Diavolul din tine .

Subiect: Diavolul din tine . Mar 19 Feb 2013, 19:20

Ideile vin cam repede la mine :)) . Şi aşa că încep un nou fic , sper să vă facă plăcere să-l citiţi . :)

Capitolul 1 .

S-a ajuns până aici , mă aşteptam la asta la un moment dat să se întâmple . Şi doar eu sunt de vină , în mare parte , dar şi el este vinovat . Din cauza lui am ajuns aşa . Poate faptele făcute de mine nu sunt tocmai la ce se aşteaptă el , l-au surprins oarecum , crede că sunt un copil cuminte aşa mă ştia el până a aflat . Aparenţele înşeală , mă distruge răceala dintre noi . Mă mănâncă de vie acea privire încruntată , dar acum nu-şi dă seama că a gresit şi el destul de mult în relaţia noastră . Cu capul în jos , iar el cu spatele la mine cum m-a tratat de când suntem aici . Trăgea din acea ţigară de parcă ar fi fost ultima din viaţa lui , privind pe geamnul imens ce avea o privelişte ca în basme totul datorită lui Tsunade, este o femeie cu inima de aur ce iubeşte florile şi le îngrijeşte ca pe o comoară . Prezentă aici lângă noi încercând să ne împace cumva , dar nu va reuşi asta , ce am făcut acum l-a făcut aşa de dur , a iertat prea mult . Privesc parchetul lucios , mâinile încleştându-le strângând cu putere canapeaua de piele neargă . Totul pare atât de şters , fără viaţă , de 2 ani a devenit aşa . Simt mâna caldă ce îmi freca spatele lent încercând să ma liniştească . Aud vocea răguşită care îi ordonă femeii cu părul de aur , să ne lase singură , acum e acum , eu şi el .

Tuşeşte sec , aprinzându-şi o a doua ţigară , aruncând bricheta pe lângă canapea . Nici nu mă privea în ochi , poate nu avea curajul ştia că daca o va face va ceda , mă iubeşte prea mult . Relaţia noastră mai are puţin şi se distruge ca o oglinda ce se sparge în cioburi mărunte . Toate astea doar pentru comportamentul meu indecent , aşa am devenit doar din cauza nepăsării lui . Îl privea pe furiş încercând să îi desluşesc ceva din acea faţă palidă , era parcă de porţelan , nu schiţa nici un gest . Tăcerea îmi tăia respiraţia , ştiu ca am întrecut măsura , poate prea mult însă el ar trebui să mă întelegă asta , nu mă simt în apele mele când ştiu că nu o am lângă mine acum şi arată afecţiune unui alt copil . Simt că a fost doar o greşeală venirea mea pe lume . La început pot spune ca am fost deacord cu divorţul lor , dar a trecut mult şi simt nevoia de iubire maternă . Ridic capul robotic privind prin jur pierdută , de parca aş fi căzut de pe lună . Îmi pun picioarele în poziţie turcească cu privirea aţintă spre ţigară din care ieşea un fum albicios şi înecăcios , aveam nevoie de una pentru a mă calma , priveam pofticioasă acea ţigară , dar mai bine renunţ .

- Vrei şi tu ? spune ironic întinzând ţigara spre mine . Bărbatul din faţa mea cu părul său cărunt puţin ciufulit şi cămaşa albă şifonată este tatăl meu , un om de afaceri de succes , respectat .

Înghit în sec , uitându-mă scârbită la el , are chef de ironizări . Trag aer în piept şi închid pentru o clipa ochii . Mâna sa ce se mişca mă făcu să deschid ochii pentru a vede ce are de gând să facă . Îşi stinge ţigara de scrumuieră frecându-si nasul cu degetul . Mâinile le poziţionează în buzunar uitându-se drept înainte din nou , expresia feţei lasă de dorit .

- Îţi este frică să mă priveşti în ochi ? spun eu cu o voce răguşită mutându-mi privirea spre geam . Nu-mi răspunde , mă aşteptam la asta este prea supărat pe mine încât să mă privească şi ăsta pot spune ca poate fi un motiv de nu mă priveşte în ochi , nu mă mai consideră copila lui dulce şi inocentă . Aveam de gând să rezolv aceasta răscoala dintre noi , acest război , dar se pare ca el nu este de aceeaşi părere cu mine . Deschide gura încet încercând să zică ceva . Stăteam ca pe ghimpi sa aflu ce are de spus , cum ar putea să-mi răspundă la întrebare dar închide gura înapoi . Este un laş , aşa a fost mereu nu a putut să o oprească să nu plece , să rămână cu noi , nu a fost în stare de asta , însă nu-l condamn , poate nu a mai vrut-o lângă el .

