Capitolul V

Inainte de a vorbi , m-a cuprins un val de emotie de nedescris.Nu vroiam.Nu vroiam sa imi las vechea mea viata , pentru un nou inceput.In acel moment , imi venea sa ies din masina si sa alerg mancand pamantul .Sa ma ghemuiesc la trunchiul unui copac, care sa ma protejeze cu coroana sa , sa imi pun capul in piept si sa incep sa plang , dand frau liber emotiilor care puneau stapanire pe mine , incetul cu incetul.Nici nu stiam ce ma va astepta de acum in colo.Un inceput ca de poveste sau intruchiparea unui cosmar? Oare aveam sa imi gasesc locul ? dar prieteni? Aveam sa gasesc oameni care sa devina a doua mea familie? Nu stiam nimic.Totul era intr-o ceata totala.Recunosc.Imi era frica , dar nu atat de frica incat sa nu merg mai departe , cu capul sus.

Inca tulburata si cu vocea tremuranda , am reusit sa vorbesc cand mi-am dat seama ca mai putin si aveam sa oprim in fata portii.

-Off , cat as vrea sa nu trebuiasca sa ma lasati aici.Am spus cu vocea intretaiata uitandu-ma in gol pe geamul mic al masinii.Mi-am intors capul cand am simtit ca cineva ma tintuieste cu privirea.Era mama care mai putin si incepea sa planga.Chiar nu vroiam asta, asa ca nu m-am mai vaicarit si am incercat sa destind cat de cat atmosfera.Le-am spus cu glas calm, cel putin asa vroiam sa sune, ca o sa fac tot posibilul sa ii sun cat mai des si ca ne vom intalni cand sunt permise vizitele.Tatal meu s-a intors si s-a uitat cateva clipe la mine.In ochi ii puteam citi frustrarea si ingrijorarea.

Mama a oprit masina si am stat cateva secunde cufundati in liniste.Ne uitam toti trei unii la altii ca in filmele de comedie.Daca nu eram in aceasta situatie , chiar as fi inceput sa rad.Cand s-a intors mama dinnou spre mine , am vazut ca nu i-a trecut si ca nu mai are mult pana sa izbucneasca intr-o cascada de lacrimi. Mi se facea inima cat un purice cand o vedeam plangand.De fapt , nu imi placea sa vad pe nimeni “dand apa la soricei”.Dar nu aveam ce sa fac.Trebuia sa merg mai departe , chiar daca nu era deloc usor.In plus , cine a spus ca viata e usoara? Chiar cand am vrut sa pun capat linistii ,tata mi-a luat-o inainte.

-Noi nu avem voie sa intram , dar am vorbit cu instructoarea ta si te asteapta la intrare.Sunt sigur ca te vei descurca singura.Te iubim si ne va fi dor de tine.

Cuprinsa acum dinnou de miile de emotii , am incercat sa spun fara sa imi dau pe fata sentimentele pentru a evita o scena inlacrimata , ca si mie imi va fi dor de ei si ca totul o sa fie bine.Fara sa mai spun ceva , am iesit din masina inchizand cu grija usa.Am ramas cateva minute pe loc uitandu-ma la masina care se indeparta tot mai mult si simteam cum ma poticnesc lacrimile , dar nu le-am lasat sa isi faca de cap incepand sa siroiasca necontrolat pe obrajii mei , care acum ma ardeau.

M-am intors si am pornit spre necunoscut , inaintand prin curtea imensa care era inconjurata de copaci.Tabara era defapt o cladire foarte mare impartita in trei.Am intuit ca cea din mijloc este pentru cursuri , daca se faceau asa ceva aici , sala de mese si ce mai aveau ei . Cea din dreapta si cea din stanga, dormitoarele fetelor si cele ale baietilor.

