Când eram mici :.
nu ştiam decât că trebuie să ne jucăm toată ziua: fără teme, fără griji
- cumpăram gumă cu tatuaje doar ca să ne lipim tatuajele pe mâini :))
- ne suiam încontinuu prin copaci, fără să ne pese că ne murdărim sau că ne zgâriem de ne dă sângele ..
- nu ştiam de iPhone, iPod, Xb ox, iPad sau ce mai există acum. Ştiam
doar de televizor . de FoxKids, Cartoon Network ,Minimax si telefonul pe
care-l vedeam la părinţi - nu ştiam atât de multe formaţii de muzică,
ştiam doar de O-zone
- mă jucam cu toată lumea. De fapt, toată lumea se juca cu toată lumea, nu existau “grupuri”
- culegeam flori şi le dădeam mamei, dar ea mereu le arunca ;;)
- nu eram criticată de felul cum mă îmbrăcam sau cum îmi făceam părul
- făceam totuna la gură când mâncam ciocolată
- cădeam mereu când mergeam pe bicicletă sau pe role
- prindeam fluturi :o3
- mă jucam cu păpuşile, ursuleţii de pluş
- mâncam orice, n-aveam pretenţii
- nu mă certam cu părinţii, doar mă supăram pe ei că nu-mi luau ce voiam
- stăteam afară de la 12 la 9, fără să mă schimb, fără să mănânc, fără să fac altceva decât să alerg
- alergam în ploaie şi mă jucam, fără să mă îngrijorez că-s dată cu placa şi mi se încreţeşte
- aveam grijă de animalutele străzii. :o3
- înmormântam animăluţele moarte ;))
- pierdeam toată seara [9-11] la desene, şi nu pe calculator
- dacă mă întrebai pe cine iubesc, mereu răspundeam “mama”.

Va regasiti? Daca nu, voi cum erati cand erati mici?

Foarte tare si tot odata adevarat ,Frumos topic...Asa e cand eram mici nu prea duceam griji ...tot ce aveam in cap era joaca si distractie...acum insa nu mai e asa....Sau schimbat Multe !

E perfect adevarat...
Acum,cu tot stresul si "vampirii energetici" care ne sufoca,nu mai avem timp sa ne bucuram de timpul liber.Cand eram mica nu ma interesa ce va fi maine,eram mereu cu zambetul pe buze,jucam jocuri care acum nu mai sunt "la moda" .Tin minte ca ma duceam la bunica pe alee si culegeam gunoaie ca sa am ce "vinde" prietenilor care plateau cu frunze ca sa cumpere cutii,ambalaje de bomboane,carlige,bete...Luam si cate 10 gume odata si imi lipeam tatuajele peste tot(chiar si pe frunte)iar cand ma vedea mama ma freca cu peria de sarma.Copacii puteau sa fie si cat blocul,eu tot ma suiam in ei,ma jucam cu toate animalele pe care le gaseam fara sa imi pese ca pot sa ma imbolnavesc,nu imi pasa cum arat si ma simteam bine inconjurata de orice om...
Dar asta e,trebuie sa ne adaptam,altfel nu se poate....

Toate sunt adevarate si aici.
- înmormântam animăluţele moarte ;)) - eu si plangeam cand le inmormantam si faceam torta din noroi si o dadeam de pomana la babele de pe strada mea :)))).
- aveam grijă de animalutele străzii. :o3 - pana eram muscata si ieseam cu sapa sa le omor (nu le omoram ca nu ma lasa mama :d nu eram rea :P)
- ne suiam încontinuu prin copaci, fără să ne pese că ne murdărim sau că ne zgâriem de ne dă sângele .. - si se uitau toti la chiloti mei cand eram in fusta si imi agatam mereu pantaloni ( de mai multe ori am mers acasa plangand cu fundul la vedere ca ii agatasem :P)
Era foarte frumos cand eram mici, ne distram super in schimb acum ne lipim de calculator si debea mai plecam din fata lui

Când eram mici :.
nu ştiam decât că trebuie să ne jucăm toată ziua: fără teme, fără griji
- cumpăram gumă cu tatuaje doar ca să ne lipim tatuajele pe mâini :))
- ne suiam încontinuu prin copaci, fără să ne pese că ne murdărim sau că ne zgâriem de ne dă sângele ..
- nu ştiam de iPhone, iPod, Xb ox, iPad sau ce mai există acum. Ştiam
doar de televizor . de FoxKids, Cartoon Network ,Minimax si telefonul pe
care-l vedeam la părinţi - nu ştiam atât de multe formaţii de muzică,
ştiam doar de O-zone
- mă jucam cu toată lumea. De fapt, toată lumea se juca cu toată lumea, nu existau “grupuri”
- culegeam flori şi le dădeam mamei, dar ea mereu le arunca ;;)
- nu eram criticată de felul cum mă îmbrăcam sau cum îmi făceam părul
- făceam totuna la gură când mâncam ciocolată
- cădeam mereu când mergeam pe bicicletă sau pe role
- prindeam fluturi :o3
- mă jucam cu păpuşile, ursuleţii de pluş
- mâncam orice, n-aveam pretenţii
- nu mă certam cu părinţii, doar mă supăram pe ei că nu-mi luau ce voiam
- stăteam afară de la 12 la 9, fără să mă schimb, fără să mănânc, fără să fac altceva decât să alerg
- alergam în ploaie şi mă jucam, fără să mă îngrijorez că-s dată cu placa şi mi se încreţeşte
- aveam grijă de animalutele străzii. :o3
- înmormântam animăluţele moarte ;))
- pierdeam toată seara [9-11] la desene, şi nu pe calculator
- dacă mă întrebai pe cine iubesc, mereu răspundeam “mama”.

