Citat :

Ştiu că nu e bine, dar nu mă pot abţine

Capitolul 4 . Citire plăcută (Hmm, ce cauta "cititre placuta" aici?)

Sakura`s Point of Wiew :

        In timp ce ma tinea Hinata, ca sa nu-l lovesc pe Naruto("pentru a nu-l lovi pe Naruto"), aud cum imi suna telefonul, (Punct, nu virgula.) imi scot telefonul roz("Il scot". Cuvantul "telefonul" se repeta la un interval de numai cateva cuvinte si suna urat. Incearca sa eviti repetitiile.)din buzunarul pantalonilor, si raspund. Era secretara lui tata, si imi spunea ca am un nou agent de paza, sa ma duc sa il vad. ("Secretara tatalui meu mi-a adus la cunostinta faptul ca aveam un nou agent de paza, pe care trebuia sa il cunosc")Of, tata chiar ma crede un copil, nu am nevoie de nimeni (care) sa ma pazeasca. Ma ridic de la masa alba, (fara virgula) si le spun celor doi ca trebuie sa plec(Punct. ) acestia inteleg, iar Hinata schiteaza un zampet("zambet". Nu mai e nevoie sa spui " pe fata", deoarece se intelege de la sine.) pe fata. Ma indepartez de masa, cu pasi mici, pana la limuzina. Acolo ma asteptau paznicii mei, cei vesnic tacuti . Sper ca acela sa fie putin mai vorbaret. Urc in masina, (fara virgila)si ma uit pe geam, (Punct, nu virgula.) In timp ce masina se deplaseaza, se poate vedea frumusetea naturii din anumite zone, chiar daca doar putin. Pentru ca toata splendoarea naturii, (fara virgula)a fost distrusa,(La fel, fara virgula.) de fabrici si de oameni. (,Nu imi plac ultimele doua fraze, par facute de un copil de clasa a doua, nu exprima nimic. Daca doresti sa spui ceva despre natura, e OK, insa nu in felul acesta. O poti face altfel, adaugand niste sentimente, ceva culoare: "Natura isi pierduse puritatea in urma cu mult timp, tot ceea ce a ramas in urma fiind copaci lipsiti de vlaga, acoperiti de frunzele care isi pierdeau puterea si cadeau lent, pe pamant. Blocurile inalte constituiau mare parte din oras, acoperind adevaratul chip verde al pamantului")

        In timp ce admiram putina urma de natura, care se afla in oras, se pare ca am ajuns . Cobor din masina, (fara virgula) si ma indrept cu pasi marunti spre casa, ca sa pot sa privesc cat mai mult peisajul natural, din curte. Ajungand in fata usii, intru inauntru, si caut ("si o caut pe", nu "si caut", iar inainte de "si" nu trebuie virgula.)secretara tatalui meu, cu privirea. Observ ca aceasta sta langa o masuta cu un baiat,(Punct.)cred ca acela e noul meu agent. Ma duc spre ea, iar aceasta mi-l prezinta, spunand ca il cheama Sasuke, si ca e cu un an mai mare ca mine, un baiat destul de frumos, cu parul negru si ochi("si ochii", deoarece ai enumerat "parul", nu "par", si ochii, de aceea trebuie scria cu doi "i", amandoua substantive articulate, nu numai unul. Aici trebuia sa il descrii mai mult pe Sasuke, sa dezvolti si trasaturile lui, conturandu-l mai bine. ) la fel. Il analizez din cap pana-n picioare, (fara virgula. Partile de propozitie nu se despart prin virgula cand sunt legate prin "si" copulativ)si spun nedumerita cu o voce de fetita mica, cum ar trebui sa ma protejeze, nu are muschi, incercand sa il enervez. (Aici era mai usor daca formai o replica, nu are sens ce ai spus in fraza subliniata, te-ai exprimat gresit. Ceva in genul mergea: "- Cum ar putea acest baietel sa ma protejeze? Probabil si eu am mai multe kilograme decat el.")Acesta se facu rosu de furie , ca un mac la fata,("fata ii era precum petalele unui mac" suna mai bine, desi era suficiet sa spui ca se inrosise la fata.) mai avea putin si zicea ceva, dar secretara, Ino, l-a intrerupt, incepand sa dea din maini, spunandu-i sa nu-mi raspunda.

       Ma duc langa el incercand sa par indiferenta, pentru a nu-si da seama ca gestul lui m-a amuzat, il i-au de mana, mergand inainte, si tragandu-l dupa mine, spunandu-i ca trebuie sa ii fac turul casei, si sa-i explic ce are de facut, pentru ca asa face o sefa buna.("Indiferenta la exterior, insa usor amuzata de gestul sau, il iau de mana si, inainte sa poata scoate vreun cuvant, ii explic in ce consta indatoririle job-ului sau, facandu-i si un tur al casei in acelasi timp, deoarece este datoria mea de sefa buna" Am incercat sa modific fraza ta, insa sa ii pastrez sensul intact. Cam asa trebuia sa arate.)Acesta isi da ochii peste cap, ceea ce ma enerveaza putin, dar continui sa merg, pana ce ajung in fata unei camere, aceea fiind bucataria, (Punct. Deja devine confuz. Ajunge, acea actiune s-a incheiat, la fel si propozitia. Acum urmeaza una noua, cu litera mare.)intru increzatoare in ea, iar el dupa mine, (Punct. )ma asez la masa de culoare visinie,(fara virgula!) si ii spun ca imi e foame, "si...si..." Nu ti se pare ca suna urat acel "si"? Ai grija la repetitii.)si sa gateasca ceva. Acesta si-a pus mainile-n san, (din nou, virgula este in plus)si a pus ca nu gateste nimic, fiindca e un dezastru in bucatarie. Asta chiar m-a enervat,(Fie puneai punct si incheiai propozitia, fie adaugai "asa ca" dupa virgula.) ma duc si i-au de pe masa, (Ce cauta virgula asta aici??)un castron si o farfurie,(fara virgula.) si ii le pun in brate. Acesta se uita nedumerit la mine,(fara virgula) si ma intreaba ce sa faca cu acelea. Dau din cap dezaprobator, (fara virgula!!)si ii spun ca o sa-mi gateasca alta data, (iar )acesta rasufla usurat. Ce pot sa spun, e destul de dragut, dar cam neindemanatic, (Punct, iar conjuctia "dar" se repeta, asa ca era bine daca evitai sa o folosesti iarasi.)dar totusi, nu inteleg cum pot spune asta, e doar un necunoscut. Ii zambesc, (nu e nevoie de virgula. )si il i-au ("iau",se scrie legat. Nu mereu, insa aici da. In cazul de fata este forma verbului "a lua" la persoana I, singular. Nu se scrie legat. )din nou de mana, ducandu-l la etaj, ca sa-i arat camera mea.("pentru a-i arata camera mea" suna mai bine. Incearca sa nu mai folosesti conjunctia compusa "ca sa" ) Pe scari ma intalnesc cu tatal meu, acesta incepand sa chicoteasca, vazand ca il tin de mana, sau mai bine zis, il trag dupa mine, pe baiat. Rosesc toata, dar, (fara virgula)de ce rosesc, daca nu il plac.(Semnul intrebarii, nu punct. ) Dau din cap (De ce da din cap?)si imi continui drumul, (fara virgula) pana ce ajung in fata unei usi albe,(Punct, nu virgula.) o deschid sfios, (fara virgula)si pasim intr-o camera alba, cu cateva lucruri roz, iar pe pereti,(fara virgula! ) niste tablouri care exprima natura, facute de mine, nu chiar reusite. Cei ("ce-i", nu "cei")drep ("drept") e ca pe mine ma pasioneaza arta si natura. Ma trantesc pe pat, spunandu-i ca aceasta e camera mea. Acesta incepe sa rada putin, intrebandu-ma cine a pictat aceste „ opere ” de arta. Ma ridic nervoasa de pe pat, spunandu-i ca eu . Dupa cateva minute, m-am linistit, si il intreb ("m-am linistit si l-am intrebat" sau "ma linistesc si il intreb" Verbele la acelasi timp, nu unul la trecut si unul la prezent. A, da: Inainte de "si" nu trebuia sa fie virgula)cu o voce surprinzator de calma, daca a fost vreodata la o gradina Zoologica, (insa) acesta spune ca nu. Ii zambesc, (fara virgula)si ii spun ca astazi o sa mearga impreuna cu mine, (fara virgula )la una, si sa iasa din camera, ca sa ma schimb, rosiind putin (Transformarea asta in vorbire indirecta este facuta varza, e nevoie si de replici. Partea cu roseata in obraji e pusa total gresit.). Dupa ce a plecat, ma intind pe patul moale si ma scufund in ganduri, nu m-am mai purtat asa de prietenos cu nimeni, dar,(fara virgula) cu el o fac, nu inteleg de ce, (Punct.)in orice caz, sunt sigura ca nu e nimic, e doar o simpla persoana, (FARA VIRGULA, MAI!! )si nimic mai mult. Dar totusi, daca as simti asa ceva pentru el, chiar daca ar fi minuscul, ce ar zice tata,(Semnul intrebarii, deoarece a fost o intrebare.) nu, nu se poate.

