Sys Nextu`
Ehem ... scuze

Buna dragilor!
Dupa o lunga vacanta am adus si eu next-ul. Sper ca o sa va placa. Nu cred ca este tocmai bun dar ... macar este. Data viitoare o sa ma straduiesc mai mult. Lectura placuta! (sper sa fie)


Capitolul 6:
(Sakura)


Vreau sa o gasesc cat mai repede pe amica mea. Oare unde e? Ce o face? Sunt sigura ca nu mai e tot acolo. Ma indrept spre usa cu pasi repezi. Dar, ma simt atat de rau. Corpul imi tremura, inima imi bate prea repede. Ceva nu e bine, nu va fi bine. Incepe sa-mi fie rusine de mine, de ceea ce am facut. Dar jur ca o sa i-o platesc lui Hiro. Sunt sigura ca acum este in vre-un club, distrandu-se cu cine stie ce parasuta. Lui chiar nu-i pasa? Ne-am pierdut tatal, mai avem un pic si suntem pe cale sa ne pierdem si mama. El chiar nu are constiinta? De la accident este foarte distant, mereu serios, mereu indiferent. Mereu il vad beat si cu ochii rosii. Cred ca are niste prieteni, traficanti, sau mai rau. Am tinut mult la el, a tinut mult la mine. De fiecare data cand se luau ceilalti de mine el ma apara, ma sustinea, dar acum ...

Am atatea probleme, atatea griji incat, ar trebui sa mi le planific. Dar ce-l mai inportant lucru este sa o gasesc pe Hinata. Ma misc din ce in ce mai incet. Incep sa respir tot mai greu, corpul parca imi este pus sub presiune. Totul in jurul meu este neclar. Nu mai vad nimic, nici nu mai pot sa mai respir. Picioarele mi se inmoaie, pamantul parca fuge de sub mine... totul negru.

Vad o lumina ... o Doamne! sper ca nu am murit. Multi se bazeaza pe mine, nu vreau sa-i dezamagesc. Lumina este atat de puternica incat ma orbeste. Aud multe voci, plansete. Deschid ochii si vad multi oameni inbracati in negru. Ce-i asta, inmormantarea mea? N-are cum, nu am ata de multe cunostinete.Incerc sa inaintez, vreau sa ajung in fata, sa vad ce se intampla. Un singur lucru ma uimeste. Oamenii trec prin mine, nici nu exist. Intr-un sfarsit trec de multime ajungand in fata. Raman inpietrita. Fiori reci, mai reci decat gheata imi strabat corpul. Lacrimile se preling pe fata mea in voie. Parca erau cascade, izvoare nesfarsite ale suferintei, amaraciunii. De ce ea, de ce acum? Parul negru ii era ravasit pe perna alba. Isi pierduse stralucirea. Ochii ei de un gri sters erau acum acoperiti. Pielea ii era alba, arata groaznic. Dar totusi, a fost, este si va fi cea mai buna prietena a mea, indiferent unde se va afla. Vreau sa o strig, dar nu am cuvinte, vreau sa o inbratisez, dar nu ma pot misca. Langa ea vad un baiat blond. Plange si o tine de mana. Nu l-am mai vazut niciodata dar, pare de incredere. E chiar dragut dar ma intreb ... unde ma aflu? De ce pot trece prin oameni? Mi-e teama, sunt atat de confuza, gandurile imi umbla prin cap in voie. Situatia ma depaseste totul este ....
- Sakura! Sakura !

Pleoapele imi sunt atat de grele, corpul meu este amortit. Parca mii de ace imi strapung pielea. Dar incetul cu incetul inima incepe sa-mi bate mai repede si o caldura imi inunda corpul. Cred ca incep sa-mi revin ...
Deschid ochii incet si nu vad decat tavanul alb. Oare, unde ma aflu? Incerc sa-mi amintesc dar nimic. Nu stiu ce caut aici, cum am ajuns si cine sunt. Ma uit in jurul meu si la geam vad un baiat. Incerc sa ma ridic, cu greu reusesc. Parca as calca pe cuie. Ma legan usor precum un copac in bataia vantului. Cu pasi marunti ajung langa brunet. Privesc trista afara incercand sa-mi amintesc cine sunt.
Picaturile reci ale ploii se izbesc puternic de asfalt, norii cenusii stapanesc cerul. Sunete asurzitoare se aud din cand in cand. Lumini puternice apar uneori luminand un pic peisajul. E trist, afara este o furtuna. Inseamna ca cineva sufera. Acel cineva are o inima de aur daca si natura sufera cu el. Ma intorc spre brunet si-l privesc pret de cateva secunde. Are ochii negri ca cel mai intunecat abis, este chiar frumos.
- Cine esti? O intrebare atat de simpla dar care imi poate dezvalui multe.

