Tradarea iubirii

Capitolul 1
Ne-am reintalnit si ce ai facut?


Simt picaturi de apa cum imi ating in intregime corpul deja obosit. Nu, nu este cuvantul cautat de mine. Imi este sila de propriul meu corp. Ma simt murdara, folosita. Exact cum am fost. Incerc sa ma ridic insa durerea pe care o simt este mult prea mare. Cate au mai patit ca mine? Nu stiu insa cred ca sunt singura care a fost violata de el. Cate nu si-ar dori sa ajunga macar sa-l sarute? Dar sa treaca la pasul urmator? Nu stiu. Nu le pot numara. Insa eu nu ma aflu in aceasta categorie. L-am iubit. As fi facut orice pentru el. Mi-am dorit sa se intoarca in sat. L-am cautat timp de patru ani.

Ma tarasc pana la cel mai apropriat copac. Macar sa nu mai fiu udata. Deja nu mai suport prorpiul corp. Imi strang picoarele la piept usor si imi inchid ochii incet. Poate mor. Vreau sa mor.Trebuie sa mor. Nu mai vreau sa stau pe acest pamant infect. Nu merit sa traiesc. Lacrimile imi inunda chipul. Cum a putut? Credeam ca am devenit mai puternica. Poate insa nici el nu a stat locului. Nu ma pot compara cu el. Insa de ce tocmai mie mi-a facut acest lucru? De ce? Ce rau i-am putut face? L-a deranjat cu ceva faptul ca l-am iubit? Incerc sa alung aceste ganduri si adorm usor.

-Sai, eu ma duc pana in sat sa iau niste medicamente pentru orice eventualitate, ii spun coechipierului meu pe un ton autoritar.
Da din cap in semn ca da dupa care continui.
-Ne vedem tot aici pente cateva ore. Daca se intampla ceva trimite o pasare sa ma anunte, continui dupa care parasesc locul.

Alerg destul de repede pentru a ajunge in sat pentru a lua cele necesare. Suntem plecati in aceasta misiune de mai bine de doua saptamani si nici macar nu am reusit sa facem ceva bun. De Naruto nu am mai auzit nimic. Oare a patit ceva? Inchid ochii pentru a alunga orice gand dupa care imi continui drumul. In cinci minute ma aflu la intrarea in sat. Pasesc fara sfiala si imi arat ecusonul pe care mi l-a dat Tsunade-sama. Privesc in toate partile si observ o farmacie, probabil unica din acest sat. Alerg spre cladirea micuta, aproape darapanata si intru pentru a cumparat plantele necesare. La tejghea o femeie in jur de treizeci de ani, cu parul negru ce are tente spre albastru ma intreaba ce dores. Ii dau lista scrisa de mine si astept. In vreo douazeci de minute primesc o punguta cu toate cele necesare. Platesc dupa care ies grabita din farmacie.

Parul roz care pana acum doua minute a fost prinsa intr-o codita mica se destrama usor. Ma opresc si-mi iau elasticul insa nu mai stau sa-l prind la loc. Ochii verzi privesc toate magazinele si restaurantele din acest satulet. Un miros placut ma opreste si privesc catre cladirea de unde provine. A trecut ceva timp de cand nu am mai mancat ceva bun asa ca de ce sa nu cumpar doua portii de ramen? Intru in local si privesc in jur. Ma aproprii de tejghea si comand doua portii mici la pachet. Barbatul ma examineaza iar in colt ii apare un zambet enervant dupa care pleaca. Cat de nesimtit pot fi unii? Oftez si ma asez pe scaun. Punguta cu plante o tin in poala si inchid ochii. De ce spunea Tsunade-sama ca aceasta misiune va fi dificila? Nu pare cine stie ce? Poate se referea la faptul ca ne vom petrece saptamani departe de satul natal.

Gandurile imi sunt intrerupte de vocea barbatului care ma anunta ca mancarea este gata. Ii platesc dupa care ies in graba din cladire. Alerg insa ma opresc brusc. Nu acesta este drumul pe care am venit? Cred ca m-am ratacit. Grovzav! Mai bine de atat nici ca se putea. Oftez si ma intorc dupa care alerg din ce in ce mai repede. Datorita neatentiei mele dau peste cineva si ma trezesc in mai putin de un minute la pamant. Incep sa-mi cer scuze insa simt cum privirea persoanei peste care am dat ma soarbe. Inghit in sec usor astfel incat sa nu fiu vazuta dupa care ma uit si raman socata.

Simt um frica si fericirea pun stapanire pe mine. Este posibil sa simt doua sentimente total diferite in acelasi timp? Se pare ca da. Nu reusesc sa scot nici un cuvant deoarece acestea nu doresc sa-si faca aparitia. Persoana din fata mea ma trage de mana brutal ceea ce ma obliga sa ma ridic. Ma priveste cu ura. Nimic nu este schimbat la el. Ochii sai negri ma sorb ceea ce ma face sa ma simt ciudat insa imi pun si un semn de intrebare. Sangele ajunge in obrajii mei si in cateva secunde devin rosie. Exact ca acum patru ani ma pierd in ochii sai.

Destinul? Acesta a pus la cale intalnirea noastra? Fara a-mi adresa un cuvant ma trage de brat si ma pune sa-l urmez intr-un loc complet necunoscut mie. Lucrurile cumparte raman in urma insa nici nu ma intereseaza de acestea. Raman uimita de comportamentul baiatului din fata mea. Dupa ce mergem asa timp de vreo zece minute in care nici unul nu a scos nici un cuvant, imi trag bratul din stransoare si ma dau cativa pasi mai inapoi, destul in caz ca doreste sa ma atace.
-Sasuke, ce vrei de la mine? Ce vrei? Macar spune-mi! Nu te comporta asa! ma rastesc la el destul de nervoasa.

De unde am eu acest curaj? Ce s-a intamplat cu mine? Poate nu ar fi trebuit sa intreb deoarece linistea care a pus stapanire pe noi si felul in care ma priveste imi inmoaie genunchii. Nu cred ca voi mai rezista prea mult. Mi-am dorit sa-l revad insa nu asa. Pe chip ii apare un zambet care nu-l caracterizeaza. Acelasi zambet care mi l-a adresat barbatul de la care am cumparat ramenul. Il privesc cum se aproprie de mine. Simt cum frica pune stapanire pe mine iar eu ma dau cativa pasi inapoi pana ajung la un perete. Brunetul din fata mea continua sa vina spre mine pana imi prinde ambele maini deasuprea capului.
-Sakura, Sakura. La fel de enervanta ca inainte. Nici o schimbare, imi spune cu acelasi zambet pe fata. Ce ar fi sa vedem cum te-ai scumbat tu?

