Fructul oprit.

Subiect: Fructul oprit. Dum 06 Apr 2014, 15:07

Heei, heei. Uite că de data asta am venit cu o idee destul de trăznită, pot spune. Fic-ul e populat, în mare parte, de creaturi cu puteri supranaturale şi mitice. ^^ Sper să vă placă şi aştept să văd ce păreri aveţi despre idee cât şi despre primul capitol. Ja nee!

Fructul oprit

¤ Capitolul 1 ¤

- Nu ştiu exact ce învăţături aţi căpătat pe tărâmurile voastre, dar sunt sigur că toată lumea ştie de dezastrul de acum 500 de ani.
Îngerii, îngerii căzuţi, demonii şi hibrizii tineri se adunau la această instituţie de învăţământ încă din vremurile de demult, având ca scop cunoaşterea fiecărei specii în parte. Războaiele între creaturile prezente încetară în urmă cu 500 de ani, când toţi îşi uniră puterile pentru a pune sub sigiliu cea mai periculoasă fiinţă în viaţă. Atunci cunoscură teroarea şi frica, iar mai mari conducători opriră războaiele inutile şi făcură pace. Toată lumea ştie despre asta, şi tocmai pentru că ştiu, respectă cu sfinţenie cuvântul regilor şi a reginelor, supunându-se în totalitate în faţa dorinţei lor. Academia fu ridicată ca să creeze legături mai adânci între specii, să se formeze prietenii, ca tinerii să înţeleagă cu adevărat de ce nu merită să te războieşti şi că fiecare în parte îşi merită dreptul la viaţă fără dar şi poate. Fiecare avea dreptul de a vizita ţările îngereşti şi celelalte, chiar dacă înainte nu se concepea aşa ceva. Timpurile se schimbă, la fel şi gândirea fiecăruia, însă ei încă preferă să se ţină departe de rasa umană.
- ... din cauza aceasta, oricine se apropie de locul interzis este pedepsit cu moartea.
Legenda spune că, într-o anumită zi, în anul 7083, un Zeu atotputernic, stăpânul tuturor meleagurilor coborî din cer. Mânios că rasele se războiesc în continuu şi nu ţin cont de durerea celor slabi şi neajutoraţi, căzu pradă sentimentelor sale întunecate şi începu să distrugă totul în calea sa. Fiind orbiţi de puterea militară acumulată, porniră fiecare pe cont propriu la luptă. Bineînţeles, cum şi era de aşteptat, fură doborîţi cu uşurinţă de către Zeu şi plecară la adăpost cu coada între picioare. Foametea, durerea şi frica, nu dură mult ca ei să fie cuprinşi de lipsuri şi sentimente negre. Şi-atunci Regele din rasa pură veni cu o idee de neconceput. Supuşii şi restul poporului avură îndoieli cu privire la decizia lui, însă cu argumentele sale se lăsară în voia judecăţii lui, şi-l urmară în călătoria sa periculoasă. Înţeleptul îngeresc unise toate rasele şi porniră la luptă. 3 zile şi 3 nopţi. Regii celorlalte regate cât şi înţeleptul îşi uniră puterile şi creară un câmp de forţă incredibil în care Zeul fu prins, apoi îl sigilară. Mulţi spun că şi locul pe care-l aleseseră îi ajutară enorm. Muntele Sfânt. Trecură 500 de ani de atunci, 500 de ani de când făcură armistiţiu şi lăsară armele deoparte. 500 de ani de când Zeul doarme înăuntrul sigiliului.
- Domnişorule, te-aş ruga să laşi căştile deoparte la ora mea, spuse profesorul după ce îi aşeză telefonul pe bancă, apoi plecă înapoi la catedră.
Vru să spună ceva, dar nu o făcuse. Să te iei în gură cu un profesor din prima zi nu e o mişcare tocmai inteligentă. Îşi aşeză mâinile sub bărbie şi-şi îndreptă privirea către geam. Până şi de la o asemenea distanţă putea să observe liniştit locul interzis. Muntele Sfânt se înălţa maiestos printre mulţi alţii. Se întreba zilnic de ce animalele au voie să mişune pe acolo, iar creaturile nu, totuşi, dacă încerca numai să-l întrebe pe nesuferitul de la catedră, putea să pună pariu că avea să-i dau un răspuns nemulţumitor şi că o să-l ţină sub supraveghere, aşa că tăcu. Manualele spun că e interzis să mergi în locul acela, deoarece Zeul, în ciuda faptului că se află sub sigiliu, poate să absoarbă energia oricui şi să iasă la suprafaţă din nou. Dar şi animalele au energie, deştepţilor! Şi ele sunt fiinţe vii.
- ... cu alte cuvinte este interzisă transformarea sau utilizarea puterilor în campus. Domnişorule din banca a treia, ai înţeles?
În momentul în care realiză că profesorul se referă la el, îşi întoarse leneş capul şi îi comfirmă spusele cu un răspuns afirmativ. Nici nu fusese atent la ce îndrugase toată ora, căci gândul îi zbură la prea interesanta legendă şi la locul sigilat. Însă, chipul bătrânului şi sprâncenele imense, îi dădeau impresia că numele lui începe cu G. Nu ştia de ce şi nici nu se obosi prea mult să afle. Totuşi, atât vocea cât şi moaca tipului începeau să îl scoată din sărite. De asemenea, nu avu prea mult timp să analizeze împrejurimile, dar în schimb reuşi să observe că instituţia era incredibil de spaţioasă. Înainte să sosească, un cetăţean din ţinutul lui îi oferi mai multe informaţii utile. Înăuntrul său se bucura nespus că nu trebuia să-şi împartă camera cu vreun străin enervant.
- Dat fiind faptul că anul acesta avem o grămadă de elevi noi, camera voastră o să fie împărţită în două.
Un sentiment de iritare pusese stăpânire pe trupul său tânăr, în timp ce mai multe oftate umplură încăperea până la refuz.
- Ce? Nu aţi venit aici să cunoaşteţi mai multe despre vecinii voştri? Luaţi-o ca pe o oportunitate. Ceilalţi nu au avut norocul vostru, continuă brunetul mândru de mini-discursul său, afişând un rânjet incredibil de enervant.
Oportunitate pe dracu'! Cum rămâne cu intimitatea?
- Tabelul cu colegii voştri de cameră este afişat la etajul 1. Sunteţi liberi!
Îşi luă telefonul de pe bancă şi porni alene către destinaţie. Nu îl interesa prea mult ce coleg sau colegă o să-i stea pe cap timp de 10 ani. Ce durere în fund, gândi, descurajat de faptul că un el sau o ea o să îi cotrobăie prin lucruri atunci când nu e prezent în cameră. Coridorul îi se părea neterminabil, infinit chiar, căci mersese de minute bune şi încă nu izbuti să ajungă la locul cu pricina. Mii de gânduri îi străbăteau mintea, curiozităţii ieşite din comun, lăsându-se prins în mrejele lor. Pentru el, întrebările fără răspuns erau frişca, iar informaţiile noi deliciul de sub dânsa. Cunoaşterea e cea mai delicioasă hrană.
- Uhmm... Sasuke Uchiha e aici?
O voce feminină, uşor melodioasă, îi ajunse la urechi. O fată îl strigase.
- Da, spuse scurt, pe un ton rece şi indiferent.
- Îmi pare rău! E-Eu sunt colega ta de cameră...
Minunat. Se alesese pe cap cu o fată timidă şi idioată. Faţa ei albă ca varul, cât şi expresia temătoare şi jenată, îl iritau. Presupunea că e prima dată când îşi împarte camera cu un băiat, dar nu îi spuse nimic. El doar se apropie de tabel. Fu aşezat în aripa de nord, la etajul 8, motiv pentru care colţurile gurii îi se ridicară şi formară un zâmbet micuţ. Norocul şi ghinionul se intersectară şi se aşternură peste băiatul brunet. Începu cu stângul, ce-i drept, dar avea să continue cu dreptul. Nu îşi permitea să piardă obiectivul pentru care ajunse în locul ăsta, iar camera în care avea să şadă îl lăsa să se bucure de o privelişte nemaipomenită, căci locul Sfânt se observa perfect de acolo, plus că putea să-şi folosească puterile fără să fie descoperit. Singurul obstacol părea că e colega lui de cameră, tocmai de aceea, trebuia să se înţeleagă bine cu ea ca să nu îl pârască la consiliu şi să-l omoare careva.
- Sper să ne înţelegem cât mai bine de acum încolo, spuse, întinzându-i mâna dreaptă.
- Îmi pare rău- Adică asta sper şi eu.