Acesta nu spune nimic, doar priveste ingandurat pe fereastra. Este atat de misterios, imi place. Dupa cateva minute acesta se intoarce si ma priveste insistent. Nu spune nimic, doar ma analizeaza si un zambet ii apare in coltul gurii. Se intoarce cu spatele la mine si din nou tacere.

- Nu stii cine sunt? Cine esti? Unde te afli?
- Nu! raspund eu hotarata. Nu am nici cea mai mica idee. Ce s-a intamplat ?
- Eu sunt Sasuke Uchiha, detin aceasta agentie si multe altele. Aici ajut unele fete sa devina modele, este o alta cale prin care pot face bani mai usor. Aceasta agentie este un fel de acoperire, ca sa nu dau de banuit politistilor. Sunt si un traficant de droguri, ma ocup cu arme si multe alte lucruri murdare. Tu esti Sakura Haruno, mana mea dreapta, micul meu ajutor, iubita mea. Pe tine te trimit in unele misiuni mai dificile pentru ceilalti. Stii sau mai bine zis stiai, sa te
lupti corp la corp si sa folosesti armele. Presupun ca ai uitat toate aceste lucruri. O sa angajez pe cineva sa te antreneze din nou. In curand o sa devii si fotomodel, o sa te transfer la cealalta angentie sa obtii informati. La prezentarile de moda vei fi cu ochii in patru dupa anumite persoane, vei afla mai multe pe parcurs.
- Si eu unde locuiesc? Am familie, am prieteni?
- Tu locuiesti cu mine, vom pleca acum acasa. Nu ai familie, ei te-au abandonat, te credeau in plus. Mai ai un frate, l-au preferat pe el si pe tine te-au dat unor traficanti, atunci te-am gasit eu si te-am luat la mine.

Acesta ma ia de mana se indreapta spre usa. Cate lucruri am patit, sunt atat de trista. Familiei nu i-a pasat de mine, atunci de ce m-au mai facut, cred ca am fost un accident. Ii sunt vesnic recunoscatoare lui Sasuke, mi-as da si viata pentru el. Ajungem langa o oglinda. Sunt atat de uimita si atat de speriata. Am parul roz si ochii verzi. Sunt chiar draguta dar, sunt plina de taituri. Ce-am facut? M-am luptat cu tigri? Am fost la razboi?

- De ce arat in halul asta ? Cum am ajuns asa? Si mai important, de ce nu-mi amintesc nimic?
- Ai fost trimisa intr-o misiune. Din nefericire, ai fost prinsa. Ai fost torturata pentru a obtine informanii. Daca nu ai spus nimic, ti-au sters memoria. Am trimis oameni dupa tine si te-au gasit intr-un depozit abandonat. Erai plina de sange, te-au adus aici si am avut grija de tine.

Ma mai privesc odata in oglinda si iesim din incapere. Mergem pe holurile lungi si racoroase tinandu-ne de mama. Am un sentiment straniu, ceva nu e in regula. Ajungem la parter, Sasuke ii spune secretarei ca va pleca si nu va mai veni decat a doua zi. Mergem la masina inca tinandu-ne de mana, cativa cetateni care mai sunt pe
strada se uita ciudat la noi. Ma simt parca sub un microscop. Intram intr-o masina neagra, se vede ca are multi bani. Ma intreb, cum e la el acasa. Privesc ganditoare pe geam, cum de nu am nici o prietena? Ma uit atenta la cladire,la o fereastra zaresc o bruneta plangand, mi se pare tare cunoscuta. Motorul a pornit si masina goneste pe strazile pustii ale orasului. Toti s-au refugiat la casele lor, furtuna pare ca i-a speriat. Stergatoarele nu mai faceau fata, viteza crestea tot mai mult. Imi era chiar frica. Daca o sa mor? Nu vreau sa mor. Mi-am muscat buza atat de tare incat mi-a dat sangele. Brunetul ma ia de mana, ma intoarce cu fata spre el spunandu-mi sa ma calmez si ca totul va fi bine, dupa care ma saruta apasat. Nu pot decat sa ma gandesc la sarut. Doamne! Are niste buze mari, carnoase si dulci. Parca acel sarut a fost un drog, nu pot decat sa zambesc. Eram intr-o stare euforica, pluteam.