Incremenesc cand aud aceasta intrebare. Ce vrea sa spuna cu asta? Se aproprie de mine cu incetinitorul si fix cand se afla la cativa milimetri de fata mea disparem amandoi intr-un nor de fum. Ajungem intr-o camera cu un pat de doua persoane, cred. Fiind in aceasi pozitie in care eram inainte cadem in pat iar acesta isi uneste buzele cu ale mele. Parca ar fi un vis. Sasuke ma saruta? Isi plimba usor limba prin gura mea, explorand-o. Nu, nu este bine ceea ce fac. Stiu ca mi-am dorit mereu acest lucru sa se intample insa nu in acest fel. Isi plimba mana usor pe sub bluza mea pana ajunge la sutien. Cand incepe sa ma pipaie imi dau seama ceea ce doreste sa faca si incep sa ma zbat insa fara folos.

Fara mult efor ma scapa de hainele mele si ale sale. Inchid ochii de frica deoarece stiu ce va urma. Voi fi violata de cel la care am tinut si inca tin. Nu doresc asa ceva. Se aproprie de mine si imi sopteste.
-Ar fi bine sa am pe cineva in sat care sa aibe grija de clanul meu.

Incremenesc. Nu, nu vreau. Ma zbat insa din nou fara folos. Incep sa dau din maini insa acesta mi le prinde si le leaga cu bluza. In ochi mici cristale isi fac aparitia si-l implor sa nu faca asta insa tot ce aud este cum cel care imi detine inima rade. Incghit in sec si imi tin ochii inchisi. Chiar asa se va termina?

Ma trezesc si incerc sa ma ridic insa o durere de cat nu ma lasa. Simt cum mana mea dreapta este tinuta de cineva. Il privesc pe cel care se afla in incapere si ma priveste. Naruto. Singurul nume care imi vine in minte. Cand observa ca m-am trezit ma imbratiseaza. Oare am visat? Oare nu s-a intamplat asa ceva? Ar fi fost bine sa fie doar un vis insa bondul imi spune ca am fost gasita in ploaie, la trunchiul unui copac si m-au adus la cel mai apropiat dpital. Deci nu am visat. Chiar si-a batut joc de mine.

Capitolul 2
Cum a putut?


Mana blondului o strange pe a mea de parca nu ar dori sa ma piarda. Ma priveste uimit si speriat in acelasi timp. M-am invatat cu acest amalgam de sentimente pe care le poate avea o persoana. Oftez si privesc geamul. Ma musc usor de buza cand aud gemetele produse de brunet in timpul actului. Cum de a devenit asa? Cum de si-a batut joc de mine in acest hal? Cum de l-am lasat? Sunt slaba. Am incercat. De ce sa nu recunosc? Insa nu indeajuns de mult.

Cateva lacrimi isi fac aparitia in ochii mei iar suspinele nu intarzie. Blondul de langa mine ma priveste uimit si ma intreaba ce am patit. Imi intorc privirea catre el si-l imbratisez fara a mai spune ceva. Nu ii voi spune ce s-a intamplat. Nu pot. Asta ramane doar intre mine si Sasuke care mi-o va plati cu varf si indesat. Dupa ce ma indepartez de Nauto imi sterg lacrimile amare usor dupa care ii zambesc. El nu mai spune nimic si face la fel desi dupa privirea sa pare ca nu stie ce este cu mine si asta este bine.

Dupa ore petrecute impreuna in spital, o asistenta ma anunta ca peste doua zile voi putea fi externata dupa care il anunta pe blond ca ora de vizita s-a incheiat. Naruto pleaca destul de trist dupa care ma anunta ca va veni si maine. Ii zambesc si-mi iau la revedere de la el dupa care aud cum inchide usa in urma sa. Dupa ce asistenta, o femeie in jur de douazeci de ani cu parul mov, scurt pana la umeri si ochii albastri precum oceanele nesfarsite, isi da seama ca blondul a plecat se intoarce spre mine cu o fata serioasa ceea ce-mi da de inteles ca ceva nu este bine.
-Domnisoara Haruno, din cate am inteles sunteti medic ninja, imi spune destul de iritata ceea ce ma enerveaza.

O privesc ciudat si dau din cap in semn ca da. Ofteaza de parca as fi facut nu stiu ce prostie dupa care isi priveste fisele.
-Aveti cateva rani usoare. Insa nu inteleg de ce va simtit asa de rau.

O privesc ciudat din nou. Ce vrea sa spune cu asta? Daca ar sti ce mi s-a intamplat cu adevarat atunci si-ar tine gura. Ii arunc o privire furioasa dupa care tanara paraeste incaperea destul de iritata. Ma intind obosita si incerc sa adorm insa prin minte imi raman imaginile acelea oribile. Catat durere mi-a putut provoca? Nu i-a pasat decat de propria placere. Nu i-a pasat de cat rau a putut sa-mi faca. Inchid ochii si cateva lacrimi isi fac aparitia pe obrajii mei. Incetul cu incetul adorm.


-Sakura-chan!

Ma intorc spre persoana care m-a strigat si il vad pe blond cum alearga spre mine. Ma opresc si-l astept sa ma ajunga din urma. In cateva minute se afla in fata mea. Zambesc in timp ce blondul trage aer in plamani. Naruto mi-a fost alaturi in aceste doua luni. Atat a trecut de cand Sasuke mi-a folosit corpul pentru propria placere. Se ridica si ma priveste lung, putin mirat insa nu-l inteleg.
-Sakura-chan. Nu vreau sa te superi pe mine insa te-ai ingrasat putin, imi spune acesta inca holbandu-se la trupul meu.

Ma enervez insa imi dau seama ca are dreptate. Am inceput sa mananc mai mult ca inainte. Am tot felul de pofte ceea ce este ciudat. Nu-mi prea sta in fire. Oftez dupa care il intreb ce doreste. Acesta imi spune ca Tsunade-sama ne-a chemat in biroul sau de urgenta. Il urmez insa ma opresc brusc. Naruto nu observa si continua la alerge pana cand trece de colt si-l pierd din raza vizuala. Bine, deja incepe sa fie mult prea ciudat. Ce este cu mine? De ce ma simt atat de rau? Oare am mancat ceva stricat? Nu, nu are cum. Nu sunt Naruto in nici un caz.

