Nee, aitai yo.

Subiect: Nee, aitai yo. Mar 25 Mar 2014, 16:35

Nee, aitai yo

Capitolul 1

    Ciripitul păsărelelor îmi încântă auzul în fiecare dimineaţă, în fiecare zi, căci rătăcesc adesea prin această încăpere cu aer înecăcios, pierzându-mă din nou şi din nou în labirintul mormanelor de hârtii ce zac nesemnate pe birou. Poate că n-am sosit în marele şi aglomeratul Tokyo ca să mă îngrop în muncă, muncă şi iar muncă, dar presupun că nu toate lucrurile pot să-ţi iasă cum le programezi. Aici nu-mi permit să fac figuri, nici să mă apuc de plâns, să cad neajutorată în genunchi şi să-mi plâng de milă ca odinioară. Am plecat din Osaka, fugit, mai exact, pentru a îndeplini un scop anume, un vis ce nu cunoaşte răspunsuri negative ori negări convinse. O dorinţă ce piere şi renaşte încontinuu înăuntrul meu. O dorinţă nemuritoare, a cărui înveliş ar topi orice inimă fie şi de piatră, cred. Chiar cred.
    Mi-am prins părul şaten într-o coadă de cal, lăsându-l să cadă pe spate. E dimineaţă, dar mai am atâtea lucruri de făcut încât aproape că sunt pe cale să-mi pierd cumpătul, cu toate că nu mi-o permit.
    Ca să fiu sinceră cu mine însumi, întâlnirea aceea şi dorinţa unei copile naive m-au pus în această situaţie. Mi-am abandonat familia imediat după ce-am făcut rost de fondurile necesare de-a mă aventura în marele şi aglomeratul Tokyo, fugind cu toate forţele în direcţia dânsului, şi asta că nu pot să renunţ. Le-am lăsat o scrisoare lor, explicându-le în detaliu motivul plecării mele subite, cu toate că nu pot să-mi imaginez situaţia astfel. Pot să pun pariu că mama a început să râdă în hohote, având în colţurile ochilor lacrimi ce stau să cadă, iar tata să strige „Fiică idioată! Te arunci întotdeauna în braţele necunoscuţilor imediat ce-ţi aruncă un zâmbet frumos şi-ţi acordă o îmbrăţişare caldă.”
    Mi-i şi imaginez, stând amândoi în living, discutând despre „fiica idioată” care-a fugit de acasă în căutarea unui bărbat a cărui nume nici nu-l cunoaşte. Da. Am avut o slăbiciune încă de când am împlinit vârsta de şaptesprezece ani. Orice bărbat frumos, mai deştept şi în vârstă decât mine reprezenta un oarecare potenţial de-a devenii iubitul meu, în ochii mei cel puţin. Supraveghetorul bibliotecii, profesorul de Artă, profesorul de Matematică, profesorul de Sport şi mulţi alţii. Şi chiar şi-aşa, chiar dacă nu mi-au răspuns sentimentelor în modul în care aş fii dorit eu, i-am iubit. Acum că mă gândesc la trecut mă simt nostalgică, până şi mustrările tatălui meu devenind amintiri preţioase ce părcă se îndepărtează tot mai mult de mine. Astăzi am împlinit frumoasa vârstă de douăzeci de ani. Timpul continuă să fugă, să se mişte încontinuu, iar eu nu sunt o excepţie. N-am rămas locului vreodată, cu toate că până şi faţa mea de copilă naivă şi neştiutoare o să îmbătrânească la un moment dat, din păcate.
    În urmă cu doi ani, mai exact, atunci a început adevărata mea poveste de dragoste. Mie aşa îmi place să o numesc, în ciuda faptului că prietena mea, Ino, susţine că sunt doar porcării obişnuite şi că n-am să-l mai revăd. Pielea lui albă şi fină, oh, dacă îmi închid ochii pot să simt senzaţia aceea plăcută, pot să simt cum mă atinge din nou şi din nou. Pot să văd ochii ăia înfiorători de frumoşi, rari aş putea spune.
        - Haruno-san?
   Noaptea aceea a rămas întipărită bine în mintea, trupul şi sufletul meu, căci săruturile lui fierbinţi şi sufocante, încărcate cu emoţie şi pasiune, mi-au tatuat inima, amintirea însuşi devenind tatuajul ce mă ţine pe loc, mă umple cu durere în serile pustii şi mă amăgeşte cu dulceaţa lui în altele. Îi ţin minte fiecare mişcare, aspectul, inclusiv tot ce mi-a spus atunci, dar nu-i cunosc numele. Mă întreb, care o fi?
        - Haruno-san?
   Lăsând acest dezavantaj deoparte, n-am de gând să mă dau bătută, nu încă, nu, niciodată. Am să-l caut şi-n străfundurile Iadului ca să-l pot înlănţui în braţele mele micuţe sau mai bine, să mă înlănţuiască el cu ale lui. Vreau să-i mai pot admira privirea misterioasă, unică, care de fiecare dată când era aţintită asupra mea mă făcea să mă simt specială, că mă voi topi în orice secundă. Te iubesc, şoapta lui reuşi să-mi cutremure trupul lipsit de putere, dintre buzele întredeschise evadând un oftat neruşinat de lung. Vreau să aud cuvintele ălea din nou, din gura lui.
        - Haruno-san!
        - D-Da?
        - De ce aţi rămas peste program atâtea ore? Plănuiţi să vă neglijaţi sănătatea?!
   Shin. Momentan lucrează la compania asta ca asistentul meu. Ce risipă! Cu aspectul lui aş putea să-mi aşez la picioare o grămadă de femei frumoase, bogătaşe, care să-mi asigure o viaţă lipsită de griji. Oh, la naiba! Am început să gândesc la fel cum o fac bărbaţii, încotro se îndreaptă lumea asta? Doamne, trebuie să cobor cu picioarele pe pământ. Şi totuși, aş rămâne captiva amintirilor cel puţin încă două ore.
        - Când plănuiţi să mergeţi acasă, Sak- Haruno-san?
    Am surâs.
        - Poţi să-mi spui Sakura, oh, şi încetează să mă iei cu „mergeţi”, ”doamnă„ sau orice alte rahaturi. Încă sunt destul de tânără ca să te vrăjesc şi pe tine.
    Înroşindu-se, îşi îndreptă spatele şi-şi întoarse faţa cu repeziciune în direcţia geamului închis. Părul lunguţ de culoarea nucului i se întindea până aproape de umeri, şi fie el prins în coadă, tot îmi părea a naibii de provocator. Hainele banale nu-i pun în valorea corpul slab, doar fața şi comportamentul drăgălaş îl ajută, îi dau plusuri înaintea mea. E aşa de adorabil, Shin ăsta.
        - O să te conduc acasă, Har- Sakura-san.
        - E-n regulă. O să iau un taxi, i-am comunicat în timp ce mi-am îmbrăcat deja haina elegantă de piele. Ah, renunţă la „san”, nu sunt aşa de bătrână şi sună enervant.
    Văzându-mă în aer liber, parcă o parte din stresul acumulat s-a risipit, fiind luat de briza uşoară de primăvară. Shin, dacă n-ai fii aşa frumos şi educat te-aş omorî cu mâna mea că m-ai readus cu picioarele pe pământ, că m-ai smuls în maniera aia din visul pentru care aş fii în stare de orice. Dacă ai ştii... Am inspirat adânc, ţinând aerul câteva secunde în piept, apoi eliberându-l. Chiar dacă e aşa dimineaţă, oamenii continuă să-şi urmeze cursul, drumul sau ce vrea să însemne asta. E clar, oboseala m-a ajuns din urmă.
   Dragă stres. Până luni, luăm o pauză.

