Formele corecte ale cuvintelor

Subiect: Formele corecte ale cuvintelor Dum 03 Mar 2013, 19:59

FORMELE CORECTE ALE CUVINTELOR

     Mai jos sunt postate cuvintele cu forma corectă/greşită. Cuvintele greşite le voi trece, bineînţeles, cu roşu, iar cele corecte cu verde. Acest prim post va conţine doar formele corecte ale verbelor, vor urma şi alte posturi despre formele corecte ale substantivelor, adejctivelor, articulării cuvintelor etc.

        Una din nenumăratele greşeli este scrierea greşită a verbelor şi timpul acestora:

Să aibe/aive/aivă este forma greşită a verbulul să aibă.
Aflii este forma greşită a verbului afli. ( Verbele care se termină în „ i” au la persoana a doua doi de „ i”, nu şi cele care se termină în „ a”, „e ” etc. Afli, de la verbul a afla )
Agrează/Crează este forma greşită a verbului agreează/creează. ( Agreează/creează se scrie cu doi de „e ”, deoarece unul dintre cei doi „ e ” este unul din radical/face parte din forma verbului, iar la terminaţie se adaugă: -ez, -ezi, - ează. )
Aşează este forma greşită a verbului aşază.
A apţine/opţine este forma greşită a verbului a abţine/obţine.
A cade este forma greşită a verbului a cădea.
Băgamias/băgavaş/băgaţiai este forma greşită a verbului băga-mi-aş/băga-v-aş/băga-ţi-ai. ( E băga-mi-aş, de la mi-aş băga, forma negativă; la fel şi în cazul băga-v-aş de la v-aş băga; băga-ţi-aş de la ţi-aş băga. )
Cadem/cadeţi este forma greşită a verbului cădem/cădeţi.
Citi este forma greşită a verbului citii. ( Se scrie citii, cu doi de „ i ”, numai la persoana întâi, timpul verbal perfect simplu: Eu citii cartea .)
Continui este forma greşită a verbului continuu, la persoana întâi. ( Formele sunt: eu continuu; tu continui; el continua; noi continuam; voi continuati, ei continua. )
Dea/de-a este forma gresita a lui de-a/dea. ( Se scrie dea când are sens de a oferi ceva; de-a când apare în structuri de genul: a se juca de-a, a se da de-a dura etc. )
Dezăpezire este forma greşită a verbului deszăpezire.
Dute/făte este forma greşită a verbului du-te/fă-te. ( Du-te/fă-te de la, te du/tu te duci/tu fă/te faci. )
Ferim-ar/ferimar este forma gresita a verblui feri-m-ar. ( Vine de la: m-ar feri. )
Firar/fi-r-ar este forma greşită a verbului fir-ar. ( Fir-ar de la ar fi. )
Gândeştete/gândeş-te-te este forma greşită a verbului gândeşte-te.
I-aşi este forma greşită a verbului i-aş.
Intrii e forma greşită a verbului intri. ( Este cu un singur „ i”, deoarece provine de la verbul „ a intra ” )
Înnota este forma greşită a verbului înota. (În înot avem un singur n, pentru că n-avem în + ceva, avem înot pur şi simplu. )
Pune-m este forma greşită a verbului punem.
A reuşii este forma greşită a verbului a reuşi. ( Nu există cu doi de „ i”)
Revin-o e forma greşită a verbului revino.
Se scrie „ scrii" numai la persoana a doua. ( Eu scriu, tu scrii, el scrie, noi scriem, voi scrieti, ei scriu. )
Sfătui/sfătuie e forma greşită a verbului sfătuiesc/sfătuieşte.
Sfiii este forma greşită a verbului sfii.
Sperii, cu doi de „ i” se scrie doar la persoana întâi şi a doua. ( eu mă sperii, tu te sperii, el se sperie .... )
Ştii cu doi de „ i” apare numai la persoana a II-a singular (tu) şi numai la indicativ prezent (tu ştii) şi la conjunctiv prezent (tu să ştii), forma afirmativă şi forma negativă (tu nu ştii, tu să nu ştii)
Şti-ţi este forma greşită a verbului ştiţi.
Va ştii este forma greşită a verbului va şti. ( Întotdeauna va fi cu un singur „ i”. )
A trăii este forma greşită a verbului a trăi. ( Se găseşte doar la timpul verbal perfect simplu: eu trăii. )
A trebuii este forma greşită a verbului a trebui. ( Nu există deloc acest verb cu doi de „ i”. )
A venii este forma greşiţa a verbului a venit. ( Niciodată cu doi de „ i”. )
Nu există verbul „ vroiam" deoarece nu există verbul a „vroi”, ci a „ voi" adică „voiam”.