Mergeam usor si m-am gandit sa ma uit putin prin imprejurimi inainte de a intra in cladire.Ma plimbam , cu rucsacul in spate si cu o gentuta mai mica pe care o taram agale dupa mine , admirand peisajul pana ce am ajuns in spatele cladirii , unde am ramas nemiscata cu ochii atintiti intr-un singur loc.Era o cascada.Defapt o mini cascada , dar tot cascada era.Provenea de undeva dintr-o stanca.Am uitat sa precizez faptul ca aceasta “tabara” era undeva intr-o padure langa un mic munte.Cascada se varsa intr-un bazin , care probabil avea mii de metri adancime.Era cam ciudat, pentru ca nu imi dadeam seama unde se putea aduna atata apa.M-am apropiat de perdeaua de apa pentru a simti stropii reci atacandu-mi fata.Cand au inceput unul cate unul sa imi mangaie obrajii, am uitat complet unde ma aflam.Eram doar eu si stropii care se jucau in jurul meu. Dintr-o data , mi-a venit in minte chipul mamei gata sa planga si am deschis ochii brusc , trezita ca din transa.M-am indepartat privind inca imprejurimile.Totul era inconjurat de flori, de culori diferite.Una mai frumoasa ca cealalta, imprastiind miresmele lor imbietoare , facandu-ma sa alunec intr-o lume de vis. Chiar la cativa metri de cascada statea aplecata , parca plangand ,o salcie inflorita.Ici colo se mai observa cate o banca si cate un felinar.Era cate o poteca care ducea catre fiecare dintre obiectele curtii.Fara sa mai pierd timpul , m-am intors in partea din fata pentru a intra inauntru si pentru a-mi incepe noua viata.

Am pasit in incapere si pentru un moment mi s-a taiat respiratia.Era frumoasa .Drept in fata se puteau observa scarile care duceau la etajul superior.In mijloc era pusa o masa rotunda din marmura , inconjurata de sase scaune acoperite cu catifea neagra legata cu o funda mare si alba.Candelabrul din sticla ornamentat cu multe pietricele ce semanau cu cristalele , statea si urmarea fiecare miscare, precum un paznic.Peretii erau adusi la viata prin culorile cu care erau desenate miile de spirale.In fiecare colt al incaperii , stau de parca ar veghea , niste statui din marmura , inalte de vreo doi metri.Podeaua era acoperita cu gresie alba si neagra , iar pe tavan era desenata o semiluna cu mai multe stelute aurii incojurand-o , parca aparand-o.

Am auzit pasi pe scari , dar tot am tresarit cand mi s-a adresat cu glas cald , dar ingrijorat , o femeie.

Sper sa va placa .

Dede!
Trebuie sa ii multumesc Chocolinei ca ti-a dat critica aia dura; deci se vede evolutie, nu gluma. Ai inceput sa descrii putin cate putin din sentimentele fetei, simteam ca eu sunt cea care se desparte de parinti; m-ai introdus intr-o oarecare stare de melancolie, chiar mi-a placut.
Din nou: ai scurtat din dialog. I like it. Iar actiunea nu a fost deloc grabita. Bravo! Ti-am spus ca se poate? Daca vei reciti de acum in colo fiecare capitol si vei dezvolta propozitiile, vei avea capacitatile necesare sa ai un rang frumusel aici pe forum.
Eu de abia astep sa iti vad urmatorul capitol.

Scuze ca am intarziat!Capitolul a fost minunat!Nu am ce sa comentez,e foarte bun!
Doamne,m-ai lasat cu sufletul la gura.Adica "o femeie" nu prea ma ajuta ca sa ies din suspans stii??
Sper sa aduci next-ul mai repede!
Ja ne!

Inainte de a incepe, vreau sa spun ca din acest capitol va fi putin mai mult dialog. Bineinteles ca o sa incerc sa scurtez, dar nu stiu cat de mult o sa pot.

Capitolul VI

-Ah, ai sosit.Incepusem sa-mi fac griji, dar ma gandeam ca te-ai dus sa te uiti prin imprejurimi.

M-am uitat la persoana care mi-a vorbit.Era o femeie nu cu mult mai inalta decat mine, imbracata intr-o rochie lunga de catifea cu decolteu rotunjit, maneci treisfert, de culoare neagra.In picioare purta o pereche de pantofi adorabili, cu pietricele rosiatice si cu toc cui.Avea parul lung, ondulat de culoarea graului care ii scotea in evidenta ochii de un albastru deschis precum cerul fara nori.Ia stati! Cum am putut sa nu observ desenul? De la semiluna complet colorata de pe frunte, i se prelingeau pe gat in jos, apoi treceau de umar pana sub rochie de unde nu mai erau posibil de observat, miile de firisoare aurii, iar ici colo cate o steluta. Priveam cum silueta ei inaltuta, pasea ferm, dar elegant pe fiecare treapta in parte. Constienta ca ma holbam, am incercat sa aterizez dinnou cu picioarele pe pamant. Mi-a zambit, iar eu la randul meu in semn de raspuns i-am daruit un zambet cat se poate de prietenos apoi mi-am cerut scuze pentru ca am lasat-o sa ma astepte si sa-si faca griji. Imediat m-am imbujorat pentru ca nu spunea nimic si am crezut ca s-a enervat pe mine. Ma simteam jenata ca din prima zi am dat cu batul in balta, dar atunci mi-a adresat zambetul ei fermecator.Nu cred ca i-ar rezista vreun barbat acestei fiinte.