Masina se opreste brusc lasand in urma o dunga neagra. Sasuke iese grabit, imi deschide usa si fugim spre casa incercand sa nu fim udati. Este o vila mare, are doua etaje, si cativa copaci in jur. Este un loc tare ciudat, in jur nu mai vad decat patru case. Intram in vila si brunetul imi spune sa ma duc in living. Dupa cateva minute apare si el cu .....


Sper ca v-a placut. Scuze ca a durat atat.

vai cat de frumos, abea astept nextul

 ma bucur ca ai pus in sfarsit nextu:X...iti urmaresc ficu' si astept  cu nerabdare continuarea de fiecare data...ca si acum...nu ti-am lasat comm pana acum deoarece nu prea am timp...scuze pentru asta...oricum sa stii ca iti urmaresc ficu'  mereu...asa ca abia astept :X:X  NEXT!!

Cu....!?Cu ce? Chiar vreau sa stiu, daca nu mor. Asa-s eu curioasa .

da da da da uite ca dupa ce am imbatranit 10 ani acum pot muri cu inima impacata , adica nuuu! nuu! nuu! nu pot trebuie sa vad cum se termina trebuie sa vad ce o sa se intample neaparat! ehee nu scapati voi asa de repede de mine! da da vreu next , va rog indepliniti-mi ultima dorinta fetelor eu va iubesc mult, dar stiti ca daca nu puneti capitolul urmator o sa primiti un papucel nu intrebati unde mi-a placut enorm de mult, dar foarte mult, si vreu continuarea mai repede , cat mai repede

Miau miau !


Mhm, frumos si acest capitol. Ce-i drept mi-a placut foarte mult. Oh Doamne, imi pare rau ca nu am lasat comentariu mai devreme, insa de cate ori am trecut eu pe la ficuri..:-j In ultima vreme nu prea am mai trecut pe aici. In fine, pai fetelor desi capitolul imi place, ma deranjeaza ceva, cand il puneti pe urmatorul ? Serios, vreau sa vad ce se intampla, ne-ati lasat in suspans. Sper sa veniti cat mai repede cu urmatorul, sa fie la fel de frumos ca si acesta. Deci haideti repede cu next-ul si nu ma lasati sa astept mult. Spor la scris si la idei ! Pupici dulci ! Mhm Dulci, dulci !

Mrr

Doamne!!! Deci am ajuns si eu pe aici... te intrebi cred dc am zis Doamne pt ca imi place la nebunie ficu tau si abia astept nextu!!!

Heii! Am aterizat si eu pe aici, ca ti-am tot promis ca intru ``maine``, ``poimaine``, ``vineri`` si n-am mai intrat. :)) Memorabil, nu? :)) -P.S.: O sa fie un comm in graba, nu te superi, nu?-

Imi place. Ma bucur ca mi-ai ascultat sfatul cu space-ul. Incearca sa scoti punctele alea de suspensie. Pe zi ce trece devin din ce in ce mai enervante. De ce Doamne, de ce le-ai inventat? -pai daca sunt puncte de suspensie sa fie si hiperbole-

Presupun ca ai stat sa-ti corectezi capitolul de nu ai numai o greseala de tastare. Foarte bine! Continua. :)

Descriere ai, mi se pare ca ``ai mai pus legume``, dar mai vreau. Mult mai multe ``legume``.
Dialogul e ok, n-am vazut nimic care sa ma deranjeze.
Actiunea inca este grabita, poate e doar obsesia mea.


Punctele de suspensie iti strica capitolul. Estetica lui, pardon. Renunta la ele, o sa fie mult mai bine. O sa arate demn de laudat. Cine stie, trece cineva pe aici si zice ``Ah! Ce impresionant! O sa-i publicam creatia!``
:))

Ma rog. Capitolul te rog. ;;)