- Sunt dezamagit de tine , Sakura . spune aşezându-se lângă mine trecându-şi mâinile prin păr . Nu m-am găndit niciodată la sentimentele lui , şi ar fi trebuit asta . Am fost poate prea egoistă şi m-am gândit ca mie să-mi fie bine , nu şi la el .

Are o inimă de aur şi un suflet bun şi doar eu l-am distrus în halul ăsta , eu i-am dat motive ca să o facă prin faptele nu prea cuvincioase . A îndurat multe din vina mea , veştile că început să consum tutun , alcool şi droguri l-a distrus complet pe dinăuntru şi pe dinafară , mă dezgustă propria persoană nu mi-am dat seama până acum , m-am lăsat dusă de val şi nu am gândit la cea ce făceam atunci mai ales în acea noapte ...

- Este viaţa mea tată ... spun eu cu o voce tremurândă strângând cu putere tricoul negru . Voiam să-i arăt că nu-mi pasă de el , să fiu indiferentă . Acesta îmi reproşa că îmi distrug viaţa aşa şi aceelaşi lucru îi fac şi lui . O lacrimă îmi scăpă pe obraz , s-a dus toată duritatea ce vroiam să i-o arăt . Urăsc faptul că semn extrem de mult , sunt o fricoasă , o laşă deşi incerc din răsputeri să-i fac pe cei din jur să nu vad . Acesta numai spune nimic , doar apleacă capul . Oftez trântindu-mă pe canapea ne luându-mi ochii de la el . Acesta îmi reproşează din nou nişte lucruri care m-au făcut să mă încrunt şi să mi se urce sângele la cap , simt cum iau foc şi îmi strâng mână dreapta într-un pumn . Voiam să distrug totul în cale , nu mai suportam mă simţeam prost de parca doar eu eram vinovată .

- Te urăsc ! spune în timp ce trec prin faţa lui ca fulgerul spre camera mea . Las în urmă uşa trântindu-se . Nu-mi vine să cred cum a spus acele cuvinte fără pic de sentimente , îl urăsc cum nu am mai urât pe nimeni . M-am săturat de tot şi toate . Mă spre dulăpiorul mic , unde ţin poze pline de amintiri . Privesc acele poze în care eram fericită , o aveam lângă mine . Atunci nimeni nu-mi putea sterge zâmbetul , nimeni şi nimic . Oftez zgomotos , un impuls de moment îmi spune să sa distrug ceva să sparg tot ce-mi iese în cale . Iau o poză de familie , rama neagra ca abanosul îmi aduce aminte de părul mamei . Ating sticla cu degetele mele lungi şi subţiri . Trebuie să mă obişnuiesc cu ideea , dacă până acum nu am putut . Poate există o persoană , cineva ce mă va face să trec peste acest obstacol deşi tatăl meu ar fi trebuit să o facă .

O lacrimă îşi duce drumul pe obrazul meu , terminându-l pe sticla ramei . Îmi aluneca uşor , uşor din mâini spărgându-se de podea , zgomotul provocat era asurzitor . Mâinile îmi tremură , ochii îi închid şi simt perle incolore pline de sentimente alunecând pe obraz . Am devenit o legumă , exact ca el , nu vreau asta . Cad în genunchi , plângând cu lacrimi amare, mă urăsc pe mine . Urăsc tot ce ţine de mine pentru că am moştenit comportamentul său de laş . Îmi împânzesc mâinile pe faţă , glasul meu auzindu-se tare şi clar . Nu vreau să mă vadă nimeni aşa dar simt cum totul se dărâmă în jurul meu şi trebuie să mă descarc . Aud uşa trântindu-se şi un glas blând , braţele ei îmi acopereau corpul , respiraţia ei se izbea de gâtul meu . Aveam nevoie de îmbrăţişarea blondei . Îmi las capul pe pieptul său încetând să mai plâng . O rog să plece , îmi zâmbeşte şi părăseşte camera . Privirea mi-a fost furată de bucăţile de sticlă ce zăceau pe podea .

