O viata, o iubire, un suflet parasit

    Dintre 3 prieteni, am ramas eu cu suferinta si tradarea, iar ei au ramas cu dragostea. Zilele alaturi de ei, prietenia uitata si clipele unice petrecute impreuna au fost, nu sunt si nici nu vor mai fi vreodata. Poza cu noi, care era o data pe noptiera mea, acum zace pe podea sparta in zeci de bucatele la fel ca inima mea. Este, a fost si va fi singura mea amintire foto cu ei. O ridic si ii privesc chipul ei, apoi al lui si intr-un final ma uit la chipul meu din poza dar la gasirea privirii mele fericite de acolo imi indrept privirea catre oglinda. Nu este acelasi chip. Pe chipul din oglinda se citea suferinta. Poza ma priveste. Sunt dezgustata de fericirea de pe fata celor din poza, se citea pe chipul lor, se citea dragostea si prietenia!
  Juramintele de prietenie ce ne legau, acum sunt doar amintiri. Pentru mine erau pretioase, doar pe ei ii aveam asa ca juramintele ce le rosteam erau de aur, dar ceva imi spune ca pentru ei au fost doar vorbe fara rost!
  Iubirea dintre ei ne-a destramat prietenia in bucati cat se poate de minuscule. Dragostea i-a unit pe ei doi dar pe mine una m-a destramat. Singurii oameni ce ma cunosteau mai bine ca mine au plecat si m-au lasat singura!
  Sufletul meu plange din ziua cand a sunat soneria iar la usa erau ei. Se tineau de mana, zambeau, se sarutau iar inima mea suspina caci stiam ca la un momentdat ma vor parasi la fel ca toata lumea, nu credeam insa ca va fi asa devreme. Cu zambetul pe chip dar cu inima in suspine le spun un cald "la revedere" apoi inchid usa masiva si ii aud tocurile ei pe coridorul blocului cum se auzea din ce in ce mai mult in departare. Masina lor porneste rapid si lasa in urma un scartait . Mana mea zace rece pe sticla geamului facandu-le un ultim semn de "ramas bun" iar ochii mei trimiteau mici cristale pe chipul meu alb ajungand intr-un final sa dispara pe parchetul camerei mele. Parul ravasit si lipit de fata mea umeda, si zambetul ce era odata acum este pierdut si inecat in durerea ce imi sfasie inima.
   Suferinta imi acopera gandurile si imi intuneca sufletul. Voiam sa scap de toate amintirile ce le aveam cu ei dar pur si simplu nu puteam. O parte din inima mea nu imi dadea pace incat sa uit.
  Toate hainele de la ea, bijuteriile de la el si bratarile ce le facusem pentru noi 3 zaceau acum aruncate in mijlocul camerei intr-un morman.  Cautam, cautam disperata o portita de scapare din lumea intunecata ce ma cuprinsese, lumea plina de suferinta si durere anume lumea singuratatii! Viata mea nu mai merita nicio sansa. Am pierdut tot ce am avut mai scump pe lume si de asta nu merit sa mai traiesc. Nu am stiut sa ii tin alaturi de minde pe cei care ii iubeam nespus!
  Un chibrit daca gaseam amintirile mele aveau sa fie distruse. Pun mana pe cutia magica si aprind incet mormanul de intamplari ce era aruncat in mijlocul camerei. Flacara reflecata ura si dispretul ce il purtam pentru ei.
   Fumul dens emanat de hainele ce ardeu mocnit era raspandit in toata camera. Alb..Gri..Negru.. totul se invarte cu mine si totul e neclar..
   Singurul gand ce imi trece prin minte este..este..moartea! Fumul reflecta toata viata mea care am avut-o si care o puteam avea daca nu faceam asta.. O ultima dorinta imi rasera in minte in clipa acea, anume ca vreau sa ii vad pentru ultima data.
   Dorinta nu mi s-a putut indeplini caci fumul mi-a rapit si ultima gura de aer si ultima suflare.
                                                               -Adio dragii mei prieteni-

Sper ca va placut si vreau sa va stiu parerea despre acest one-shot. Este primul meu one-shot!!
Va saluta Angelyy!!! Pupici!!!!