Oftez dupa care alerg pana ajung in fata biroului doamnei Tsunade. Mi-a luat vreo zece minute ceea ce este cat de cat ciudat. De obicei ajung in mai putin de cinci minute. Recunosc, in ultima vreme nu m-am simtit chiar foarte bine. Felul in care mananc, m-am ingrasat putin, nu tare insa tot nu-mi place si imi este rau destul de des. Bat la usa iar o voce autoritara imi spune sa intru iar eu fac intocmai cum mi s-a spus. Pasesc in incapere si observ ca inauntru se afla deja Naruto printre care si Neji si Shikamaru. O privesc ciudat de blonda care se afla la biroul din fata mea.
-Stiu ca este greu insa trebuie sa va trimit in aceasta misiune, incepe doamna hokage in timp ce in ochii ei se poate citi o urma de tristete.

Ne anunta ca Sasuke se afla in satul de langa noi. La auzul numelui sau deja incep sa transpir. Inghit in sec si o ascult pe blonda. Ne spune ca el are o legatura cu adevaratul lider Akatsuki si noi trebuie sa-l prindem. De ce noi? Adica de ce tocmai eu trebuie sa merg cu ei? Nu putea lua pe altcineva? Imi este frica. Nu vreau sa se repete incidentul de acum doua luni. Mai aflam ca ne vom intalni maine dimineata la iesirea din sat la ora cinci. Destul de devreme insa nu am ce face.

Parasesc incaperea prima in viteza si ma indrept spre spital. Trebuie sa aflu de ce mi-a fost asa de rau. Ma grabesc si o caut pe Shizune-san. Intreb jos o asistenta care ma anunta ca se afla la primul etaj. Ii multumesc si fug spre locul indicat de bruneta. Pe scari ma intalnesc cu ea care ma examineaza si inainte sa-mi spuna ca m-am ingrasat o trag de mana si ii spun cum ma simt in ultima vreme. Ma priveste ciudat dupa care o liniste apasatoare se asterne.
-Sakura-chan, te-ai culcat cu cineva? ma intreaba destul de incet pentru a nu fi auzita de altcineva.

O privesc ciudat dupa care inima mea bate din ce in ce mai tare. Inghit in sec si dau din cap usor in semn ca da. Ma priveste uimita dupa care ma trage de mana intr-un salon unde nu se afla nimeni. Imi spune sa ma asez pe un scaun in timp ce se plimba prin incapere ingrijorata. Ce s-a intamplat? Oare faptul ca nu mai sunt fecioara o mira? Ma rog, ea stie ca eu... Nu Sakura, nu accepta asa ceva. Te-a folosit. Te-a facut sa suferi. Nu merita sa-l iubesti. Nu merita nimic. Cateva lacrimi fierbinti isi fac aparitia pe chipul meu.
-Shizune-shan, ii pronunt numele printre suspine. Eu, am fost...violata, ii spun ultimul cuvant cat pot de incet.

Ramane socata. Ma priveste socata si cu parere de rau. Lacrimile imi inunda chipul dupa care imi amintesc finalul actului. Tin minte ca brunetul s-a oprit dintr-o data dupa care la scurt timp o durere ingrozitoare m-a invatad. Acum mi-am dat seama. El, el...m-a lasat insarcinata. Nu exista nici un dubiu. Felul in care m-am simtit un ultima vreme esti din cauza faptului ca in interiorul meu un suflet creste. Port in pantec copilul celui pe care l-am iubit. Imi ridic privirea catre bruneta care nu stie ce sa spuna. O intreb daca este adevarat iar ea nu intelege la ce ma refer. Cel putin pana o intreb daca chiar am ramas insarcinata.

La auzul acestei intrebari bruneta evita sa ma priveasca. Evita pana si raspunsul pe care deja il stiu. Atunci de ce intre? Foarte simplu. Vreau doar sa ma amagesc. Vreau doar sa-mi spuna cineva ca este doar o simpla coincidenta si ca eu nu voi da nastere unui copil de la aceasta varsta frageda dupa parerea mea insa nu. Nu acesta este raspunsul. Dupa ce bruneta imi spune un simplt "Da" ragusit ma ridic si parasesc incaperea. Sasuke mi-a distrus toata viata.

Un sentiment ciudat pune stapanire pe mine. Daca acum ceva timp nu doream sa merg in aceasta misiune acum imi doresc mai mult ca orice.Sasuke, iti va parea rau pentru tot ceea ce mi-ai facut. Mi-o vei plati cu varf si indesat. Insa am o alta intrebare. Cum ii voi anunta pe restul? In o luna sau doua isi vor da seama.

Capitolul 3
Stiai deja?


Sunetul strident al alarmei rasuna prin incapere. Caut ceasul dupa care nu mai stau pe ganduri si-l arunc facand contact cu zidul. Ma ridic lenesa din pat dupa care imi ating usor pantecul in care se afla un suflet nevinovat. Nu-mi doresc un copil insa nici nu vreau sa-l omor. Practic este un suflet nevinovat.Oricat m-ar durea sa am un copil la aceasta varsta, nu pot sa scap de el. Nu a facut nimic rau. Singurul vinovat este tatal sau care mai mult ca sigur nu va accepta acest lucru. Oftez dupa care ma ridic si imi caut niste haine cu care sa ma imbrac. Renunt la tinuta mea normala deoarece se poate observa burta pe care o am si nu doresc acest lucru.

Imi aleg o pereche de iegari negri, putin mai sus de genunchi si imi iau un tricou visiniu larg. Bine ca sunt insarcinata doar in a doua luna asa ca nu trebuie sa fac cine stie ce pentru a ascunde sarcina. Arunc hainele pe pat dupa care ma duc la baie pentru a-mi face asa numita siesta de dimineata. In zece minute ma aflu din nou in incapere si-mi iau hainele. Privesc ceasul care ma mir ca nu l-am spart si arata ora patru jumatate.Imi dau ochii peste cap si-mi iau intr-o geanta o pereche de pijamale si inca doua bluze largi de culori diferite. Imi mai pun o pereche de pantaloni scurti si ies din camera si cobor scarile usor.