Fereastra de pe peretele verde a camerei ce mirosea a tutun , intrau razele soarelui luminând-o . Mă apropi de cioburi , luând unu mic . Îl privesc timp de o clipă , apăsând cu putere în degetul meu arătator . O durere îmi străpunge degetul , sângele facându-şi apariţia . Se scurgea repede pe tot degetul . Ating uşor degetul de buze vinete, lăsând urme roşiatice , dându-le puţină culoarea . Nu ştiu de ce am făcut asta , am simţit să o fac . Îmi sterg degetul de tricou . Pe uşă veni el puţin trist , mai să plângă . Ce-l făcu să fie aşa ? Se pune pe marginea patului încrucişând mâinile . Îşi drege vocea încercând să spuna ceva dar ezită şi închide la loc gura . Un moment de linişte se lăsă asupra noastră . Voiam să-l întreb ce mai vrea de la mine , dar ceva din înăuntrul meu îmi spune să-l lăs pe el .

- Sakura ... spune el ridicânu-se de pe pat cu o voce răguşită , nu e de bine , tonul vocii îl trăda mult . Trebuie să pleci , vreau să ai un viitor mai bun ... Vei merge la un cămin . Simt cum cerul cade peste mine . Respiraţia mi se tai şi îl privesc umită cu ochii mari .

Oftează şi se aproprie spre mine încercând să mă îmbrăţişeze . Îl împing înapoi uitându-se la mine cu regret .

- Sper că mă vei ierta cândva . spune asta cu capul aplecat şi părăsi camera . Un părinte nu-şi duce copilul departe de el doar pentru ca e mai bine pentru el , mai ales când ai nevoie de un părinte lângă tine . Vreau să scape de mine trimiţându-mă la un cămin , ăsta nu e tatăl meu pe care îl ştiam . Îmi închid lacrimile , mă ridic dezmorţindu-mi picioarele . Sunt blestemată să trăiesc în suferiţă . Când voi mai fi şi eu fericită ? Sau dacă voi mai fi vreo dată .

Acesta a fost primul capitol . Să-mi spuneţi dacă merită să continui . Key Bye kiss

! Scuzaţi greşelile :d

Subiect: Re: Diavolul din tine . Mar 19 Feb 2013, 19:31

Mă bucur că sunt prima care comentează. Taţii ăştia, aştept să văd ce peripeţi o să aibă Sakura la cămin, sau dacă o să meargă la unul.

Subiect: Re: Diavolul din tine . Mar 19 Feb 2013, 20:28

Bună!

Primul capitol este frumos, ideea mi se pare interesantă. Abia aștept să văd cum o conturezi mai departe.
Apropo, aș vrea să-ți dau un sfat micuț. Sper să nu te superi. kiss

Încearcă să nu mai pui spațiu atât înaintea semnelor de punctuație, cât și după. Se vede urât. Pune doar după ce ai pus semnul de punctuație.
Abia aștept next-ul! Anunță-mă, te rog!
Kiss, kiss.

Subiect: Re: Diavolul din tine . Mar 19 Feb 2013, 20:44

Heiiiii.
Astept continuarea sa vad ce se mai intampla.
Imi place si acest fic e destul de reusit.
Daca poti sa ma anunti si pe mine cand pui continuarea.
~~Bye-bye.~~ $rainbow :\$

Subiect: Re: Diavolul din tine . Mier 20 Feb 2013, 00:48

Hei.

Imi place inceputul, chiar imi place.
Cum a zis si Lauren, nu mai lasa spatii intre semnele de punctuatie, decat dupa.
Se vede mult mai bine. Si desigur, si la critica ti se va atrage atentia in legatura cu asta, deci incearca de pe acum.
Ce pot zice, ai potential! Chiar ai! Si mai ales ai multe idei.
Deabia astept sa vad continuarea, sunt curioasa sa vad ce va face Sakura in continuare.
Sper sa ma anunti cand aduci next. <3

Subiect: Re: Diavolul din tine . Joi 21 Feb 2013, 18:57

Buna !
Imi place mult ficul tau !
Este o idee originala !
Biata Sakura!
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Subiect: Re: Diavolul din tine . Vin 22 Feb 2013, 21:26

Am adus capitolul 2 . Mulţumesc pentru comentarii! a hug

. Citire plăcută ! happy

Capitolul 2 .