        A FI/ A FII

     Se scrie a fi, cu doi de „ i ” când:

    - imperativ afirmativ: Fii cuminte!
    - conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
    - viitorul format de la conjunctiv: o să fii, nu o să fii.

     Se scrie a fi, cu un singur „ i ” când:

    - infinitiv: a fi
    - imperativ negativ: Nu fi obraznic!
    - condiţional prezent: aş fi, ai fi
    - condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
    - conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
    - viitor: voi fi, vei fi
    - verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

        I-A/IA

     Ia se scrie ia când vine de la a lua. Mai exact:

    indicativ prezent - Ia (ceva, pe cineva)
    imperativ -Ia! Dacă te duci la magazin, ia şi cafea!

     I-a se scrie i-a când îi poţi adăuga în faţă un el şi poţi continua cu:

    - lui/ei: El i-a dat lui/ei.
    - pe ei: El i-a luat pe ei.

        IA-ŢI / I-AŢI

     Ia-ţi -când vine de la a lua şi îl putem completa cu tu:
    (Tu) ia-ţi catrafusele şi cară-te!

     I-aţi - când îl putem completa cu voi şi pe ei:
     - perfect compus: (Voi) i-aţi văzut (pe ei).
     - condiţional prezent: (Voi) i-aţi lua (pe ei) în excursie, dar n-aveţi loc în maşină.

        I-AU/IAU

     Iau - când vine de la “a lua” şi pot să-i adaug eu/ei/ele:
     Eu iau, ei iau, ele iau.

     I-au - când pot să-l completez cu:
    - lui/ei: I-au dat (lui/ei) voie să…
    - pe ei: I-au anunţat (pe ei).

Subiect: Re: Formele corecte ale cuvintelor Lun 26 Aug 2013, 14:22

Vreau sa.ti multumesc pentru acest topic...
Vad ca este de ceva timp, insa abia acum il vad....
Trebuie sa recunosc ca multumita topicului tau, am reusit sa inteleg si eu unele lucruri pe care nu le puteam intelege....
Erau lucruri elementare, insa nu le puteam retine,...
Pana Acum....

Forme corecte ale cuvintelor
- 2 -

Bineînțeles cuvintele corecte sunt colorate cu verde, iar cele greșite cu roșu.

Nu se spune cofeină, în ciuda faptului că se folosește mult mai des această variantă. Conform DOOM-ului, forma corectă este cafeină.

Feon, fion și foehn sunt formele greșite ale cuvântului fohn.

Cuvântul mușchiulos, este greșit 100%. Forma corectă este musculos.

Sandvici/sendviş, sunt formele corecte ale cuvintelor sandwich/senviş/sanviş/sendwich/sendvici/senvici/etc.

Corect este să iasă, nu să iese.

Excrocul este forma greșită a cuvântului escroc (persoană care înşală pe alţii şi îşi însuşeşte, prin mijloace frauduloase, bunuri străine; pungaş, şarlatan.)

De fapt este forma corecta a cuvântului defapt. Absolut întotdeauna se scrie dezlegat.

Dacă nu-ti place limba română, poți să folosești forma deseară, în ciuda faptului că forma corectă este diseară.

Corect este serviciu, nu servici. ( Indiferent la ce te referi, se scrie la fel întotdeauna.)

Pentru ideea de femeie medic se folosește Doamna doctor, nu doctoră.

CoNfort, nu coMfort.

În afară este corect. Seamnă cu înăuntru (în interior), antonimul acestuia este, de fapt, afară (în exterior)

Este corect nu există, nu “nu se există”. Scurt și la obiect.

