Bărbatul prefăcut

Chapter 1

Hinata's point of view

Hinata's point of view

Închid ușa în urma mea, sprijinindu-mă de aceasta. Oftez prelung, așteptând ca telefonul să sune și să-i pot auzi din nou vocea. Acea voce blândă și groasă, un glas adolescentin care-mi umplea fiecare dimineață de zâmbete și soare, dar totuși îmi întuneca serile și mi le umplea de ploi de noiembrie. Uram faptul că mă făcea să aștept, detestam să fiu mereu în urma sa și sa-i fac toate poftele de copil răsfățat. Totuși, îl iubeam și nu puteam nega asta nici dacă aș fi fost în cea mai mare stare de beție. Voiam să-l păstrez alături de mine, să-l pot vedea oricând doresc. Dar, el nu mă iubea. El mă lăsa să-l privesc doar pentru interes, voia să mă sugrume și să-mi ia până și ultimii bani strânși în portofel. S-au petrecut foarte multe lucruri care m-au rânit profund. El era mereu cel care își lua ”gagici” la pachet, el era cel care atrăgea atenția tuturor fetelor și femeilor de pe stradă, el era cel care abuza de mine atunci când venea acasă și nu mai avea t**rfe care să-i satisfacă plăcerile. Da, uram asta din tot sufletul. Hotărâsem acum ceva vreme să-l accept așa cum este, cu scopul de a-l păstra chiar și încătușat alături de mine. Îl adoram, îl iubeam. Îi purtam o dragoste nebună ce nu putea fi explicată sau descrisă în două, trei cuvinte banale. Era o iubire pură, inocentă. Nu fațadă, nu prefăcătură așa cum el obișnuia să se poarte cu mine. Îmi iubea corpul, nimic altceva. Voia doar să mă aibă aproape atunci când i se aprinde beculețul, nici de cum să mă ia cu el la petreceri și la alte brizbrizuri la care participa.

”Tââârrrrr!”

Grâbindu-mă, apuc în grabă telefonul de pe noptiera din lemn lăcuit de culoare maronie. Răsuflu adânc și inspir aerul poluat, fiind gata să fiu receptorul mesajului pe care urma să mi-l spună.
- Alo? spun exprimându-mi confuzia față de ceea ce avea să spună, însă fiind și o formă comună de salut atunci când răspunzi la un telefon.
- Iubire, în seara asta vreau să comanzi pizza. Ai înțeles? îmi spuse vrând să pară cel mai șmecher, dându-se buricul Pâmântului în fața prietenilor săi. Și de unde această poreclă ”Iubire”? Gata, a întrecut măsura.
- Nu, nu am chef. Nu te mai suport, Naruto, m-am săturat de ifosele tale de copil mic! țip din toți rărunchii în telefon, după aceea, aruncându-l cât colo pe patul care a tresărit ușor la contactul cu acesta. Știam ce urma să facă când va veni acasă, însă nu-mi mai păsa. Eram sătulă de cuvintele sale ”șmechere” la adresa mea, însă tot îl iubeam. Nu puteam înceta din acest lucru, deși am încercat de n ori.

Încui ușa cu zăvorul, așteptând în liniște ca ceva sau cineva să-mi spună ce aș putea face. Nimic. Nu se auzea nimic, lucru care mă făcea să par penibilă și să mă fac de răs în fața propriei mele persoane. Eram cea mai patetică persoană pe care o cunoșteam. Deși dețineam ”puterea astrală”, aceasta fiind o abilitate care-mi dădea prioritatea de a mă deplasa între această lume și cealaltă, mi-era frică să dau față în față cu vreun demon sau mai știu eu ce creaturi mai existau pe acolo. Mă îndrept spre pat, aruncându-mi toată greutatea asupra acestuia. Privesc afară prin crăpătura dintre fereastra întredeschisă, așteptând ca soarta să-mi ofere măcar o data un lucru bun; ca de obicei, aceasta fiind o aberație de a mea deoarece se auzi ușa de la intrare. Am înghițit, în speranța de a scăpa de nodul din gât ce nu-mi dădea voie să respir. Venise. Venise mult prea devreme acasă, ceea ce mă făcea să cred că era foarte furios. Nu neg, are motive întemeiate. Era ca un copil răsfâțat căruia nu i s-a făcut moftul. Înghit din nou, devenise un obicei destul de enervant, acceptându-mi soarta plângând în liniște în sinea mea.