Nici acum nu-mi vine să cred că mă obligă să merg la acel cămin. Noaptea trecută nu am avut un somn tocmai plăcut, toată noaptea am stat trează şi m-am gândit cum va fi viaţa fără tata şi Tsunade. Privesc ceasul de pe perete ce indica ora 6:30. Aseară nu mi-am făcut bagajele, aşa că trebuie să fac acum. Văd geamantanul ce zace în colţ, mă apropii de el întinzându-l pe podea. Iau un teanc de haine aruncându-o în gemanatan. Imi va fi dor de acestă cameră, am multe amintiri nebune. Las în urmă camera cu o privire de "Adio". Tatăl meu îşi bea cafeaua în bucătărie, eu ocolesc coborând în pivniţă, acolo trebuie să fie. Un aer rece îmi străpunge corpul făcându-mă să tremur ca o gelatină. Aprind lumina căutând cu privirea ceva, ce nu pot pleca fără să-mi iau rămas bun. Văd ceva înalt cu picioare nu foarte înalte, negre fiind acoperit cu un material alb, prafuit.

Mă aproprii de el sfioasă, cimentul îmi înţeapă picioarele goale, dar numai contează. Îndepărtez materialul, era ne schimbat. Îmi apare în faţa ochilor o lumină, văzând o fată cu părul brunet şi ochi verzi. Lângă ea era un bărbat, amândoi zâmbind. Se aşează pe scaunul mic al pianului. Cei doi cântând la el veseli, bărbatul sărutând fruntea copilei. Totul dispare de sub inconşitientul meu. O perlă incoloră şi fierbinte pe scurge pe obrazul meu rece. Picioarele se mişc sper el, mâinile atingând din fugă clapele albe. Am multe amintiri cu acest pian, a făcut parte din copilăria mea, tot timpul cântam la el cu tata. Nu puteam să nu-mi iau rămas bun de la "prietenul meu". Mă aşez pe el, continuând să privesc clapele atingându-le sfios. Nu am mai cântat de ani buni Mă las dusă de val , degetele acţionând pentru mine. Pivniţa prindea culoare, împreună cu melodia lentă produsă de clapele piannului.

Momentul este întrerupt, motivul fiind o prezenţă nedorită de mine. Îmi zâmbeşte apropriindu-se de mine, el m-a învăţat să cânt la pian. Acesta mă anuţă că maşina care mă va duce la tren a ajuns. Privesc tristă pianul speram să petrec mai mult timp cântând la el. Ieşim împreună din pivniţă iar, el stinge lumina. O văd pe Tsunade plângând, este foarte apropriată de mine, o îmbrăţişez pentru câteva clipe nu vreau să devin emotivă. Mă îndrept spre maşină uitându-mă în urma mea tristă privind casa, unde mi-a petrecut copilăria. Nu mi-am luat la revedere de la tatăl meu, scumpul meu tată. Privea trist în altă parte, atunci am văzut. Am văzut o lacrimă ce se scurge din ochiul său dar asta nu mă opeşte în a-mi continua drumul fără să-mi iau rămas bun.

Voiam ca el să facă primul pas spre împăcare, dar nu s-a întâmplat. Întorc capul înapoi în poziţia inţială, şi mă mişc până la portiera maşinii. O căldură îmi cuprinde spatele, două braţe mă înconjoară ţinunându-mă strâns. Scap două lacrimi duse de vânt, a avut curajul să facă el primul pas. Ating încet mâna lui, strângându-o. Îmi va fi dor de el, îmi va lipsi nepăsarea, totul. Sunt o persoană care la nervi spune lucruri care dor, dar după regretele nu întârzie să apară. Mă întorc îmbrăţisându-l, plângând împreună cu el, nu am fost niciodată despărţiţi unul de celălalt mult timp.