Chinezi, nu chineji. (danez – danezi; olandez – olandezi; japonez – japonezi; englez – englezi)

De asemenea se scrie întotdeauna dezlegat. Este greșită forma a cuvântului deasemenea. Poate apărea și cu cratimă ( de-asemenea).

Confuzii...

Demult=cu mult timp înainte, cândva, odinioară.
De mult=dintr-o vreme îndepărtată, de altădată; din vechime.

Ex:
Mai demult, lupta se purta cu pietre.
De mult n-am mai jucat o canastă.

Odată = adverb cu sensul de cândva (în trecut sau în viitor), imediat, în sfârşit.
O dată = numeral adverbial (o dată, de mai multe ori) şi substantiv cu sensul de zi, dată calendaristică.[/i]

Ex:
A fost [i]odată ca niciodată un împărat.
Vom vorbi odată despre asta.
Odată ce terminaţi de scris, puteţi părăsi sala de examen.
Faci prea multă gălăgie, termină odată!
Ţi-am spus o dată, de două ori, de trei ori. De câte ori să-ţi repet?
Alege tu o dată pentru reuniune.

“Spune-ţi”, “scrie-ţi” sunt acţiuni îndreptate către sine – “spune ţie”, “scrie ţie”.

Ex:
Spuneţi şi voi ce credeţi.
Spune-ţi că nu mai e nimic de făcut şi-ţi elimini singur orice soluţie.

Deloc = adverb, sinonim cu nicidecum, dar şi cu următorii termeni din argou: nix, ioc, canci, câţi iepuri la biserică, ciuciu, cotu’, cotu’ pişcotu’, labele şi botu’, din faţă / părţi, la ochi, mai mult de-o grămadă, nexam, nexam hexam, nici cât să chiorăşti un şoarece, nici cât o ciupitură de purice / negru sub unghie / un vârf de ac, oha, o laie, până la genunchiul broaştei, cât păr pe broască.
De loc nu este forma corectă dacă ne referim la cele de mai sus, dar este sinonim cu “originar din”.

Ex:
Nu ne-am văzut deloc anul acesta.
El este de loc din Botoşani.

M înainte de B şi P

Cu câteva excepţii, n devine m înaintea lui b sau p. Fireşte, regula este valabilă doar pentru limba română şi facem această precizare pentru a nu vă îndoi, de exemplu, că Istanbul este corect aşa.
Ex:
imparţial, îmbătat, împroşcat, amputat, împodobi.
Fac excepţii cuvintele compuse:
nonprofit, sânpetru…

Întruna = mereu, neîncetat, continuu;
Într-una = în una; prepoziţie + numeral.

Ex:
Vorbea întruna şi spunea doar prostii.
Într-una din zilele astea am să mă supăr!

Ironie = vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare;
Sarcasm = ironie aspră, usturătoare; batjocură necruţătoare; vorbă, frază, expresie sarcastică.
Am observant că se face des confuzie între cele două.
Original = Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă; care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat; care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit; care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul; care iese din comun, neobişnuit, ciudat, bizar.
Originar = Care este de loc din…, care îşi are obârşia în…; în forma de la început, de origine; iniţial.
Familial - care aparţine familiei; privitor la familie; destinat familiei.
Familiar - bine cunoscut, obişnuit cuiva; (despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obişnuită; simplu, fără pretenţii; (despre atitudini, comportări etc.; prin extensiune despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; prin extensiune care este fără respectul cuvenit, ireverenţios.
Niciun se scrie legat atunci când este:
- adjectiv pronomial: N-are niciun interes în acest sens.
- pronume, cu sensul de nimeni: Nu m-a contactat niciunul.
Nici un se scrie dezlegat atunci când este format din:
- adverb + articol: Nu vrea nici o maşină şi nici un apartament.
- conjuncţie + numeral: Nu am nici un câine, nici mai mulţi.
- conjuncţie + pronume nehotărât: Nu mă interesează nici unul, nici celălalt.

Subiect: Re: Formele corecte ale cuvintelor Dum 09 Feb 2014, 20:17

Super! Chiar sunt de folos, eram confuză la faza cu ”sandvici”, dar acum m-am dezmeticit :)). Și la ”niciun” și ”nici un” eram în dubii, mulțumesc mult! La școală, sinceră să fiu îmi este puțin jenă să o întreb pe profă.