Ma indrept spre bucatarie si ma mir de faptul ca mama si tata inca nu s-au trezit. Iau un pahar de lapte si-l dau pe gat dupa care observ un bilet scris de mama in care ma anunta ca au plecat intr-o misiune si nu stiu cand vor ajunge. Imi dau ochii peste cap si parasesc locuinta. Cat urac asta. De ce fac parte din Ambu? Este si asa destul de periculos. Nu ar putea sta si ei locului? Ce sa zic, tata da insa mama nu ar putea sta si ea in casa?

Incep sa grabesc pasul cand imi dau seama ca sunt in intarziere. In cinci minute ma aflu la locul de intalnire si-i vad pe Shikamaru si Neji care au ajuns deja. Ii salut dupa care imi lipesc spatele de zid. Simt cum privirea lui Neji este atintita spre mine ceea ce ma face sa ma simt ciudat. Inghit in sec si ma uit la el. Priveste un anumit punct sau mai bine zis loc si anume burta mea. Inghit in sec si incep sa transpir. Nu vreau sa afle asa ca-l intreb ce a patit. Imi spune ca nu este nimic dupa care se aproprie de mine si isi lipeste spatele de zid. Rasuflu usurata. N-a observat, norocul meu.
-Al cui este copilul? ma intreaba Neji in soapte vizibil iritat.

Il privesc mirata insa inghit in sec. Si-a dat seama. Ma priveste nervos, asteptand un raspuns. Ce-l intereseaza atat de mult? Incerc sa pronunt numele tatalui insa de fiecare data cand deschid gura cuvintele nu-si fac aparitia. Cand reusesc sa spun ceva aud vocea lui Naruto care isi cere scuze pentru intarziere. Imi intorc privirea repede dupa care ma indrept spre blond si-i spun sa ne grabim. Am pierdut deja o jumatate de ora ceea ce nu este bine. Satul acela este la doua ore distanta ceea ce nu este chiar mult insa datorita greutatii in plus mie imi va fi greu sa tin pasul cu cei trei.

Drumul a durat trei ore. De ce? Foarte simplu. Nu am reusit sa tin pasul cu ei asa cum credeam. Naruto ma intreba mereu de ce nu pot insa nu reuseam sa gasesc o scuza plauzibila. Norocul meu a fost ca Neji, spre surprinderea mea cauta scuze pentru mine. Ii raman datoare ca nu a spus adevaratul motiv insa astazi s-a purtat mai ciudat ca de obicei. Intram in sat si vrem sa ne despratim pentru a ne fi mai usor sa-l gasim pe brunet. Totul a fost bine, asta pana cand Neji a spus ca nu este bine ca o fata, facand aluzie la mine, sa umble prin acest sat singura, deoarece sunt cam multi betivi.

Ii arunc o privire nervoasa dupa care pornim amandoi spre centru satului. Priveam in toate partile in timp ce privirea coechipierului meu era atintita spre mine. Sincer, ce naiba are acum? De ce se comporta in acest fel? Oftez si incerc sa nu bag in seama comportamentul sau ciudat insa nu mai rezist. Nervii mei sunt intinsi la maxim. Ma intorc spre el si-l privesc nervoasa.
-Imi poti spune si mie ce ai? il intreb si-mi ridic o spranceana.

Ofteaza dupa care tot ce-mi spune este ca nu e bine sa umble o femeie insarcinata singura intr-un sat unde barbatii sunt nouazeci la suta beti. Femeie! Cum isi permite? Poate ca sunt eu insarcinata insa nu vreau sa mi se spuna femeie! Din cauza nervilor pe care mi i-a provocat ma rosesc repede si o iau inaintea lui. Auzi la el, femeie! De fapt, nu poti numi o adolescenta ce poarta un copil in pantec, fata. Am depasit acest stadiu? Nu, nu vreau. Imi doresc copilaria inapoi. Nu vreau sa cresc un copil. Ma musc de buza cand imi dau seama de inca un obstacol peste care nu stiu cum voi trece si anume mama si tata. Ce vor spune cand vor afla ca sunt insarcinata? Si ce vor spune cand vor afla ca acest copil este produsul unui viol?

Incerc sa alung acest gand si simt mana lui Neji cum ma opreste. Il privesc ciudat si-l intreb ce s-a intamplat. Acesta imi spune ca Naruto l-a gasit pe Sasuke si ne-a chemat. Incepem sa fugim. Oricat de greu imi este va trebui sa-l gasesc si sa-i cer o explicatie. In zece minute ajungem in fata unui motel si urcam pe scari fara a intreba la receptie. Ajungem la primul etaj si-l vad pe Shikamaru cum sta in fata unei usi strangand din pumni nervos. Fug catre el si intru in incapere unde il vad pe Naruto cum il priveste nervos pe Sasuke.

Dupa ce mi-am facut aparitia in incapere i-am atras atentia brunetului care acum ma priveste sau mai bine zis imi priveste burta dupa care schiteaza un zambet de invingator. Naruto il priveste ciudat, la fel facand si coechipierii sai pe care tocmai acum i-am observat. Brunetul se ridica usor de pe pat si se indreapta spre mine.
-Observ ca ai ramas insarcinata, imi spune cand se afla la distanta de vreo cinci centimetri de mine.

La auzul acestui lucru Naruto, precum si Shikamaru si coechipierii lui Sasuke se uita la mine uimiti. Pana si Neji care stia de faptul ca sunt insarcinata. Corect, lui nu i-am spus cine este tatal asa ca si pentru el este ceva ciudat. Simt mana brunetului cum imi mangaie chipul dupa care o pune pe pantecul meu. Imi musc buza nervoasa dupa care ii indepartez mana si ma dau cativa pasi inapoi si-l privesc cu ura. Ramane uimit de reactia mea insa nu pentru mult timp deoarece ma trage langa el si ma strange cate de tare poate.

Naruto se enerveaza, la fel si roscata care se afla pe un scaun in spatele brunetului. Blondul se indreapta spre noi insa disparem intr-un nor de fum si ajungem intr-o alta incapere unde brunetul imi da drumul. Cand simt ca nu ma mai aflu in stransoarea lui ma indepartez din ce in ce mai tare de el pana cand spatele meu face cunostinta cu unul din peretii incaperii in care ma aflu. Fiindca suntem doar noi doi teama a pus din nou stapanire pe mine.
-Te comporti prosteste, imi spune dupa care se aseaza pe patul din camera si inchide ochii. Practic imi apartii deci orice ai incerca sa faci nu-ti va merge, imi spune pe un toc rece care in acelasi timp este plictisit.