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Mar 25 Mar 2014, 19:15

Bunaa:**.Ahah, uh ah...Primul comm:).Din cate am citit, ai un mod de a lega cuvintele care face ca primirea informatiilor sa fie accentuata, expresiile pe care le folosesti te fac sa te pui in pielea personajului, iar ideea poate aminti unora de relatii nereusite sau persoane care le-au iubit, astfel traind ceea ce citesc la maxim.Imi place, nu prea pot sa spun nimic acuma deoarece, evident, este primul capitol.Chiar imi place, sper ca ma anunti cu nextul, care sper ca va fi curand... :))) .Puups :3

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Mar 25 Mar 2014, 19:26

Încă un fic bun de cititXD:3
Mi-a plăcut la nebunie! Am citit fiecare cuvânt în parte și pe la partea în care Sakura visa cu ochii deschiși am scos un mic chicot:3XD
Când am auzit numele Shin imediat mi-a zburat gândul la Amnesia. Chiar mi l-am și imaginat pe Shin din Amnesia vorbind cu Sakura.
Revenind la capitol, nu am cuvinte. A fost super, chiar nu am ce să-ți mai spun.
Aștept capitolul următor:D
Ja nee!

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Vin 28 Mar 2014, 20:26

Capitolul 2

    Pe chip îi era întipărită o expresie jucăuşă, poziţia în care stătea ajutând-o să o facă şi mai credibilă. Sprijinindu-se în mâini îşi lăsa descoperit decolteul generos, pe când privirea ei mă invita să mă apropiu de corpul dornic şi singuratic, să îi împrumut căldura mea, să-i ţin companie şi s-o mângâi până la epuizare. Dorea să se expună şi mai mult, în ochii ăia puteam observa dorinţa sălbatică, veşnic liberă să facă ce doreşte cu „victimele” stăpânei lor. Razele lunii cădeau pe trupul frumos rotunjit, proaspăt. Câţiva paşi şi visul devine realitate. Unu, doi, trei... m-am oprit. Dacă m-aş grăbi, aş pierde din distracţie.
    Îmbrăcămintea era şi ea obraznică. O fustă scurtă, prea scurtă aş putea spune şi-o cămaşă aproape transparentă o acopereau. Mi-am scos mâinile din geacă, încet, lăsând-o să cadă pe podea. I-am zâmbit. Ea îşi trecu limba peste buzele întredeschise, lent. Vrea să mă guste. Mă doreşte. Doar pe mine.
        - Îndepărtează-ţi cămaşa.
    Tonul îmi fu grav, şi pot să jur că am văzut-o tremurând, dar mă ascultă. La fel cum geaca căzu adineauri pe podea, cămaşa ei transparentă îi urmă cursul, spărgând pentru o secundă liniştea, tensiunea creşte. Respiraţia ei sacadată e precum o muzică unică, pe placul auzului meu, mă încântă. Un sutien negru din dantelă ieşi la iveală, făcându-mă să mă întreb dacă sub fustă se ascunde un chilot din acelaşi set cu sutienul. O femeie trebuie să ia aminte că e bine să stimuleze imaginaţia bărbatului şi, presupun, merită să-i acord credite că a reuşit să mă facă să-mi imaginez lucruri. Lenjeria din dantelă mă înnebunește, mă excită la maxim, deşi, ea nu ştie încă. N-o s-o las să mă descopere, să mă domine, fiindcă acela e numai şi numai rolul meu, căci eu sunt prădătorul şi ea prada. Asta o să o simtă pe propria-i piele. Un pas, doi, trei. O piesă lentă ar merge de minune, păcat că casetofonul lipseşte cu desăvârşire din poveste, peisaj. Păcat.
        - În genunchi, i-am poruncit din nou, iar ea execută pe dată.
    Mişcările ei excitante mă dădură pe spate, asta şi cocul ăla obraznic ce-o făceau să semene cu o profă sexy care abuzează de elevul ei. I l-am desfăcut, afundându-mi mâinile în podoaba capilară, colorată într-un blond auriu. Şi nici nu ştiu cum o cheamă sau de ce mă aflu aici. Îmi amintesc vag că dădeam un concert în ceva club şi o tipă îmi tot făcea avansuri, provocându-mă să o urmez, să nu renunţ la ea cu una cu două. Deci, din moment ce mă aflu aici, de ce să nu profit? Până acum n-am mai încercat să fac s*x în biroul cuiva. Experienţa contează. S*xul e o artă, la fel şi locurile unde îl practici.
        - De ce m-ai adus aici şi nu la tine acasă? îmi scăpă o întrebare banală printre buzele întredeschise, împreună cu un geamăt scurt. Sunt curios ce răspuns o să-mi ofere.
        - Pentru că îmi urăsc șefa. E o nemernică şi jumătate! şuieră printre dinţi, ridicându-se în picioare, îndepărtându-şi fustiţa.
    Un fund rotund, parcă scos din filmele pentru adulţi apăru în faţa mea. Cum bănuiam, chilotul e din acelaşi set cu sutienul şi să mor dacă lenjeria asta nu-i vine perfect. Totuşi, la un moment dat o să dispară şi ea, ca şi a mea de altfel. Am dat să o ating, dar se feri, muşcându-şi buzele cărnoase într-un mod provocator.
        - Ce joc mai e şi ăsta?
        - Ştii, tot ce dau mi se înapoiază. Stai, stai, să te imit. ”În genunchi!„
    Mi-am scos o ţigare din pachet, aprinzând-o imediat ce mi-o aşezai între buzele întredeschise, apoi m-am făcut comod pe birou. Aproape c-am uitat de jocurile ăstea. Vrea să se joace de-a prădătoarea şi prădătorul, dar ea nu ştie că doar eu pot să joc rolul ăla. Îşi doreşte să intre în pielea a două personaje diferite. Mie nu-mi place să joc după spusele cuiva. Detest regulile.
        - Nu, nu, nu. Eu nu execut ordine, păpuşă. Le dau.
        - Presupun că trebuie să mă iau după tine atunci, făcu ea, dornică de puţină acţiune.
   I-am zâmbit amuzat, stingând ţigara de colţul biroului, aruncând-o alături. Am prins-o de mâna dreaptă şi-am tras-o lângă mine. Aşa-mi place să fiu eu ăla rău, durul. Uite ăsta e unul din momentele în care mă bucur că m-am născut bărbat şi nu femeie.
