Da pai inca un fic. Stiu ca mai am multe si abea daca reusesc sa pun la celelalte next-ul insa am prea multe idei si nu pot sa le las sa se risipeasca Sper sa va placa si acest fic. Lectura placuta.

Capitolul 1 :

Ma simteam ingrozitor. Incercam din rasputeri sa deschid ochii insa nu reuseam. Intreg corpul imi frigea iar inima imi batea cu putere. Incer sa ma misc dar fara putinta deoarece eram parca intepenita. Durerea era din ce in ce mai mare si ma simteam de parca iau foc. Tresalt uros cand cineva se apropie de mine , imi verifica temperatura apoi ma sprijina de niste perne dupa care pleaca. Ma afund in cearceaf si ma incolacesc si incet incet deschid ochii. Totul era in ceata si nu puteam destinge decat cateva siluete. Incep sa privesc buimaca in jurul meu iar ochii imi raman fixati asupra mainii mele plina de sange , zgarieturi si bandaje. Oare ce am patit?
Langa pat se aseaza o fata ce ma strange puternic de mana. Aceasta fata avea niste ochi tare frumosi de culoare lila si parul ei mov era imprastiat peste umeri si ii acoperea chipul inecat in lacrimi. Fata , printre suspine ma ruga sa rezist pana sosea Tsunade. Oare cine era Tsunade? Cine era fata asta si ce voia? Ma mai uit prin camera si gasesc o oglinda in care incep sa ma privesc. Parul meu roz era ravasit pe niste perne iar ochii verzi erau inlacrimati. Ce culoare ciudata are parul meu. Roz asta e foarte neobisnuit dar nu asa precum cel mov. Ma mai uit si vad ca eram plina de vanatai si sangeream , de asemenea eram imbracata ciudat la fel ca fata de langa mine.
Alte doua persoane apar langa fata cu ochii lila : o fata si un baiat. Fata era blonda cu ochii albastri. Aceasta schiopata si avea un umar bandajat care sangera ambundent. Ochii ei imprastiau tristetea si incearca sa aline supararea prietenei sle. Dupa cum o striga aflu ca fata cu ochii lila se numea Hinata. Hmm.. frumos nume.
Hinata foloseste o tehnica ciudata cu ochii si ma priveste din cap pana in picioare apoi foarte ingrijorata le spune prietenilor ei ca nu voi rezista prea mult. Cum adica nu voi rezista? Ce vrea sa zica? Blondul la auzul acestui lucru se infurie rau si se rasteste la Ino , fata blonda, zicandu-i sa faca ceva. Blonda se apropie de mine , face niste semen ciudate cu degetele apoi mainile ei sunt inconjurate de ceva verde cu care imi atinge ranile iar spre surprinderea mea acestea se vindeca. Din nou durerea apare si lesin fara sa mai stiu ce se intampla.
Simteam cum eram purtata undeva pe ceva tare. Deschid ochii usor si vad cum peretii se miscau. In dreapta mea era o femeie inalta cu parul blond care imi zambea si tot spunea ca totul este in regula. Dupa un timp cred ca am intrat intr-o salva iar femeia imi pune ceva la gura prin care eu respir un gaz care ma adoarme. Ma simteam amortita si fara putere. Nu puteam sa ma misc si nu stiam ce se intampla in jurul meu. Ochii imi erau intredeschisi dar lumina puternica nu ma lasa sa observ ce era in jurul meu. Auzeam insa multe lucruri. Ii auzeam pe cei din jurul meu vorbind , pe femeie blonda care crerea diferita lucruri. Ceilalti vorbeau iar ustensilele care cadeau se auzeau cel mai tare parca avand un ecou. La scurt timp simt o intepatura iar un ser intra in venele mele , era o injective care ma adoarme in mai putin de un minut.
Dimineata ma trezesc cu o mare durere de cap si cu stari de voma. Paream sa fiu intr-un salon din spital. Perdelele erau trase si nu-mi puteam da seama daca era zi sau noapte. Intind incet mana dreapta plina de perfuzii si caut pe noptiera de langa pat un ceas. Privesc obiectul pret de cateva minute pentru a distinge ora ce era indicata. Ceasul parea sa arata ora opt dimineata. Aud un ciocanit la usa iar in salon isi face aparitia o asistenta care dupa ce imi da niste pastile si imi face o injective , se face nevazuta. Eu ma intind la loc in pat si ma las dusa in minunata lume a viselor. Cat am dormit mi-am adus aminte multe lucruri. Am primit o misiune de la Tsunade in care trebuia sa-l spionez pe Madara impreuna cu Ino , Hinata si Naruto. Madara era un infractor puternic si foarte periculos. Inainte de a ajunge la ascunzatoarea acestuia eu si colegii mei am picat intr-o ambuscada. Ne-am luptat cum am putut mai bine insa numarul inamicilor era prea mare asa ca ne-am reintors in sat. Ghinionul a facut ca noi sa fim urmariti iar ca sa nu dezvaluim ascunzatoarea satului a trebuit sa ne luptam din nou. Tin minte ca inamicii ne-au atacat cu arme otravitoare iar eu am fost nimerita din plin de o astfel de arma.
Mai pe la pranz sunt trezita de Tsunade care imi face o vizita. Femeia deschide un geam apoi se aseaza langa pat privindu-ma bland si zambind din cand in cand. Presupun ca era bucuroasa sa ma vada in viata. Vorbesc cu ea despre misiune si despre externarea mea. Am aflat ca maine cel tarziu dis-de dimineata voi putea pleca. Dupa aproximativ jumatate de ora Tsunade pleaca si ii lasa pe prietenii mei sa intre. Ino este prima care sare pe mine si tipa de bucurie ca sunt bine. Si ea avea rani si mana ei era inca bandajata dar parea tare vioaie. Hinata era chia in spatele blondei si se abtinea sa nu planga.
Nici nu mai zic cat de rau m-a speriat Naruto cand a intrat. A deschis usa larg si a tipat si el de bucurie ca sunt bine. Acesta emana o bucurie molipsitoare incat am inceput sa radem. Acestia sunt prinre cei mai buni prieteni ai mei. Naruto era blond cu ochii albastri si visa de mic sa devina Hokage si chiar putea devenii avand in vedere ca este foarte puternic. Este mereu vesel ,cu zambetul pe buze , gata sa ajute pe toti. Este foarte indragit de multi copii de la academie care visau sa devina puternic ca el.
Ino lucreaza la spital la fel ca mine. Intr-un timp a fost studenta mea insa dupa ce-am invatat-o tot ce stiu a devenit alaturi de mine studenta doamnei Tsunade. Ino conduce de asemenea si cea mai frumoasa florarie din sat si chiar daca se descurca greu cate o data nu ezita sa se si distreze.
Hinata face parte din clanul Hyuga , un clan puternic cu o anumita putere a ochilor , o tehnica ciudata dar folositoare. Suflet mai bland decat al Hinatei nu am intalnit. Este mereu fericita si zambitoare, uneori cu capul in nori mai ales cand Naruto e prin preajma.
Suntem o echipa puternica si findca am primit multe misiuni impreuna asta ne-a dat incredere si ne-a unit. Doamna Tsunade stie mereu ce sa faca.
Toata ziua am stat si am vorbit cu prietenii mei. Am ras , am glumit si ne-am distrat de minune. Mai spre seara acestia pleaca lasandu-ma cu asistenta care tocmai venise sa-mi dea alte pastille. In scurt timp eu cad in minunata lume a viselor.
Visul Sakurei:
Fugeam cat ma tineau picioarele insa ma urmarea si parca ma ajungea din urma. Totul era intunecat si nu se zareau decat cateva lampi la distante mari a caror lumina era foarte slaba. Coridorul era din ce in ce mai lung , aproape fara fund. Eram foarte speriata si nu stiam unde sa mai fug. Stiam ca ma va ajunge din urma. Rasul acela stresant se auzea peste tot. Ma urmarea oriunde si nu puteam scapa.
Pe rand am inceput sa aud batai intr-un lemn , zgarieturi apoi scartiitul unei usii care se inchide brusc. Aceste zgomote erau terifiante si ma scoteau din minti. Tremuram incontrolabil si inima imi batea mai tare ca niciodata. Ma impiedic si cad intr-un colt al coridorului. Ma ghemuiesc si incep sa plang de spaima. Apare o lumina puternica care ma orbeste. Dupa ce imi deschid ochii observ ca nu ma mai aflam pe coridor. Acum eram intr-o camera , stand langa o fereastra a carei perdele dansau in bataia vantului.
Ma ridic si privesc camera pret de cateva secunde apoi ma indrept spre o usa mare , maronie care astepta sa fie deschisa. Cand eram gata sa plec ii aud din nou rasul. Un nod mi se pune in gat si ma intorc grabita catre fereastra. Era acolo , statea nemiscat si ma privea. Pe fata ii apare acelasi zambet fermecator ca intotdeauna. Parea neschimbat, aproape la fel ca in academie. Mereu nepasator , cu acelasi zambet smecher care te vrajeste. Am vrut sa merg la el insa corpul nu mi se misca.
Din nou apare acea lumina si cand imi redeschid ochii el se afla in fata mea. Aproape ca ii simteam respiratia calda. M-am uitat in ochii sai care m-au hipnotizat imediat. Insa nimic nu era real. Parca nici nu exista , nu era acolo , era doar o fantasma.
Inainte sa ma apropii de el acesta dispare de langa mine si apare langa fereastra. In clipa aceea am fugit cu lacrimi in ochi spre geam si am strigat cat am putut de tare:
-Sasukeee…. Stai nu pleca, nu din nou….
Insa prea tarziu deoarece acesta deja disparuse. De ce mereu Sasuke , de ce? Ma urmaresti pretutindeni. De ce ai devenit un cosmar , o piatra in sufletul meu.
Visul ia o intorsatura ciudata. Gresia de pe jos incepe sa dispara iar eu cad in intunericul nesfarsit si nemilos care ma inghite. Totul din jur era negru iar eu pluteam in acea cerneala. Chiar daca ma miscam nu ma clinteam din loc. In fata mea apare o aratare care isi indreapta arma spre mine si ..…
Ma trezesc speriata si foarte agitata. Privesc in jurul meu si imi dau seama ca ma aflam in spital. Era dimineata iar camera era puternic luminata de razele soarelui. Ma ridic din pat si ma imbrac cu hainele mele obisnuite apoi ma pregatesc sa plec din spital. In mai putin de doua ore doctorii m-au externat iar eu am plecat fix acasa. Pe drum m-am tot gandit la visul meu sau mai bine sa il numesc cosmar. Oare de ce l-am visat iar? Chiar era asa de imposibil sa-l uit? Nu cred ca as reusi avand in vedere ca inca poate il mai iubesc, dar nu sunt sigura de propriile sentimente. Dand la o parte aceste ganduri incerc sa-mi distrag atentia privind copii care se jucau in parc impreuna cu parintii lor. Dupa o mica perioada de mers am ajuns la mine acasa. Mama era in bucatarie si ca de fiecare data pregatea ceva bun de mancare. De cum m-a vazut un zambet i-a aparut pe fata. Aceasta l-a chemat si pe tata care tare mult s-a bucurat sa ma vada. Acasa se mai aflau si verisorii mei mai mici Misury si Anne , doi ingerasi superbi care iti umpleau inima de bucurie cand iti zambeau. Dupa ce am luat cina m-am dus in camera mea si m-am trantit in pat avand de gand sa dorm doar o ora iar apoi sa plec la Hinata.

Imi pare rau ca e asa mic.
Va rog sa ma scuzati daca gasiti greseli.
Vreau cat mai multe critici. Cristici dureee. Vreau sa ma perfectionez
Spor la citit si criticat

Deci draga mea surioara este superb sublim!!

Tu esti deja o perfectionista ai descris sentimentele perfect si la un moment dat am tresarit


Deabia astept next-ull !!!

Cat mai repede !!!

In sfarsit am aterizat si eu pe aici. Ani, draga, tot ce pot spune este ca acest capitol mi-a atras mult atentia. Descrierea ta este perfecta, dialogul (care de fapt este de vreo doua replici) nu este sec (nici nu prea ar avea cum ). Astept cu nerabdare nextul care sper sa vina in curand. Multe idei si o tona de pupici.

Anii^^
Imi place mult fic'u
Vreau capitolul al doilea daca nu te bat te ucid
>_<

Miau miau !


Imi place foarte mult draga mea Ani. Ma bucur ca ai mai facut un fic. Sa vedem :

1. Ideea- Pai deocamdata pot spune ca imi place. Desi stii caci eu vreau sa-mi formez o parere complexa, asa ca trebuie sa mai pui cateva capitole.

2. titlul- Imi place deoarece este expresiv si m-a atras. Deci pot spune ca nu este unul banal.

3. Descrierea- Hmm, descrierea o ai dar cel mai mult mi-a placut cum ai descris visul. Explicit si amanuntit, mi-a placut acolo, suspans cat incape. Foarte frumos, poti sa incerci sa mai dezvolti dar stai bine la capitolul descriere. Stii deja ca ador cum descrii

4. Dialogul- Nu e lung si nici sec. Defapt e aproape inexistent, imi place ca se imbina cu descrierea care e multa si frumoasa

5. Actiunea- Nu este grabita, imi place ca mergi lent si nu tragi lucrurile de coada. Apreciez ca nu treci de la o idee la alta.

6. Estetica- Hmm, cateodata ai mai uitat sa dai " SPACE " dupa semnele de punctuatie.


Greseli de tastare, ortografie, gramatica :

" uros " - " usor "

" cearceaf " - Hmm, nu cumva se scria " cearsaf " ? E posibil sa gresesc, insa parca asa stiam eu.

" destinge " - " distinge "

" ochi " - " ochii " Este la plural

" sle " - " sale "

" semen " - " semne "

" vindeca " - " vindecau "

" salva " - " sala "

" crerea " - " cerea "

" injective " - " injectie "

" sa arata " - " sa arate "

" injective " - " injectie "

" era chia " - " era chiar "

" prinre " - " printre

" scartiitul " - " scartaitul "

Cam atat, probabil au mai fost insa nu am mai " puricat" ficu..am o durere de ochii ingrozitoare

Pai astept urmatorul capitol, iertare pentru intarziere.

Spor la scris si la idei !

Pupici dulci !

Mrr

pentru commuri. Ma bucur ca va place. Am venit cu next-ul care sper sa va placa.

Capitolul 2: “ O noua misiune”

Ma trezesc tare somnoroasa si obosita. Patul era asa de pufos si moale incat nu ma induram sa ma ridic de acolo. Imi intind corpul de cateva ori , casc apoi ies din camera. Fiind obosita mergeam cam ciudat , sau mai bine zis ma impiedicam intr-una. Toata lumea parea sa fie plecata de acasa. Oare unde s-au dus toti? Ma uit prin bucatarie crezand ca poate gasesc vreun biletel insa nimic. Nu mai stau sa ma gandesc unde ar fi putut pleca parintii mei asa ca pornesc spre casa Hinatei. Soarele stralucea puternic si ma cuprindea cu minunata lui caldura. Mergeam cu pasi marunci pe strada admirand fiecare copil micut care se juca , fiecare copac inflori , fiecare pasarea care zbura. Mergand asa nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la prietena mea. Aceasta statea pe prispa casei si vorbea cu verisorul sau mai mare Neji. Acest Neji era tare de treaba insa in zilele lui proaste nu trebuia sa-i spui nici un cuvant care sa-l supere altfel o incurcai. El avea parul saten si ochii negri , era instructor de karate si iubea copii.
Dupa ce ii salut eu si Hinata mergem in camera acesteia. Incepem sa povestim cele intamplate si sa scriem raportul pentru doamna Tsunade. In maxim o ora am terminat de scris iar apoi ne-am jucat cu pisica Hinatei. O pisicuta tare draguta de culoare portocalie cu nuante de maroniu, foarte jucausa care in mod ciudat semana cu Naruto la fata. Mereu cand o priveam incepeam sa radem. Cateva ore bune am stat cu Hinata de vorba , pana cand am fost intrerupte de o pasare. Ciudat nu? Era pasarea doamnei Tsunade care lovea cu ciocul in geam , se parea ca Tsunade avea nevoie de noi. Dupa ce am asteptat-o pe Hinata sa se imbrace am pornit spre biroul Hokagelui. Am ajuns pe holul principal dupa ce am urcat o groaza de scari care parca nu se mai terminau.Am batut usor la usa dupa care am intrat salutand-o pe doamna Tsunade. Aceasta de cum ne vede zabeste apoi o roaga pe Hinata sa plece vrand sa vorbeasca numai cu mine. Ma cam ingrijora acest lucru. Oare de ce voia sa vorbeasca numai cu mine?
Doamna imi spune sa i-au loc pe un scaun apoi imi intinde un dosar rugandu-ma sa ma uit prin el. Dupa stampilele de pe el, dosarul parea sa fie foarte secret si important. Oare de ce mi-l arata mie? Incep sa rasfoiesc dosarul si cu fiecare pagina pe care o citeam ma ingrozeam tot mai rau. Dupa ce citesc raman de-a dreptul blocata, un nod mi se pune in gat si incep s-o privesc pe Tsunade speriata, nestiind ce sa mai zic. Femeie avea si ea o privire rece si incruntata. Ma privea ingrijorata si era atenta la fiecare miscare a mea. Mediteaza timp de cateva secunde apoi se ridica de la birou si incepe sa se plimbe prin incapere. Aceasta tacere ma inebunea , starea Hokagelui ma speria si nu stiam ce va urma. In cele din urma Tsunade incepe sa vorbeasca insa cuvintele ei ma ingrozeau si mai mult:
-Sakura , precum ai citit si acolo , aceste persoane sunt extreme de periculoase si pot agrava toate natinunile. Trebuie oprite cu orice pret. Uite iti voi da o misiune, cea mai grea misiune de pana acum. Nici eu nu as supravietui daca as fi prinsa…
Aceste cateva lucruri au fost spuse un ton posomorat dar in acelasi timp si foarte serios. Ce avea de gand sa faca doamna Tsunade si de ce eu intr-o asemenea misiune. Daca sustine ca nici ea nu ar supravietui atunci ce sa caute o neindemanatica ca mine acolo. Dupa o pauza lunga femeia reincepe sa vorbeasca insa de aceasta data pe un ton mai cald , bland si plin de afectiune:
-Draga mea te rog sa nu te sperii. Am discutat deja cu mama ta si avem un plan excelent. Nu vei pati nimic , iti jur asta. Sa nu te ingrijorezi in privinta misiunii. Iti voi da mai multe detail de indata ce soseste aici si mama ta.
Din nou doamna m-a lasat masca. Eram chiar speriata si nu stiam ce se petrece. De ce asa de brusc o groaza de lucruri. Asteptam cu nerabdare sa vina mama ca sa lamurim toate aceste lucruri. Pana a venit doamna Tsunade mi-a dat voie sa studiez mai multe dosare. Fiecare ma speria insa trebuia sa ma documentez daca ma duceam doar eu singura. Cam in jumatate de ora mama a intrat pe usa , s-a asezat pe un scaun apoi am inceput sa discutam. Ceea ce mi-a povestit mama m-a lasat fara cuvinte. Mi-a spus lucruri de care eu nu aveam habar si pe care mi le ascunsese.
-Fata mea cred ca e timpul sa-ti spun de unde vi si ce puteri ai mostenit. Eu sunt ultima urmasa a unuia dintre cele mai puternice clanuri din timpul primului razboi ninja. Toti din clan au fost ucisi mai putin eu care am fost data spre adoptie la trei zile dupa nastere. Astfel am supravietuit. Clanul se numeste “ Red Moon” si e plin de mister. Putini sunt cei care stiu despre puterea lor. Uite eu nu vreau sa te sperii dar iti voi spune cat mai pe scurt dar totusi pe inteles ca sa pricepi. Vei experimenta pe parcurs puterli tale sigilate. Clanul acesta are puteri oculare speciale si o anumita chakra simbolica. O chakra galbena si una alba. Acestea doua combinate formeaza chakra portocalie capabila sa controleze monstrul cu 10 cozi. Si prietenul tau , Naruto are in el o astfel de bestie sigilata iar in lumea ninja sunt noua astefel de bestii. Insa acestea 9 sunt produsul bestiei cu zece cozi, cea mai puternica. Satele s-au luptat intre ele pentru a captura aceasta bestie insa ea a fost sigilata in corpul capeteniei clanului meu. De atunci clanul a tot fost atacat pana cand a fost anihilat de tot. Acum sti bine ca Akatsuki vaneaza aceste bestii pentru al readuce la viata pe 10 cozi. Ghinionul a facut ca tu sa fi predestinata sa fii noua gazda a lui zece cozi. Eu una nu-l mai pot sigila si nu-l pot controla. Nu mi-am mai folosit puterile de peste douazeci de ani si nu pot risca sa le folosesc acum. Insa pot rupe sigiliul de la tine si poate vei reusi. Iti trebuie antrenament insa nici eu si nici Tsunade nu te putem antrena. Numai tu iti vei cunoaste puterile. In seara asta vom merge pe munte si voi desface sigiliul. Acest lucru numai in cazul in care vrei. Aceste lucruri vin in paralel cu o noua misiune.
-Exact Sakura. Misiunea ta este sa devii una dintre Akatsuki pentru ai spiona din internior si a afla cat mai multe despre planul lor. Nu risca sa-ti folosesti puterile altfel vei fi descoperita si te vor folosi sa ajunga mai repede la zece cozi. Poate vei crede ca am inebunit sa iti dau o misiune asa periculoasa si sa te trimitem direct in mainile inamicului insa alta solutie nu avem. Misiunea nu este obligatory Sakura insa gandeste-te ca o faci pentru binele satului , pentru binele tuturor natiunilor , pentru toti oamneii pe care ii iubesti.
Stateam auirita si incercam sa-mi revin din soc. Tot ce mi-au spus cele doua , totul venea asa deodata. Parca o tornada a dat peste mine si m-a lasat in pustiu , in necunoastere. Aceste informatii erau prea multe pentru mine , prea greu de inteles. De ce nu mi-au spus cu timpul.? De ce acum , asa deodata? Ma duce cu gandul ca au ajuns in disperare sa faca acest lucru. Este total absurd sa ma trimita in Akatsuki. Ce s-a intamplat cu toata lumea. De ce eu? Am inceput sa tremur din toate incheieturile. Respiratia nu mi-o puteam controla iar inima imi batea ingrozitor de rau , iar fluxul sangelui crestea astfel incat ranile mele s-au redeschis si am inceput sa sangerez. Cele doua au incercat sa se apropie de mine insa am tipat sa ma lase in pace. Cu o viteza uimitoare am iesit din birou si am luat-o la fuga prin sat. Toti ceilalti se uitau la mine ca la felul paisprezece iar copii se speriau si fugeau in casa. M-am dus intr-un parc din apropiere , locul in care obisnuiam sa ma joc cand eram mica. Acolo ma mai simteam in siguranta. Locul plin de amintiri , din academie din tot ce s-a intamplat. Un loc sacru pentru mine ce imi alina suferinta ori de cate ori il vizitez. Ma asez sub copacul in care obisnuiam sa stau cu Naruto si Sasuke. Ma uit la scoarta copacului care mai era inca zgariata cu numele noastre , zambesc usor apoi incerc sa ma potolesc. Resipir adang , imi sterg lacrimile apoi ma pun pe meditate. Vorbele celor doua inca erau in mintea mea si nu-mi dadeau pace. Au spus ca nu e obligatoriu deci nu voi accepta , insa ceea ce a spus Tsunade ma pune pe ganduri.
Oare despre ce fel de puteri este vorba? Doamne de ce chiar acum? Viata mea putea fi mai ciudata de atat. De ce am vrut sa devin ninja? De ce nu am ramas doar un copil normal. A trebuit insa sa sper ca intr-o zi ii voi ajuta pe altii. Poate ca uram sa vad cum ceilalti ne apara mereu si acest lucru mi se parea insuportabil insa chiar asa s-a ajuns. Un ninja medical ca mine nu e in stare de nimic. Nu e bun decat pe post de medicament. Merge in misiuni cu cei mai puternici si nu face nimic, este mereu aparat de ceilalti iar la sfarsit el nu face decat sa-i vindece pe restul. Un ninja medical este chiar o povara pentru toata echipa mai ales daca este luat si ostatec. O misiune cu un astfel de ninja seamana cu dadacitul unui copil mic.
Meditez inca cateva ore dar vazand ca se intuneca pornesc spre casa. Pe drum ma tot gandeam cum sa-i explic mamei actiunile mele si cum sa o conving sa ma antreneze. Cand ajung acasa nu-l gasesc decat pe tatal meu si fratele meu care luau cina. I-am intrebat unde e mama insa nu mi-ai spus decat ca a venit in graba acasa , a mers la mine in camera apoi a plecat. Imediat de cum am aflat ca a mers in camera mea nu am mai spus nimic si am urcat scarile in graba. Am navalit in camera mea si m-am uitat peste tot. Pe pat am zarit o scrisoare. M-am asezat comod pe un scaun si am inceput sa citesc.
“ Draga mea Sakura stiu ce esti foarte speriata si complet in ceata. Insa e normal , totul a fost ca un soc. E prea mult pentru tine si inteleg acest lucru. Nu te condam daca nu vrei sa mergi in misiune. Tare as vrea sa merg eu in locul tau insa m-as expune foarte rau pericolului si avand in vedera ca nu mi-am folosit puterile de mult , m-as putea da de gol si s-ar sfarsi urat. Eu sunt pe muntele Muffui si te astept impreuna cu doamna Tsunade si alti ninja. Te asteptam si iti reamintesc ca nu este obligatoriu insa te rog sa te gandesti bine inainte de a lua o decizie. Mama te iubeste”
Am inceput din nou sa plang dupa ce am citit scrisoarea. Imi parea asa rau ca am reactionat in acel mod. Am lasat scrisoarea pe masa si am plecat spre munte dar nu inainte de ai anunta si pe ceilalti. In mai putin de zece minute am ajuns pe munte. Insa nu era nic urma de mama sau de doamna Tsunade. Cand aveam de gand sa plec le intalnesc pe cele doua intr-o pestera. Intru si eu foarte speriata si incep sa studiez locul. Era destul de intunecat si umed in pestera. Erau insa cativa stalpi in pestera , iar acest lucru ma uimea si ma facea sa ma intreb ce cautau acolo si la ce foloseau. Peretii pesterii erau gravati cu multe semen ciudate si necunoscute mie. Ma plimb de colo-colo si zaresc intr-un colt o usa. Si mai ciudat. O usa intr-o pestera. Cine a mai pomenit asa ceva? Insa la cate am aflat nimic nu ma mai uimea. Tsunade imi face semn sa intru iar eu deschid usor si pasesc inauntru urmata de cele doua femei. Intru intr-o camera foarte mare si spatioasa , cu mobilier si multe rafturi pline de carti si pergamente. Se mai gasea si o masa foarte mare si rotunda inconjurata si aceasta de niste lemne pictate de-ale capitanului Yamato. Cele pe care le folsea de obicei sa-l potoleasca pe Naruto sa nu se dezlantuie. In jurul mesei pe jos erau diferite cercuri cu litere indescifrabile ,cel putin pentru mine. Mama ma roaga sa ma asez pe acea masa si ma leaga de maini si picioare cu lanturi prinse de acei stalpi. Acest lucru deja ma inspaimanta si facea ca pulsul sa-mi creasca. Tot ce-mi mai amintesc este faptul ca mama a inceput sa desfaca sigiliul apoi cred ca am lesinat.

