Judecata de apoi

Subiect: Judecata de apoi Mar 19 Feb 2013, 22:19

Nevermind, I'll kill you

Au trecut ani în șir, în care tot ce am făcut a fost să plâng și să mă ascund în spatele unui zâmbet fals, gândurile mele rele plecând și împrăștiind rea voință în univers. Am simțit o mare durere, care-mi ardea sufletul pe interior și o mare ură, pentru acest "tu" care m-a făcut să plâng de fiecare dată. Am fost naivă, slabă și foarte indulgentă, însă cine ar fi știut că pot să mă schimb? Cine ar fi știut că eu pot fi și mai mult de cât sunt acum? Cine ar fi știut că tu o să mori de mâinile mele?!

Nimeni nu mă credea când am mărturisit ce-am făcut. Toți mă vedeau că pe o fetiță care se juca cu păpușile. Nimeni nu știa că eu am omorât un om, că eu am făcut un suflet rău să plece de pe pământ, muradindu-l și pe-al meu. Moartea lui era singurul lucru care mă putea consola, iar acum când mi-am murdărit mâinile de sânge, sângele lui visniu, mă simt mai ușurată, o piatră luată de pe inima mea.

Puteam să jur? Puteam să nu spun adevărul, să nu recunosc că l-am omorât?! Nu puteam face acest lucru, era ca și cum aș fi mințit, iar toată lumea știe că minciuna este o boală gravă, care poate distruge legăturile strânse ale unei familii. Nu-mi plăcea să fiu mințită, din acest motiv eu nemitind pe nimeni niciodată. Mă respect prea mult ca să fac acest lucru, să mă mint și să mint. Un lucru e sigur, nimic nu mai poate să fie schimbat. Nimeni nu îl mai poate reînvia și nimeni nu-l mai poate găsii. Îngropat la 20 de metri sub pământ, cum e dragule? Cine râde la urmă?!

M-am răzbunat, însfârșit mi-am potolit setea de sânge, care îmi cutreiera corpul, mintea atât cât și subconștientul în fiecare noapte, când dormeam singură și ascultam tunetele puternice. Doi nori se izbeau, se forma tunetul. Un bubuit asurzitor, după care picături reci că gheața de ploaie începeau să curgă. Norii plângeau, plângeau pentru că s-au luat la bătaie , s-au pocnit și s-au omorât... Iar eu ce-am făcut? Eu am stat privind cum sângele se scurge din burta lui, începând să râd fără niciun motiv, ochii mei ațintiți în ochii lui tulburați de apa morții. Îmi plăcea!

Subiect: Re: Judecata de apoi Mier 20 Feb 2013, 17:10

Hello. :) Am vazut ca ai scris ceva si chiar eram curioasa sa vad ce fel de stil vei aborda si ce lucrari de-ale tale ne vei prezenta. :) Ce pot spune este ca imi place ceea ce vad. Ai mers pe o idee psihologica, combinata cu fapte crude si cu moartea unui personaj, lucru care chiar imi atrage interesul. Scrii fluent si nu trebuie sa ma oprec pentru a ma intreba ce ai vrut sa spui in anumite locuri. Am vazut cateva greselute de tastare, cred ca vreo doua. In rest, eu una zic ca esti pe drumul cel bun, tine-o tot asa. :) Te pup. :*