    Ne-am pasat căldura unul altuia întreaga seară, gâfâielile şi gemetele noastre intersectându-se de nenumărate ori, formând chiar o sinfonie erotică ori poate că gândesc eu prea mult. Cert e că razele soarelui m-au adus forţat la realitate, smulgându-mă din dulcele somn. Am încercat să-mi deschid ochii din prima, însă lumina orbitoare mă obligă să-i închid la loc. Am rămas aşa minute în şir, până să-mi dau seama că mă aflu singur în locul în care-am păcătuit cu o prea frumoasă blondă. Urmele plăcerii noastre se aflau chiar pe birou, în faţa mea, dar mi-e o lene să curăţ că aproape îmi vine să urlu. Peste zona intimă se afla cămaşa neagră de aseară. Măcar atât a făcut şi ea, să mă acopere în caz că soseşte şefa nemernică. Nici nu ştiu cum aş reacţiona dacă o babă m-ar găsi în ipostaza asta, că să mă dau la ea clar iese din discuţie. Oi fii prefera eu femeile mature, dar una de vârsta a treia nu mă prea tentează. Leneş mi-am aruncat privirea prin întreaga încăpere. Da; ştiu sigur că femeia care lucrează aici munceşte, nu glumeşte. Ţin minte că aseară i-am dărâmat fără pic de ezitare mormanele de hârtii ce zăceau pe birou. Şi le poate aduna de una singură, cu toate că vinovaţii suntem eu şi tipa a cărui nume mi-e străin. Oare de câte ori m-am culcat cu cineva fără să-i ştiu numele? Plus că Kakashi o să se enerveze maxim dac-o să afle de faza asta. Spunea ceva de „fii mai rezervat”. Mda; se pare că şi-a bătut gura degeaba încă odată.
        - Shin, fă-mi o cafea şi adu-o în birou. Nici nu-mi văd capul de atâta treabă, îmi răsună în cap o voce feminină, melodioasă.
    Care sunt şansele să mă îmbrac într-o secundă? Exact. Nici o şansă. Bingo. Înăuntrul încăperii păşi o femeie abea ieşită din adolescenţă. Părul ei şaten, lung, se mişca la unison cu corpul frumos conturat, acoperit de un costum compus din fustă şi cămaşă. Spre deosebire de tipa de aseară, aceasta îşi alesese articolele vestimentare potrivite. Ochii de un verde crud îi erau cufundaţi într-o mapă neagră, iar tocurile pe care le purta şi nu le puteam vedea făceau prea mult zgomot, spărgând liniştea de fiecare dată când mai făcea un pas. Încă nu m-a observat, dar şi când o s-o facă, mamă, mamă. Îşi mută, într-un final, privirea din mapă şi-o scăpă imediat ce mă zări. Un mic ţipăt îi evadă printre buzele întredeschise, o expresie de om şocat întipărindu-i-se pe faţă în secunda următoare.
        - Ai două secunde să-mi spui cine eşti şi ce mama naibii cauţi în birou meu, gol puşcă.
    Ce mai vocabular. Îmi imaginam altfel femeile care lucrează la firme, însă se prea poate să mă fi înşelat sau să o fi şocat prea mult pe aceasta. Ochii ei strălucesc de furie, şi mie îmi vine a râde. Mi se spune rar că sunt un nenorocit sau alte apelative „drăguţe”, şi totuşi, am impresia că șatena ar putea să mi le arunce pe toate în faţă fără reținere. Îşi așeză mâinile în şold, gest tipic femeiesc. Seamănă cu mama, când făceam o boacănă şi dorea să mă intimideze adopta poziţia asta. Plus că m-a prins într-o seară deasupra unei fete. Nici atunci nu m-am simţit ruşinat de decizia şi fapta mea. E o lume liberă şi, cum spuneam, nu sunt genul care să se ia după nişte reguli idioate. Fac orice vreau, când vreau. Consecinţele tot eu le primesc, eu le trag, nimeni altcineva.
        - Nu cred că pot să-ţi explic asta în două secunde, i-am spus, ridicându-mă de pe scaun. Mi-a picat cămaşa de pe zona intimă.
   Îşi încruntă prea perfectele sprâncene.
        - A fost Temari, nu-i aşa?
        - Cine?
        - Dumnezeule, pune nişte haine pe tine! spuse, începând să-şi maseze tâmplele, apoi îmi întoarse spatele.
    Mi-am îmbrăcat boxeri albi şi pantaloni de blugi, rămânând la bustul gol, rostindu-i un „sunt gata”, pe-un ton jucăuş. Oare de ce am senzaţia că am intrat într-o situaţie super complicată? Lăsând asta deoparte, mă bucur că şefa ei nenorocită nu e o babă gata să-şi dăruiască duhul bunului creator. Măcar atât. Dacă o urâcioasă m-ar vedea în aşa ipostază, sunt mai mult decât sigur că mi-ar muri pe veci amicul. Nimeni nu vrea asta, nu, nu, nu. Se întoarse numaidecât, aruncându-mi priviri fulgerătoare la vederea bustului meu expus. Ochii ei mă mustrează că am minţit-o. Totuşi, nimeni nu a murit când mi-a văzut abdomenul, doar au leşinat. Ea încă îmi rezistă. Şefă ori nu, prins astfel, ar trebui măcar să-mi facă avansuri. Arăt bine, nu? Deci de ce nu se dă în vânt după mine? Există două explicaţii cât de cât credibile. Ori preferă femeile, ceea ce ar fii păcat având în vedere ce are de oferit, iar a doua că iubeşte alt bărbat şi îl vede numai pe el. Păcat. Mă ocoli şi se aşeză la birou.
        - E a treia oară pe luna asta, murmură printre dinţii încleştaţi.
        - A treia ce?
   Aşa-mi place s-o provoc.
        - A treia oară când găsesc un tip dezbrăcat la mine în birou! E inacceptabil!
    Am râs, am enervat-o. Lumina zilei mă enervează, ca şi cum a fii de fapt un vampir dornic de sângele viitoarelor victime. Poate că m-am obişnuit cu viaţa de vedetă nocturnă, cine ştie. Mi-am cules cămaşa de pe jos, îmbrăcând-o lent ca să-mi prelungesc şederea în biroul femeii, ca să o privesc atât cât poftesc. Începu a mă ignora, îngânând într-una că o s-o concedieze pe blonda de aseară. Puţin îmi pasă mie de aia. Cert e că nu-mi place să mă lungesc în relaţii. Prefer o noapte şi atât, mai mult n-am găsit să mi se ofere, asta pentru că nici nu vreau să descopăr o tipă să mă poarte prin lesă. Dragostea e de rahat, asta afirmă oricine şi tind să-i cred, căci în caz contrar toată lumea ar fii fericită şi nimeni nu s-ar mai plânge de nimic. O noapte e suficient. Dac-aş putea să-i ofer şi ei una...
    Abia după ce m-am îmbrăcat am observat că hârtiile ce fură aruncate pe jos şedeau iar pe birou, încărcându-l cu greutatea lor inofensivă, ea studiindu-le atentă. Da. Urăsc să fiu ignorat, mai ales de o femeie. M-am scotocit prin buzunare după cartea mea de vizită. Îmi amintesc că mă tot plângeam şi mă contraziceam cu Kakashi că ce rost are să avem una, dar presupun că o să-i dau dreptate de data asta şi-o să-l cinstesc mai târziu c-o bere rece.
        - Dacă o să ai chef vreodată de o aventură, sună-mă.
        - Dacă nu dispari de aici în momentul ăsta, o să-ţi pară rău.
    Am râs, lăsându-i pe dosar cartea de vizită, apoi am ieşit la aer curat. Pe blondă n-am mai văzut-o, dar dac-aş vedea-o probabil că i-aş mulţumii. Mi-a dat fără să vrea, posibilitatea de-a încerca un joc nou c-o tipă inaccesibilă, momentan. Abea aştept să văd ce o să se întâmple în continuare. Mor de nerăbdare şi, începe să-mi pară rău că am plecat de acolo.