astept cat mai multe pareri. Si nu uitati de critici

Wow
Eu una nu am ce critica mi`a placut soarte mult acest capitol
Sper sa il pui astazi ^^TE ROG frumos cu o ciresica deasupra

Ani scumpyyy e superb
Deci nu mai pot
E super super super
Cel mai maxim si cel mai tare
Vreau next
Te rog dulce ca o savarina
Pwp

va multumesc pentru comm-uri
Voi pune next-ul cat mai repede posibil numai sa primesc doua critici.

Ani scumpa mea surioara imi pare rau ca nu am dat critica mai devreme dar internetul asta merge mai rau ca un melc intr-un desert deci e apsolut superb draga mea astept next-ul

Te pupa Adrenalinax:

buna Aniska, ma numesc Denisa,dar vreau sa nu imi spui pe nume,imi poti spune Gia sau pantera si sunt noua pe-aici,am citit si eu ficul tau si pot spune ca este super dragut. Deabea astept next!! Sper sa ne imprietenim. Te pup dulce bye-bye

Ma bucur mult ca va place fic-ul. pentru commuri. Wel am venit cu next-ul. Sper sa va placa. Lectura placuta.

Capitolul 3: “ Antrenamentele” part1

O puternica durere de cap ma indeamna sa ma trezesc. Deschid ochii si privesc in jurul meu dar nu reusesc sa desting nici un obiect, privirea fiindu-mi incetosata. Inchid iar ochii si inspir adanc apoi ma ridic intinzandu-ma.
Imediat o voce calda imi spune buna- dimineata. Deschid ochii si observ ca eram la mine in camera. Cea care mi-a spus buna- dimineata era nimeni alta decat Ino care venea spre mine cu o cana de ceai in mana. Imi da cana si ma ajuta sa ma ridic din pat. Amandoua ne indreptam spre bucatarie.
In bucatarie o zaresc sip e Hinata care pregatea un fel de medicina din plante si pe mama mea care o ajuta pe Hin. Le salut si ma asez la masa iar in cateva minute mama imi pune in fata o portie mare de ramen si un pahar cu suc. Mananc apoi ma urc sus si ma imbrac dupa care cobor la loc si o chem pe mama in living vrand sa o intreb ceva.
-Mama, aseara.. nu-mi aduc deloc aminte ce s-a intamplat. Totul e bine? aa si ce cauta Ino si Hinata aici?
-Draga mea , stai linistita. Totul este in regula. Am slabit mai mult sigiliul insa nu l-am indepartat de tot. Daca faceam asta, probabil ai fi fost moarta. Si am hotarat sa te antrenez. Voi risca sa imi folosesc puterile din nou pentru a te ajuta si a te antrena. Diseara vom mai slabi iar sigiliul dar inainte vom avea ore bune de antrenament. Iar despre Ino si Hinata pai si ele au fost aseara in pestera. Sunt ninja medical si sunt cele mai bune prietene ale tale asa ca le-am cerut ajutorul. Iar in cazul in care ti se intampla ceva ele vor fi langa tine sa te ajute. De aceea azi vei sta numai cu ele.
-Bine mama, ne vedem peste o ora la antrenamente. Sa ai grija sa-l duci la academie pe Ruy.
Am iesit apoi din casa alaturi de prietenele mele. Tinta noastra era spitalul. Eu si Hin aveam un raport de predate iar Ino trebuia sa isi viziteze o ruda internata. Pornim deci spre spital si cat am mers am vorbit cu fetele despre misiune. Acestea erau bine informate si stiau absolut totul. Deci mama nu glumise cand a spus ca le-a povestit totul. Ma tot intrebam daca stiau si despre puteri si despre clan. Le-am intrebat acest lucru si mi-au spus ca stiau si mi-au facut si o obervatie zicandu-mi ca nu ar trebui sa vorbesc asa pe strada despre clan pentru ca oamenii ar fi inceput sa fie rautaciosi daca ar fi aflat.
Dupa inca cateva lucruri discutate am ajuns in fata spitalului. De cum intru secretara ma anunta ca doctoral astepta raportul si ca trebuia sa il predam in mai puti de-o ora. Of ce enervanta mai era si secretara asta. Nici nu intri bine ca te ia direct. Dar tot de-asta are si salariul mare. Oricum putin imi pasa daca intarzii. Niciodata nu am avut nimic cu nimeni din spital. Poate am intarziat cu mai multe rapoarte dar au fost corecte in amanuntit si mult mai bune decat cele predate in 5 minute.
Ma duc in cabinetul meu insa nu inainte de ai spune Hinatei ca ne intalnim in cateva minute in “ camera asistentelor” cum era numita. Era insa doar o camera simpla in care isi petreceau pauzele de masa asistentele si in camre is scriau rapoartele.
Intru in cabinet si imi iau capodul alb pe mine apoi ma asez la birou si incep sa caut un dosar. Dupa ce il caut cateva minute il gasesc si il citesc rapid apoi imi iau niste foi si pixuri si ma duc la Hinata. In cateva minute ne apucam de scris iar in mai putin de jumatate de ora raportul era gata. Vorba aceea” unde’s multi puterea creste” si acelasi lucru si la noi. Am scris amandoua si am terminat mai repede.
Apoi dupa ce predau raportul doctorului pornesc spre saloanele pe care le supravegheam. Inru in fiecare si controlez starea pacientilor apoi merg inapoi la mine in cabinet. Scriu pe o foaie cum s-a simtit fiecare apoi ma pregatesc sa plec. Desi azi nu lucram tot am venit la spital pentru a face raportul si pentru a-mi vedea pacientii. Mi-am pus halatul inapoi in cuier apoi am iesit. Mi-am luat la revedere de la Ino care mai ramanea cateva ore cu ruda ei si am pornit cu Hinata la mine acasa. Mama era afara si intindea rufe cand am ajuns. I-am spus ca sunt pregatita sa ma antrenez si aceasta s-a dus si s-a schimbat apoi am pornit in padure. La poalele muntelui Muffui era o padure de salcami si bine inteles locul de antrenament. Hinata a hotarat ca atata timp cat noi ne antrenam ea sa culeaga niste plante medicinale asa ca a plecat.