- La naiba, Hinata! Deschide naibii ușa! spuse aproape dărâmând-o cu picioarele și cu alte părți ale corpului. Speriată, mă ridic rapid și îi deschid ușa ”prințului”. Mă prinse de bărbie, privindu-mă cu o seriozitate înfricoștoare în ochi. Acei ochi albaștri erau plini de ură și dezgust, pe când ai mei cereau milă și îndurare din partea sa. Era beat, era beat întrutotul. Părul nu îi strălucea ca o dinioară, iar maxilarul îi era încleștat parcă vrând să rupă bucăți din mine. Eram sigură că urma să mă bată, sau să abuzeze de mine și de demnitatea mea. El a fost cel care mi-a furat tot ce aveam mai de preț pe atunci, ceea ce-l făcea și-l face să se simtă stăpân pe mine. Nu, nu mai vreau sa fiu unealta de care el se folosește, însă de fiecare dată e așa. Huh... ce mai pot spune? Nimic? Exact. Un nimic foarte mare care-mi umplea inima de dor și de ură, de iubire și de dezgust.
- Eram sigur că nu dormi... îmi spuse slăbind strânsoarea în care mă ținuse mai bine de un minut. Mă uimea, ce voia să-mi facă în seara asta?! Speram că va fi totul bine, întrucât devenisem deja destul de pesimistă asupra acestor lucruri. Și cum tot m-ai enervat destul în seara asta, dă-mi voie să mă joc puțin cu tine! spuse amenințător, deja prinzându-mă într-un sărut dur, din care puteam să simt răutatea și răzbunarea care îi umpleau trupul. Mă ura? Nu știu. Mă iubea? Nici gând.
- La naiba, Naruto, termină! îi spun țipând, împingându-l dar în același timp, m-a apucat de încheietură. A avut o strategie foarte bună, deoarece când el a făcut contact cu parchetul, eu am aterizat fix pe el, aproape storcindu-l. Se pare că nu am cale de întoarcere. Deschid fără să observe sertarul, reușind să mă zgârii în lamele pe care le țineam acolo, pentru orice ”urgență”. Acum, că am o zgârietură de toată frumusețea, izbutesc să apuc cu două degete pistolul. Într-un final, reușesc să-l scot de acolo și-l lipesc de gâtul blondului, zicând ”Mai ai ceva de adăugat?!”. Bineînțeles, reușisem să-l sperii de moarte. Mă privea ca și când văzuse o fantomă, însă nu aveam curajul să-l omor. Țineam prea mult la el, iar această iubire i****tă mă făcea să nu am puterea să-i curm viața.
- Iubește-mă! strig la el, apucându-i cămașa de un albastru deschis. Râmâne cu ochii ațintiți pe mine, uimit și mirat. Eram bucuroasă de rezultatul pe care-l obținusem, însă nu și de ultimul cuvânt pe care l-am rostit.

Fir-ar, sunt penibilă...

~~Dau Edit când mă întorc de la şcoală~~.

     Înainte de toate ţin să îţi spun că ai avut o repetiţie şi o explicaţie destul de banală şi nesemnificativă - faza cu alo, în rest îmi place tot ce ai scris. Ai dezvoltat, nu glumă, păcat că este prea scurt capitolul, încearcă să te mai lungeşti nu te mai reduce la fragmenţele de genul acesta, combină mai multe idei.
     Că tot am adus vorba de idee, e bună, iar faza cu trecerea de la lumea asta la cealălaltă e şi mai super, sunt curioasă să văd ce are să facă Hinata, iar Naruto, nici nu mai spun de dânsul, foarte bine conturată pentru început personalitatea sa dominantă, beată, ameţită, răsfăţată. Şi ce vârstă au amândoi? Sune de parcă ea ar avea 20 şi ceva, iar el 17-18 ani.
     Nu spun că nu îmi complace acest lucru, din contră, e genial. Fiindcă este abia primul capitol nu sunt foarte multe de spus, doar că ador acţiunea, îmi place că ai intrat în miezul acţiunii şi ai şi povestit frumos, dar tot trebuie să mai lucrezi la asta, dar se vede evoluţia ta treptată. Un lucru aş vrea să mai adaug, nu mai începe şi tu aşa - înghid uşa în ruma mea, sau razeşe soarelui, sau stau şi mă uit la monştrii de pe pereţi etc. Nu, încearcă să faci nişte începuturi mai bune, mai palpitante, aşa deja e banal şi simplu cum ai început. Oricum tu tot scrii frumos şi vei evolua minunat, eu ştia asta foarte bine, se vede în primul rând. Păi aştept nextul, succes şi sper să te ţii de acest fic. *hug* (ps. îmi place numele ficului, e bine ales)

~~Dau edit acum =))~~

Surioara, stii ca te iubesc. :) Multumesc mult ca mi-ai dedicat acest fic minunat, in special pentru ca este NaruHina, cuplul nostru favorit. Ai o idee foarte frumoasa pe care nu am mai intalnit-o. Nu l-as fi putut vedea pe blond atat de rau si de idiot. Cand citeam imi vena sa ii trag una intre craci. Stii ca sunt un inger, sau mai bine zis fallen angel. :) Adica, na, stii si ca am tinta buna si fac omleta ( nu am cascaval).

Revenind, ai o descriere foarte buna si se vede cat de mult ai evoluat intr-un timp scurt si imi place mult ca ai un capitol lung, frumos si fara greseli. Stii doar ca eu ador acest cuplu si te-ai gandit sa ma faci fericita facand un fic. I love you, goldfish. (D)

Deci, nu stiu ce sa mai zic. Si tu ai inceput ca si Paradox sa ma lasi fara cuvinte. (D) La next te rog din suflet sa ma anunti pe mine prima. Stii doar ca eu una sunt obsedata de ideea aceasta de bad boy. Succes la idei si spor la scris!

Subiect: Re: Bărbatul prefăcut Mier 11 Sept 2013, 09:08

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.