Penaj moral

Subiect: Penaj moral Sam 23 Feb 2013, 18:01

Dor

Mi-aduc aminte; o fetiţă cu părul de-un blond pal stătea sprijinită de-o portă rece, ruginită de timp. Nu voia să plângă, nici să meargă lângă ceilalţi. Se lăsa ghidată de impulsurile instinctuale specifice unei cenuşi existenţiale, chiar dacă ea avea o scânteie ce putea deveni un soare. Desculţă de regrete, înainta pur şi simplu de-a lungul unui coridor şi plângea: aici n-avea s-o vadă nimeni, n-avea s-o înţeleagă nimeni, oricum. Era abia smulsă din pântecele mamei sale, un diavol, şi totusi, ea continua să spere că va ajunge un înger. În urma ei rămâneau perle incolore care trăiau câteva minute, apoi se evaporau, altele luându-le locul. Vociferarea gândului său era mai puternică decât orice urlet, dar cine avea ochi să vadă, cine avea urechi să audă şi suflet să simtă? Mica tresărea atroce, scufundându-se în suspine şi cărându-şi corpul, din nou, spre neant. Şi-a dat seama că nimeni n-o vrea, şi-o înţepa groaznic inima, dar ea avea ceva ce mulţi nu au; capacitatea de a se lăsa posedată, în favoarea ei. Timpul a trecut, ea a crescut. Era cu caţiva ani mai mare şi totuşi, acea fetiţă tristă încă se regăsea în ochii săi. Cândva, spre teama ei, l-a cunoscut. Un cineva cu un spirit pe care nimeni nu-l va mai avea. Veneau din lumi diferite, dar asta i-a făcut să rezoneze unul cu celălalt. Mulţi ani a crescut-o, a tratat-o ca pe-o fecioară, a contribuit la formarea ei cărămidă cu cărămidă, celulă cu celulă şi vis cu vis. O iubea nespus de mult, iar ea il diviniza cu atât de multă adoraţie, incât, brusc şi nemilos, el s-a dus, şi dus a fost. De-atunci, ei continuă să trăiască împreună, iubindu-se în taina lor dar, din nou, erau separaţi de Dumnezeu, fiecare-ntr-o lume.

Subiect: Re: Penaj moral Sam 23 Feb 2013, 18:20

Stau şi mă gândesc cu atenţie, văd după cuvintele tale, totul derulându-se cu grijă în faţa mea. Noi creştem, dar mereu rămânem la fel, neatacaţi de lume, în adâncul nostru, dar uneori e bine să ne schimbăm, pentru că altfel nu ne putem adapta lumii. Acel cineva, a fost doar un ajutor, nimic mai mult, ţi-a arătat calea spre un lucru mai bun, de fapt, te-a pregătit pentru viitor, iubirea faţă de el o poţi materializa în iubire frăţească şi să nu-l uiţi niciodată, în loc să suferi. Nu ştiu de ce zic asta, dar am simţit nevoia să ţi-o spun, pentru că ai să înţelegi la ce mă refer.
Tot răul este spre bine şi mereu va fi aşa, trebuie doar să privim departe de ce ne arată faptele şi cuvintele. Sper să mă anunţi când vei mai posta o creaţie.
Mi-a făcut plăcere să-ţi citesc micul text. a hug

Subiect: Re: Penaj moral Sam 23 Feb 2013, 19:27

Sincera sa fiu, nu stiu cum sa imi incep comentariul, cum sa fac sa ma fac inteleasa, asa cum ai reusit tu. Deja este peste puterea mea sa imi exprim gandurile, una din putinele dati in care nu pot da frau liber cuvintelor; ceva ma opreste si nu-mi dau seama ce. Cred totusi ca vreau sa iti multumesc, nu sunt sigura, dar asta cred. Iti multumesc sincer pentru ca ai scris aceasta lucrare, deoarece mi-ai hranit inca o data speranta ca in aceasta lume exista si persoane care gandesc limpede, care simt puritatea, care stiu ce este esecul si care se ridica si merg mai departe indiferent de ce se poate intampla. :)