Ii apartin? Raman cu gura cascata la cele auzite insa imi revin imediat. Il intreb de ce mi-a facut asta in nici un rapuns. Practic nu pare a fi afectat de situatie. Nu-l deranjeaza faptul ca eu ii port copilul. Nu-l intereseaza. Parca vad ca imi va spune ca este vina mea ca nu am luat pastile in ziua urmatoare.
-Stiam ca vei fi insarcinata. Te-am lasat intentionat insa motivul il vei afla mai tarziu, mai adauga dupa care pune punct discutiei noastre.

Capitolul 4
Vestile rele nu s-au terminat


-Stiam ca vei fi insarcinata. Te-am lasat intentionat insa motivul il vei afla mai tarziu.

Ce vroia sa spuna? Imi adances capul in perna moale. Din cauza mea misiunea a fost amanata. Eu, ca o proasta ce sunt, o fricoasa l-am lasat sa scape. Cum de am putut fi atat de fraiera? Sarcina mea deja este vizibila fiind deja spre luna a patra. Corect, atunci a fost ultima data cand l-am vazut. Acum aproape doua luni de zile. Incerc sa adorm norocul nu este de partea mea. Ma ridic lenesa din pat si privesc ceasul care indica ora unsprezece. Oftez si-mi trec mana prin parul incalcit. Cat scandal am avut atat cu Tsunade cat si cu Ino in legatura cu copilul acesta si cu violul. Imi iau o bluza cu maneca lunga, larga de culoare neagra si o pereche de pantaloni lungi de aceasi culoare. Parul mi-l prind intr-o coada si parasesc locuinta.

Parintii nici acum nu s-au intors din misiune si devine din ce in ce mai greu sa le spun. Acum doua luni ar fi fost usor sa le spun pentru ca nu si-ar fi dat seama insa acum este cu totul si cu totul altceva. Nu-mi fac griji in privinta cu durata misiunii lor. Au fost plecati si opt, noua luni intr-o misiune si n-au patit nimic. M-am obisnuit cu aceasta idee si stiu ca sunt puternici deci nu vor pati nimic.

Merg incet spre iesirea din sat si ma sez pe aceasi bacna pe care m-a lasat atunci cand a parasit satul. Chiar daca mi-a distrus viata eu tot il iubesc. Cum pot iubi un astfel de mosntru? De ce trebuie sa mi se intample numai mie asa ceva? In momentul de fata sunt geloasa pe Ino. Ea l-a uitat si acum place pe altcineva. Corect, ea nu l-a iubit. Ea a fost doar o fana in schimb eu l-am iubit cu adevarat.

Imi ridic privirea catre cerul instelat si oftez, cum m-am invata sa fac in ultima vreme. Ma musc de buza cand simt un parfum cunoscut care imi provoaca placere. Ma ridic rapid in picioare si ies din sat fiind neobservata de paznicii care dorm. Daca ar afla Tsunade ar face foarte urat insa nu am chef de prostiile ei. Incep sa fug insa ma opresc deoarece greutatea pe care o am ma impiedica sa mai fac un pas. Privesc in toate partile si dau sa plec insa cineva ma prinde de mana. Ma intorc cu pumnul pregatit pentru persoana respectiva insa ma opresc cand vad cine este.

Il privesc in ochi fara a spune ceva. Tot ce face el este sa-mi priveasca pantecul care este mult mai mare decat ultima data cand l-a vazut. Pe chip ii apare un zambet siret si ma trage in bratele sale. Raman asa fara a spune ceva. De ce sunt mereu asa de slaba? De ce nu pot face nimic atunci cand el este in preajma mea? Ma strange din ce in ce mai tare. Incep sa ma zbat i cand observa efortul pe care il depun ma elibereaza din stransoare si ma rpiveste.
-Cum te simti cand stii ca vei da nastere copilului meu? ma intraba cu un zambet tipic lui.

Deci asta era? Crede ca acest copil ar fi un trofeu? Crede ca daca sunt insarcinata cu copilul lui ma simt bine dupa tot ceea ce mi-a facut? Ma musc de buza pana simt gustul sara al sangelul si ii dau o palma peste fata unde ii ramane urma. Nu mai stau mult si o iau la fuga. Un copil este un trofeu sau ce? El nu se gandeste ca eu nu mi-am dorit niciodata sa am un copil? Cel putin nu de la aceasta varsta.

Ajung in sat unde ma opresc. Se pare ca i-am trezit pe paznici care acum ma intreaba ce am patit. Tot ce le spun este sa aibe grija la intrusi dupa care privesc un copac de unde doua cristale rosii ma examineaza. Ma intorc cu spatele si ma indrept spre biroul doamnei Tsunade. Intr-un sfert de ora ajung acolo si vreau sa bat la usa insa aud ceva legat de familia mea, mai exact mama si tata asa ca imi lipesc urechea de usa pentru a auzi mai bine. Raman precum o stana de piatra cand aud ca cei care mi-au dat viata au fost asasinati in timpul misiunii de un alt membru al trupelor Ambu.

Apas pe clanta si las usa sa se deschida. Inauntru, Kakashi si Tsunade vorbeau despre acest lucru. Blonda se ridica de pe scaun cand ma observa iar sensei ramane in aceasi pozitite doar ca-si indreapta privirea catre sol. Simt cum lacrimile se preling pe chip dupa care tot ce vad este un abis intunecat.

Imi aud numele si deschid fortat ochii. Privesc in jur si ma aflu intr-un salon din spital. In jurul patului pe care ma aflu sunt prietenii mei care ma privesc tristi. Ma ridic in sezut si las frau liber cristalelor sa se scruga pe chipul meu palid. Imi indrept privirea catre geamul deschis care lasa aerul sa intre in incapere. Inghit in sec sa-mi simt mana stransa de cineva. Ma intorc spre persoana cu pricina si-l vad pe Neji care ma priveste intr-un mod trist insa in acelasi timp pare putin feirict, ma rog cat ar putea fi el de feircit.