Mă despart de el fugind spre maşina urcând în ea, încercând să-mi stăpânesc lacrimile. Maşina porneşte, iar el stă ca o stâncă uitându-se cum mă îndepărtez de el. Credeam că va opri totul, să nu mai plec şi să rămân cu el. Drumul nu se mai termina, priveam pe geam cum totul trece pe lângă mine. Poate totul se va schimba când voi merge la cămin. Voi învăţa să devin o persoană aşa cum îşi doreşte tata. Dar oare eu doresc să mă schimb? Şoferul anunţă că am ajuns la gară. Ies buimăcită, cu ochii roşii privind în jurul meu. Totul se mişca atât de repede , e vremea să plec în alt oraş şi să-mi iau rămas bun de la acesta. Acel domn mă ajută cu bagajul, urându-mi un drum plăcut şi să numai fiu tristă. Îi mulţumesc zâmbind încercând să par veselă, luându-mi la revedere de la el. Urc în tren căutând un loc unde să mă aşez. Văd o fată brunetă cu căşti negre la urechi. Mă aproprii de, o ating pe umăr acesta tresărind şi zâmbind. Mă întreabă ce doresc, eu îi răspund şi mă aşez.

Nici una dintre noi nu zicea nimic. Nu găseam un subiect pe care să îl discut cu ea şi nici ea se pare că nu ştie .

- Şi , cum te numeşti rozalio ? spune ea aşezându-se mai bine pe scaun. După îmbrăcăminte pot spune că are acelaşi comportament ca al meu. Îi spun numele, acesta şi spunându-mi şi ea la rândul ei numele.

- Tu de ce mergi în Los Angeles? o întreb eu oarecum încercând să găsesc ceva de discutat cu ea.

- Probleme de familie. spune, analizându-mi înfăţişarea. Dar tu ? continue arcuindu-şi sprâncenele.

Înghit în sec când mă gândesc la motivul meu. Deja îmi este dor de el, e cam devreme pentru asta dar am nevoie de cineva cunoscut să stea cu mine, mă simt singură. Trebuie să fiu puternică, să fiu nepăsătoare de cei din jur, să mă gândesc doar la mine. Nu voi merge acolo pentru a-mi face prieteni, nu voi sta mult în acel cămin dacă îi arăt tatei că m-am schimbat. Vreau să fiu din nou o fetişcană, acea fetişcană că părul ca abanosul şi ochii verzi fascinaţi la orice vedeam nou.

Voceam Hinatei ma trezeşte din gândurile care vroiam să le aştern în mintea mea. Încep să mă bâlbăi încercând să zic un motiv bun. Bruneta se amuza copios pe seama mea. Mă gândesc şi îi spun scurt şi la obiect motivul, nu am de ce să mă ascund, toţi greşim unul mai mult decât celălalt. Nu pare uimită de povestioara mea, se pare că şi ea trecut prin acelaşi obstacole ce viaţa ţi pe pune în cale să te încerce cât de puternic poţi fi şi până unde eşti dispus să mergi. Viaţa uneori nu e dreaptă cu oamenii, poate fi cruda şi nemiloasă, punându-te la încercări mari. Mulţi trec printr-un astfel de trai. Pot spune că şi eu ma număr prin acele persoane.

Uneori este dulce, iar tu priveşti lumea în roz, ca şi cum nimeni nu ţi-ar putea strica sau să-ţi şteagă fericirea de pe chip. Asta se întâmplă destul de des unui om, dar apoi realizează că nu e aşa cum crede el că este. Am acţionat fără să gândesc sunt la aceea vârstă unde toţi greşim mult şi apoi regretăm, dar acesta este adolescenţă.Tot ce am vrut să fac a fost să sparg acele ziduri ce-mi întunecau viaţa. Asta am reuşit să fac asta, dar am ajuns mai rău decât îmi închipuiam eu. Dacă aş da timpul poate aş schimba ceva, dar nu totul. Sunt fericită cum sunt acum, pentru că eu am vrut să ajung aşa. Se pare că o cam plictisesc pe brunetă. Aşa am fost mereu, eu şi cu gândurile mele. Nu m-am descărcat nimănui, nu am putut, nu aveam încredere deşi voiam să o fac.

Un căscat iese de pe gura mea, se pare că sunt cam obosită. Nu ar strica să adorm puţin, mi-ar face bine, m-ar mai linişti puţin. Mă aşez confortabil, punându-mi în căştile o melodie lentă să ma relaxeze, poate mă va trezi Hinata să-mi spună când ajungem la destinaţie ea, fiind Los Angeles. Sunt trezită de zguduitul brunetei care mă anunţă că am ajuns la destinaţie. Bumăcită mă ridic de pa scaun să-mi iau bagajul şi să mă îndrept spre cămin. Ies târâind după mine gemantanul. Respir aerul poluat al oraşului, o răcoare de primăvară îşi face apariţia în atmosferă. O caut pe Hinata cu privirea, dar nu o zăresc pe nicăieri. E posibil să fi plecat. Chem un taxi, s-a făcut cam târziu e deja întuneric şi eu sunt frântă de oboseală deşi am dormit câteva ore, cred. Pe drum nu am făcut nimic altceva decât să mă acomodez cu idea asta pe care mi-a aruncat-o tata în cap.