Titlul - Nu ma atrage, insa sunt sigura ca o sa apara o legatura intre el si text. Chiar si asa, puteai face o alegere mai buna.


Ideea - Intr-o masura este originala, desi nu imi place cum o conturezi. Pana acum nu a reusit sa imi starneasca curiozitatea. Naruto si Hinata au personalitatile intanlite vesnic si in celelalte fic-uri, trebuia sa ii schimbi, ei fiind diferiti de anime. Asta ar fi fost ceva nou. De asemenea, Sakura se simte atrasa de Sasuke din prima, ceea ce gasesti peste tot, deci nu este original deloc. Incearca sa adaugi intamplari noi, care sa nu apara si in alte parti.


Descrierea - Aici voiam sa ajung. Nu am gasit pic de descriere sentimentala. Daca vad ca s-au indragostit, ciritorul nu o sa stie cum s-a intamplat, deoarece nu ai dezvaluit nici macar o emotie a personajelor. Poate doar "m-a enervat", daca se pune, numai asta am aflat despre Sakura, cum a enervat-o Naruto. Am observat ca iti place natura. Ai incercat sa spui ceva despre ea, insa nu te exprimi corect. Incearca sa te pui in pielea personajului, astfel faci cititorul sa se puna in locul protagonistilor, atragandu-l inconstient. Pentru a-ti dezvolta vocabularul, dar si modul de gandire, citeste carti, ai sa vezi ca te schimba. Poate daca gasesti ceva care sa te inspire, o sa mearga mai bine, de exemplu: muzica. O melodie lenta, care iti ofera o stare de melancolie te poate ajuta.


Actiunea - Este cam grabita, iar asta se intampla fiind ca lipseste descrierea. Daca dezvolti descrierea sentimentala, actiunea o sa fie OK


Dialogul - Ai nevoie de replici. Combini replicile cu naratiunea, in asa fel incat sa para una si aceeasi. Daca vrei sa introduci dialogul in naratiune, scrie replica in ghilimele, nu direct, fara sa faci vreun semn. Vorbirea directa, transformata in vorbire indirecta, devine foarte confuza. "eu am spus, el a spus, dar eu am zis, spunandu-mi, etc" La un momentat nu am inteles, a trebuit sa citesc de doua ori. Nu abuza de acest gen de vorbire, foloseste si liniile de dialog.


Estetica - Arata Ok, font-ul este dragut, asezarea in pagina la fel. Ai spatii intre paragrafe, numai ca trebuie sa lasi doua spatii intre titlu, subtitlu si text.


Greseli de tastare/ortografie- Ai destul de multe, insa le-am corectat. Adaugi virgule unde nu trebuie, iar cand pui intrebari nu le sfarsesti prin semnul intrebarii. Corecteaza capitolul inainte sa il postezi si nu se vor mai strecura atat de multe greseli.


Sper ca aceasta critica sa te ajute. Este una mai dura, insa de 100 de ori mai benefica decat una blanda. Sunt sigura ca ai sa evoluezi. Sincer, abia astept sa vad ce o sa iasa si sper sa ma aninti cand postezi urmatorul capitol. Bafta! ^^

Scuză-mă că trec așa de târziu pe aici, însă școala mă omoară!
În legătură cu capitolul, a fost frumos, dar foarte foarte scuuurt.
Oricum, sper să ții cont de sfaturile Lissei pentru că te vor ajuta să îți perfecționezi tehnica de a scrie N-a sunat prea bine, dar mi-e lene sa reformulez.
Mulțumesc de anunț și sper să mă anunți și în continuare!
Abia aștept next-ul!
Kiss, kiss.

Am venit cu next-ul, vă mulţumesc pentru comentari. Am incercat să ţin cont de critica Lissei. Citire plăcută :*.



       Tata nu ar fi deacord cu relatia noastra, nici eu nu sunt sigura ca vreau sa am una, cu el. Pot spune ca nu este o scanteie in inima mea, il simpatizez, nimic mai mult. Nu as vrea ca aceste sentimente sa se dezvolte, vreau sa ramana asa cum sunt, o simpla simpatatie. Cred ca este vina mea sa merg la gradina Zoologica cu brunetul. Ma ridic taraindu-mi picioarele pana la baie luandu-mi o tinuta lejera si simpla. Sper ca totul sa fie bine, sper sa nu se intample nimic special fara voia mea si prin asta se intelege ca nu vreau sa ne apropriem foarte mult unul de celalalt. Ies din camera uitandu-ma prin jur cautandu-l. Dar nu-l vad nicaieri, poate este la parter, asa ca cobor sa-l anunt ca plecam. Il vad pe canapea stand plictisit. Parea total parelel cu realitatea, era adancit in gandurile sale, pe care probabil ca niciodata nu le voi afla. Tot timpul am vrut sa aflu ce gandesc oamenii, dar nu poti afla asta decat de la ei. Ii zambesc usor, si ii spun sa mergem, acesta da aprobator din cap. Coboram scarile, de data asta, fara sa il trag dupa mine. Ma duc in fata usii de la intrare, si astept, acesta se uita nedumerit la mine, de parca ar fi vazut o fantoma. Tusesc fortat, dar nimic, astept cateva minute, dar, nu face nimic, ma dau batuta, spunandu-i sa deschida usa. Acesta o deschida, iese, si atunci cand sa ies si eu, o inchide. Nervoasa, imi deschid singura usa, si ma duc cu pasi repezi inainte, depasindu-l, pana la masina, unde vine si acesta. Tot drumul s-a uitat la mine, iar eu din cand in cand la el, tacerea puse control asupra noastra. As vrea sa rup tacerea, dar, nu stiu ce sa-i zic, nu stiu ce sa fac, trebuie sa astept, sa zica el ceva. Astept si astept, dar tacerea e mult prea mare, asa ca ma hotarasc sa spun eu ceva, dar, intrebarea este ce as putea sa spun . Nimic, nu stiu ce ii place, ce urmareste, nu stiu nimic despre viata lui, dar totusi, vreau sa vorbesc cu el. Vreau sa desfac acest mister ce il inconjoara. As vrea sa-i stiu trecutul, sa aflu totul despre el. Imi pare interesant, felul sau de a se comporta. E ceva destul de neobisnuit la el, ce ma face sa vreau sa descopar totul.

        Cineva rupse tacerea, dar nu cine speram eu, soferul masinii, spunandu-ne ca am ajuns. Cobor din masina alba, si privesc spre cer, observ, cum pasarile zboara in acea mare albastrie, asteptand, ca si brutnetul sa iasa din masina. Dupa aceea, incepem sa mergem prin gradina Zoologica, pana la un stand de inghetata, unde spun ca un copil mic, ca vreau inghetata, Acesta merge si cumpara doua inghetate, una cu vanilie pentru mine, iar una cu ciocolata pentru el. Ii zambesc, in semn de multumesc, si ne continuam drumul, pana la cusca unui urs. Ii dau telefonul meu roz, spunandu-i acestuia sa imi faca o poza, cu ursul, ducandu-ma destul de aproape de cusca acestuia. Ursul a inceput sa mormaie, lucru ce m-a speriat, facandu-ma sa alerg pana la el si sar in bratele lui, strangandu-l tare in brate, parca vrand sa nu-i mai dau drumul. Acesta incepuse sa rada, dar eu, fiind parca impietrita, imi placea prea mult acea senzatie, de a fi protejata, ca sa-i dau drumul. Brunetul m-a intrebat daca sunt bine, am dat din cap pentru a-mi reveni, si i-am spus ca sunt bine, zambind, sarind din bratele lui puternice, chiar daca nu prea par.