-Nu iti cere scuze.Nu sunt suparata. A da, nu m-am prezentat.Sunt Lizzy, noua ta indrumatoare si prietena in acelasi timp.Vreau sa vi la mine cand ai nedumeriri sau te supara ceva si vom rezolva totul impreuna.Am sa iti fac un scurt tur, dupa care am sa te conduc in camera ta pentru ca aici orarul este putin schimbat.Ziua si noaptea sunt inversate.Stiu ca suna ciudat, dar te vei obisnui.In ochii ei albastrii, puteam citi fericirea si bunavointa pe care vroia sa o imparta cu restul fiintelor.Parca ma hipnotizau, pentru ca am inceput sa ma simt mult mai bine.Grijile disparusera si starea mea spirituala se imbunatatise.Oare vampirii chiar au haruri sau asta este pura coincidenta?

Fara sa mai apuc sa spun un cuvant mi-a facut semn sa o urmez.Mai intai, am mers in sala de mese care defapt era aproape ca si cantina unei scoli normale, apoi in biblioteca, am trecut pe langa birourile si camerele profesorilor, dupa care m-a condus afara pe usa din spate care era de lemn cu diferite modele sculptate si mai era si foarte mare, pe deasupra. Am inceput sa mergem printre copaci.Dupa circa trei minute de mers, am vazut in apropiere trei cladiri.Cum de nu le observasem cand am venit? Si tot eu mi-am raspuns. Poate ca eram prea fascinata de privelistea pe care o aveam in fata si nu am mai bagat in seama restul. Pentru ca era aproape imposibil sa nu le observi.Ma intreb, oare pentru ce or fi?

Incredibil. Lizzy, de parca mi-ar fi citit gandurile, mi-a raspuns la intrebare fara nici-o ezitare.

-Cele trei cladiri din fata ta sunt, sala de sport care este dotata cu tot ce este nevoie pentru antrenarea vampirilor, dar si a celor care abea au fost insemnati. Grajdiul pentru ca avem si curs de calarie, iar cea de a treia este o biserica.Vampirii sunt credinciosi zeitei lor.Miturile pe care probabil le-ai auzit, nu sunt in intregime adevarate.Lumina soarelui nu ne arde, dar ne deranjeaza destul incat sa ne provoace iritatii ale pielii.Mitul cu usturoiul este cel mai prost.S-a uitat la mine cu putina vina in ochi si si-a cerut scuze pentru vocabularul folosit, dar eu nu am facut decat sa zambesc si sa dau din cap in semn de raspuns apoi a continuat.Nu este deloc adevarat.Mirosul ne deranjeaza putin pentru ca avem simturile mai dezvoltate, dar nimic mai mult.Si nici miturile despre icoane si cruci.

Apoi ne-am continuat drumul printre copaci in liniste, pana cand o bufnita nebuna , ca altfel nu o pot numi, a trecut la cativa centimetri de fata mea facandu-ma sa ma opresc brusc si sa ma dezichilibrez cand am dat de o radacina a unui copac.Inima imi batea nebuneste, de am crezut ca nu mai are mult pana sa imi iasa din piept si sa o ia la goana.Noroc ca m-a prins Lizzy de brat, inainte sa pot face cunostinta cu pamantul.M-a intrebat daca sunt bine, dupa care am intrat in fiecare cladire in parte sa mi-o prezinte.

In timp ce ne intorceam, nu faceam decat sa tac pe cand ea imi spunea pe scurt durata orelor si alte chestii legate de scoala de aici.