eu una leam facut pe toate ca un copil atomic ce am fost=)) iar acum inca mai fac unuele dintre ele de exemplu ultima cu mama sau ''alergam în ploaie şi mă jucam, fără să mă îngrijorez că-s dată cu placa şi mi se încreţeşte''
- prindeam fluturi :o3
- ne suiam încontinuu prin copaci, fără să ne pese că ne murdărim sau că ne zgâriem de ne dă sângele ..
astea sunt lucrurile pe care inca le mai fac pentru ca refuz sami las copilaria sami fuga din maini cat timp inca mai pot o so tin acolo strans si am sa continui sa fiu eu

:)) Credeti-ma ca si acum vara nu merg acasa sa mananc sau sa ma schimb :))
Stau acolo, singura mancare fiind inghetata

Foarte adevarat... Cand eram mica, ma duceam la verisoara mea acasa, umpleam paharele cu apa si le aruncam in capul cetatenilor, apoi ne duceam la balcon, eu luam matura si verisoara mea mopul si ne jucam: eu eram baiatul, ea era fata si apoi le aruncam de la etajul 3 in gradina de la parter... coboram scarile si actiunea se repeta de cel putin 5 ori.... binenteles cand familiea nu era acasa.

Alta povestioara: cand ieseam cu prietena mea cea mai buna si fiindca eu ii dezumflam toate mingile noi in spinii trandafirilor [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] , ne-am gandit sa aducem toata casa Barbie si sa o insiram pe scara...( de multe ori ne faceau probleme tiganii) si apoi aruncam papusile... faceam intrecere cine arunca mai sus... asta pana cand le-am nimerit in jardiniera vecinului de la 1. si nu numai o singura data il sunam disperate sa ni le dea inapoi.

Altele: ma urcam pe acoperisul blocului cu 8 etaje, am fugarit pisicile, am urcat scarile pana la etajul 4, nu va imaginati ca un om normal ci dincolo de balustrada, acolo unde locul este ingust cam de vreao 10 de cm... si multe amintiri... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Frumos zis. Lucrul cel mai aiurea care s-a intamplat e ca s-au format grupuri: ciudatii, popularii, fraierii, desteptii, virginii etc. Vreau sa merg afara fara sa trebuiasca sa ma machiez si sa duc sa alerg in parc si sa ma joc de-a v-ati ascunselea si sa nu se holbeze toata lumea si sa-si vada de treaba lor.
Tin minte ca eu cand eram mica cel mai tampit lucru pe care-l faceam era ca bateam cuie in pereti cu ciocanul.

Am avut o copilărie interesantă, exceptând câteva aspecte. Când eram mică, îmi doream sa devin medic, dar nu orice fel de medic, ci medic legist. Tăiam omizile în două, după le ''bandajam'' cu bucăţi de ziar. Căţeluşa mea prindea şoareci, iar eu îi injectam cu apă. Voiam să văd dacă pocnesc, lol. Mda, nu pocneau. Ţin să precizez că şoarecii erau morţi, dar omizile... nu se mai vindecau, nu ştiu de ce.  Aveam un fel de magazie, acolo-mi practicam meseria. Nu riscam să mă vadă mama sau bunica. Vecinul meu prindea gândaci, iar eu băgam bolduri in ei. Pe cei de bucătărie, care miroseau urât, îi dădeam cu parfumul tatălui băiatului respectiv. Tăiam gura păpuşilor cu lama, după le hrăneam cu miez de pâine. Nu mâncau, aşa ca le decapitam. Eram mică, credeam că dacă nu mănâncă, însemna că o fac doar ca să ma sfideze pe mine. Nu mâncaţi? Deci n-aveţi nevoie de gură, respectiv de cap. Capetele le puneam într-un vas, iar corpurile le ascundeam printre rafturi. Mereu le găsea mama, dar eu nu-mi aminteam pe unde le puneam. Doamne, ce fel gandeam pe atunci... Pe lângă asta, mă jucam ca un copil obişnuit. Cam ce aţi menţionat şi voi mai sus. Mhm, cred că o să devin criminal in serie, cel mai probabil, nu medic. Nu mă apucă nostalgia când îmi amintesc, mai mult teama.

Când eram mică voiam să devin medic veterinar. Când vedeam un animăluț abandonat pe stradă îl duceam acasă, deși mama nu era de acord și mă punea să îl duc înapoi. În schimb, tata îmi era complice și aranjam împreună culcușuri în magazie. Câteodată chiar el îmi aducea pisoi și ne jucam cu ei. Uneori eu stăteam și îngrijeam animalele pe stradă, improvizând un loc de dormit și aducând mâncare de acasă și apă, poate și jucărioare. Mi se mai alăturau și câțiva vecini și eram fericită că pot face ceva pentru acele viețuitoare inocente. Peste o zi sau două le mai găseam moarte, în general călcate de mașini. În acele zile nu ieșeam din casă, doar stăteam și plângeam.
Aveam multe mofturi la mâncare, parcă nimic nu îmi plăcea, deși de cele mai multe ori nu avem chef sau pur și simplu aveam o fixație. Ca orice copil, adoram desenele, puteam să mă uit la nesfărșit la preferatele mele, care, gie între noi, nu erau chiar puține.
Am avut o copilărie frumoasă, iar de atunci nu m-am schimbat prea mult.