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Vin 28 Mar 2014, 20:56

Lawll cata perversitate:)).Hmm, ma intreb daca acele ,,urme'' de care vorbeai erau hartiile sau alceva, stii tu la ce ma refer:)).Chiar imi place ca este un nou fic din perspectiva lui Sasuke, plus ca este un fic genial, acum am mai spus-o si daca nu, o spun acum.

Mi-a placut foarte mult, mersi pentru anunt, sper s-o faci si data viitoare, cad de curand sper (D). Puupss:*

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Vin 28 Mar 2014, 21:49

Hei, mersi de anunț:3
Wow, tot capitolul din perspectiva lui Sasuke. Acum am învățat cum gândește un adevărat pervers.
Îmi place de Sakura. Este atât de, de...îmi transmite aerul ăla de șefă agitată:))
Și eu abia aștept să văd ce se întâmplă în continuare:))
Spor la scris!
Ja nee!

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Sam 29 Mar 2014, 17:50

Suuuuuuuupeeer fic!!!!Este inacceptabil ca ai doar 2 capitole!!Doamne....Imi vine sa... biciuitor

.....Oricum nu ma gandeam ca ma vei anunta de un fic nou,credeam ca ma vei lasa pe mine sa-l descopar,totusi m-am bucurat ca m-ai anuntat.Dar,stii....Ma voi bucura mult mai tare cand.....VEI ADUCE NEEEEEEXT!!!Tu te vei bucura ca iti voi lasa inca un comentariu la fic,in cazul in care aduci capitolul viitor,iar eu voi fii mai mult decat bucuroasa sa citesc un nou capitol dintr-un fic superb.
Multumesc ca m-ai anuntat de existenta fic-ului si s-o faci si data viitoare!!!!!!!!!!!!
Paaaaaa hi!

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Lun 31 Mar 2014, 20:17

Hey. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Capitolele este interesante si foarte incitante. Imi place atitudinea lui Sasuke de bad boy. Si Sakura pare tipul femeii ignorante, abia astept sa-i vad pe cei doi impreuna. Nu cred ca Sakura il va suna, dar sunt foarte curioasa sa aflu ce se va mai intampla. Spor la scris si la idei. Pup! :*

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Mar 01 Apr 2014, 17:17

Fenomenal 2 capitole si vreau din ce în ce mai multa perversitate.Ce sa spun ca am ramas fara cuvinte serios e genial.Anuntama cind pui next
.

