Capitolul 1

Masina mea gonea pe autostrada gata sa atinga viteza luminii. Intr-o mana imi tineam ochelarii de soare pe care ii atarnam de geamul deschis iar cu o mana tineam volanul acoperit cu piele roz. Ma grabeam, si inca destul de tare.
Dupa cateva minute de facut slalom printre obstacole am ajuns la destinatie. O cladire uriasa prin geamurile careia se vedeau o multime de oameni ce lucrau la calculatoare tastand al naibii de repede. Zici ca erau bagati in priza nu alta !
Ma dau jos din masina. Un Porche negru primit cadou de la seful meu pentru anumite.... ''servicii''. In contact cu asfaltul botinele mele negre cu talpa roz au scos un sunet asemanator cu o bubuitura. Eram imbracata normal, o pereche de blugi negri si o camasa alba putin transparenta. Un colier auriu imi impodobea gatul iar la urechi purtam o pereche de cercei din acelasi set.
Am intrat cu pasi usori in cladire. Trecand pe langa receptionera m-a izbit parfumul ei dulceag. Eu port ceva mai simplu dar destul de sexy. Vanilie si... ah, am uitat cum ii spune florii alea. In fine. Desi cladirea era dotata cu lift, am preferat sa merg pe jos pe motiv ca trebuie sa slabesc si sa fac mai mult sport.
Ajung la un hol plin de tablouri cu diferiti directori. Bat la ultima usa iar o voce barbateasca, puternica imi spune imedia ''Intra''.
Deschid usa cu un zambet larg pe fata:
-Ati vrut sa ma vedeti, Sefu'?
Ca de obicei, domnul Yamanako, supranumit si Seful sau Sefu' statea in scaunul lui din piele cu mainile incrucisate pe birou.
Era un barbat nici tanar, nici batran, sa spunem ca in floarea varstei de vreo 42- 43 de ani cu parul negru si cu un inceput de caruntire si ochi verzi ce parca aruncau fulegere cand te priveau asa ''serios''. Domnul Yamanako este un om inalt si bine facut, probabil pentru ca in cladirea noastra este o sala de fitness pe care o practica in fiecare zi. El este seful acestei minunate firme si eu sunt mandra sa ma numesc asistenta lui principala. Bine...am ajuns la postul asta sa spunem, ''trisand'' putin dar macar l-am obtinut.
Sefu' ma privea insistent si si-a impreunat sprancenele, gest pe care il face de obicei cand vrea sa spuna ceva important.
-Sakura, ia loc te rog ! mi-a spus intr-un final
M-am asezat comod pe fotoliul negru picior peste picior incercand sa-l privesc fix in ochi dar, cum sunt o pustoaica curioasa, mai trag putin cu ochiul pe la obiectele de pe birou. Ok, daca la cei 21 de ani ai mei ma pot numi pustoaica.
Ceva mi-a atras atentia in mod special. O poza cu sotia si cei 2 copii ai Sefului. sotia lui era frumoasa, chiar superba. O bruneta inalta cu ochi negri. Din cate am auzit de la colegii mei ea este model iar copiii lui sunt elevi la cea mai buna scoala din Tokio.
O sotie frumoasa, 2 copii superbi, atunci de ce a avut Yamanako nevoie de ''serviciile'' mele?
Vocea lui puternica m-a intrerupt insa din gandurile mele:
-Vezi tu, Sakura, credem ca ''Vulture'' face trafic cu droguri si... prostiutuate, si avem nevoie de tine ca sa aflii mai multe despre aceste treburi !
Mi-am impreunat mainile pe genunchi.
-Ascult ! am raspuns incruntandu-ma
Sefu' a continuat:
-Tu nu trebuie decat sa-l cuceresti pe cel mai tanar membru al ''Vulture'' si de la el vei afla mai multe !
Aha ! Deci ei vor sa devin o c***a pentru misiunile lor ! Eh...macar fac bani din asta.
-Liber ! a tipat Sefu' de parca eram in armata facandu-ma sa tresar
Am iesit dn biroul lui ajungand la usa ce dadea spre iesire. Arunc o privire inapoi, oftez si ies urcandu-ma in prea frumoasa mea masina pe car am botezat-o Lily, dupa menajera mea.
Am ajuns in fata unui bloc inalt. Luminile erau stinse la etajul meu ceea ce insemna ca biata Lily doarme. Am zambit hotarandu-ma sa ma urc inapoi in masina si sa dau o tura pana la magazin sa ii cumpar niste flori si ciocolata in semn de ''Multumesc pentru tot ce faci pentru mine''.

Cu florile si ciocolata in brate am dat accidental peste un tip.
-Ah, lasa-ma sa te ajut ! mi-a spus
Era un tip dragut. Saten cu ochi negri, exact pe gustul meu. Am fost mai mult decat bucuroasa sa accept invitatia lui de a merge sa bem o cafea. Era genul de seara nu-poti-sa-stai-acasa-sub-nicio-forma.

De la acea cafeluta am inceput sa ne intalnim din ce in ce mai des. Insa el mereu pleca de la intalnirile noastre dupa ce primea un telefon dubios spunandu-mi tot felul de ''cai verzi pe pereti''. Logic, minciuni. Insa nu am bagat in seama. Asteptam cu prea mare nerabdare ziua misiunii cand voi primi banii pentru ''munca depusa''. Nu mai era mult si il voi cunoaste si pe tipul cu care va trebui ''sa fiu''. Oare cine e?

Pentru primul fic, dar si primul capitol e chiar in regula. Mie una imi place, e destul de ok. Chiar daca le am eu cu literatura, din moment ce nu sunt critic ma rezum doar la a-ti spune partile bune, si sunt destule. Sper ca ne vei lamuri mai mult in capitolul urmator pe care il astept nerabdatoare, oarecum. Te rog sa ma anunti cand vei posta nextul!

Hey !!!
Pentru primul fic ideea este destul de interesanta dupa parerea mea. Un sfat : incearca sa folosesti mai multa descriere decat dialog, adica sa transformi vorbirea directa in una indirecta si mai incet cu actiunea...prea o grabesti. Sunt foarte curioasa sa-ti vad noile idei si sa aduci Next-ul cat mai repede si te rog sa ma anunti cand il aduci. Ti pupacesc bini di tat! Bye !

Hey! Un prim capitol foarte dragut. Ideea mi se pare interesanta si sunt curioasa cum vor decurge lucrurile si cine e acel tip cu care va trebui sa fie Sakura. Te rog sa ma anunti cand postezi next-ul. Deny te

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.