Eu asteptam sa vad cum vom incepe antrenamentul insa mama nu spunea si nu facea nimic. Avea ochii inchisi ca si cum ar fi meditate si nu se misca. Deodata face niste semen cu mana si o chakra galbena se aduna in jurul ei apoi ochii i se inrosesc si multe semen indescifrabile ii apar pe tot trupul. Aceasta se apropie de mine si ma atinge pe frunte iar in acel loc apare un fel de cerc alb iar deasupra lui era un trandafir. Presupun ca era simbolul clanului. Imediat simt cum o cantitate enorma de chakra umbla prin corpul meu incercand sa iasa parca aara. Mama ma indeamna sa imi dau frau liber gandurilor si sa fac un semn. Eu aporape incontrolabil fac niste semen si deodata totul se inegreste in jurul meu..Totul era alb negru, iar pe mama nu o mai zaream. Incep sa alerg si deodata gasesc o lumina si ma indrept spre aceea si cand intru in ea constat ca eram la loc in padure.
Mama era in fata mea si zambea. Ma pofteste sa ma asez jos si incepe sa-mi povesteasca
-Uite Sakura o sa-ti spun mai multe. Clanul nostru a aparut intamplator. Conducatorul pe nume Mussay a fost frate cu(,) capetenia unui clan de mult disparut. Acel clan era un fel de contopire a doua puteri si anume : a clanului Uchiha si a clanului Hyuga. Acel clan avea ambele puteri ocular dar a fost distrus. Fosta capetenie a clanului nostru fiind frate cu conducatorul acelui clan a mostenit puterile. Insa reusind sa le comibine cum nimeni nu o mai facuse a rasadit o alta putere oculara care le imbina pe cele doua si care era cea mai puternica si cea mai mortal armaa de atunci. Ani la rand clanul nostru s-a extins insa natiunile afland despre puterile lor au hotarat sa il anihileze crezand ca “ red moon” vor sa pune stapanire asupra tuturor natiunilor. Clanul Uciha s-a batut indelug cu clanul nostru si ajutati de alte clanuri ale altor natiuni au reusit sa ne distruga. Numai eu care am fost nascuta cu trei zile inainte de atac am fost data spre adoptie si astfel am supravietuit. Din cate am aflat se pare ca puterile capeteniilor din clan mi-au fost date mie. Puteri pe care it spun ca nici acum nu am reusit sa le controlez. Este ceva de neinchipuit Sakura cata chakra iti poate umbla pin vene si cata putere simtit, asa multa incat iti poti pierde mintile. Asa mi s-a intamplat mai demult pe vremea Hokagelui Namikaze. Inainte cu doi ani ca Kyubi sa iasa eu am atacat satul. Nu chair eu ci bestia cu 10 cozi care dupa cum sti este cea mai puternica si absolut imposibil de oprit. Pierdusem controlul in timpul unui antrenament si am cauzat un adevarat haos in tot satul. Nu stiu cand m-am oprit dar tot ce-mi amintesc este ca un fel de inger alb m-a oprit in acea seara. Parea sa fie o fata cu parul negru care arata exact ca un inger si care avea pe frunte simbolul clanului nostru. Am crezut ca visez dar sa sti ca sper ca mai exista cineva ca noi pe aici pe undeva. De atunci cand am atacat satul am hotarat sa imi sigilez puterile astfel incat sa nu le mai pot folosi vreodata. Dar acum se pare ca sunt nevoita sa le folosesc iar. Sakura fi pregatita sa iti controlezi ghakra galbena si sa faci tehnici greu de controlat pentru ca altfel nu vei reusi sa il controlezi pe 10 cozi.
-Nu stiu ce sa mai zic. E o adevarata istorie aici despre care eu nu am stiut nimic. E incredibil. Si 10 cozi unde se alfa acum?
-Pai acum 10 cozi se afla in mine dar cu fiecare minut in care imi folosesc mai mult puternile si te antrenez pe tine cu atat mai mult il voi trezi si poate va reusi iar sa preia controlul si nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar putea intampla. DUpa cum ti-am mai zis Akatsuki sunt pe urma Bikuu-rilor si daca acestia reusesc sa le adune pe toate va fi absolute ingrozitor. Atunci 10 cozi care va fi la tine se va trezi si va incerca sa te controleze. Atunci vei da o lupta cu tine insuti Sakura. Trebuie sa te antrenezi din greu ca sa nu se sfarseasca urat pentru toata lumea.
In acea zi m-am antrenat din greu cu mama. Am reusit in cele din urma sa-mi controlez chakra galbena, era chiar foarte greu. Am fost nevoita sa reiau toate tehnicile din academie dar sa folosesc chakra galbena. Cel mai greu mi-a fost la cataratul in copaci , nu credeam ca e asa de greu de controlat chakra galbena cand mergi pe copaci. Dupa o zi foarte rea, plina de munca si cu inca cateva sute de lovituri si zgarieturi m-am intreptat catre casa. Am mers direct in camera si am facut un dus care a fost cel mai dureros lucru din ziua aceea. Apa calda plus rani adanci egal durere ingrozitoare, insuportabila mai bine zis. Dupa acea baie imi infasor trupul cu un capod moale si ma trantesc in pat. Nici nu am mai avut putere sa merg pe muntele Muffui ca sa mai slabeasca iar sigiliul asa ca a ramas pentru a doua zi.