Il privesc intrebatoare insa nu spun nimic. Ma uit spre restul prietenilor mei pe care ii vad vorbind ceva cu Ino. Blonda il ia pe Neji si-l da afara din salon, cum face si cu ceilalti baieti de altfel. In incapere mai raman doar ea si Hinata care par a fi destul de triste. Blonda tuseste putin ceea ce ma face sa o privesc.
-Sakura, incepe cu o voce joasa. Nu stiu daca tu ai fi vrut sa pastre copilul insa din cauza socului ai pierdut sarcina.

Fac ochii mari si o privesc in continuare. Este adevarat? Parca imi pare rau de bietul copil insa in acelasi timp simt cum mi s-a luat o piatra de pe inima. Le intreb cat timp am dormit, daca poate fi numit acesta somn iar ele imi spun ca doua zile intregi. Dau din cap in semn ca am inteles si le mai intreb cand va fi inmormantarea parintilor. Hinata imi spune ca peste trei zile deoarece inca nu le-au adus trupurile in sat.

Dupa o jumatate de ora in care nu am mai zis nimic cele doua pleaca si ma lasa sa ma mai odihnesc. Imi ichid usor ochii si adorm din nou. Oftez cand imi dau seama ca inmormantarea lor va fi chiar de ziua mea.

Capitolul 5
A sosit ziua


Soarele isi face aparitia in incaperea roz in care ma aflu. Sunt treaza de ceva vreme. De fapt nu pot spune ca am dormit in aceste nopti. Cum sa dorm cand stiu ca astazi este inmormantarea parintilor mei? Oftez si-mi prind parul rozaliu intr-o coada la spate lasand cateva suvite sa se joace cu chipul meu. Ma asez pe pat usor si-mi amintesc toate momentele petrecute cu ei. De ce a trebuit sa-i pierd asa? Las frau liber perlelor sa se scurga pe chipul meu trist insa sunt trezita din acea transa de un zgomot provenit de pe balcon.

Ma indrept spre acel loc si-l vad pe Naruto cum arunca mici pietricele in geam pentru a ma face sa cobor. Nici nu-mi pasa daca a spart ceva. De ce mi-ar pasa? Este doar un obiect pe care il voi putea inlocui insa pe mama si tata nu-i voi putea inlocui niciodata. Cobor scarile si ies cat pot de incet. Prefer sa incetinesc ritmul. Nu doresc sa-i vad indreptandu-se spre somnul vesnic. Sunt parintii mei. Ce ar trebui sa fac?

Ma indrept spre blond dupa ce incui usa iar acesta ma ia de mana si-mi zambeste. Ce m-as face fara el? Incer sa-i raspund la zambet insa nu reusesc. Ceva ma impiedica. Mergem cu pasi lenti spre locul inmormantarii fara a privi cerul ce obtine nuante cenusii. Oare va ploua? Din cate tin minte ca am auzit pe la batrani se spune ca daca la o inmormantare ploua atunci si cerului ii pare rau de pierderea pe care o sufera pamantul. A plouat si cand a fost inmormantat al treilea hokage. Pe atunci eram toti trei. Eu, Naruto si el.

Ajungem in cimitir si spre mine vine blonda care imi spune ca eu trebuie sa spun ceva despre ei fiind unicul lor copil. Inghit in sec dupa care o urmez catre un loc unde se afla pozele lor si multe flori albe. In fata se afla un fel de scena pe care va trebui sa ma urc si sa spun doua, trei cuvinte. Privesc multimea de oameni ce par a fi indurerati. Nu credeam ca vor veni atatia. Peisajul se inchide la culuare nu datorita oamenilor ce poarta haine negre ci datorita cerului ce acum este cenusiu.

Dupa ce toti oamenii au depus florile pe mormanturilor parintilor mei sunt trimisa de Tsunade-sama sa incep asa numitul discurs. Ce voi spune? Oftez dupa care ma urc si priviesc multimea de oameni ce stau si ma analizeaza. Inchid ochii si mi-i imaginez pe mama si tata dupa care deschid gura pentru a spune ceva insa fara rost. Cuvintele parca s-au blocat undeva sau parca nici nu ar fi fost gandite. Dupa mii de incercari esuate micile cristale isi fac aparitia. Plang? Nu, nu dic cauza faptului ca ma fac de rusine ci din simplul motiv ca nu-i voi mai avea alaturi. Ma musc de buza dupa care parasesc scena in fuga. Trec pe langa Tsunade, Naruto si restul prietenilor si ma indrept spre locul meu de pace si anume locul in care am fost parasita de cel iubit.

Ce mai loc mi-am gasit si eu. Insa nu am ce face. Acolo imi pot gasi linistea. Ajung intr-un timp relativ scurt si ma asez pe banca dupa care dau drumul lacrimilor sa se plimbe pe chipul meu. Plang in hohote. Este un cosmar! Naruto, Ino, Hinata, cineva, spuneti-mi ca este doar un cosmar din care ma voi trezi cat de curand. Spuneti-mi ca nu am fost niciodata violata, nu am purat niciodata un copil in pantec si mai ales spuneti-mi ca mama si tata sunt in viata. Va rog! Cineva, oricine!

Simt o mana care se afla pe umarul meu si-l vad pe blond privindu-ma trist. Ma intreaba daca poate lua loc iar eu dau din cap in semn ca da. Se aseaza usor dupa care linistea pune stapanire pe noi. Niciunul nu mai scoate vreun cuvant. Si oricum, de ce am face-o? Doar pentru a fi amagita? Doar atat? Nu, eu vreau mai mult. Vreau ca tot ce se intampla sa nu fie real. Vreau sa nu ma fi nascut. Totul este intors impotriva mea. Cineva ma uraste intratat de tare incat doreste sa sufar intreaga mea viata care este si asa destul de scurta fiin un ninja.
-Sakura-chan, imi dau seama ca iti este greu insa nu avem ce face. Asta este viata. Cruda sau nu nu avem cum sa ne impotrivim, imi spune blondul in timp ce priveste in fata.

Raman stana de piatra la auzul acestor cuvinte. Daca le-ar fi spus Kakashi-sensei sau Iruka-sensei atunci reactia mea nu ar fi fost aceasta insa din partea lui Naruto nu ma steptam chiar deloc. Raman asa mult timp dupa care ma dezmeticesc si-l imbratisez pe blond. Acesta ezita prima data insa dupa imi raspunde. Dupa ce stam asa cateva minute ii spun un simplu "Multumesc" dupa care ma ridic de pe banca. Ii intind mana pentru a-l ajuta sa se ridice si imi zambeste.