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Mar 01 Apr 2014, 20:29

Bună (:
Trebuie să spun că acest fic a ajuns printre preferatele mele. ;3 Este foarte interesant iar pe mine m-a captivat. Genial :o3
Sper să aduci repede nextul şi dacă poţi - şi vrei - să mă anunţi, aş fi foarte fericită. :3

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Mier 02 Apr 2014, 21:35

Capitolul 3.

Ştii? Încă mă învinovăţesc pentru că te-am dus la el.
Bărbatul ăla... fie că cuvintele mele te-ar durea sau nu, asta cred. Ar trebui să moară.

    În mod normal mi-aş începe ziua altfel, dar fiind martoră la o aşa scenă nu am cum să o fac. Bărbatul ce tocmai şi-a luat tălpăşiţa din biroul meu mi-a furat fiecare părticică din energia rămasă. Weekend pe naiba! Până şi acasă am continuat să muncesc, să semnez şi să citesc documente şi acţiuni la diferite proiecte. Am ajuns la concluzia că trebuie neapărat să îmi iau o vacanţă, cel puţin, în viitorul apropiat sper să am timp de una. M-aş duce să-mi vizitez familia, dar prefer să mă lipsesc de replicile „mielul pierdut s-a întors acasă” ori să îmi arunce în faţă că n-am reuşit să-l găsesc pe alesul meu, în ciuda faptului că i-am abandonat pe ei ca să fac acel vis să devină realitate. M-ar trata ca pe-o inconştientă, o minoră fără minte. Deci, zic pas. Eh, presupun că în următoarele luni singurele excursii pe care-o să le văd o să fie cele cu maşina lui Ino, destinaţia fiind preţiosul ei mall. Un oftat prelung îmi păşi pe buzele întredeschise, apoi îmi lăsai capul să se odihnească pe suprafaţa lemnoasă preţ de câteva secunde. Razele solare încă se încăpăţânau să pătrundă în încăpere, chiar dacă în urmă cu câteva minute am tras jaluzelele. O crăpătură minusculă le permitea să intre pe furiş, să-mi mângâie câteva şuviţe ieşite afară din cocul aproape perfect. Oftai.
    Ziua abea ce a început, dar deja mă simt ca şi cum aş pleca acasă. Mai trebuie să o învăţ şi pe neastâmpărata de Temari o lecţie. E a treia oară când se întâmplă o aşa grozăvie, iar dac-o să îi mai permit asemenea purtare o să-mi sfideze autoritatea şi-n continuare. Urăsc să fiu provocată indirect. Mi se pare un act de laşitate săvârşit de un personaj fără sânge-n vene. Totuşi, înainte să o judec, m-am decis că merită să-i citesc dosarul fie şi pentru o ultimă oară, iar mai apoi să dau sentinţa. Nu ştiu de ce, însă mă simt asemenea unui judecător. Să fie din cauza faptului că am spus „sentinţa” ?
    M-am ridicat lent de pe scaun, ducându-mă în faţa biroului, poziţionându-mi mâinile de colţurile acestuia. Dat fiind faptul că sunt o persoană ordonată, fie că găsesc un lucru cu ajutorul membrelor sau a privirii e aceeaşi mâncare de peşte. Trebuie doar să fiu atentă, iar restul o să vină de la sine. Presupun că mi-aş fi continuat monologul interior liniştită, mândră chiar, dacă nu aş fi simţit ceva lipicios şi umed pe mâna dreaptă. Brusc, tot autocontrolul meu dispăru. Îngrozită de bănuielile mele, mi-am ridicat prompt mâna la nivelul feţei. Alb, lipicios şi umed... alb, lipicios şi umed... alb, lipicios şi umed... alb, lipicios şi-
        - Sakura-san? V-am adus cafeaua, spuse Shin de îndată ce păşi în interiorul încăperii.
        - Bărbatul ăla... bărbatul ăla...
        - Sakura-san? Aţi păţit ceva?
        - Doar pe bărbatul ăla! Shin?!
        - D-Da?!
        - Nu o să-l iert niciodată! am strigat, înfuriată, grăbindu-mă să ajung la baie cât mai repede.
    Nici nu ştiu ce expresie întipărită pe chip am, dar dacă un lucru e cert, acela e că primul care mă enervează astăzi, îşi poate face liniştit rezervare la spital. Liniştit! Porcul ăla, nu numai că a avut tupeul jegos de a-mi lăsa cartea lui de vizită tocmai după ce l-am găsit gol, în biroul meu, pe scaunul meu, şi ce-am aflat că şi-a făcut de cap cu secretara mea. El mi-a permis să văd urmele, să cunosc faptul că ei doi, de fapt, nu au ajuns din greşeală pe teritoriul meu. Nu. Şi când mă gândesc că am vrut să trec peste şi de data asta mi se face pielea de găină. Cel puţin, chiar dacă mă gândesc prea mult, cei de dinaintea lui au avut grijă să-şi şteargă urmele înainte să ajung eu să le văd. Nemernicul ăla nu a făcut nimic! Ba mai mult, m-a invitat şi pe mine să mi-o trag cu el. Incredibil! Dac-aş putea, oh, i-aş spune fix în clipa asta că putea să-şi şteargă sămânţa de pe biroul meu, aşa, din bun simţ dacă nu din altceva. Bucură-te, Temari dragă. Fă-o, fiindcă din cauza unui nesimţit tocmai ţi-ai pierdut locul de muncă.
Ajunsă în baie, m-am repezit ca o nebună la robinet, căci contaminată e singurul cuvânt care se încăpăţâna să mă sâcâie. Probabil că m-am spălat şi clătit de zeci de ori înainte să părăsesc încăperea, nici că i-ar păsa cuiva de asta.
    Când m-am întors în birou, Shin deja curăţase locul, iar Temari aştepta cuminte pe celălalt scaun. Aştepta să mă întorc. Bineînţeles, datorită gafei de aseară şi dimineaţă, n-am ezitat niciun minut în a mă comporta cu ea precum o scorpie. Primeşti ce dai, nu?
        - Bună dimineaţa, murmură ea timidă.
   Lasă prefăcătoriile de doi bani.
        - Nu tocmai bună, domnişoară Temari.
    Ochii ei căprui rămaseră aţintiţi asupra mea preţ de câteva secunde, apoi se concentrară pe un punct mort. O bântuie vina cumva? Dacă o să acţionez în funcţie de gândurile nemiloase pe care le am în minte, o să regret până şi eu mai târziu, iar să te sâcâie vina nu e tocmai un sentiment plăcut. Din contră. Oftai din nou.
        - De ce faci asta?
   În privirea ei neajutorată se contură un sentiment de neexplicat.
        - Îţi pasă?
    Stând astfel, în şezut, cu haine uşor provocatoare, dar cu ochii ăia şi expresia aceea de „ajută-mă”, reuşea să mă facă să mă minunez. Din câte ţin eu minte, blonda lucrează la firma aceasta de aproximativ două luni. Când a vrut să se angajeze aici am avut ceva dubii în privinţa ei, căci se aseamănă mult prea mult cu o adolescentă fără experienţă, o fiinţă neajutorată la fel ca privirea ce mi-o aruncă acum. Şi totuşi, am primit-o sub aripa mea protectoare ca să o pregătesc pentru viaţă. Nu totul e roz şi plăcut în lumea asta mare. Doream să o învăţ, ba chiar am iertat-o de câteva ori, am trecut cu vederea greşeli ce nu meritau asta, iar ea mă răsplăteşte comiţându-le din nou şi din nou. E normal să îmi pese, să vreau să-i cunosc motivul ascuns. Deşi, impresia că înţelesul întrebării ei era altul, aproape că nu mă lasă să respir.
        - Da, i-am spus făcând o pauză. Promit că am să te ascult până la capăt.
   Inspiră adânc, tăcu preţ de câteva secunde, apoi expiră şi vorbi extrem de repede. Abea dacă am înţeles.
        - Vreau să mă dai afară!
   Tăcere.
    M-am ridicat de pe scaun şi, împreunându-mi mâinile la spate, am început să mă plimb. O grămadă de gânduri mi-au invadat mintea şi-au lăsat lucrurile cu susul în jos, dar nu m-a deranjat deloc. Probabil că multă lume ar fi considerat că sunt nebună dac-ar fi ştiut la ce mă gândeam atunci, dar nu şi eu. Oricum nebunul îşi neagă nebunia. Haos, dezordine... niciodată nu aş fi ajuns la concluzia că acelea îmi lipseau, că ele îmi puteau aduce mult dorita linişte.
        - Decizia îţi aparţine ţie şi numai ţie. Eu n-am să te reţin aici niciodată. Totuşi, puteai să îmi spui în faţă, nu să-l aduci pe boul ăla aici să-şi uite mizeria pe biroul meu, i-am spus, chicotind.

Zâmbetul ăla, până şi-n ziua de astăzi continuă să mă bântuie...

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Mier 02 Apr 2014, 21:59

Asdfghjkl! Nu pot să-mi cred ochilor un asemenea capitol. A fost excelent! Trebuie să recunosc că am scos și chicote la unele părți well? awesome right?

Chiar o respect pe Sakura. Aș accepta cu mândrie gândurile nemiloase care îmi vin în minte.
Aww, săracul Shin, bănuiesc că o crede o nebunăXD
Lăsând personajele de o parte, acest fic este printre preferatele mele de acum, fiindcă-deoarece-pentru că pur și simplu nu pot rata un capitol. Stau cu sufletul la gură și aștept următorul capitol. Îmi dă senzația aia de...de...mă rog, înțelegi tu:))
Apropo, mersi de anunț kiss

Aștept next-ul!
Ja nee!

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Joi 03 Apr 2014, 00:21

LAWL!!!!!!!!!! Deci asa ceva nu pot sa cred, Doamne nu pot sa cred ce am citit. Este primul capitol in care intalnesc ,,maioneza'' si sunt in stare de soc, in sensul bun al cuvantului, evident:)). Ce fic genial, daca as fi fost in locul Sakurei, as fi facut mai rau. Cum sa atingi asa ceva lawllllllllll. Deci cand am ajuns la partea aia, trebuie sa spun sincer ca m-am scapat putin pe mine de ras, deci este prima oara cand citesc asa ceva, imi place asa de mult, ficul are o perversitate aparte, iar Sakura este geniala, este ceva gen:,, M-am saturat de toate astea, eu sunt rafinata si curata'', nu pot sa explic, imi place.Mersi pentru anunt, sper sa o faci si data viitoare si mai sper ca capitolul sa fie de 2 ori mai mare, vreau sa ma satur ^_^ . 1293839402480974 pupici :** :)

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Joi 03 Apr 2014, 15:11

Very nice,e un capitol foarte bun,exceptional ce sa zic am ramas muta.WOW secretara a înfuriato RAU de tot pe Sakura,iar Sasuke cum m-am obisnuit un bou,asa fic te va duce departe.Mersi de anunt si pune repede continuarea.

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Vin 04 Apr 2014, 09:24

Hey! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Capitolul este genial, are si umor pe deasupra. Nu pot sa cred cat de nesimtit este Sasuke. :)) Sa-si lase mizeria pe biroul Sakurei,urat din partea lui.
Temar e foarte ciudata, daca nu isi place sefa, de ce nu a demisionat?! Ma intreb cu se vor intalni din nou cei doi. Spor la scris si la idei. Kiss! :*

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Mier 09 Apr 2014, 23:00

Capitolul 4.

Am ajuns la studio în timp util. Pereţii pictaţi în alb şi negru mă adânceau tot mai mult în starea de plictis. Uneori, când rămân singur după repetiţii, gânduri cum că non-culorile de pe pereţi se aseamănă cu viaţa mea de zi cu zi nu îmi dau pace. Repetiţii, concert, manager fără gusturi în materie de haine, puicuţe fierbinţi şi nopţi incendiare. S-ar părea că intru în zona aceea pe care oamenii obişnuiesc să o numească rutină. De când am căpătat gândirea asta de babalâc impotent? Mi-am aruncat geaca de piele cât colo şi m-am aşezat pe scaunul de lângă blond.
- Yo!
- Yo, Sas'ke! mă salută înapoi, şi începu să mă ironizeze. Pe unde ai umblat aseară? Te-am sunat, dar mi-a răspuns o puicuţă cu o voce incredibil de piţigăiată.
Idioata aia!
Îşi lăsă chitara deoparte, aşezându-se în faţa mea pentru a continua interogatoriul. Ce om lipsit de griji.
- Spune, ţi-ai pus-o cu o piţipoancă? Nu ştiam că îţi schimbi preferinţele aşa des.
Oftând, mi-am scos pachetul de ţigări din buzunarul pantalonilor, aşezându-mi drogul inofensiv între buze. Blondul mi-a oferit foc înainte să apuc să acţionez. Într-adevăr, e un om lipsit de griji.
- Dar sper că ai folosit prezervativ, Sas'ke. Nu am vrea ca basistul nostru să prindă o boală fatală, ca de exemplu HIV. Ştiai? Puicuţele din barul ăla de vizavi, se aude un zvon cum că una din ele a fost infectată cu HIV.
Am tras fumul în piept, ţinându-l captiv pentru câteva secunde, apoi l-am eliberat. Aseară nu gândeam limpede, dar presupun că şi de aş fi făcut-o tot ajungeam în lenjeria blondei. Să îţi fluture o tipă fundul în faţă şi să o refuzi, cu toate că e o bombă, ori eşti angajat într-o relaţie serioasă sau eşti popo. Nu mă dau în vânt după prezervativele ălea. Plasticul împiedică plăcerea aceea maximă, însă m-am asigurat, cel puţin, că nu o să îi torn un plod. Măcar atât. Intuiţia îmi spune că nu e ea tipa infectată, aşa că nu am de ce să îmi fac griji. Tipul ăsta vrea să mă sperie, iar dacă nu l-aş cunoaşte de pe vremea când purtam scutece, probabil că m-aş panica puţin. Doar puţin.
- N-am folosit şi nu îmi ţine mie predici sau ore despre educaţia sexuală. Nu eşti mama şi chiar dacă ai fi, tot nu te-aş asculta. Bagă la cap.
Oftă şi-şi încrucişă braţele la piept.
- Nu e bine, Sasuke-kuuuun!
- Şi încetează să o imiţi pe cretina de Karin. Eram în liceu şi şti că mă încurcam cu oricine avea ţâţe şi fund. Dă vina pe hormoni.
Râse, apoi îmi luase ţigarea din mână. Trase două fumuri şi mi-o înapoiase.
Cam aşa decurge o zi normală la noi. Suntem cei mai buni prieteni de când mă ştiu, însă absolut nimic nu s-a schimbat. Seara ne distrăm şi bem până abea ne mai ţinem pe picioare, apoi dispărem până a doua zi fără să anunţăm pe nimeni. Bineînţeles, el ştie când să plece şi când nu, astfel că ajunge aici întotdeauna înaintea mea. Eu, ei bine, mi-o pun cu o tipă bună şi ziua următoare, dimineaţa mai exact, dau buzna ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. El începe să îmi pună întrebări deranjante şi să facă haz de necaz că nu ştiu să mă protejez, pe urmă încep repetiţiile, vin concertele şi iau totul de la capăt. Ce viaţă periculoasă am.
Am aruncat chiştocul în scrumiera de alături, forţându-mă să mă deplasez până la chitara bass. Din spusele roşcatului, Garaa, o să ţinem un concert peste aproximativ două săptămâni. Oh, pot să pun pariu că Hinata o să muţească până la data aceea. Deja îmi şi imaginez cum ne obligă să vedem desenele ălea oribile ce ar vrea să însemne dorinţele ei patetice. Totuşi, în ciuda purtării şi a creierului minuscul, ca vocalistă se descurcă de minune. Să fie clar, numai din cauză că e preţioasă pentru trupă o suport, căci altfel aş fi aruncat-o de pe cea mai înaltă clădire până acum. Mda. Să presupunem că şi eu aş fi zburat tot de pe acea clădire. Toată lumea ştie de pasiunea lui Kakashi pentru ea. O venerează şi o respectă în totalitate, şi chiar nu m-aş mira dacă eu şi Naruto am da de un altar secret destinat brunetei la el acasă. E atât de amuzant să îi observ reacţiile când se află în apropierea ei. Pur şi simplu nu mă pot sătura. Oare când are de gând să îi mărturisească?
Înainte să apuc să cânt, uşa studioului se trânti de perete într-o manieră brutală, iar eu puteam să simt nervii şi cuvintele murdare ce aveau să cadă precum o ploaie deasupra mea.
- Bă, te crezi la mă-ta acasă? începu să spună blondul, dar Kakashi îl ignoră şi aproape că se teleportă lângă mine.
Mă apucă de gulerul cămăşii negre, ridicându-mi chipul undeva la nivelul lui actual.
- Eşti întreg la cap?!
- Sunt? întrebarea aparent inocentă îl scosese şi mai mult din pepeni.
- Îţi spun eu că nu eşti! Când am aflat de isprava ta, am venit într-o fugă aici.
Trase aer în piept, apoi îl eliberă şi dădu drumul, de asemenea, şi la cămaşă.
- Ce om întreg la cap se culcă cu secretara şefei, în biroul ei?!
I-am aruncat un rânjet batjocoritor.
- Deci căţeaua a ciripit. Oh, oh, şi eu care o credeam altfel. Femeile... aproape că am scuipat ultimul cuvânt.
- Nu-i nevoie să facem atâta caz, îmi sări în ajutor blondul. Am primit o grămadă de reclamaţii şi tot nu s-a întâmplat ceva de trecut în calendar. Calmează-te, Kakashi, altfel o să ai riduri.
- Dă-le naibii de riduri! ţipă argintiul enervat. Problema nu e că a făcut-o sau nu cu secretara aia. Problema e că l-a prins căţeaua şefă gol puşcă în biroul ei!
Nici nu fu nevoie de două secunde ca Naruto să izbucnească în râs. Aproape că am uitat de faptul că trăznăile şi peripeţiile mele îi fac ziua mai bună mai mereu când le aude. Eh, un lucru bun pe ziua de astăzi. Totuşi, de ce am spus că o credeam altfel? Din moment ce i-am oferit cartea mea de vizită şi i-am spus că mă poate chema oricând să avem o aventură. Nu are sens.
- Şi-n plus, nu ea a făcut zarvă, ci, ajutorul ei. Unu pe nume Shin, parcă. Spunea că ai lăsat un cadou dezagreabil pe biroul tipei.
Mi-am aşezat pe bărbie, începând să o mângâi şi să mă gândesc la ce se referea nesuferitul ăla de ajutor, dar nu am reuşit să îmi aduc aminte. Oricum, pun pariu că nu e aşa important.
- Poate că îl mâncă în cur' şi nu ştie pe cine să roage să-l scarpine, făcu Naruto, mai serios.
- Să nu vă prind! Ăla e protejatul şefei, iar dacă ne atingem de el, adio sponsori. Ştiţi, managerul mi-a spus azi dimineaţă. Tipa a fost lăsată responsabilă de către ăla mai mare cu toate şi că urmează să moştenească totul. Ea nici nu ştie că urmează să fie putred de bogată, spuse Kakashi, timp în care îşi aprinsese şi el o ţigară.
După discursul obositor şi enervant al lui Kakashi, nu am mai avut niciun chef să repet la chitara bass. Ştiu că de obicei o târăsc până acasă, însă starea de nervozitate se transmisese de la argintiu la mine şi blond, astfel că mă părăsi până şi cheful. Am abandonat-o în studioul încărcat cu starea oribilă a argintiului. Garaa şi Hinata lipsiră astăzi. Hinata pe motiv că e obosită şi vrea să îşi odihnească vocea, iar roşcatul nu dădu semne de viaţă. Doamne. Încă nu pot să cred că cineva din trupa asta e mai afemeiat decât mine, mai are şi şaişpe' ani pe deasupra. Oftând, am părăsit studioul fără ca măcar să îi salut pe colegii mei de trupă. Naruto îmi aruncă o ultimă privire ironico-îngrijorată, dar nu am avut timp să îi răspund tentaţiei de a face şi eu la fel. Doamne. Oare o să înceteze vreodată să se îngrijoreze din nimicuri? Ştie mai bine decât oricine că o să fiu în regulă şi dacă lumea se împarte în două, şi dacă pământul ar rămâne fără puicuţe. Ah, stai aşa, atunci sigur nu m-aş simţi prea OK. Am oftat sonor, lăsându-mă purtat de picioare, căci în minte nu aveam nici cea mai mică idee unde să merg, iar brusc, să ajung la o femeiuşcă acasă şi să beau până uit de mine nu mai sună aşa frumos ca alte dăţi. Kakashi ăla! Din cauza lui mi-a pierit cheful de orice. Şi drumul spre casă mi se pare o durere în fund. Of, of, of.
Am continuat să mă fac pierdut printre oamenii a căror chipuri prevesteau numai şi numai plictis. Încontinuu plictis. De ce nu îşi poate găsi fiecare în parte o activitate? Oh, nu ar trebui să vorbesc tocmai eu. Am oftat sonor, a nu ştiu câta oară astăzi, apoi m-am lovit, fără inteţie, de un trup mic şi subţire.
- Tu...
- Tu?!
Dintre toate posibilităţile existente, cum se face că am dat fix peste femeia asta?