E cam mult sris si m-amhotarat sa fac capitole mai mici dar asta e destul de bun cred.

Va rog sa ma scuzati daca gasiti greseli.

Voi pune next-ul dupa 5 comuri si o critica

Imi place mult, mult, chiar foarte mult deci sa pui nextu repede

Eu nu sunt gen disperat dupa comuri dar vreau sa stiu daca mai continui sau nu fic-ul. Ca vad ca nu va place deloc.
Macar spuneti sa stiu sa nu mai scriu de nebuna.

p.s: cred ca o sa si-l inchid

Doamne Aniska,cum sa inchizi ficul? Sper sa mai comenteze cineva ca daca nu ii iau pe toti la bataie

buna!e suuuuuuuuper ficu si imi place muuuuuuuuuuuuult!asa k plz NEXT!

O sa il continui pana la urma. Dar o sa scriu capitolele mult mai mici ca sa fie citite mai usor
Va multumesc pentru commuri. O sa pun next-ul maine, daca am timp.

VREAU NEXT-UL REPEDE CA TE PAP

Ei, ei, pai sa ai timp ca vreau next si daca nu ai timp mai iau eu la bataie cu timpu care nu te lasa sa pui capitolu, sa vezi ce-i fac .Oricum sa incerci terog sa pui nextu