi eu nu vorbesc prea mult deci nu au fost multe. În secunda următoare mă trezesc, zburând în aer cu 100 mrtri la oră. Autoarea n-a fost nimeni alta decât draga mea sakura,care are o forţă impresionantă. După cum am mai spus: cea mai proastă întrebare ! Se pare că zborul meu se termină, eu ajungând într-o pădure. Cred că mi-am rupt vreo 3 coaste. Cine m-o fi pus pe mine să mă iau de rozalie? Până la urmă a fost şi este eleva, celei mai bune kounichi din câte a existat vreodată. Aceasta se pare că mi-a urmărit "zborul" , şi vine să mă ajute să mă dau jos din copac. Mă ajută să mă dau jos din copac, după care îmi spune să-mi dau jos tricoul. Eu îi urmez întocmai instrucţiunile, după care ea începând a mă vindeca. Când mâinile ei reci au făcut contact cu pielea mea care ardea, am simţit un fior în întreg corpul. De parcă, o briză subtilă şi rece mi-ar fi atins pielea. O examinam atent cum mă vindecă. Mici perle transparente încep a-i apărea pe frunte. Chiar şi acum, după ce cred că am examinat-o vreo 2 ore, nu îi găsesc niciun defact. E absolut perfectă. Mă uit la ochii ei. Pare atât de concentrată, dar sincer nu se citeşte nimic în privire. Parcă ar fi cu gândul în altă parte.




[/font]

Capitolul 4





Mă uit in ochii ei; Pare atât de concentrată, dar sincer nu se citeşte nimic în privire. Parcă ar fi cu gândul în altă parte.