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Mier 09 Apr 2014, 23:33

Mersi de anunț^^
Locul ăla, barul ăla pe care mi-l imaginam eu era pur si simplu bestial. Parcă mă uitam la un film inspirat din realitatea locurilor de genul. Totul a părut așa real. Mi-a plăcuut*.*
Ultima parte mă lasă așa de mult în suspans că nici nu știu dacă o să mai ies de pe site până când nu pui tu next-ul:))
Aștept foarte mult, mai bine spus, nu mai am răbdare în adevaratul sens al cuvântului, să citesc următorul capitol.
Nu uita să mă anunți^^
Ja nee!

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Joi 10 Apr 2014, 00:06

Ce mai,ma?! Super next!!!!Este capitolul ce mi-a placut cel mai mult din tot fic-ul,acum nu stiu ce vei face pe viitor,dar mi-a placut cand am aflat ce lucreaza Sasuke!!! <3 A fost suuuuuuuuper!! what?lol!

Stiam ca o sa pui next-ul azi sau maine,dar nu ma gandeam ca va fi asa buuuuunnnn si la propriu si la figurat....A fost bestial!!
Multumesc de anunt si succesc in continuare!! good job

Bye Bye!!! hi!

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Joi 10 Apr 2014, 12:35

Buna. Multumesc pentru anunt si sper sa-l primesc si data viitoare. Capitolul a fost bestial, nu am cuvinte sa-l descriu. M-am si amuzat in acelasi timp, Sasuke, Sasuke in ce belele o sa intri.:))
Sakura va fi mandra de Shin pentru ca l-a parat lui Kakashi. Abia astept sa vad reactia ei pentru Sasuke. Spor la scris si la inspiratie. Pup! :*

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Joi 10 Apr 2014, 13:58

Buna. Multumesc pentru anunt si sper sa-l primesc si data viitoare. Capitolul a fost bestial,iar momentel hazlii nu au întârziat sa apara.Iar la sfirsit cum se spune „Peste cine nu vrei sa dai,dai”.Cam asa,deci spor la scris si sper sa ma anunti.

Subiect: Re: Nee, aitai yo. Joi 10 Apr 2014, 17:07

Ahah, oh, uh. Ce mi-a placut capitolul ^_^. Vreau sa mentionez ca din cate am vazut, reusesti sa scrii foarte bine din ambele perspective, din cea a lui Sasuke si a Sakurei. Imi place ca cuvintele in acest fic nu sunt unele elevate, sunt unele pe care le foloseste toata lumea, si nu te feresti sa scrii anumite cuvinte mai nepotrivite cum ar fi prezervativ si altele:)), ceea ce e f bine si imi place la nebunie :3 . Mersi pentru anunt, astept cu sufletul la gura nextul 102903 pupici.

Fanfic SasuSaku inchis din cauza inactivitatii.