Ne ducem inapoi la inmormantare. Cerul deja presare picaturile reci de apa pe noi insa nu ma deranjeaza. In aceste patru luni Naruto mi-a fost alaturi. Nu am ce spune. Este un prieten foarte bun si ma bucur ca l-am cunoscut. Imi apare un zambet pe chip cand ma gandesc ca acum cativa ani nimeni nu-l placea, ma refer ca prieten. Fetele erau toate printre care ma pot numara si eu, in limba dupa Sasuke. Insa acum totul este diferit. De cand a avut lupta la examenul chunin cu Neji este vazut altfel nu numai de fete ci si de restul satului. Nu mai spun ca el este eroul satului. Nu credeam niciodata ca Naruto ar putea fi asa insa ma bucur. Ma bucur ca imi este alaturi.


Dupa mai bine de trei ore petrecute in fata mormantului ma indrept trista spre casa cu pasi marunti. Nu ma intereseaza cand voi ajunge avand in vedere ca nimeni nu ma mai asteapta. Ceilalti au plecat de mult folosind nu stiu ce pretexte. Recunosc, s-au purtat cam ciudat insa nu pot face legatura cu nimic. Oare ma evita? Nu cred. Adica, ce le-am facut?

Ajung intr-un final in fata locuintei. Caut cheia si dupa minute intregi am gasit-o. Zambesc prosteste si descui usa dupa care intru in casa. Lumina este stinsa asa ca o deschid insa o mare surpriza ma astepta si anume prietenii mei care au intrat prin nefractie in casa pentru a o decora de... ziua mea? Cum am putut uita? Doar stiam ca inmormantarea va fi de ziua mea insa fiind prea incalcita in gandurile mele au si uitat.

Ino imi sare la gat si ma darama cu greutatea ei. Bine, poate nu chiar greutate insa m-a dezechilibrat si am facut amandoua contac cu podeaua. Imi ureaza "La multi ani!" dupa care ma strange mai tare de gat. Incerc sa o dau de pe mine deoarece nu mai lasa oxigenul sa intre in plamani. Dupa lupte intregi cu blonda ma ridic si-mi privesc prietenii care vin la mine si ma saruta pe obraji urandu-mi la fel precum blondina.

Le zambesc dupa care le multumesc iar acestia imi spun ca desi astzai nu ar fi chiar o zi buna de petrecut datorita celor intamplate nu avem de ales. Zambetul imi piere de pe buze rapid iar Hinata isi da seama ca cei care au spus acest lucru si anume Kiba si Choji ma ia de acolo si ma urca la etaj. Intram in camera mea unde vad u punga mare, de fapt mai multe pungi insa cea care mi-a atras atentia este chiar gigantica si de culuare roz. Satena ma pune sa o deschid iar eu fac exast cum mi-a spus. Raman uimita cand vad o rochita fara bretele de culuare gri cu panglici rozalii. O rpivesc uimita si imi zambeste. Nu mai spun nimic si ii sar in brate si ii multumesc pentru cadou dupa care imi spune ca ma va ajuta sa ma imbrac cu ea.

Cred ca pana la urma aceasta zi nu se va termina chiar asa de rau precum a inceput.

Capitolul 6
Ziua cea mare


-Sakura-chan, ne-a chemat bunicuta Tsunade asa ca trebuie sa ne grabim! ma anunta Naruto care a inceput sa alerge de ceva vreme.

Il urmez insa merg cu pasi lenti, nu am chef de zerturile pe care le am in ultima vreme cu ea. Imi indrept privirea catre cerul albastru fara nori. Zambesc insa nu stiu de ce. Ce se intampla cu mine? Oftez si ma indrept la fel de lent ca inainte spre biroul hokagelui. Daca stau bine sa calculez in aceasta luna ar fi trebui sa nasc. Au trecut noua luni de atunci. Inca nu-mi vine sa cred. Parca toate acelel cosmaruri s-au petrecut intr-o singura noapte.

Intr-un final ajung in biroul blondei care imi arunca niste priviri taioase. Cred ca am cam enervat-o insa nu-mi pasa sa fiu sincera. Ofteaza dupa care se uita pe niste documente din teancul de pe biroul din lemn de nuc. Linistea apasatoare s-a asternut peste incapere ceea ce ma cam enerveaza insa nu stiu de ce. In ultima vreme am preferat mai mult aceasta liniste decat zgomotele produse din cauza diferitelor emotii ale oamenilor. Veselie, tristete. Aceste cuvinte ma cam descriu pe mine. Nu, gresesc doar tristetea ma descrie atat de bine. Acest sentiment a psu stapanire pe mine de noua luni incoace.

-Sakura, am niste vesti pentru tine care nu cred ca iti vor placea insa crede-ma ca nu am ce face. Nici mie nu-mi place ceea ce-ti voi spune acum.

Vorbele doamnei Tsunade au rasunat in incapere dupa care linistea a pus din nou stapanire pe noi. Ce vrea sa spuna cu asta? A incercat sa para sigura pe ea insa in acelasi timp in privirea ei s-a putut citi tristetea alegerii facute. Ce alegere? Ce se intampla? Ce mi se va intampla mie mai bine zis. Inghit in sec iar Naruto se aproprie de mine si isi pune mana pe umarul meu. Nu pare a sti despre ce vorbeste Tsunade-sama insa incearca sa imi fie alaturi si ii multumesc.

Imi indrept privirea catre blonda, dupa care oftez insa sper sa nu fi observat cineva. Thsunade-sama imi intinde o foaie pe care imi spune s-o citesc acasa insa sa fiu singura. La auzul acestei propozitii Naruto incepe sa faca urat insa ii spun ca este in regula si ii zambesc. Impaturesc hartia dupa care mi-o pun in buzunar si plecam fara a mai spune ceva. Drumul nostru, unul relativ scurt, nimeni nu a scos o vorba. De fapt ce drum? Nici nu stiu unde mergs. Picioarele ma duc undeva insa habar n-am unde. Il privesc pe blond care pare ingrijorat dupa care un mic zambet siret imi apare pe chip.