        Ne continuam plimbarea pana la un stand de suvenire, vazand un delfin albastru de sticla, ce se putea pune la telefon, dar, mi-am uitat banii acasa. Fiind gata sa las delfinul acolo, vad o mana ce intinde niste bani, spunand ca sunt pentru delfin. Imi intorc capul, ca sa vad cine e aceea persoana, si il vad pe Sasuke, zambind. Raman uimita, de ce mi-ar cumpara el, asa ceva. Il intreb mirata, de ce mi l-a cumparat, acesta spunandu-mi ca nu e mare lucru. Ma ridic pe varfuri pentru ca acesta e mai inalt ca mine, si ii dau un mic sarut pe frunte, spunandu-i ca acesta e un multumesc pentru delfin, si sa nu se obisnuiasca. Imi pun micul delfin, la telefon,chiar daca nu stie, eu o sa pretuiesc acest delfin, pentru totdeauna, ca sa imi amintesc, mereu, de el. Nu ne stim de mult timp, dar avem tot viitorul inainte pentru a ne cunoaste, sau cel putin sper. Acesta imi spune sa mergem mai departe, trezindu-ma din ganduri . Dau afirmativ din cap, si ne indreptam spre un lac. Inspre lac, am vazut din nou, un stand cu inghetata, ma uit spre el, cu niste ochii mari, acesta spunandu-mi ca o sa ma ingras, fac o fata bosumflata, si asa raman pana la lac.

        Ajungem la lacul din aproprierea gradinii Zoologice, este un peisaj mirific, acolo ar putea chiar sa locuiasca cineva. E un loc destul de retras, unde verdeata conduce. Lacul e limpede, in el se pot vedea pesti inotand dintr-o parte in alta. Iar la mal e o barca cu doua vasle. Acesta e locul meu, l-as putea numi acasa, e ceva ce ma fascineaza cu privire la locul acesta. Poate pentru ca tot timpul mi l-am petrecut in oras, niciodata nu am fost intr-un sat. Pentru ca parintii mei erau prea ocupati, uneori am senzatia ca sunt prea ocupati chiar si pentru mine. Frunzele copacilor sunt uscate, semn ca toamna se aproprie. Una cate una, ducandu-se in jos. Privesc uimita acest peisaj, as vrea sa ating, acea apa cristalina, asta se putea citi in ochii mei. Sasuke imi propune sa ne ducem in mijlocul lacului. Fata mi se lumina in acel moment, alergand pana la barca, iar apoi urcandu-ma in ea. Acesta pe urmele mele, urcandu-se in barca, si vaslind pana la mijlocul lacui. Soarele apune, cerul devenind din ce in ce mai roz, frunzele copacilor candeau intr-un ritm armonios, in jurul nostru, creeand o ploaie de frunze, parca ar fi un vis. Imi intind mana dreapta in apa, spunandu-i usor, sfioasa „ Imi pari interesant ” . Dar acesta nu a aude, spunandu-mi sa repet, ii spun ca nu mai conteaza, oricum mai bine ca nu a auzit e totusi un strain, dar aceasta senzatie pe care nu am mai simtit-o niciodata nu-mi da pace. Inima imi bate din ce in ce mai repede, simt nevoia sa il sarut, il privesc, si dispare totul in fata mea, doar pe el il vad. In acel moment unde doar noi doi eram, simteam ca trebuie sa fac asta. Nu stiu de ce dar asta simt , imi doresc sa fiu mult mai aproape de el. Simt nevoia disperata de a imi uni buzele cu el, de a forma un sarut pasional. Nu pot sa imi controlez sentimentele. Ochii sai ma hipnotizau , ispita pune stapanire pe mine apropiindu-ma de el , poate prea mult, fiind atat de aproape incat puteam sa ii simt respirata, care imi dadea fiori pe intregul corp. Vreau sa ii simt buzele, farmecul sau, parfumul sau, ma inebuneau, nu ma puteam misca. Ca si cand as fi prizoniera lui. Stam fata in fata si aproape am unit sarutul, acesta ar fi primul meu sarut, si nu mi-ar parea rau daca ar fi chiar acum cu el.