Dormitoarele fetelor sunt in cladirea din dreapta. Banuiam eu. Arhitectura scolii este cu mult mai diferita decat a scolilor normale.Dar diferita intr-un sens bun.Cred ca este arhitectura gotica.Nu stiu sigur, pentru ca nu le prea am cu chestiile astea.Am intrat dinnou pe usa mare de lemn si din incaperea principala, am luat-o la dreapta printr-un hol care ducea in cladirea cu dormitoarele fetelor.Parca a durat o vesnicie drumul parcurs prin coridoarele alea lungi si intortocheate ca un labirint. Cand in sfarsit am ajuns, prima data am intrat intr-o incapere mare cu doua televizoare si trei canapele.In dreapta se afla o usa care ducea spre bucatarie, iar in stanga erau scarile pe care am urcat ca sa ajungem la dormitoare.

Dormitoarele erau asezate de o parte si de alta a coridorului ingust. La a treia usa de pe partea dreapta ne-am oprit.

Sper sa va placa, iar parerile sunt binevenite.

Buna seara, Dede! Imi apre bine ca ai adus un nou capitol, imi era dor -ce-i drept- sa-ti citesc ficul.
Imi pare bine ca a ajuns la acea tabara si ca o are ca prietena pe Lizzy. Insa, ma simt curioasa in legatura cu camera, cu ceilalti copii. Isi va face in cele din urma dusmani sau prieteni?
Sincer, nu am simtit chiar mult suspans la sfarsitul capitolului. Ai fi putut sa ne lasi mai in ceata, insa este foarte bine si cum ai facut tu, Nu uita sa apesi space dupa fiecare semn de punctuatie.
Eu sunt curioasa, ce se va intampla in continuare? Sper sa ma anunti. Te-am pupacit! <3

doamne...este mult prea frumos. Imi place cum ai descris-o pe Lizzy. Mie una mi-ar fii sila sa scriu atat. Sau nu as putea.
Tu ai talent si mie mi se pare ca stii sa-l folosesti.
Sper sa aduci mai repede next-ul. Abia astept sa vad ce se va mai intapla.
Ja ne!

E foarte interesant. Cayla, foarte...interesanta
Imi place ca s-au inteles bine din prima, eu credeam ca o sa fie in ca,era cu o fitoasa care sa ii faca zile fripte. In fine, ficul este minunat. Astept cu cea mai mare nerabdare next si merci ca m-ai anuntat!
Ja ne!

interesant fic.......acestea sunt preferatele mele cu vampiri,varcolaci si in general cu ciudatenii din astea......next-ul cat mai repede

Prima!
Ok, deci... pe cine a vazut? Pe ala?Nu nu nu. Poate pe ailalt? Nu nu nu. Sau poate pe ea? Nu nu nu. Deci poate fii cealalta? Nu, nioci aia. Atunci cine?
In fine, sa lasam de oparte aberatiile mele. Capitolul a fot super. Am o presimtire rea in legatura cu Anne. Cred ca o sa le faca zile fripte fetelor.
Deci... se poate sa fie mai interesant de atat? Sigur, de ce nu...
Suspansu asta...ma inebuneste!!! Am inceput sa vorbesc singura din cauza lui. Sau sa pun intrebari si sa raspund tot eu la ele.
Deci cine e????????
Lasa, merci ca m-ai anuntat si sper sa continui s-o faci.
Ja ne!
P.S.:Tot prima sunt!!!!!!!!!

Helae honey!
Pai, imi pare bine ca ai adus next, chiar ne-ai lasat putin in aer data treuta. Ce bine ca a gasit-o pe Cayla [sper ca i-am scris bine numele] si ca poate tine piept fitoaselor impreuna cu ea.
Dar acum chiar m-am suparat. Cum sa inchei acest capitol fix cand un necunoscut isi face aparitia? Acum, nu ramane de facut decat sa imi dau cu presupusul daca este directorul, daca este un baiat sau o fata din grupul pitipoancelor. ?!
Ai tu noroc, te iubesc prea mult ca sa fiu suparata pe tine.
Ce sa iti mai spun, eu astept next, nu uita sa ma anunti.
Baftaa!

Hey!
Am început să citesc şi eu ficul tău, puţin cam târziu dar mai bine decât niciodată :)).
Este super ficul, debiaştept next-ul, m-ai lăsat într-un suspans...
P.S: Nu uita să mă anunţi când îl pui :*