Subiect: Re: Fructul oprit. Dum 06 Apr 2014, 16:19

Bună !
Am trecut și eu pe aici.
Defapt, nici nu aveam cum să nu trec, având în vedere că tu ești singura scriitoare de pe acest forum de care îmi place :3
Și cred că ți-ai dat seama că îmi place la nebunie fan fic-ul tău XD
Ideea, cum ai conturat personajele, acțiunea, descrierea, absolut totul îmi plac.
Nu te superi dacă îți spun să aduci repede nextul, nu ?
Pentru că nu pot să rezist așteptării ăsteia.
Vreau să văd ce urmează să se întâmple.
Explodez dacă nu aduci capitolul următor repede !
Eh, eu aștept, să ști.
Spor la scris, scumpa !
Ja nee :3

Subiect: Re: Fructul oprit. Sam 12 Apr 2014, 08:16

Îmi place fic-ul tău şi pot spune că mă surprinzi mereu. Îmi place că este cu puteri supranaturale. Ideea este foarte frumoasă, deşi nu prea am înteles semnificaţia titlului, dar cred că voi afla pe parcurs. Merci că m-ai anunţat de acest fic şi sper să mă laşi cu gura căscata la următorul capitol!! Bye Bye+Să mă anunţi.

Subiect: Re: Fructul oprit. Sam 12 Apr 2014, 13:53

Hellow:3
Am ajuns și eu aici. Cam târziu, dar am fost leneșă:P
Ideea este ge-ni-a-lă! Poveștile cu demoni și îngeri mă pasionează dintr-un oarecare motiv. Probabil datorită unei colege care m-a obligat împotriva voinței mele să citesc o carte cu demoni și mi-a plăcut.
De fiecare dată când povestești din partea lui Sasuke râd pe dinăuntrul meu. Nu știu, mă amuză cum face toate lucrurile să pară indiferente pentru el.
Cum am mai spus, cred, descrierea unei povești cu demoni a fost cea mai interesanta parte pentru mine.
Abia aștept să citesc next-ul:*
Ja nee!

Fanfic SasuSaku inchis din cauza inactivitatii.