Il iau de mana pe blond si incepem sa fugim impreuna precum niste copii mici. Eu il ghidez pe blond care nu stie ce se petrece cu mine. Cat de copilaroasa sunt. Insa ce ma intereseaza?Pana la urma nu asta am vrut? Sa-mi regasesc copilaria? Sa ma distrez cat timp mai pot? Fugim asa vreme de zece minute pana ajungem in fata unei cladiri cu cinci etaje. Intram si urcam pana la al treilea eta si ne indreptam spre unul dintre apartamente. Ne oprim si ne tragem respiratia dupa care bat la usa in timp ce blondul ma intreaba din priviri unde suntem. Nu-i raspund si cineva ne deschide usa. O rpivesc pe cea care ne-a dat drumul care ramane uimita cand ne vede.

Hinata, imbracata intr-o bluza verde llunga prin care i se pot vedea formele pe care pot spune sincer ca sunt putin invidioasa si niste pantaloni negri trei sferturi. Parul sau il are prin intr-o coada la spate si doar bretonul se mai afla pe fata ei. Ii zambesc si intru cu Naruto de mana in apartament fara a fi invitati. Ne oprim in hol iar Hinata inchide usa si ne priveste. Cand imi dau seama ca fara sa vreau inca il mai tin de mana pe blond ii dau drumul repede. Adolescenta ne invita inauntru si ne serveste cu ceai dupa care ne intreaba ce cautam aici. Sorb din lichid fara a spune ceva.
-Pai, Hinata-chan, stii eu am o misiune in aceasta seara si i-am promis lui Naruto ca vom merge la ramen dar ma gandeam ca poate ai dori tu sa-l insotesti, ii spun dupa care sorb pentru a nu observa zambetul ce mi-a aparut pe chip.

Doamne, ce mincinoasa pot fi! Insa este vremea ca cineva sa faca ceva. M-am saturat sa-l vad pe Naruto care ma place si Hinata sa astepte atat de mult. prefer sa-i ajut eu decat sa-i vad asa tot restul vietii. La cat de tantalau este Naruto cred ca isi va da seama de sentimentele pe care i le poarta Hinata abia peste vreo douazaeci de ani cel putin. Fata inroseste si era cat pe ce sa cada daca blondul nu ar fi prins-o de talie. Oftez si-mi inchid ochii. Tipic Hinatei. Nimic nu ma mai mira in acest moment. Ma ridic si-i spun lui Naruto s-o aseze pe bruneta in pat si sa stea cu ea pana se va trezi si sa mearga la ramen impreuna. Pentru a fi sigura ca asa va face ii arunc o privire mortala dupa care plec fara a mai spune ceva.

Merg ingandurata pe strazile Konohai. Ce o fi in acea hartie de trebuie sa citesc singura? Datorita faptului ca devin din ce in ce mai nerabdatoare incep sa alerg pana acasa. In cinci minute ma flu la intrare si descui usa fara a o mai incuia. Ma asez pe scaunul din bucatarie dupa care scot foaia si citesc fiecare rand pe care il vad. Inghit in sec de fiecare data cand o propozitie se termina si cand termin de citit tot textul scap foaia din mana si imi infig unghiile in palme. De ce trebuie sa ma duc singura pana la el? Imi trantesc capul pe masa si imi inchid ochii. Nu m-a deranjat impactul chiar deloc. Pana la miezul noptii trebuie sa ma intalnesc cu el in acelasi motel in care l-am gasit cand am fost in misiune. Cred ca glumesti.

Ma ridic si ma uit la ceasul agatat de perete care indica ora opt. Cum naiba s-a facut atat de tarziu? Imi dau ochii peste cap si ma duc la etaj dupa care intru in camera mea. Imi iau o bluza neagra larga si o pereche de pantaloni scurti de aceasi culoare. Inca mai port doliu deci nu voi fi vazuta prea curand imbracata in haine colorate. Parul care acum trece de umeri cu vreo zece centimetri sau mai mult mi-l las desprins. Imi iau saculetul cu shurikenuri si kunaiuri dupa care mai adaug un pergament exploziv pentru orice siguranta.

La parter ma incalt cu cizmele ninja negre dupa care parasesc locuinta nu inainte de a inchuia usa. Alerg spre iesirea din sat iar pazinii ma observa insa nu spun nimic. Cand ma aflu in padure incep sa sar dintr-un copac intraltul cu o viteza relativ buna. Datorita intunericului nu pot prinde prea multa viteza deoarece nu stiu ce mi-ar putea iesi in cale. Tot ce mai lumineaza este semiluna care se afla pe cerul instelat.

In trei ore si ceva ajung in sat. Bine, deci mai am vreo jumatate de ora pana la miezul noptii asa ca nu am intarzia. Caut acel motel insa nu reusesc prea usor din cauza multimii de oameni. Parinti cu copii sau cupluri. Acest sat este renumit pentru hotelurile sale si restaurantele bune. Aici vin doar indragostitii sau familiile cu copii lor in scurte vacante. Intr-un final gasesc restaurantul care se afla fata in fata cu motelul. Imi indrept privirea catre partea cealalta si intru in cladire si ma idnrept spre o femeie de vreo douazeci si ceva de ani. O masor putin dupa care o intreb la ce camera se afla Sasuke Uchiha. Aceasta imi spune ca este la etajul al doilea a sasea camera. Ii multumesc dupa care ma indrept spre locul respectiv. Ajung destul de repede dupa care intru in incapere fara a bate la usa care nu era incuiata. Observ patul deja pregatit insa nici urma de brunet.

M indrept spre balcon si privesc cerul. Oare ce vrea? Oftez dupa care simt doua maini ca ma trag inapoi in camera. Faptasul nu este nimeni altul decat Sasuke care ma impinge pe pat. Ma analizeaza dupa care zambeste.
-Cand ai nascut?

Il privesc la fel ca inainte. El habar nu are prin ce am trecut insa imi este frica de felul in care va reactiona daca va fla ca am pierdut sarcina. Ce sa-i spun? Adevarul sau minciuna? Daca il minte atunci mai mult ca sigur va vrea sa-i vada copilul insa daca ii spun adevarul cel mai probabil va incerca sa ma lase din nou insarcinata. Imi indrept privirea catre pdea si inghit in sec. Ii simt privirea care este atintita spre mine. Cat urasc acest lucru. Ma musc de buza in timp ce ma gandesl ce i-as putea spune.
-Eu...