        Dar o voce ne intrerupe strigand. „Domnisoara Haruno ! Sunteti aici ? ” . De ce trebuiau sa vina tocmai acum, cand insfarist mi-am gasit locul. Ma ridic in picioare ca sa ma observe, sperand ca n-au vazut nimic. Agentii ne cheama la mal, noi vaslind pana acolo. Acestia ne duc in masina alba, si pornesc spre casa. In masina, din nou aceeasi poveste uitandu-ne unul la altul fara a scoate nici un sunet. Ma simt atat de neputincioasa nici odata nu am avut curajul sa imi placa de cineva, din cauza tatalui meu, iar azi insfarsit am descoperit putin din acel sentiment, am cazut prada ispitei si nu am putut face nimic. Daca el nu simtea la fel ? Cand Sasuke prinse curaj era gata sa spuna ceva, acestia l-au oprit , zicand ca am ajuns. Coboram din masina ducandu-ne sus, pana in camera mea. El se balbaia pe drum incercand sa zica ceva, dar pur si simplu nu reusea. Urcam scarile cu aceeasi liniste apasatoare . Priviri pe furisi , nimic mai mult , desi voiam mai mult mai mult. Inima mea ardea dupa sarutarea sa . Voiam sa zica ceva , orice doar sa o spuna , ma simteam prost , acel moment mirific care l-am avut pe lac nu trebuia sa se intample. Poate am gresit, dintr-un impuls de moment, dar daca el nu vroia asta? Desi eu voiam asta , poate relatia noastra de prietenie pe care o aveam, acum s-a dus. Oare cum se simte el ? Pentru ca eu nu prea bine. Acesta incearca sa zica ceva , se balbaie, rosiind. Eu amutesc mi se parea atat de frumos cand avea acea culoare trandafirie in obraji. Am ajuns in fata usii mele, intru inauntru, iar el ramane in afara usii . Eram pregatita sa inchid usa, dar acesta ma intrerupe.

- Sakura, spune el inghitind in sec, calculandu-si cuvintele . Ce s-a intamplat acolo, pe lac? Las capul in jos rusinata de faptul facut. Eu l-am facut sa se aproprie mai mult, nu trebuia sa o fac, a fost gresit .

        Nici eu nu stiu ce s-a intamplat, a fost doar un impuls de moment, o dorinta ascunsa a inimii mele. Nu spun nimic , inchid usa urandu-i un " Noapte buna " . Mi-e rusine de ce facusem , nu stiu daca mai pot da ochii cu el. Ma las in jos pe usa , gandindu-ma cum ar fi fost daca s-ar fi intamplat, ar fi fost frumos, asta sigur . Tot ce sper e sa putem fi in continuare macar prieteni, daca mai mult nu ne-a fost destinat. Nu inteleg ce s-a petrecut la acel lac, parca eram hipnotizata . Nu stiu ce o sa se intample intre noi, ramane de vazut, ce ne-a petrecut viata . Dar de un lucru sunt sigura, acesta e inceputul adventurii mele. Nu e doar intamplator ca el e agentul meu, a fost adus ca paznicul meu, cu un scop anume. Acela fiind ca eu sa descopar dragostea, chiar daca doar putin din ea. Ce tot vorbesc, nu are cum sa-mi placa de el, nici macar putin. Ma trantesc pe pat, incercand sa-mi iau gandul de la cele petrecute azi. Priveam luna prin usa din sticla a balconului meu. Era asa gratioasa, punand stapanire pe tot cerul . Un cascat isi face aparitia cea ce inseamna ca sunt extenuata. Somnul pune control asupra mea, facandu-ma sa inchid ochii.

Hey !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
Astept nextul !
Te rog anunta-ma !

Off, off. Abia am așteptat câteva scene Sasusaku. Îmi place foarte mult cum ai conturat personalitatea lui Sasuke, dar și a Sakurei îmi e foarte interesantă. Sunt atââââât de drăguți!
Scuză-mă că ajung așa târziu, școala mă omoară!
Mulțumesc pentru anunț și sper să mă anunți și în continuare!
Kiss, kiss.

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.