După ore de chin în care s-a străduit să mă vindece , aceasta reuşeşte într-un final. Eu îi mulţumesc politicos, îmi iau tricoul şi plec. După câţiva paşi se aude o căzătură. Se pare că orele petrecute pentru a mă vindeca au epuizat-o de tot pe Sakura. Mă uit pe pământul rece şi văd cum ea doarme ca un îngeraş. Parul ei precum cele mai pure flori de cireş, e răvăşit cu totul dăndu-i un aer rebel, ochi ei de un verde crud asemenea firicelelor de iarbă primăvara, sunt ascunşi după pleoapele ei, iar buzele-i roşii ca focul sunt într-un contrast perfect cu pielea ei albă.Pare atât de fragilă, dar în accelaşi timp atât de puternică. O ridic uşor. Parcă ar fi din porţelan. Îmi e frică să nu fac vreo mişcare greşită şi ea să se transfoarme într-un praf fin, urmând ca acel praf să se strecoare sfios printre degetele mâinii mele. Uneori stau şi mă gândesc cum a trect timpul. Parcă ieri, fata pe care acum o ţin în braţe şi o privesc cu atâta admiraţie şi tandreţe, era fata care mă enerva la culme. În fiecare zi, ea făcea cel puţin un lucru sau spunea ceva care să mă enerveze. Pe atunci eu nu vroiam să am prieteni. Gândul meu era doar la răzbunare şi dorinţa mea era să obţin cât mai multă putere. Dar cu timpul acese dorinţe s-au diminuat eu începând să simt sentimente pe care credeream că le-am îngropat în străfundul inimii mele. Sentimente ca bucuria ,fericirea, prietenia şi cel mai important dragostea. Încă îmi amintesc cu mult drag , toate intâmplările şi peripeţiile petrecute în echipa şapte. Pur şi simplu a fost totul de vis. Chiar şi misiunile care au fost mai ciudate sau stranii s-au transformat în amintirii plăcute, deoarece am trecut împreună peste tot.
Au mai eistat şi certuri în echipa şapte. Nu a fost totul numai lapte şi miere. Dar "enervanta" asta de la mine fin braţe a fost mereu acolo să ne împace pe mine şi pe Naruto atunci când se găsea un motiv de ceartă. Poate ăsta e şi motivul pentru care o consideram enervantă. Dar acum dacă stau să mă gândesc mai în amănunt, eu sinţeam mai multe lucruri pentru Sakura. Simţeam nervozitate atunci când o vedeam că încearcă să mă cucereă, respect atunci când şi în cele mai dificile situaţii ea găsea câte o strategie sau vreun motiv să ne ţină uniţi şi cred că şi dragoste când o vedeam cum încerca să devină din ce în ce mai bună. Şi mai sunt şi vizitele mele nocturne la camera acesteia când dormea. Motivul acestor vizite este simplul fapt că îmi plăcea să o privesc cum doarme. Mi se părea că este mai liniştită, atunci când era cuprinsă în mica lume a viselor.
Cuprins în amintirile mele nu am observat că Sakura a deschis ochii. Aceasta privea fascinată spre cerul înstelat, miile de luminţe refectându-se în occeanul ei verde. Îi spun cu o voce plindă de dragoste şi cu o notă subtilă de îngrijorare, continuând s-o privesc, că:
- Sakura, nu te-a obligat nimeni să mă vindeci. Ştiu sunt şi eu vinovat fiindcă te-am făcut slabă, şi chiar îmi pare rău pentru asta, dar dacă nu era neapărată nevoie să mă vindeci, de ce ai mai facut-o? Liniştea s-a aşterut peste noi pentru câteva zeci de secunde în care Sakura a rămas captivată în văzduhul cerului, după care aceastaîşi întoarce privirea spre mine, uitându-se profund în ochii mei şi îmi spune pe accelaşi ton pe care l-am folosit şi eu:
-Ai dreptate! Nimeni nu m-a obligat să te vindec. Fapta asta am făcut-o pentru a-ţi demonstra că nu mai sunt fetia accea slabă care avea nevoie de tine şi de Naruto ca să fie apărată! Acum pot să îmi pot singură de grijă. Spune aceasta, la ultima parte încercând să pară îngânfată, dar nereuşindu-i. Eu îmi aplec puţin capul şi o sărut pe frunte, lafel ca un frate mai mare şi protector. În secunda în care buzele mele au făcut contact cu fruntea sakurei, aceasta s-a înroşit puţin, afisând o faţă de căţeluş plouat. Eu îi zâmbesc dulce după care îi spun:
-Indiferent câtă putere sau câte jutsu-ri ai cunoaşte, trebuie să ştii că îîntodeauna o să ai nevoie de prieteni care să îţi fie alături. Eu am învăţat asta din propria mea experienţă. Şi crede-mă am avut suficient timp... Spun asta în ultima parte având un ton trist. Ea îmi schiţează un zâmbet cât se pate de dulce şi îmi spune:
-Ştiu asta! Şi mai ştiu că tu şi Naruto îmi veţi fi mereu alături, ca doi fraţi mai mari. Şi de asta pot spune cu mâna pe inimă că te iubesc ! Spune asta lundu-mă de gât, şi prinzându-mă într-o îmbrăţişare strânsă şi plină de iubire. După vorbele rostite de ea eu rămân pur şi simplu mut. Mă bucur că ea mă iubeşte ca pe un frate, dar parcă ar lipsii ceva. Simpt un gol imens în inimă care nu poate fi umplu decât de ea. Doar asta spune inima mea întrunda. De parcă ar fi pus un văl invizibil asupra organului meu vital, trăgându-l din ce în ce mai aproape de inima ei.
Suntem în apropierea aleii care duce spre casa sakurei liniştea mormântală dominăndu-ne. Eu cuprins în miile mele de gânduri, nu mai am fost atent la drum şi m-am împiedicat. Însă am avut grijă să nu cad peste Sakura. Am strâns-o tare la pieptul meu, pentru a o proteja. Parcă timpul se scurgea cu viteza unui an lumină, dar eu vroiam să savurez momentul, şimţind-o aproape de mine.
Dar după cum e vorba aia :" Tot ce e frumos, durează al dracu*ui de puţin." , aşa şi momentul acesta minunat trebuia să se termine într-un sfărşit. Sakura încarcă să se ridice, dar în acel moment de nicăieri apare....

acum imagini :
http://adesakura.sunphoto.ro/Sakura_Shippuden/10027768 Sakura

http://sakusasu.3xforum.ro/img/pics/sakusasu.3xforum.ro/ok_983.jpg Sakura după ce a sărutat.o Sasuke pe frunte


http://animehappy.3xforum.ro/img/pics/animehappy.3xforum.ro/ok_4074.jpg Sărutul pe frunte

https://2img.net/r/ihimizer/img205/3436/sasukeunderstandsbyannr.jpg Sasuke ţinând-o în braţe pe sakura

http://3.bp.blogspot.com/-8MZP692lMeQ/UGMPNF9qWOI/AAAAAAAAAPw/pj4vPJzpiqA/s1600/Sasuke-Shippuden-uchiha-sasuke-10949530-549-314.jpg Saske rănit şi fără tricou