Sper doar să fie bine şi să mă întorc cât mai repede acasă. Mă întreb ce face mama, dacă e bine şi e fericită cu cele doua gemene. Aş fi vrut ca aceşti copii să fie a-i tatălui meu. Nu acelui bărbat, nu prea mă place tipul ,iar sentimentul este reciproc. Dar eu sunt o fată luptătoare şi voi reuşi să trec peste toate. Voi fi şi eu fericita cândva, ştiu asta. Luptătoare? Numai aşa nu pot numi , tot timpul mă mint singură cu asta. Poate am fost prea sensibilă în trecut şi am vrut să mă schimb ,iar acum am ajuns de unde am început. Sunt din nou aceeaşi fată mică şi neajutorată, poate doar fizicul este total schimbat.

Şoferul spune că am ajuns, ies din maşină privind clădirea nu prea fiţoasă, pereţi sunt puţin crăpaţi ici-colo. Atât am putut vedea, prin întunericul serii. Iau bagajul stând încă în faţa căminului. Mă decid să intru, sper doar să nu am coleg de cameră, aş prefera să fiu singură. Scot din haină biletul cu numărul camerei. Găsind într-un final, întrând încrezătoare. Am făcut-o, şi se pare ca este goală, bucuria mea. Arunc bagajul prin cameră, dându-mi jacheta de pe mine, trâtindu-mă în pat. Tot ce sper este ca mâine să fie totul bine şi să mă descurc.

Subiect: Re: Diavolul din tine . Vin 22 Feb 2013, 21:36

Deci fără dar şi poate eşti grozavă dap !

A fost un capitol interesant, mai ales faza cu pianul.
Dar nu ştiu de ce prima dată am crezut că e un om.. lough

Ce pot spune altceva decât că imi place .
Multă inspiraţie >;d<.

Subiect: Re: Diavolul din tine . Vin 22 Feb 2013, 21:56

Hei.

Mersi mult de anunt. Mi-a placut foarte mult capitolul, a avut descriere sentimentala si tot ce ii trebuie. Totusi nu s-au intamplat prea multe. Deci.. a ajuns. Deabia astept sa vad cum il intalneste pe EL.

Momente incitanteeee. Apropo, ori n-am fost eu atenta, ori nu apare. Cati ani are Sakura ? Poti sa-mi raspunzi cand postezi capitolul urmator, pe care-l astept cu nerabdareee.
Mult succes la scris !

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Diavolul din tine . Sam 23 Feb 2013, 19:08

Buna, draga mea! Îţi mulţumesc mult pentru mesajul privat pe care mi l-ai trimis, mi-am făcut timp şi am trecut pe aici. Ficul este bun, iar tu ai potenţial, însă, ori mi se pare mie, ori tu sari peste unele cuvinte sau chiar le scrii greşit şi faci dezacorduri. Ştiu că este posibil când te grăbeşti sau când laşi o frază în aer, ştii la ce idee ai rămas şi continui să scrii fără să fi recitit fraza aceea, să faci unele gafe mari. De acum încolo reciteşte-ţi capitolele înainte de a le posta, pentru că dacă aşa vor fi şi în viitor, vei da prost tu ca persoană. Nu uita că eu nu vreau să te jignesc, absolut deloc. Fii mult mai atentă la diacritice, deoarece le mai scapi câteodată, de aceea îţi spun să reciteşti capitolele. Îmi pare rău pentru Sakura şi pentru faptul că ea a avut o familie mai destrămată. Sunt totuşi puţin confuză şi nu-mi dau seama exact la ce te-ai referit prin indecenţa ei, doar la droguri, alcool şi tutun ? Sper că îi va fi mult mai bine la cămin, chiar dacă am impresia că va ajunge mai rău decât era înainte. În rest totul este bine, şi estetica se îmbunătăţeşte. Aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie!